KorAP: Find »[drukola/base=rană & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...46 47 48 ...460 >

11,500 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244

și o gamă largă de teste și analize, medicul legist fusese în măsură să dea presei o declarație cam prezumțioasă. Dan, afirmase el, nu prea înțelesese ce i se întâmpla înainte de eveniment; nivelul de alcoolemie era prea ridicat și, oricum, rănile de la cap erau suficient de grave pentru a-l fi adus în stare de incoștiență. Prostii! Nimicuri! În realitate, fusese conștient și simțise totul. Fiecare mișcare aspră ca de șmirghel, care silea vasele de sânge să se dilate, fiecare izbitură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
nu mă îndoiesc că acum ai remușcări, că te simți folosit. Dar hai să fim serioși, dragule. Exact asta capeți dacă stai și caști gura la cuci... și pupeze... PUPĂZA Farsă Urăsc sinistra râpă de dincolo de crâng, Deschisă ca o rană de sânge picurând, Cu-adâncuri izvodite din tainică oroare, Că, de arunci o vorbă, ecoul ei e „moare“. Alfred, Lord Tennyson, Maud 1 Metamorfoza Bull, un tânăr masiv, cu greutate, descoperi într-o dimineață că, în timpul somnului, dobândise o nouă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
dedesubtul ferestrei, în timp ce el, el, el... descoperise chestia aia pe corp. Sau era în corp? Nu putea să-și dea seama. Știa doar atât: era ceva în scobitura vulnerabilă din spatele genunchiului său. Acel ceva ar fi putut să fie o rană provocată de arcurile stricate din saltea, o rană în curs de vindecare; sau ar fi putut să fie o bubă ori un furuncul, care crescuse peste noapte cu o viteză înfricoșătoare. Indiferent ce era, Bull simțea că nu mai poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
aia pe corp. Sau era în corp? Nu putea să-și dea seama. Știa doar atât: era ceva în scobitura vulnerabilă din spatele genunchiului său. Acel ceva ar fi putut să fie o rană provocată de arcurile stricate din saltea, o rană în curs de vindecare; sau ar fi putut să fie o bubă ori un furuncul, care crescuse peste noapte cu o viteză înfricoșătoare. Indiferent ce era, Bull simțea că nu mai poate să stea așa, degeaba, pe linoleum, trecându-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
nou, fără să-și dea seama ce face. Însă, de data aceasta, atingerea îi provocase o anumită senzație. Chestia era umflată și ovală. Avea vreo zece centimetri lungime și pornea chiar de la scobitura genunchiului, continuând spre călcâi. Bull observă că rana sau infecția se prezenta sub forma unei crăpături cu marginile striate și liniștitor de uscate. Acum că devenise conștient de existența ei, era limpede că treaba era serioasă, pentru că indiferent de mișcarea pe care o făcea - fie se ghemuia sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
uitase la un instalator care-și făcea de lucru, la biserica metodistă de cărămidă roșie, care se ridica deasupra panoramei de acoperișuri suburbane și mirosise aerul primăvăratic. În dimineața aceea, avea sentimentul unei vulnerabilități bizare, pe care o puse pe seama rănii sau arsurii sale. Dar Bull nu se lăsa doborât. În definitiv, era un bărbat care trebuia să ajungă la o programare, lucru ce reușea întotdeauna să-l motiveze. Așa că se urcă în mașină, ieși din spatele magazinelor și o porni spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
solid se acoperise de sudoare. Să se fi sprijinit în vestiar de vreo țeavă de apă fierbinte? Se întâmplă uneori ca, în situațiile de epuizare fizică, lobii cerebrali influențați de excesul de endorfine și encefaline nici măcar să nu mai sesizeze rănile grave. Numai că nu și pe cele atât de grave. Bull realiza și el atâta lucru și pipăi încă o dată vaginul prin țesătura aspră a pantalonilor. Și după meci? Ce făcuse după aceea? Se duseseră pe malul Atlanticului, pe Coldharbour

