1,916 matches
-
neputând răspunde, neavând ce să răspunză ad rem, obiectiv, au început să aiureze, să vorbească în dodii și-n bobote, ca netoții ori ca surzii. În urma acestei amețeli vedem curioase lucruri. Într-unul din numerile Pseudo-"Romînului" vedem acuzarea că reacționarii amenință pe rege cu asasinatul daca nu-i va chema la putere. Cari reacționari? Cînd? Unde? Dar mai știu ei ce vorbesc când îi apucă istericalele fanariotice? Mai ieri ne numeau pseudoînvățați și falsificatori ai teoriei Lamarck Darwin. În adevăr
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
vorbească în dodii și-n bobote, ca netoții ori ca surzii. În urma acestei amețeli vedem curioase lucruri. Într-unul din numerile Pseudo-"Romînului" vedem acuzarea că reacționarii amenință pe rege cu asasinatul daca nu-i va chema la putere. Cari reacționari? Cînd? Unde? Dar mai știu ei ce vorbesc când îi apucă istericalele fanariotice? Mai ieri ne numeau pseudoînvățați și falsificatori ai teoriei Lamarck Darwin. În adevăr, cine sunt învățați s-au întrolucat la redacția "Romînului". Descoperirea unităței ființelor organice, făcută
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
ieri, sperăm a-l mai auzi și nu ne îndoim că publicul va căuta să încurageze pe tânărul actor care nutrește sentimente frumoase pentru românism. [26 august 1881] {EminescuOpXII 312} [""PSEUDO - ROMÎNUL ", CA SĂ ESPLICE... "] "Pseudo - românul ", ca să esplice acuzarea că "reacționarii ar fi amenințând pe rege cu asasinatul" reproduce din "Timpul" un pasaj al unui articol ce ni s-au trimis din Galați. Iată acel pasaj: La 1735, când Voltaire susținea cumcă iubirea de binele public în Franța nu este decât
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
vine amenințarea, nu a amenința. Mai mult. La 1875 roșii i-au trimis Domnului un anume delegat cu însărcinarea de-a-i spune să "scutească țara de o crimă". O amenințare clară, făcută M. Sale pentru a veni la putere. Oare... reacționarii au făcut-o? Am constatat, în studiile repetate asupra păturei de străini ce s-au superpus poporului român, că ea e incapabilă de-a discuta chiar. Care inteligență onestă, ce cunoaște istoria Franței și a regelui Ludovic XVI, ar fi
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
repetate asupra păturei de străini ce s-au superpus poporului român, că ea e incapabilă de-a discuta chiar. Care inteligență onestă, ce cunoaște istoria Franței și a regelui Ludovic XVI, ar fi putut deduce din citarea acestui caz... că reacționarii ar amenința pe rege? Reacționarii au fost aciia cu care Ludovic XVI s-a încunjurat? Reacționarii l-au amenințat? Reacționarii au fost cauza sorții lui tragice? Dar la ce discuție? Când un adevăr [î]i izbește, ei încep a răspândi
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
ce s-au superpus poporului român, că ea e incapabilă de-a discuta chiar. Care inteligență onestă, ce cunoaște istoria Franței și a regelui Ludovic XVI, ar fi putut deduce din citarea acestui caz... că reacționarii ar amenința pe rege? Reacționarii au fost aciia cu care Ludovic XVI s-a încunjurat? Reacționarii l-au amenințat? Reacționarii au fost cauza sorții lui tragice? Dar la ce discuție? Când un adevăr [î]i izbește, ei încep a răspândi în juru-le prin neadevăruri și
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
a discuta chiar. Care inteligență onestă, ce cunoaște istoria Franței și a regelui Ludovic XVI, ar fi putut deduce din citarea acestui caz... că reacționarii ar amenința pe rege? Reacționarii au fost aciia cu care Ludovic XVI s-a încunjurat? Reacționarii l-au amenințat? Reacționarii au fost cauza sorții lui tragice? Dar la ce discuție? Când un adevăr [î]i izbește, ei încep a răspândi în juru-le prin neadevăruri și sofisme, acel foetor caprinus, acel miros specific al unor inteligențe potricălite
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
inteligență onestă, ce cunoaște istoria Franței și a regelui Ludovic XVI, ar fi putut deduce din citarea acestui caz... că reacționarii ar amenința pe rege? Reacționarii au fost aciia cu care Ludovic XVI s-a încunjurat? Reacționarii l-au amenințat? Reacționarii au fost cauza sorții lui tragice? Dar la ce discuție? Când un adevăr [î]i izbește, ei încep a răspândi în juru-le prin neadevăruri și sofisme, acel foetor caprinus, acel miros specific al unor inteligențe potricălite de vicii și bătrânețe
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
