3,475 matches
-
unui tratament prin TCC înseamnă: - o dispariție a simptomelor, fără ca acestea să reapară sub alte forme de tulburare; - însușirea de unelte terapeutice care sunt folositoare toată viața; - recâștigarea de către individ a rolului său de actor în spectacolul vieții sale; - o reîntoarcere la autonomie și la libera acțiune; - obținerea de competențe sociale în sprijinul unei reinserții sociale, atunci când aceasta a dispărut sau nu funcționează bine; - reglarea emoțiilor; - integrarea ideii că anxietatea și teama sunt fenomene normale pe care le cunoaște fiecare și
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
I.G. Dimitriu, „Magul care-și caută steaua”, „Înșir’te mărgărite”, 1952, 78; Vasile Posteucă „Povești fără țară”, „America”, 1958, 53; Ovidiu Vuia, „Catapetesme”, „Cuvântul românesc” (Hamilton), 1982, 70; Ion Cristofor, Nicolae Novac sau Spovedania omului învins, ST, 1995, 1-2; Popa, Reîntoarcerea, 172-177; Sasu, Dicț. scriit. SUA, 209-211; Dicț. scriit. rom., III, 2001, 488-490; Manolescu, Enciclopedia, 541-542. A.F.
NOVAC-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288490_a_289819]
-
Repere bibliografice: Simion, Scriitori, III, 260-264; Convorbiri. Eugen Simion-Dumitru Țepeneag, CC, 1991, 1; Corin Braga, Halucinaria - resurecția onirismului, RL, 1992, 6; Gabriel Dimisianu, Onirismul subversiv, RL, 1992, 10; Corin Braga, Onirism estetic și onirism halucinatoriu, RL, 1992, 21; Dumitru Țepeneag, Reîntoarcerea fiului la sânul mamei rătăcite, Iași, 1993, passim; Octavian Soviany, Onirici și optzeciști, CNT, 1994, 7; Nicolae Oprea, Modelul oniric legislativ, VR, 1994, 2; Sultana Craia, Vis și reverie în literatura română, București, 1994, passim; Dumitru Țepeneag, Tentativa onirică, după
ONIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288537_a_289866]
-
București, 1992 (în colaborare cu Vasile Andru); Petru Aruștei, Moarte și renaștere. Supraviețuire, Iași, 1994 (în colaborare cu Lucian Vasiliu). Traduceri: Mircea Eliade, De la Zalmoxis la Genghis-Han, pref. Em. Condurachi, București, 1980 (în colaborare cu Maria Ivănescu), Eseuri. Mitul eternei reîntoarceri. Mituri, vise și mistere, București, 1991 (în colaborare cu Maria Ivănescu), Făurari și alchimiști, București, 1996 (în colaborare cu Maria Ivănescu), Mituri, vise și mistere, București, 1998 (în colaborare cu Maria Ivănescu), Mitul eternei reîntoarceri, București, 1999 (în colaborare cu
IVANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287648_a_288977]
-
Maria Ivănescu), Eseuri. Mitul eternei reîntoarceri. Mituri, vise și mistere, București, 1991 (în colaborare cu Maria Ivănescu), Făurari și alchimiști, București, 1996 (în colaborare cu Maria Ivănescu), Mituri, vise și mistere, București, 1998 (în colaborare cu Maria Ivănescu), Mitul eternei reîntoarceri, București, 1999 (în colaborare cu Maria Ivănescu); Magia și vrăjitoria în Europa din Evul Mediu până astăzi, coordonator Robert Muchembled, București 1997 (în colaborare cu Maria Ivănescu); Blaise Pascal, Cugetări, Oradea, 1998 (în colaborare cu Maria Ivănescu); Michel de Saint
IVANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287648_a_288977]
-
abstracțiilor filosofice și devine mai operațională prin implicarea în piața comercială burgheză în dezvoltare. Astfel de teme, consacrate de A. Smith în secolul al XVIII-lea, vor fi mereu revizitate și reinterpretate, prin opoziție sau prin continuitate, ca într-o reîntoarcere la izvoare sau printr-o tentativă de schimbare a cursului. Modernitatea ne apare astfel nu doar ca o perpetuă invenție a noului, ci și ca o redescoperire a acelui nou care fusese transformat în tradiție contestabilă și care trebuia reînviată
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