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
ar fi putut să fie atât de beat încât să nu observe că se arsese la picior. Să fi fost de vină vreun artist plin de resentimente? Ideea părea foarte plauzibilă, un indiciu al felului în care carnea inflamată a rănii îi afectase judecata. E posibil ca, în timp ce stăteam la Ton of Shale și mă uitam la nenorocitul ăla de Razza, un individ să-mi fi prăjit gamba cu un fier încins sau cu un fierbător din ăla portabil, care se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
sinusurilor, care nu se produceau din pricina vreunei slăbiciuni a organismului, ci datorită pumnilor durdulii ai unui simpatizant al lui Malthus, care zdrobiseră septul lui Bull în timpul unui meci caritabil. — A, nu, doctore, răspunse. E vorba despre altceva. Un fel de rană sau de arsură pe partea din spate a piciorului. — Dacă e o arsură, se poate ocupa de ea una dintre asistente. — Păi, tocmai despre asta e vorba, doctore. Bull simțea din nou exasperarea cu care se confruntase când vorbise cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
Dacă e o arsură, se poate ocupa de ea una dintre asistente. — Păi, tocmai despre asta e vorba, doctore. Bull simțea din nou exasperarea cu care se confruntase când vorbise cu recepționera. — Nu prea îmi dau seama dacă e o rană sau o arsură. Margoulies ridică din sprâncene și îl privi pentru prima dată pe Bull. Alan îl plăcea pe Bull. Fusese unul dintre primii săi pacienți când începuse munca acolo, cam cu patru ani în urmă. Se întâmpla destul de rar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
dovadă de inconștiență. — Ce e, doctore? Vocea lui Bull avea o sonoritate ciudată, răgușită. — Păi... ăăă, John... Ai cam avut dreptate în ambele privințe... Margoulies pronunțase cuvintele recunoscător, de parcă le-ar fi citit de pe prompter. — Cum adică? — Păi, e o rană destul de urâtă provocată de o arsură. — Mă gândeam eu! Și mai rău e că simt că mi-a afectat tot interiorul piciorului. Ca și cum... ca și cum m-aș fi metamorfozat cumva. — Și doare foarte tare? Vocea lui Margoulies sugera îngrijorarea. Acum stătea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
rotulei trebuie să corespundă deschiderii cervixului; chiar și în timp ce rostea asigurările de rigoare, abilitățile profesionale ale lui Margoulies se concentrau să traseze harta internă a noilor organe sexuale ale lui Bull.) Așa cum ziceai și tu, e în același timp o rană și o arsură. Și, sincer îți spun, habar nu am ce ar fi putut s-o provoace. Margoulies se așezase la biroul de lemn palid și nota ceva în partea superioară a fișei lui Bull. Acesta era încă pierdut în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
Pizdă, pizdă, pizdă, pizdă, pizdă, pizdă, pizdă, pizdă, pizdă...“, scrisese acesta. Iar ochii căprui, delicați, priveau pierduți la nuanța ultramarină a unei reproduceri după Monet, amplasată neinspirat pe peretele de deasupra mesei de consultație. — Ar fi mai bine să bandajăm rana asta a ta, sau arsura, sau ce-o fi ea, nu crezi? Margoulies își revenise și se foia în jurul biroului, adunând fașe, leucoplast, tampoane sterile, foarfece și o sticluță cu apă distilată. Bull se simțea din ce în ce mai bine în timp ce degetele experte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
experte ale medicului palpau delicat zona din jurul vaginului. Margoulies nu prea știa ce face. Voia să acopere vaginul, astfel încât Bull să nu-și dea seama ce era. Îl stropise cu apă distilată, astfel ca Bull să aibă impresia că dezinfectează rana. Apoi aplicase un strat transparent de vaselină pe toată zona din spatele genunchiului. În continuare, se folosise de benzile de leucoplast ca să împreuneze buzele vaginului. În final, acoperise totul cu un bandaj trainic, dar flexibil. Stătuse în picioare pentru a-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
ture prin cameră. Încă simțea furnicături în picior, însă senzația aceea imediată, de la suprafață, cea care îl îngrozise efectiv, fusese diminuată considerabil. — Ascultă, John... Margoulies revenise la birou, de data aceasta pentru a scrie o rețetă. Am bandajat chiar eu rana pentru că nu am încredere nici în asistentele de aici și nici în cele de la Whittington. Vreau să iei medicamentele astea... — Să stau în pat, doctore? Bull părea entuziasmat de idee. Arsurile la stomac și mahmureala îl obligau cu atâta insistență

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
orice formă de distracție, stand-up comedy, improvizații și alte forme de entertainment pentru public redus. Pe de altă parte, Bull continua să fie fascinat de sport. Singurul lucru pe care se temea că ar putea să-l rateze din pricina vreunei răni sau accidentări era mini-turneul stațiunilor de pe South Coast, în care urma să joace echipa lui, Wallingford Wanderers, din Liga de Duminică. Bull jucase la Wallingford Wanderers cam de pe vremea când terminase școala (cu excepția unei pauze pe timpul șederii sale în SUA

