1,619 matches
-
și detrimentul națiunii române, iar realitățile actuale,sunt prea departe de cele așteptate sau sperate de români. Capitolul II Evenimentele din decembrie 1989 Din discuțiile purtate cu un fost coleg și prieten din tinerețe, buni amici și după ce ne-am reîntâlnit ca pensionari, am înțeles că evenimentele din decembrie 1989 s-au desfășurat după placul și capacitatea unor indivizi, care nu aveau logică, nici motive, nici cunoștințe despre anumite lucruri care se impuneau a fi știute. Foarte multe se răspândeau, doar
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
într-o jumătate de oră, voi lansa un bombardament asupra Bucureștiului. Ce vei face? Fără ezitare, răspund: -Ridic aviația de vânătoare. El: Te înțeleg. Fiecare cu datoria sa. Eu: Nu există alternativă. Tristă realitate. Dacă ne ajută Dumnezeu, ne vom reîntâlni într-o zi pentru a evoca doar clipele fericite petrecute împreună...". Le-a ajutat într-adevăr Dumnezeu și s-au reîntâlnit după treizeci de ani, în Germania, la München, cu prilejul unui Congres Internațional al Piloților de Vânătoare. Între timp
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
El: Te înțeleg. Fiecare cu datoria sa. Eu: Nu există alternativă. Tristă realitate. Dacă ne ajută Dumnezeu, ne vom reîntâlni într-o zi pentru a evoca doar clipele fericite petrecute împreună...". Le-a ajutat într-adevăr Dumnezeu și s-au reîntâlnit după treizeci de ani, în Germania, la München, cu prilejul unui Congres Internațional al Piloților de Vânătoare. Între timp însă, Dan Vizanty a trecut, în vreme de pace, prin mult mai multe nemeritate încercări. A fost răsplătit de națiune pentru
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
într-o jumătate de oră, voi lansa un bombardament asupra Bucureștiului. Ce vei face? Fără ezitare, răspund: Ridic aviația de vânătoare. El: Te înțeleg, fiecare cu datoria sa. Eu: Nu există alternativă. Tristă realitate. Dacă ne ajută Dumnezeu, ne vom reîntâlni într-o zi pentru a evoca doar clipele fericite petrecute împreună. Astfel a luat sfârșit, la 24 august 1944, la orele 8,30, o convorbire telefonică intrată în istorie, între comandantul german al aviației din Balcani, colonelul Eduard Neumann, și
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
Internațională a Piloților de Vânătoare, sub înaltul patronaj al lui Walter Scheel, președinte al Republicii Federale Germania între 1974 și 1979 și fost pilot de vânătoare. La această reuniune, participă și Dan Vizanty. Așa se face că pilotul român îl reîntâlnește, după mai bine de trei decenii, pe fostul său camarad și prieten, ulterior adversar (dar niciodată dușman), Edu Neumann, as al Luftwaffe. Întâlnirea a fost emoționantă, la fel și discursul pregătit de "Mon Cher", singurul aviator român prezent acolo: "Sunt
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
cel de-al Doilea Război Mondial. Sub imboldul acestei devize am luptat și apoi ne-am despărțit acum 35 de ani când, într-o convorbire rămasă istorică am spus dlui colonel Neumann, comandantul meu atunci: "Să dea Dumnezeu să ne reîntâlnim și să ne aducem aminte numai de momentele frumoase ce ne-au legat și pe care le-am trăit împreună". Și iată că timpul acesta a sosit, astăzi, după 35 de ani, ani grei, penibili pentru o parte din noi
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
Și iată că timpul acesta a sosit, astăzi, după 35 de ani, ani grei, penibili pentru o parte din noi. Dar, după cum am fost victorioși în luptele aeriene, am reușit să biruim și să supraviețuim și vicisitudinilor. Sunt fericit să reîntâlnesc pe dl colonel Neumann și pe alți camarazi de luptă. Sunt profund emoționat și mulțumesc din inimă conducerii Asociației Piloților de vânătoare pentru că mi-a oferit acest prilej (...). Cu gândul la cei ce-au adus glorie aviației de vânătoare: von
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
într-o jumătate de oră, voi lansa un bombardament asupra Bucureștiului; Ce vei face? Fără ezitare, răspund: Ridic aviația de vânătoare. El: Te înțeleg, fiecare cu datoria sa. Eu: Nu există alternativă. Tristă realitate. Dacă ne ajută Dumnezeu, ne vom reîntâlni într-o zi pentru a evoca doar clipele fericite petrecute împreună. Astfel a luat sfârșit, la 24 august 1944, la orele 8,30, o convorbire telefonică intrată în istorie, între comandantul german al aviației din Balcani, colonelul Eduard Neumann 5
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
largi de mici apartamente la fel de modeste ca și chiriașii lor, toți unguri cu progenitură numeroasă: cei mai vechi prieteni de joacă, de la care am deprins să vorbesc atunci la fel de bine maghiara ca și româna și dintre care n-am mai reîntâlnit-o apoi decât pe Irma, țigancă unguroaică, mai mare ca mine cu vreo doi-trei ani, căpetenia droaiei de pueri, „amanta“ mea, inițiatoarea mea primordială în ale erosului. Ferestrele mărunte ale acestor apartamente dădeau spre canalul Someșului, care mărginea de partea
