75,659 matches
-
La început, ea seamănă cu o mică "trâmba învăluita", albind pe sol. Degrabă decorul se schimbă și magiciana (cu plete clasice de șerpi, ca Meduză) țâșnește din "mincea (mingea?) stârcita" în formă de "bleaznă mare": "Vântul stătuse, ploaia-ncetase,/ O rază-a lunei se arătase./ Cea cât o mince stârcita, mica,/ O bleaznă mare-n sus se ridică,/ P-obraz lăsate cărunte plete/ Cu șerpi i-atârnă încovoiete,/ Neagră la fața din ochi sclipește,/ Nu se aude ce mormăiește." E avantajoasă
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
termină blândețea și unde începe, în sufletul de poet, teroarea? Obsesia luminii trădează nostalgia unui spațiu și timp paradisiace, visul decorporalizării, al trupului diafan, în locul celui greoi și gârbovit de-acum, plajele visate la Cesenatico sau la Ravenna, fascicolul de raze dintr-un luminiș, șuvoiul care iese din mâinile înviatului, pictatat de Beato Angelico. O materie sacră ce pare imaterială. În Fețele poeziei de Mircea A. Diaconu generația '70 îi cuprinde pe: Dan Laurențiu, Mihai Ursachi, Ion Mircea, Adrian Popescu, Cristian
Adrian Popescu - Echinox n-a fost o anticameră ci chiar salonul literar al generației '70 () [Corola-journal/Journalistic/17093_a_18418]
-
pomeții mai aprinși, și celelalte, fularul, cojocul, mîinile, doar sprîncenele și părul, care coboară în favoriți suri, sînt verzi. Portret fauve". Lumea se transformă în atelier: "Cana, gutuia, sfeșnicul, scrumiera, toate sînt acum ornamentele unui damasc stacojiu, care-și trage razele din bucata de chihlimbar de deasupra Teatrului". Dialogurile care se desfășoară în acest mediu saturat de artă sînt, desigur, rafinate, precum un joc de-a v-ați ascunselea cu gînduri și cuvinte, antidot al "marasmului" pînditor. Din prea mare concentrare
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
lume cvasinecunoscută parcă ireală, în care eram un intrus invizibil al unei alte lumi, satisfăcut că salvasem echilibrul universal fără totuși a ști cum, dar conștient de datoria împlinită. Ajuns acasă, așezându-mă la birou am aprins lampa și în razele scânteietoare ale luminii am văzut pe masă trei plicuri mari, unul galben, unul albastru și unul negru, care erau cheia pătrunderii în universul spiritual și transcendental, interdimensional, atemporal sau altfel spus, calea comunicării între entitățile universurilor paralele și intangibile ale
Lumea de dincolo de noi. In: Editura Destine Literare by Emil Străinu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_243]
-
aceasta/ ascultă-i sunetele discordante// sînt armonie în urechea ta/ căci ai fost binecuvîntată// adoră mîna divină/ care te-a făcut" (Bucură-te). Sau o sumisiune plină de luminiscentă umilitate la condiția duală a poetului, totodată creatură și creator, în raza unei iubiri ce se pierde bucuroasă într-o poezie-rugăciune: "să spun/ cît vocea mea/ mai poate să spună/ cum mi s-a revelat// că lumea aceasta/ poate fi iubită/ așa cum este/ Doamne dă-ne// atîta minte cît să înțelegem/ și
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
despre o materialitate totuși prezentă, trecută prin forjele spiritului care o transformă în ceva nu mai puțin sesizabil". Iar împrejurarea de a-l fi surprins pe poetul Petre Stoica pe un tărîm oniric, în urmărirea unui vis care, ieșit din raza somniei, se manifestă în stare de veghe, precum o față ornamentală a ambiției și chiar a unui răsfăț monden, ține de perspicacitatea unui "vînător" el însuși de visuri, pe care voiește a le încrusta în confecția sa proprie: "Ne găsim
Ultimul Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15855_a_17180]
-
D-tale Allesio. Mie-mi place. Este și bine așa: fiecare autor are prisma lui proprie și trebuie să rămînă cu vederea înlătuntrul ei. Eu sunt ca publicul cel mare, receptiv pentru toate prismele, numai să fie curate în transcrierea razelor". Zamfirescu, umilit, revine de două ori către Maiorescu în aceeași chestiune (și editorii reproduc scrisorile după manuscrise și nu după ediția, plină, apreciază ei, de erori de transcriere a ediției de corespondență Maiorescu-Duiliu Zamfirescu). În a doua scrisoare (prima revenire
Ediția academică I.L. Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15627_a_16952]
-