amenințate, încât refacerea și mai ales consolidarea familiei nucleare ar fi o necesitate sau o cerință funcțională ce trebuie de îndată promovată. Anthony Giddens ne-o spune tranșant: „politicienii și activiștii diagnostichează în mod repetat decăderea vieții familiale și solicită reîntoarcerea la familia tradițională”. Dar ce implicații ar avea o astfel de reîntoarcere? Nu e nevoie de prea multă risipă de imaginație pentru a răspunde la o asemenea întrebare, întrucât trecutul oferă lecții: în viața domestică, femeile ar fi mai natural
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
necesitate sau o cerință funcțională ce trebuie de îndată promovată. Anthony Giddens ne-o spune tranșant: „politicienii și activiștii diagnostichează în mod repetat decăderea vieții familiale și solicită reîntoarcerea la familia tradițională”. Dar ce implicații ar avea o astfel de reîntoarcere? Nu e nevoie de prea multă risipă de imaginație pentru a răspunde la o asemenea întrebare, întrucât trecutul oferă lecții: în viața domestică, femeile ar fi mai natural înclinate către îngrijirea copiilor și munca în gospodărie, căci pe piața muncii
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
Cuvântul în exil”, 1962, 4; George Uscătescu, „Rodul ascuns”, „Destin”, 1966, 15; N.A. Gheorghiu, Cronica poeziei, „Ființa românească”, 1966, 4; Călin Andrei Mihăilescu, Un dicționar necanonic, „Curentul”, 1986, 5981; Al. Andriescu, „Fata călăului”, „Idoli de lut”, CL, 1994, 11-12; Popa, Reîntoarcerea, 226-235; Al. Călinescu, Între memorie și ficțiune, ATN, 1999, 1; O. Nimigean, Pe marginea unor istorioare, RL, 1999, 28; Cornel Ungureanu, Despre poezia lui Paul Miron, RL, 1999, 50; Ungureanu, La vest, II, 45-55; Florin Faifer, În căutarea Iașului pierdut
MIRON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288174_a_289503]
-
de o perspectivă etică, iar finalul este deschis: Liviu Dorda pare că își atinge scopul (doctorul moare în urma unui stop cardiac provocat de acuzațiile primite), dar obsesiile sale se vor converti într-un infern al culpabilității, văzută ca o „eternă reîntoarcere”. SCRIERI: La poarta pietrelor, București, 1972; Desprinderea fiului, București, 1976; Vina, București, 1980; Trăind într-o rază, București, 1982; Părinții abstracți, București, 1983. Repere bibliografice: M.N. Rusu, „La poarta pietrelor”, CRC, 1972, 23; Victor Felea, Debuturi poetice la Editura Dacia
MORARU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288247_a_289576]
-
populației către zonele rurale sau care au fost cândva rurale. Este vorba de contra-urbanizare, manifestă atât prin amintita displaced urbanization, ca și prin antiurbanizare (migrație către rural dată de căutarea unui loc de viață mai liniștit, pensionare și, mai rar, reîntoarcerea la munca pământului). Acest flux vestic este însă predominant postmodern, fiind determinat de nevoi de separare a activităților industriale de viața cotidiană, de diminuare a poluării, de căutarea satisfacerii unor nevoi superioare etc. Cel mai des, el implică fie continuarea
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
unui navetism pe distanțe mai lungi, fie dezvoltarea unor cariere în ocupații care nu presupun neapărat deplasarea în afara locuinței personale. Fiind în fapt un flux de căutare a unor condiții superioare de viață, antiurbanizarea diferă fundamental de fluxul migrațional de reîntoarcere în sat, către agricultură, manifest în unele țări în tranziție. Reîntoarcerea la agricultură este, în cele mai multe cazuri, o reîntoarcere la agricultura de subzistență, autarhică. Ea produce însă și efecte în planul urbanizării, pregătind-o cultural. Migranții de la oraș la sat
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