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
mușama pe ea, tiparele. Eu fusesem mediocru la aritmetică și, în general, la toate materiile, încât întrebarea fostului nostru învățător mi s-a părut strivitoare. Dar poate nu această jignire indirectă și involuntară a făcut ca apoi, când ne am reîntâlnit uneori la Casa Scriitorilor, cu paharul de vin în față, Petre Țuțea să mă enerveze și plictisească cu vorbăria lui fără spor, cu ideile lui monomane, răsuflate și lipsite de duh. Ceea ce s-a publicat din el după moarte mi
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
nu ne vedea nimeni ca să mă îmbrățișeze și să-mi declare că mă iubește, ceea ce îmi da încredere în puterea mea de seducție, dar tot interesul meu se îndrepta spre Gelu. Cum sunt însă artistele, care uită repede, când am reîntâlnit-o la Köln, unde soarta ne-a aruncat pe amândoi, a trebuit eu să-i reamintesc că ne cunoșteam de mult. În clasa a doua de liceu, m-am împrietenit cu un coleg din clasele B, paralele: Petre Hossu, care
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
din Cluj, de fapt la începutul vacanței, îi împrumutasem, călcându-mi pe inimă, căci nu mă despărțeam ușor de cărțile de pe raft, câteva volume din seria de „ediții definitive“ de la „Fundații“, urmând să mi le înapoieze toamna. Când l-am reîntâlnit, abia la sfârșitul toamnei, pe o stradă la Sibiu, și între altele l-am întrebat de cărți, mi-a răspuns că au rămas la el în sat. Vizitându-l însă inopinat la adresa ce mi-o dăduse, am zărit, printre ale
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
plasei Alexandru Vlahuță), când cuprinde satele Onești, Corobănești, Băncești, Gârdești, Obârșeni (răzeși, clăcași, lingurari). Din 1935, comuna Stâncășeni pierde Obârșenii Lingurari, iar din 1941 pierde Oneștii (care nu mai apare în actele ulterioare datorită dispariției ca entitate socială). În 1942 reîntâlnim Stâncășenii cu statut de comună (în cadrul plasei Puiești), incluzând satele anterioare (Corobănești, Băncești, Gârdești), dar pierde Obârșenii. Din 1950 comuna se desființează, iar satul Stâncășeni intră în componența comunei Corodești până la reorganizarea din 1968 când este afiliat la nou înființata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
armată decât pentru tânăr, întrucât a fost căpitan de cavalerie în Primul Război Mondial. Pe scurt, Mike nu vede altă ieșire decât evadarea, care chiar îi reușește. După evadare e ajutat de Armata Republicană Irlandeză și i se alătură. Se reîntâlnește cu Jonathan când atacă unitatea militară unde își termină Jon cei doi ani obligatorii. Neștiind că e vorba de Mike, Jon ajută la capturarea acestuia și a oamenilor lui. În afară de faptul că asistă, ba chiar ia parte activă la distrugerea
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de familie. Nu se întâmplă cine știe ce, dar istoria continuă. Pe scurt, tatăl lui Bernard e lovit de o mașină, a cărei proprietară, Yolande Miller (patruzeci și unu de ani), e viitoarea primă iubire a lui Bernard. Cei doi bătrâni se reîntâlnesc în spital. Între timp, Bernard descoperă din întâmplare că Ursula e bogată (lucru pe care nu-l știa nici ea însăși și care-i ușurează mult ultimele luni de viață), iar în final moștenește 100.000$. Jumătatea lui de normă
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
la Creația continuă caracteristică vieții ("neistovit spectacol") se prelungește în actul lecturii și se exprimă printr-un "catharsis liric"55 ("calmă participare"), care traduce, astfel, exhilarația Sufletului individual ce își regăsește Unitatea pierdută ("arce protectoare 56 în cer") cu Absolutul. Reîntâlnim, în paragraful de mai sus, o expresie - "calmă participare" - , ce ne trimite cu gândul la formulă foarte apropiată din articolul "Opera de artă că integrare" (1920), punctul liminar al acestui studiu (vezi mai sus) și care pune în lumina valoarea
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
a-mi îndeplini această ultimă dorință. REPORTER: Vă mulțimim pentru interviul acordat! INTERVIU CU NICOLAE MILESCU SPĂTARUL - „UN MARCO POLO AL SECOLULUI AL XVII-LEA” Elev: HUȚANU ANDREEA Prof. coord. HOBJILĂ DANIELA EU: - Domnule Nicolae Milescu Spătarul, iată că ne reîntâlnim în paginile revistei „Oameni de seamă ai acestor locuri”, de această dată în ideea de a vă adresa câteva întrebări legate de călătoria dvs în China din anii16751978. Nicolae Milescu Spătarul: - Mă bucură nespus de mult reîntâlnirea mea cu cititorii
