1,446 matches
-
uităm că filmul lui Schnabel e coprodus de Miramax.) Civic Media l-a luat pe Schnabel în brațe când a scos un comunicat penibil și cam varză, din care se înțelegea că românii adevărați ar trebui să se bucure de ratarea lui Mungiu la Globuri. Cam ăștia suntem... „Țară de bicicliști“, cum spunea un clasic în viață. Asta în vreme ce criticii americani au sărit imediat după anunțarea listei scurte spunând încă o dată că un film de valoarea lui 432 trebuia să fie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
Cărțile mari, cărțile de mare rezistență, opera vieții, operele de o viață ce dau impresia mai multor vieți condensate, aceasta este rațiunea de a fi a editorilor, a librarilor, a criticilor, a atâtor zbateri, a atâtor eforturi creatoare și atâtor ratări, a tuturor părerilor despre cum și ce trebuie să fie scris... Când o carte de aceasta apare spre bucuria multora, spre înăcrirea câtorva, acceptăm rațiunea de a fi și gălăgia pe care le fac zecile de cărți de toate nuanțele
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
și nici la simulacre de dezbateri. Din păcate, în societatea românească, binele și răul este așteaptat de la puterea politică, fiind trecută cu vederea slaba prestație a societății civile, cauzată de diverși factori: palida conturare a unor poli puternici ai acesteia, ratarea marilor teme, complicitatea cu puterea politică pentru a mima dialogul social ș.a.. Or, tot ceea ce se întâmplă în societatea românească își are cauza și în implicarea/neimplicarea societății civile în rezolvarea treburilor publice. În al doilea rând, pornind de la realitatea
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
tabere au dreptate în măsura în care, în mod eronat, prezidențialismul a ajuns să fie echivalat cu băsescianismul. 4. În tot acest vacarm, cred că este necesară precizarea universului de discurs. Cele trei modalități în care se duce disputa la noi conduc la ratarea temei. De aceea, consider că este necesară judecarea opțiunii pentru un sistem sau altul raportându-ne la cultura politică, așa cum ne învață clasicii gândirii politice. Aristotel considera că, atunci când este vorba să creăm instituții pentru cetăți concrete, este necesar să
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
cunoaștem, suntem noi înșine? 98 Plutea într-o ceață a inaccesibilului. Cu toată perseverența-i demnă de un benedictin obstinat nu reușea să iasă din universul banal învăluit de imperfecțiune. Auzise el undeva că sentimentul de neputință este vecin cu ratarea și că o ultimă șansă ar fi să prindă o urmă de lumină prin care să se strecoare dincolo de tristețe. Tristețea vieții plate în care mișună doar conflictele mărunte. Îl apucase miezul nopții aplecat asupra cărții, ochii tulburi abia de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
incidentului însă, guvernul Statelor Unite mușamalizează capturarea și judecarea pilotului american, lăsîndu-l să zacă într-o închisoare arabă. Fiul respectivului pilot este el însuși un viitor pilot de luptă, dezamăgit de faptul că nu a fost admis la Academia Militară datorită ratării unui examen la liceu în timpul unor simulări de zbor ale aviației. Băiatul, Doug McMasters, prietenii săi adolescenți și un pilot negru pensionat, Chappy Sinclair (Lou Gossett Jr.) se hotărăsc în secret să-l ajute. Ei își folosesc legăturile de la baza
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
am ales să citesc ceva în „Jurnalul Național”, singurul ziar, ce l-am luat cu noi în Japonia. E din 17. 08. 08, ziua plecării. Răsfoind ziarul, îmi atrage atenția articolul... „Lacrimi de tristețe în „cubul de apă”, referitor la ratarea Cameliei Potec... Ora 7:25profit de faptul că am rămas singură. Dimi a plecat la masă cu unchii și mama lui. Am închis tv-ul, îmi revizuiesc notițele, dar și pozele făcute ieri, apoi fac o poză la plicul în care
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
pricepuți la adaptarea artizanală a clasicelor vehicule rurale. Chiar pe podul peste Siret mi-a sunat telefonul; mă gândeam că directorul sau altcineva n- o fi știind unde sunt. Întoarcerea la serviciu ar fi însemnat încă vreo 16 kilometri, și ratarea plimbării pe două roți. Am răsuflat ușurat, fiindcă un alt inginer voia să-mi comunice participarea la o ședință la Bacău, referitoare la întocmirea unor regulamente, care - mi-am dat seama - nu mă vizau. Prin transmiterea numărului de telefon al
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
