6,827 matches
-
să mă Învăț cu chestia asta. — Îmi pare rău, Connor, spun. Nu știu ce m-a apucat. Poate că Încă mai sînt marcată de zborul de ieri. Îi iau mîna. Iubitule. Nici o problemă, iubito. Îmi zîmbește din nou, cu chipul din nou radiind de Încîntare și mă sărută. Ne vedem mai tîrziu. Vezi ? E foarte simplu. O, Doamne. Oricum. Nu contează. SÎnt sigură că orice cuplu trece și prin momente din astea ușor penibile. Probabil că e un lucru cît se poate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Îmi repet a mia oară. N-am vrut să spun ce-am spus atunci, În avion. Îl iubesc. Îi scrutez chipul, În Încercarea de mă asigura că așa e. Nu Încape nici un dubiu. După orice standarde, Connor arată de vis. Radiază sănătate prin toți porii. Părul Îi strălucește, are ochi albaștri superbi și, atunci cînd zîmbește, are o gropiță de te topești. Pe de altă parte, Jack Harper arată cam obosit și neîngrijit. Are cearcăne sub ochi și părul Îi stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Începe. — Bunicule... — Emma, promite-mi că nu vei circula cu transportul public. — Îți... promit, spun, cu degetele Încrucișate. Bunicule, serios acum, trebuie să Închid. Dar te mai sun eu. Te iubesc. — Și eu te iubesc, fată dragă. Las telefonul jos radiind de satisfacție. Am făcut un lucru foarte bun. Dar ce fac cu Connor ? — Mă duc să caut prin arhivă, spune Caroline din partea opusă a biroului, și ciulesc urechile. Arhiva. Sigur că da. Sigur că da ! Nimeni nu se duce la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Nu ne-am fi găsit unul pe celălalt. A fost destinul. Mi-era scris să mă aflu În acel avion. Mi-era scris să primesc un loc mai bun. Mi-era scris să-mi destăinui toate secretele. CÎnd ajung acasă, radiez toată. În suflet parcă mi s-a aprins un bec. Brusc, știu care este rostul vieții. Jemima se Înșală. Femeile și bărbații nu sînt dușmani. SÎnt suflete pereche. Dacă ar fi sinceri unul cu celălalt, din prima secundă, ar afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
clipa În care am Început să vorbesc, atunci În avion, a fost absorbit. — Serios ? Lissy mă privește plăcut surprinsă. A zis el asta ? E destul de romantic, ce să zic. — Ți-am spus ! Nu mă pot abține să n-o privesc radiind. Lissy, e absolut perfect ! NOUĂSPREZECE Următoarele două săptămîni, nimic nu-mi poate adumbri fericirea. Nimic. Mă duc la serviciu plutind pe un nor, toată ziua zîmbesc la computerul meu conectat la rețea, după care plutesc Înapoi spre casă. Comentariile sarcastice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Tocmai a făcut niște mișcări contorsionate și lente absolut uluitoare cu un tip mascat, care bănuiesc că e Jean-Paul, iar acum sare și se Învîrte În jurul unei panglici, și Întreaga asistență a rămas cu ochii la ea, care pare să radieze de fericire. De luni de zile n-am mai văzut-o atît de fericită. SÎnt atît de mîndră de ea ! Spre groaza mea, simt că-mi dau lacrimile. Iar acum Începe să-mi curgă și nasul. N-am nici măcar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
încât mă tem uneori să nu-l înfășoare vântul... ca pe un cearceaf... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Ascultă tot mai amuzat; din când în când are scurte iluminări în ochi.): Ce frumos! (Înveselit.) Hi, hi... E atât de frumos... ȘEFUL GĂRII (Radiind de fericire.): E amuzant, nu? Ha, ha... Nu? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Și atunci... dacă e moartă... Dumneavoastră ce faceți într-o gară moartă? ȘEFUL GĂRII (Buimac, surprins de întrebare.): Păi... nimic. Veghez. Nu? Cineva trebuia să fie și aici, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
să mă angajeze pe mine să-i biciuiesc la radio pe evrei. Le-aș fi bășicat pielea în orice colț de lume s-ar fi aflat ei! Dumneata îți făceai deja datoria cu plutonul SS, i-am spus eu. Arpad radia de satisfacție, amintindu-și zilele lui de glorie la SS. — Ce bine am făcut-o pe arianul! a exclamat el. — Nimeni nu te-a suspectat vreodată? l-am întrebat. — Cum să-ndrăznească? mi-a spus el. Eram un arian atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