ocupații care nu presupun neapărat deplasarea în afara locuinței personale. Fiind în fapt un flux de căutare a unor condiții superioare de viață, antiurbanizarea diferă fundamental de fluxul migrațional de reîntoarcere în sat, către agricultură, manifest în unele țări în tranziție. Reîntoarcerea la agricultură este, în cele mai multe cazuri, o reîntoarcere la agricultura de subzistență, autarhică. Ea produce însă și efecte în planul urbanizării, pregătind-o cultural. Migranții de la oraș la sat contribuie la creșterea nivelului de aspirații, prin raportarea la standardele de
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
personale. Fiind în fapt un flux de căutare a unor condiții superioare de viață, antiurbanizarea diferă fundamental de fluxul migrațional de reîntoarcere în sat, către agricultură, manifest în unele țări în tranziție. Reîntoarcerea la agricultură este, în cele mai multe cazuri, o reîntoarcere la agricultura de subzistență, autarhică. Ea produce însă și efecte în planul urbanizării, pregătind-o cultural. Migranții de la oraș la sat contribuie la creșterea nivelului de aspirații, prin raportarea la standardele de locuire și viață urbană, adesea acționând ca și
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
de ani). Mai degrabă putem vorbi despre migrația populației dinspre oraș spre satul Hănești: numărul pensionarilor și al persoanelor disponibilizate care provin din mediul urban și se stabilesc în sat este tot mai mare cu fiecare an începând cu 1990. Reîntoarcerea în sat a celor plecați la oraș în perioada de dinainte de 1989 a fost determinată de oportunitățile reduse oferite pe piața muncii de orașele județului. Fără excepție, acestea din urmă s-au dezvoltat rapid în perioada anilor ’70, fiind încurajată
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
ca rugul aprins să nu poposească, măcar pentru o noapte, în inimile celor credincioși. Dacă un sfânt îți grăiește cu lacrimi abia mijite, sfios și mișcător, despre rugăciunea lui Iisus, atunci crusta păcatului se dezlipește și îți este frică de reîntoarcerea în lume. Intuițiile basmelor din copilărie primesc o definitivă confirmare: odaia sufletului luminat se bucură de chipul unui grădinar cu barbă albă - cel care, iubind florile și albinele cu egală tandrețe, nu găsește timp pentru vorbirea de rău. Pacificat, bătrânul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Ecumenismul tinde să idolatrizeze birocrația de tip socialist, interiorizând standardele relativismului secular. Apologeții săi vorbesc doar despre dialog și niciodată despre convertire; abundă estetica politeții și arareori apare acribia discernământului; sunt rescrise incertitudinile fondatoare ale ereziei și este abandonată asceza reîntoarcerii la tradiție. Ecumenistul voiajor nu iubește vigilența și preferă în locul reacției spontane în conversație doar stereotipia, mimetismul, sloganul călduț sau aproximația stearpă. Ecumenismul se consumă adesea într-o foarte veselă atmosferă de sindrofie fără cauză - o perpetuă prefață la redactarea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
sloganul călduț sau aproximația stearpă. Ecumenismul se consumă adesea într-o foarte veselă atmosferă de sindrofie fără cauză - o perpetuă prefață la redactarea unor documente care anunță succesul eshatologic al imanenței. La ce bun, atunci, să mai așteptăm un sfârșit? Reîntoarcerea la izvoarele comune ale tradiției Bisericii din primul mileniu nu înseamnă o muzeificare a trecutului. Contemplarea memoriei sfinte a Bisericii - una, sancta, catholica et apostolica - are ca rol infuzarea prezentului cu idei și principii fundamentale. În afara acestei recuperări reciproce a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
și expunerea parțială a motivațiilor teologice și psihologice prezente în geneza protestantismului. Este de notorietate reacția violentă a lui Martin Luther (1483-1546) împotriva „modei aristotelice” care a dominat teologia catolică din scolastica timpurie până în epoca lui Francisco Suárez (1548-1617). Prin reîntoarcerea la tema paulină a „nebuniei crucii” (I Corinteni 1) și a „justificării prin credință” (Romani 5), luteranismul căuta sursa de viață și de autenticitate existențială proprie creștinismului primar. Că acest proiect nu s-a putut menține fără o imediată recesiune