Un apel adresat Uniunii Europene care va trebui să facă față tuturor particularităților "excepției românești". El a mai spus că articolul dumneavoastră, în ciuda unei imagini triste, cenușii a trecutului și prezentului României, a adus în cele din urmă o anumită rază de speranță. Dacă lucrurile stau așa, care e speranța? T.J.: Fără îndoială, m-a înțeles perfect! Care e speranța? De partea Europei, ca România să fie acceptată definitiv ca membru al formulei obligatorii a Uniunii; ca țara să fie în
Tony Judt în dialog cu Dumitru Radu Popa: Pe muchia Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15629_a_16954]
-
care tocmai acest punct cardinal e un locus minoris resistentiae!". Reflecția lui E. Lovinescu se dovedește nespus de actuală și în cazul în care ea se aplica Junimii, precum unui corp de elită, unui ethos pe cît de restrîns în raza sa de întrupare, pe atît de contrastant-pilduitor în mediul în care s-a ivit: ,,Acțiunea cea mai puternică a Junimii asupra generației mele, adică asupra generației ce i-a succedat și a avut un oarecare contact cu fruntașii ei, rămîne
Un impas al lovinescianismului? (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15726_a_17051]
-
ultimul timp, de-a dreptul fermecător și seducător, cinic, ludic, ironic și autoironic, Marcel Iureș ni se arată într-o altă lumină. Poate nu atît de epatantă ca în alte dăți, o lumină crudă și bizară însă în care intuim razele unei aure care se dezvoltă în jurul personalității actorului. Eu nu știu dacă e cel mai bun la ora asta. Nici nu știu ce înseamnă asta. Știu doar că e altfel. Iar Dabija a reușit să ne arate această realitate incontestabilă. Aproape două
Exercițiul delirului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15753_a_17078]
-
-o aievea prima lună, când părinții erau cu noi. Încă mi-amintesc ca într-un vis câmpia solară de roci vulcanice, marea eternă, casa văruită în alb până la brâul de cărămizi, de la ferestrele căreia se zăreau, în nopțile fără vânt, razele luminoase ale farurilor din Africa. Explorând cu tata adâncurile încremenite din jurul insulei descoperiserăm un șir de torpile galbene, împotmolite de pe vremea ultimului război; recuperaserăm o amforă grecească de aproape un metru, cu ghirlande pietrificate, pe fundul căreia zăcea drojdia unui
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
ipostază în funcție de "actant" și de decizia viziunii masculine, o reduce la un "conținut" menit să umple vasul dorinței sau proiecției. Chiar și ideologizată, tratată ca abstracție, feminitatea rămîne acvatică, o pură valență lichidă ce se formalizează în tipare atitudinale". În raza teoriei sale, Al. Cistelecan stabilește că Pillat nu concepe profunzimea altminteri decît în termeni acvatici. Inclusiv profunzimea lăuntrică, "eul adînc", căci autoscopia pe care o propune în paginile de Jurnal se susține printr-o investigație a apei: "voi încerca să
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
nu "profesionalismul" lor duhnind a ciocoism. Fără îndoială, există în poliție destui oameni cinstiți. Dar ei sunt timorați de comportamentul abuziv al cetei de generali care străbat în pas victorios timpurile și regimurile. Opacă precum o sală de tratament cu raze gama, lumea poliției românești a devenit, cu complicitatea - ea însăși criminală - a politicienilor, o cutie neagră care atunci când nu protejează pe scară largă crimiminalitatea o provoacă ea însăși. Și când nu o provoacă, o ignoră. O Cutie a Pandorei cu
Împușcături în cutia Pandorei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16291_a_17616]
-
sceptică ori de-a dreptul sardonică are un iz superstițios, ține de magia exorcizării "ghinionului" care uneori poate avea extinderea unei întregi vieți: "Nu trece timpul. Sau trece? Mai contează? Oricum, deasupra Maternității/ Cînd ne-am născut nu strălucea nici o rază./ Ai diavolului, nu. Nici ai divinității.// Doar ai clipei: încăpătoare/ Ca o valiză, ca o cisternă, ca un muzeu./ Dar nu-ți fie teamă, nimeni nu moare!/ Nici măcar eu,// Mai fragil și ghinionist ca un cristal/ Lovit cu cotul, din
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
unor Gălățanu, Vinicius sau Ianuș. Când decupajul esențial, matematic și magic totodată, se substituie desenului complicat, baroc, când elanul orfic merge mână-n mână cu versetul de amintire elină și elenă avem coordonatele unor poeme performante cum sunt "Cupa" (sub raza "Cimitirului marin"), "Un mesager matinal", "Unghiul ales", "Figuranți în spectacolul mării", ilustrând cota de sus a antologiei de autor. Nicolae Motoc, Provocări imergente, Editura Ex Ponto, Constanța, 2000, 397 p., preț nemenționat.