copii, ne-am repezit pe scări în sus spre mansarda mea. Trecând pe lângă părintele Keeley și Vice-Bundesfuehrer-ul Krapptauer am văzut că părintele plângea, iar Krapptauer luase poziție de drepți, cinstind ideea de familie anglo-saxonă. Ceva mai sus pe scări, Jones radia de plăcerea miracolului pe care îl înfăptuise. Își freca și iar își freca mâinile pline de inele. — E soția... soția mea! i-am strigat eu bunului meu prieten Kraft, când Helga și cu mine am pătruns în mansardă. Iar Kraft
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
fiecare nume, studiind fiecare nume timp îndelungat. — Campbell! exclamă el în cele din urmă cu o enormă satisfacție. Howard W. Campbell, rosti el întorcându-se spre mine acuzator, îl cunoști? m-a întrebat. — Nu, am răspuns eu. Nu, repetă el, radiind de rea-voință. Semeni cu el leit. A scos din sacoșă un număr al ziarului Daily News, l-a deschis la una din paginile din mijloc și l-a întins lui Resi. Spune și dumneata, nu seamănă ăsta foarte bine cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
de-un nepot al meu, Gavriluță, lucra la Biblioteca Universitară în vremea aia. A riscat, dar știi ce-a pozat? O săptămână la rând a pozat cum înconjurau băieții cu bățul și cutia în mână ceceul să vadă dacă-i radiat. Asta e proba că nu putea fi radiat răpostul în mină, ci pe scaunul de sacrificiu de la anchetele l-a care l-au torturat. Și mai vorbim noi atunci și despre despăgubiri, mai ales alea morale. Că astea sunt cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Biblioteca Universitară în vremea aia. A riscat, dar știi ce-a pozat? O săptămână la rând a pozat cum înconjurau băieții cu bățul și cutia în mână ceceul să vadă dacă-i radiat. Asta e proba că nu putea fi radiat răpostul în mină, ci pe scaunul de sacrificiu de la anchetele l-a care l-au torturat. Și mai vorbim noi atunci și despre despăgubiri, mai ales alea morale. Că astea sunt cele mai greu de cântărit după atâta vreme. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ca sfânt. Omul e cu sfințenia lui, are cancer și nu zice nimic, continuă să zâmbească, mă rog, chestii din astea. Sfântul oribil e personificarea fațadei, a mierii în care a fost pusă o bombă de zahăr, e omul care radiază extazul și te copleșește, ca o pătură de lână în toiul verii. Vorbește delicat și atent, nu care cumva să-ți rănească timpanele, clipește încet și cu înțelegere, spune da, niciodată nu, decât atunci când slujește un scop pozitiv - îl întrebi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
adevărat. Aveam o bănuială că e mai deștept decât media și că nimicurile îl plictiseau repede. Câteva minute mai târziu, când se auzi zgomotul ușilor, am crezut că era Fisher care se întoarce. În schimb, intră Tabitha, în pas săltăreț, radiind de entuziasm, cu părul său negru și lins încadrându-i atât de mătăsos chipul încât se vedea că e proaspăt spălat. Speram, pentru binele ei, că nu era în onoarea repetiției. —Salutare! spuse ea melodios, trântindu-și geanta lângă ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Cu siguranță. Și galbenul ăla dă bine cu părul tău, spusei arătând spre jachetă. Janey se uită la costumul pe care-l purta. Sunt și eu un pic mai elegantă, nu? Din cauza proiectului ăstuia nou. Era adevărat; era clar că radia, cu ochii săi albaștri lucind ca turcoazul. Janey, care fusese editor de scenarii, tocmai se mutase la BBC, unde lucra ca editor coordonator, o slujbă la care râvnea de mult timp. E lumina puterii, spuse ea, rânjind la mine. Veniți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
serios: Am făcut o copie după caseta ta, Sam. Am pus-o la loc pe masa ta de lucru. Nu te superi, nu? — Cum să mă supăr, prostovane. O să-ți mai aduc câteva care cred că o să-ți placă. Lurch radia de fericire. Îmi dădusem deja seama că, din cauza unei greșeli de creștere, se simțea cel mai în largul lui atunci când oamenii îl înjurau sau când îl punea să facă chestii neplăcute. Poate, dacă stai să te gândești, nu-i chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
să fie extrem de ușor de folosit. — Asta îmi place cel mai mult, spuse el. —N-ai de unde să știi asta până nu le-ai ascultat pe celelalte, nu? Cap sec. Se făcuse lumină în jurul lui Lurch de cât de tare radia. —E ceva de făcut? zise el. Bez ‘cea că ai nevoie de ajutor. L-am pus să facă ceva cu ciocanul de lipit, o treabă de rutină și plicticoasă. Oricum, se pricepea mai bine decât mine. Mă întrebam dacă Bez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