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
adânc în rană”; este clipa „acceptării sau nu a căinței. E începutul vieții mele. Îmi joc aici soarta”. Pentru creștini, pare să sugereze duhovnicul athonit, doar începutul - și niciodată sfârșitul - descoperă „realitatea tragică” a limitei. Aici, limita se asumă prin reîntoarcerea în globul de lumină „de unde am fost aruncați”. Cine ar putea tăgădui aici cuvintele Micului Prinț după care „drumurile drepte nu duc niciodată foarte departe”? Esențial pentru debutul fazei practice în viața duhovnicească este momentul de singurătate totală. Experiența solitudinii
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
liturghia cosmică a îngerilor. Hrana lor permanentă este Cuvântul lui Dumnezeu. Desfătarea în rostirea numelui lui Iisus se prelungește în bucuria nepieritoare de a mulțumi pentru darul necuprins al vieții. Aflat în starea de contemplație naturală, monahul face experiența „eternei reîntoarceri” a doxologiei. Când rugăciunea euharistică arde în inima monahului ca rugul nemistuit de flăcări al lui Moise, atunci viața sa nu mai suferă amenințările traumaticei experiențe a plictisului. Repetiția - atât de importantă în rumegarea Scripturii, ea însăși o formă de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
epitet, lucrurile sunt clare. Dar e interesant să vedem de ce erau numiți „duelgii”. Ne-o spune istoricul ieșean D. Ivănescu, cel mai bun cunoscător al epocii: „Denumirea de «duelgii» era într-o oarecare măsură justificată, pentru că în primii ani după reîntoarcerea de la studii «francezii» și «nemții» formau două tabere rivale, care își disputau întâietatea, din dorința de a face să predomine ideile aduse din țările în care își făcuseră educația. Din acest motiv, duelul, de cele mai multe ori provocat pueril, era la
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
noilor cunoștințe, la aprofundarea înțelegerii și integrării acestora, la sistematizarea și verificarea lor” etc. (Iucu, 2006). Însăși etimologia cuvântului latinesc conversatio, compus din con (cum) = „cu” și versari = „a (se) întoarce”, arată că este vorba de o întoarcere și o reîntoarcere asupra unei experiențe de cunoaștere câștigată anterior de interlocutori în scopul desprinderii unor noi generalizări, a unor concluzii (a se vedea și Cerghit, 1997). În raport cu funcțiile pe care și le poate asuma, utilizarea conversației poate îmbrăca mai multe forme, precum
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
o asemenea pasiune de două femei provenind din două lumi diametral opuse și posesoare ale unor caractere total diferite. E posibil ca, din dificultatea de a găsi un răspuns convenabil la această șaradă, Marlowe să nu vadă altă soluție decât reîntoarcerea la Linda. O va face, dar de pe alte poziții: probabilul lor divorț va însemna regăsirea în termenii stabiliți de Marlowe. Vor continua să se iubească peste lumi, dincolo de resentimentele și tensiunile create de diferențele de clasă socială. Fuseserăm preveniți de
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
fost neplăcut surprins de evoluția sa ulterioară 1. Cobîlaș amintește că tatăl lui Popa era notar sau secretar comunal într-o comună din județul Soroca. A trecut prin mai multe refugii împreună cu familia sa din cauza războiului, iar într-una din reîntoarcerile sale în Soroca s-a întâlnit cu Bogdanovici, cu care a organizat o unitate FDC în localitate. Cobîlaș spune că această unitate a fost descoperită în vara lui 1943, astfel că Popa a fost condamnat la 3 luni de închisoare
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]