creștină? Puțin probabil. Comisesem actul de impietate mai degrabă dintr-o pornire de ordin estetic, vrând să elimin un intrus care aducea prejudicii ansamblului picturii. Dar și atunci, ca și ulterior, pe parcursul existenței mele, bunele intenții s-au metamorfozat în ratări lamentabile și acte condamnabile. Cine știe? Până la urmă, tind să accept ideea că, încă din copilărie, au existat în mine morbul distrugerii și al mistificării, ambele fiind implanturi ale medicinii luciferice. Dixit! Păcatele tinereților mele și ale neștiinței mele nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
de normal. La asta se adaugă ideea aparent infatuată că tot ceea ce va face poate schimba sau salva lumea. Pe de altă parte, pentru un tânăr poet influențele sunt scuzabile, mai târziu dacă seamănă cu alții e un dezastru. O ratare. Nu de talent sau veleități este vorba, de talente lumea e plină. Talentele sunt fragile și nesigure. Totul e să devii o natură. Atunci nu mai poți confunda jocurile înșelătoare ale gloriei cu bucuria ființială de a te simți unic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
manuscrisul său incredibil din anii cincizeci despre acea perioada a tinereții sale, găsit de mine după moartea sa când aveam opt ani, cu viață dinainte de 1989, dar și cu viață de azi, cu incursiunile mele în Occident, cu dezamăgirile, cu ratările. Este un roman al ratării, dacă privim succesul în înțelesul de azi al achizițiilor materiale și al banului, pentru că personajul principal nu prea reușește în planurile sale, dar este și un roman al izbânzii, dacă vedem în această poveste, care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
cincizeci despre acea perioada a tinereții sale, găsit de mine după moartea sa când aveam opt ani, cu viață dinainte de 1989, dar și cu viață de azi, cu incursiunile mele în Occident, cu dezamăgirile, cu ratările. Este un roman al ratării, dacă privim succesul în înțelesul de azi al achizițiilor materiale și al banului, pentru că personajul principal nu prea reușește în planurile sale, dar este și un roman al izbânzii, dacă vedem în această poveste, care are și fațetele ei ficționale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
să racoleze de partea lor alți deținuți, pentru a putea acționa în forță, iar prima încercare de a declanșa violențele a avut loc abia pe la sfârșitul lui octombrie, începutul lui noiembrie 1950. Sobolevschi a renunțat la acțiune după o nouă ratare și s-a mulțumit să predea un raport lunar ofițerului politic despre starea deținuților. A fost transferat la Canal împreună cu Prisăcaru, pe 13-14 februarie 1951. Repartizat inițial la brigada 21, unde s-a reîntâlnit cu Gebac, Sofronie, Bogdănescu, Gherman, Roșca
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Munteanu. Acesta era în poziția meritată de a fi ales președinte al Televiziunii. Calomniat grosolan, inadmi‑ sibil, atunci Neceul s-a hotărât să se întoarcă definitiv în Germania. Mare pierdere, mare păcat față de un om cu un trecut ireproșabil... Poate ratarea acestei alegeri a fost ultima șansă a Televiziunii de a evita catastrofa. A.M.P. : SĂ știți că la asta se referea Emil Constantinescu. Pentru că înțelegerea aceea cu Neculai Constantin Munteanu ca să fie președinte al Televiziunii în locul lui Stere Gulea era
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
cu Rusia cred că am ratat o ocazie istorică, Rusia avea în Caucaz propria amenințare islamistă și asta ar fi trebuit să ne apropie. Fac parte dintre utopiștii care au crezut că putem lua Rusia în NATO și cred că ratarea acestei oca‑ zii istorice, sub Elțîn, ne-a adus la situația de azi, când Rusia iarăși a devenit o amenințare pentru Europa de Est. V.A. : Expresia asta, „Vestul și restul“, e de natură să alieneze restul lumii... A.M.P. : Dar ea
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
pe tălpi praful unei lumi noi, moderne, pline de artă și de eleganță. Un praf de stele, și nu de mizerie. Dar nimeni nu i-a spus că, pentru a exista acele povești, este nevoie și de celelalte. De coșmarurile ratării din miezul Bucureștilor, unde agitația și distracția fără sfârșit ale aristo- craților răsfățați, ale femeilor frumoase și prea scumpe, ale țiganilor cu șișurile lor perfect ascuțite încât o simplă zgârietură poate deveni fatală, sunetul jazzului și al tangoului care plutea
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