că acesta era motivul pentru care roșise, nu complimentul lui Ben. Era prima dată când o vedeam pe Louise că se emoționează. Îl privea pe Ben ca o adolescentă de cincisprezece ani care s-a îndrăgostit de profu’ de istorie, radiind de plăcere când el o aprobă. — Nu voiam decât să-i calmez, zise ea, încă îmbujorată. Știi, domnișoara Weldon își face exercițiile. — Ai făcut exact ce trebuia, zise Ben, zâmbindu-i. Spuse totul exact pe tonul potrivit, ca un profesor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pus să facă niște scheme de contorsionism și a hotărât că Tabitha e cea mai potrivită. Dând naștere astfel unor mutre din partea celorlalte zâne... Acum se explica grupul posomorâților de afară. Chiar și Sally părea că are îndoieli. Bineînțeles. Tabitha radia de fericire, strălucind ca un bec cu lumină perlată. MM era impasibilă, cu grație, ca de obicei, în timp ce Thierry tot dădea din mâini, explicând cum îi pusese pe toți din grupul duhurilor să se încălzească și să execute, cu măiestrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cu o jovialitate ușor excesivă. Îmi dădusem deja seama de cât de posesivi erau actorii când venea vorba de atenția pe care le-o acorda regizorului; erau ca niște copii geloși care se țin după fusta mamei. Tabitha, care încă radia, le spuse vestea cea bună. Nu știu cum, dar sub privirile lui Violet, vestea își pierdu din strălucirea pe care o avusese înainte. Deci, practic o să faci o săritură mare! zise Paul, din păcate. Thierry sări ca ars. Va fi o intrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
machiați sau complet costumați, magia rolurilor îi învăluia pe actori ca o aură. Dar MM era atât de sigură pe ea încât nu părea deloc venită din altă lume. Tabitha, cu care vorbea acum, stătea cu mâinile împreunate; încă mai radia de bucurie după succesul săriturii, cu ochii sclipind. Ceilalți trecuseră în poziția de repaus a actorilor, cu oasele adâncite bine în încheieturi, cu umerii aduși și cu brațele moi, de parcă ar fi fost bătuți în cuie de un par, exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
și am dat din cap, neștiind dacă puteam să scot vreun sunet. Ciclorama era închisă la culoare, asemenea catifelei, presărată, ici-acolo, cu luminițe ca niște stele; în prim plan, pluteau mobilele, cu lucirea de un albastru metalic a platinei, radiind lumină în jur aproape ca un halou, și care nu păreau nici animale, nici minerale, ci un straniu hibrid al ambelor. Fâșii de iederă argintie erau înfășurate în jurul lor și prin ele, astfel că păreau niște meteori care căzuseră într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
vederea lui; Titania se trezi și se uită lung la Bottom, deja prinsă, și, în încercarea de a-l ține lângă ea, îi promise că le poate porunci ce vrea duhurilor ei. —Peaseblossom, Cobweb, Moth și Mustardseed! strigă ea. Toată lumea radia în seara aceea. Ranjit făcu roba, rostogolindu-se pe scenă ca un cerc, strigând „Gata!“ când porni; Cobweb cel înalt și blond, aruncându-și țigara, defilă pe scenă ca un model și abia scoase un „Și eu!“, în silă; iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
către MM, făcându-i un semn din sprâncene ca să-și întărească încurajările. Deja i-am spus Tabithei cât de bine s-a descurcat, zise MM. Nu-i așa, Tabitha? Aceasta își luă mâinile de pe față și se uită la MM, radiind. Pe lângă ea, Tabitha părea foarte mică și foarte fragilă; dar la auzul acelor cuvinte de laudă se transformase, avea o strălucire în ochii ei imenși și întunecați și un zâmbet ușor pe buze. —Mulțumesc, șopti ea. Chiar crezi? — Fără îndoială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
nu. Cu siguranță, unul dintre avantaje, atunci când porți alb, e că toată lumea întoarce capul după tine. Probabil că așa se simt blondele. Janey pluti prin mulțime ca să ne îmbrățișeze, cu Helen pe urmele ei. Helen era mai frumoasă ca niciodată, radiind ca un reactor nuclear; atmosfera încărcată de adrenalină o contagiase și pe ea. Era interesant de văzut cât de departe mergeau efectele ei. Mă îndoiam, de exemplu, că ar începe să spună lucruri frumoase despre colegele ei actrițe. —Ai auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]