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
noapte și, eventual, dacă se mai simte rău de dimineață, își va face încă o programare. Oricum, Alan îi spusese să revină peste câteva zile ca să-i schimbe pansamentul. Adevărul e că acesta începuse să-l deranjeze. Dată fiind localizarea rănii, Margoulies nu putuse să fixeze fașele prea bine. Încercase, în schimb, să treacă pansamentul pe deasupra și dedesubtul genunchiului. Chiar sedat și rănit, Bull era un tip zdravăn. Mișcările pe care piciorul lui cărnos le făcuse pe tot timpul zilei deplasaseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
și stinși s-ar fi pironit asupra lui și ar fi început să-l dezbrace din priviri... Asta era! Se simțea deosebit de vulnerabil, își dădu seama Bull, șocat de noua descoperire. Se poate să-mi fi pierdut busola. Probabil că rana e de vină. Sau seara aia afurisită de ieri, care chiar a reușit să mă deprime... În realitate, nu gagurile lui Razza Rob îl deprimaseră pe Bull. Atâta timp cât avea curajul să publice o recenzie devastatoare - una care să-l îngroape

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
sâni nu erau suficient de empatice - că era prea evident că mâinile lui erau antrenate doar pentru masturbare. Bull voia să poată absolvi academia lui Juniper. Și, pe lângă toate celelalte, în seara asta era și această vulnerabilitate agasantă. Senzația că rana aceea îl domina, îi dicta acțiunile contradictorii. Mâna mare a lui Bull freca zona bandajată în momentul în care un derbedeu în devenire aprinsese o petardă în parcarea Bisericii Congregaționale moderne, aflată la distanță de două străzi de apartamentul său

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
John, ți-am dat pastilele acelea cu un scop. — Știu asta. — Nu, nu de aia. Ți le-am dat pentru că sunt de părere că ai nevoie de sedative. — Sedative? Pentru ce? — Pentru că leziunea din scobitura genunchiului tău nu e nici rană și nici arsură. Trăsăturile lui Bull trădau înțelegerea. Contururile ferme se strânseseră într-o grimasă neplăcută a cunoașterii relative. Articulă cu o voce gâtuită: — Cancer, nu-i așa? Alan se simțea atât de puternic și de protector! El era cel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
spre perete, spre Alan și spre ușă și ieși mugind în hol. Bull văzuse totul. Bull înțelesese totul. Înțelesese sentimentele de vulnerabilitate care îl agasaseră toată ziua, înțelesese problemele pe care le întâmpinase când încercase să analizeze senzațiile provocate de rană sau de arsură și înțelesese comportamentul lui Alan de la centrul de sănătate. Dar mai rău, mult mai rău e că înțelesese anumite chestii profunde și dureroase legate de el, lucruri care îl rușinaseră dintotdeauna. Bietul Bull! Neștiind ce să facă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
clipa în care, cu capul încă țiuindu-i de la sunetele care ieșeau din receptorul de bachelită, începu să își aducă aminte de evenimentele din seara precedentă. — Am sunat doar ca să văd cum te simți. Niște băieți ziceau că ai o rană sau ceva și că te-ai dus ieri acasă cam verde la față. Nu mi-ai spus nimic... Acesta era un reproș. — Sper că nu e nimic grav? — Nu, nimic grav, absolut nimic. (Am o pizdă în spatele genunchiului.) Mă simt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776

cremă, ulei, supă, picături și unguente. Pe parcursul dezvoltării îndelungate a medicinei Hui, a fost format un set de metode terapeutice inedite. O trăsătură specifică a acestora o constituie combinarea medicamentelor cu alimentele. Medicina naționalității miao Potrivit medicinii miao, veninul, lipsurile, rănile, acumulările, bacteriile și viermii reprezintă cei șase factori care cauzează bolile. Consultarea pacientului și diagnosticarea bolii se fac după metode precum luarea pulsului, examinarea sunetelor, interpretarea culorilor, chestionarea pacientului. Medicamentele folosite în medicina miao sunt, în majoritatea lor, făcute din

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
la maestru, convins că va învăța tehnicile taoiste. Dar maestrul îi dădu un baltag și îi spuse să plece în pădure, împreună cu alți ucenici, după lemne de foc. După o lună, mâinile și picioarele lui Wang Qi erau pline de răni și bătături. Nemaiputând îndura oboseala, îi încolți în minte ideea să se întoarcă acasă. Dar într-o seară, el îl văzu pe maestrul taoist cinstindu-se împreună cu doi oaspeți. Era întuneric în cameră. La un moment dat, maestrul scoase o

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307

clăbuc de săpun, ea țipă scurt, sar destui să mă prindă și să se-arate cocoși, umflatul de Andi se umflă și mai tare în pene, el e sanitarul clasei și are pretenția ca victima să fie proprietatea lui, cercetează rana cu aere de chirug, nu pierde ocazia s-o prindă de talie și să-i maseze spatele, fuge la cutia albă cu cruce roșie pe capac, vine înapoi cu o sticluță nedestupată de rivanol și c-o pungă cu vată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]