DIALOGURI ISTORICE by Anton Laura Mădălina, Ichim Simona Gabriela, Teodorescu Ada, Chirilă Oana, Ciobanu Mădălina, Mircia Mianda Carmen, Ciobanu Denisa () [Corola-publishinghouse/Science/91751_a_93228]
-
extaz și magie, era că părintele Cleopa trăiește isihasmul, coborârea în inimă. Pleacă de la Târgu-Neamț cu regretul că discuția atât de interesantă cu acest părinte, a fost atât de scurtă. Omul universal, cosmopolitul gen Culianu și românul gen Eliade se reîntâlnesc în Moshe Idel dar fără patetism. România lui Moshe Idel este una a culturii, a cărții, și nu una reală care s-a dovedit dintotdeauna prea strâmtă pentru personalitatea lui cuprinzătoare. Marii oameni ai lumii se întâlnesc iar cărțile lor
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
pornea, în fond, de la această constatare esențială, transformată treptat în convingere, alibi practic și moral, scuză, explicație, dogmă, tot ce vreți... Nu spunem o noutate și nici măcar nu formulăm o acuzație. Faptul a mai fost, de altfel, observat. Mircea Eliade, reîntâlnind pe filozof după decenii, constată (6 iulie 1972): într-un cuvânt, Noica, pentru care filozofia lui Hegel îi este atât de familiară, se supune Istoriei, știind bine că orice altă atitudine n-ar duce decât la tăcere, sterilitate sau nevroză
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
n-au de multe ori nici claritate, nici coerență sistematică. O privire organizată și de ansamblu devine mai necesară ca oricând. Este ceea ce ne oferă, între alții, chiar de la distanță, criticul de origine română, bine cunoscut, Matei Călinescu. L-am reîntâlnit cu multă plăcere, după o lungă perioadă, în primăvara acestui an la Bloomington Indiana, SUA, unde este profesor universitar de literatură comparată. Mi-a dăruit, prietenește și cordial, o serie de lucrări și extrase, dintre care, de cea mai mare
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
1990-1993: rapid, ritm și propoziții foarte scurte, de cea mai mare eficacitate. Scriitorul are în mod evident simțul conciziei și al ideii centrale aruncată pe loc în luptă. Toate descrierile și diagnosticele sunt exacte, centrate toate pe Imaginea revoluției. Le reîntâlnim, într-o formă sau alta, și la alții. Cu câteva insistențe și obsesii personale în plus. îl preocupă în mod evident (ca și pe noi de altfel) rolul intelectualului. De ce este izolat, iremediabil individualist și deci pulverizat, de ce n-a
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
ei unei lumi sfâșiate în care trăiam. Ideal profund iluminist, de bună seamă (la care ader din plin). Este singurul antidot împotriva tuturor intoleranțelor, fanatismelor și dogmatismelor, din orice direcție ar veni în epoca noastră. Și cu orice motivație posibilă. Reîntâlnindu-mă cu acești distinși scriitori, am respirat în jurul lor un alt aer, o altă ambianță culturală. Cultura română actuală are vitală nevoie de astfel de mesageri, fie și ocazionali: români și europeni/americani în același timp. Izolarea ne poate fi
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
cenușiul cotidian: "în nuvelele mele, încerc întotdeauna să camuflez fantasticul în cotidian (...) Cred că întotdeauna transistoricul este camuflat de istoric, și extraordinarul, de obișnuit"53. În însemnarea din 1 martie 1976, a Jurnalului "problema aceasta" devine o obsesie, "căci o reîntâlnesc nu numai în lucrările mele de Istoria Religiilor și în scrierile literare din ultimii treizeci de ani, dar și în reflecțiile pe care le notez exclusiv pentru mine"54, iar în 28 septembrie 1975, vorbind despre nuvela fantastică, Pelerina, Eliade
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
este doar manifestarea acestui omniprezent, statornic dincolo, în lumea fenomenală a lui dincoace, un prezent nesigur, alunecos"334. Mitul nord-american de tip Orfeu și Euridice pe care îl relatează Eliade 335: "un bărbat izbutește să coboare în Infern, unde își reîntâlnește soția moartă de curând. Stăpânul Infernului îi făgăduiește că va putea să-și ducă soția înapoi pe pământ dacă este în stare să vegheze toată noaptea. Dar, de două ori, și chiar după ce dormise ziua ca să nu fie obosit, omul
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
și slab luminată, plecase, fără să spună bună seara, ținându-și mâna dreaptă la gură"822, și alta pe care o trăiește Dominic Matei, o experiență care presupune ieșirea din timpul universal și intrarea într-un timp personal, unde își reîntâlnește vechii prieteni, lucru care lui Făt-Frumos îi este refuzat - el nu își va mai revedea niciodată părinții de al căror dor mistuitor se reîntoarce în lumea "timpului rotitor"823. Neînțelegerea, neputința de comunicare a lui Făt-Frumos cu cei care categorisesc
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]