Un neoromantic by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16332_a_17657]
-
zis tineresc-jovial-ștrengăresc, cu aluzii și trimiteri la preocupări ale prezentului mărunt". În aceeași direcție, pe marginea unui volum al lui Mircea Nedelciu, e înscris următorul avertisment: "Grația și dezinvoltura se cer neconfundate cu ușurința și frivolitatea. Satira, ca să aibă o rază de acțiune cît mai mare și să-și exercite impactul cît mai operativ, implică o discretă și bine tăinuită - dar mereu integral transmisibilă - doză de seriozitate, de nu și de tragism". Ne putem pune întrebarea în ce grad rămîne actual
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
cititorilor nenumărate detalii (păcătuind pe alocuri prin didacticism) despre istoria României, despre obiceiurile locuitorilor ei, despre trecutul comunist și prezentul post-comunist. Elemente pe care un cititor atent al presei le recunoaște ca fiind specifice scenei românești post-decembriste nu scapă din raza de observație a autorului, care le și evocă: practicile frauduloase ale unor firme, natura mafiotă a unor relații de afaceri, perfidia unor foști agenți ai securității, practici ilegale de procurare a unor pașapoarte, neputința autorităților germane de a le veni
Thomas Prinz - Sosirea la București sau Charlotte în acțiune by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16323_a_17648]
-
mi se pare o altă explicație, sugerată chiar de autor. T.S. Eliot spune undeva - și Kermode îl citează - că nu putem desluși o ordine clară în întîmplările vieții noastre decît în acele rare momente de neatenție, cînd moțăind sub o rază de soare ("drowsing in sunlight") sîntem suficient de detașați spre a ieși parcă din noi înșine, pentru a ne privi astfel din afară. Dar nu poți concepe o carte în timp ce ești ațipit în bătaia soarelui - observă pe bună dreptate Kermode
O autobiografie reticentă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16363_a_17688]
-
să se tareze. Dar, cum aceștia sînt foarte puțini, cred că ceea ce s-a indus, comunismul, a fost și este încă, o maladie socială. Dar eu una nu aș pune reflectorul pe bietul cobai care n-a rezistat iradierii cu raze malefice, ci pe cei care au făcut experimentul și au indus această maladie. Da, era o abjecție, era o boală socială, dar nu era o boală socială spontană, de care să-i faci răspunzători numai pe cei care nu au
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
Dar eseul e important pentru că definește profilul lui Trilling ca exeget literar: optînd pentru ironia implicată, care e mai puțin malițioasă pentru că se răsfrînge și asupra subiectului, ca auto-ironie, criticul își stabilește de fapt repere axiologice, calculează un fel de rază de bătaie a judecăților sale. Rezultatul: Trilling nu e un critic malițios, ci îngăduitor, fără a avea standarde modeste sau toleranță pentru mediocritate. Nu se revoltă, nu se entuziasmează. Această atitudine critică Trilling o numește "realism moral", preluînd de fapt
Un intelectual new-yorkez by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16440_a_17765]
-
se desprinde din foarte felurite impresii. ("M-am întins pe pămînt pentru a gusta tihna orientala și m-a desfătat din plin simțămîntul de singurătate de care am dus multă vreme lipsa. Soarele te dogorea fierbinte, soarele sudului ale căror raze mi-au lipsit și pe care le-am dorit atîta.") A vizitat, aici, evident, Podul lui Traian sau relicvele sale, si, apoi, impresionat, s-a înapoiat la han. Cînd un francez care îl însoțea în călătorie îl roagă să-l
Călătoria lui Kunisch by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16451_a_17776]
-
nimic nu prețuia așa de mult ca ascultarea de Hristos, spre Care și-au îndreptat necontenit privirile minții și pe Care L-au iubit fără măsură. În relația cu aproapele, se bucurau cu negrăită bucurie de chipurile creștinilor luminate de raza Dumnezeirii, iar în momentele în care aceștia așteptau unele sfaturi în materie de doctrină sau purtare, Părinții, care și-au întărit puterea sfatului prin autoritatea vieții lor proprii, pentru ca vorbele să nu 110 Preot Prof. Dr. Ioan G. Coman, Patrologie
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
înfrânată de noi, dar mai ales alungăm orice vedere rușinoasă de la ochii noștri și de la urechile noastre orice cuvânt al ispitirilor, pentru ca inima noastră să rămână curată 136. Și se purtau așa, răspândind prin toate mișcările sufletești și trupești strălucirea razelor dumnezeiești. Au fost răniți de frumusețea divină și au purtat în ei dorința vieții veșnice 137. Și ca să spunem simplu, s-au făcut încăpători ai lui Dumnezeu întreg și cu totul întregi dumnezei după har așa de mult, încât au
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
cu ani în urmă. Annie Bentoiu are, dimpotrivă, în minte o imagine cuprinzătoare a întregii ei existenței și a secvenței de istorie căreia îi aparține. Ea și-a făcut datoria de om de a trăi în cunoștință de cauză. în raza conștiinței ei intră și o mare parte din lume, privită cu un sentiment de responsabilitate. Este vorba de vocație, dar și de educație. Chiar și azi, Annie Bentoiu își cultivă memoria, completând ceea ce știe din propria ei experiență cu ceea ce
Annie Bentoiu își amintește... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16481_a_17806]
-
Costa declară: "Eu voi fi viitorul voivodă. Eu voi moșteni pe tata. Neamul nostru e acum tare în tabără. Îți cer fata, os din neam de voivozi, tot pentru un voivod. E o cerere cu cinste". Rusalina înnebuni, rătăcind prin raza a treizeci-patruzeci kilometri de sat, ca o sperietoare a locului, pînă ce fu găsită moartă. A rămas, aievea, în amintirea faraonilor din Vlădeni, victimă a destinului ei de șef de faraoni. Ediția aceasta, apărută în vestita colecție "Biblioteca pentru toți
Vrerea destinului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16575_a_17900]