precum i se spune, deși, după atâtea deziluzii de când se mutase în agitata capitală de la capătul de Est al Europei, vocea lui își găsise în sfârșit un loc și putea intra în poveștile și miturile despre faimă, și nu despre ratare, de al cărei gust se săturase, decizia de a da curs invitației lui Răcaru și de a merge să cânte și următoarele nopți era incredibil de grea. Între el și această cale, de-a lungul căreia mulți se frân- seseră
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
dincolo de ceruri. Venele mele urlă după adrenalină și suspans. După aventură. Și tu știu că înțelegi asta mai bine ca oricine, dar ți-e frică uneori. Cum să nu-ți fie frică ? — Frică de ce, Cristi ? De cădere ? De eșec, de ratare ? De moarte, până la urmă ? — De moarte, până la urmă, da, de moarte. Nu e ca și cum ea nu vine până la urmă, prietene. Dar e o mare diferență între cum te prinde. Zglobiu și cu zâmbetul pe buze, făcându-i în ciudă că
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
care imaginația nici nu le-a bănuit vreodată, de sus, îl făceau să se simtă ca un semizeu. Fernic a luat-o în dreapta și imediat a putut zări Hipodromul, unde larma pariorilor și strigătele de bucurie sau de mâhnire ale ratărilor pe ultimele sute de metri abia dacă se mai auzeau. Când erau chiar deasupra, i-a văzut pe toți ca pe niște gângănii agitate, forfotind de zor și producând un zumzet de neînțeles, fad, prinși într-un ritual care, de
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
domnișorule Cristian, nimeni nu trăiește la nesfârșit. Și nimeni nici nu cred c-ar suporta nemurirea. Viața e frumoasă tocmai pentru că se termină. Viața, da... tragica și minunata povară de a trăi, plină de infinite posibilități de măreție și de ratare ; ieri un idol, iată-te azi o fantomă. Viața plină de culoare și de cântece, de iubiri absurde, de extaz și viața sumbră, goală, nesfârșit de întunecată, duhnind a sărăcie și foame. Dintre atâtea și atâtea lucruri, ce șansă, dacă
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
singurele care îl doreau, dar s-a ferit de ele, de frică să nu fie înghi- țit și umilit de niște guri imense, cariate și pline de coji de semințe. Periferiile cu luminile lor stinse și cu mirosul putred de ratare, unde niciun reflector nu strălucea și un chiot înso- țit de un scuipat erau aplauzele. În octombrie 1940, România se aliază cu puterile Axei, sub conducerea lui Ion Antonescu, iar în vara lui 1941 intră în război pentru a-și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
se vede! - excelente, nu aș avea de ce să sufăr de acest sindrom, extrem de răspândit și În „lumea liberă”, al invidiei profesionale, umane, al formelor diverse și complicate ale frustrărilor de orice chip și fel. Și, oricum, fiind eliberat de fantoma ratării, cea care m-a opresat, aproape sufocat, În „lunga călătorie a tinereții”, infernul meu personal! De care, da, sunt la fel de mândru ca și de cele mai bune, mai „rezistente” opuri ale mele! Sigur, nu totul este spus „acum”: urmează vama
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
noastre se arată și societatea pare a se Înclina și a se arăta interesată de geniul nostru, „noi”, parcă speriați de succes, intimidați de victorie, la peur de vaincre, cum se zice, cădem În atâtea deprinderi și chiar boli ale ratării: lenea, oprirea instrucției, a informației specifice, cantonarea În limitele acelui gen ce părea a ne fi consacrat, imobilismul fizic și apoi alcoolul, dacă nu chiar forme ale prostituției. Deoarece orice activitate care te depărtează de propria-ți vocație, odată confirmată
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
O trădare nu numai față de tine, de tinerețea ta curată și Îndrăzneață, dar și față de cei, puțini sau mulți, care ți-au acordat Încrederea lor, jurând pe viitorul tău. Nu vreau să par bombastic sau excesiv romantic, dar, printr-o ratare de acest gen, se cheltuiesc deplorabil și forțele native și potențiale ale unei comunități, ale unei națiuni. Noi, Românii - pentru a eșua Încă o dată Într-o riscantă generalizare! -, ne disprețuim adesea talentele, părându-ni-se, printr-un reflex primitiv, probabil
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Început al stalinismului cu Încă vreo câteva sute de „oițe sociale” de pe Întinsul noii Republici Populare, un fel de „carne de tun” a istoriei „recente”, o carne fragedă, orice s-ar zice, victime pasive și care alunecau spre marginalizare și ratare socială cu acea privire umedă și vag mirată a unor animale Împinse spre tăiere, pe mari benzi rulante. Spuneam mai sus că nu a fost o formă a ghinionului, ci chiar apariția sa, deși atunci, pentru mine, familia mea și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]