d. C. A. Rosetti nu au nici o însemnătate, de vreme ce nici d-lui, nici coreligionarii săi politici nu au convingeri cari să poată fi cumpărate c-o pensie reversibilă, c-o sumă de bani oarecare. Bani - și "Romînul" devine mâne chiar reacționar, bani destui să-i îndopăm - și toată tagma roșie va fi de orice părere vom pofti. {EminescuOpXII 366} Am spus-o demult, e greu, e ingrat a se lupta în contra unor asemenea arme. Nici o idee cât de clară, cât de
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
reputații individuale a luat locul comparării de argumente și al luptei între convingeri. Lucrul a ajuns atât de departe încît d. C. A. Rosetti e pururea în stare a escamota un proiect de lege, în esență conservator, ba {EminescuOpXII 423} reacționar chiar, numai popular să fie, fără a ține seamă că un asemenea proiect e diametral opus seriei de principii pe cari d-sa-le profesează. Cată dar să se facă lumină în privirea aceasta, cată să se cristalizeze o dată pentru
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Dar de unde vine înstrăinarea agriculturii noastre decât din lupta dintre capitalul bănesc (străin) și cel imobiliar, dintre ban și moșie? Ne pare bine că liberalismul extrem al unui fracționist s-au convertit la o manieră de-a vedea atât de reacționară încît recunoaște că vechii proprietari istorici, principum gratia, boierii, erau protectori ai poporului, că poporul era onest și laborios; pe când astăzi, când banul guvernează, poporul se corumpe. În soluțiunea cestiunii tocmelelor cată să venim cu toții la convingerea că capitalul imobiliar
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
nu cu toată claritatea cuvenită. Creditul e facultatea de-a căpăta bani sau alte valori cu împrumut. Această facultate însă nu este înnăscută; nu o are orice creștin al lui Dumnezeu în același grad. Există în adevăr, ca formă primitivă, reacționară, așa numitul credit personal, care se obicinuia și la noi în veacurile trecute și poate pân-la începutul secolului nostru. Aci Stan împrumută lui Bran suma cutare cu ori fără înscris, cu ori fără dobândă și atârnă de obrazul lui Bran
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
să răspunză, neavând ce să răspunză ad rem, obiectiv, au început să aiureze, să vorbească-n bobote și-n dodii vorba ceea: Bună vremea nea Istrate! Doi boboci de rață, frate! Într-un număr vedem acuzarea ca din senin ca reacționarii (care? unde? cine? ) amenință pe rege cu asasinatul. Mai ieri ne numesc pseudoînvățați, falsificatori ai teoriei Lamarck-Darwin, ca și când noi am fi de vină că cei mai mulți dintre roșii sânt cațoani vicleni și malonești, incapabili de-a se amesteca cu rasa română
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
și-a pus candidatura în două cartiere deodată. Candidații se împart în 109 republicani, cari, deși partea cea mai mare este foarte radicală, recunosc încă cel puțin ca legitimă ordinea existentă, 58 socialiști, anarhiști sau colectiviști, 3 lucrători și 41 reacționari de toate nuanțele. Din cei 80 de membri ai ultimului consiliu municipal se prezintă 73. Se crede că mai mult de jumătate din ei vor fi realeși, iar restul va fi înlocuit sau prin persoane de aceeași direcțiune sau prin
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
moderne și postmoderne. La el, să zicem, estetica nu e premodernă, iar poetica modernă și postmodernă, ci statutul ei "ontologic" ar fi să se opună, prin definiție, istoriei și progresului datele esențiale care caracterizează modernitatea. Arta e din capul locului reacționară, antidemocratică, antimodernistă și tocmai de aceea "postmodernă" prin excelență. Calea deschisă de Nemoianu e deosebit de îndrăzneață și ar putea interesa în cel mai înalt grad. Fără s-o știe, Virgil Nemoianu dezvoltă o idee nonliberală, aparent conservatoare, de găsit și
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
altfel, Eminescu a tins către o antitetică (vădit antihegeliană), cu precedente în Kant, care dobândește o remarcabilă continuitate transmodernistă în gândirea lui Ștefan Lupașcu. Paradoxal, Nemoianu e mai aproape de teoria socio-politică a lui Eminescu prin grija cu care încarcă termenul reacționar de potențialități pozitive. Gândirea modernă, fie ea liberală sau de orientare marxistă și neopozitivistă, a discreditat, fără drept de apel, conținutul cuvântului reacționar. El a devenit o etichetă rușinoasă, încât nimeni nu putea fi încântat nici pe vremea lui Eminescu
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Lupașcu. Paradoxal, Nemoianu e mai aproape de teoria socio-politică a lui Eminescu prin grija cu care încarcă termenul reacționar de potențialități pozitive. Gândirea modernă, fie ea liberală sau de orientare marxistă și neopozitivistă, a discreditat, fără drept de apel, conținutul cuvântului reacționar. El a devenit o etichetă rușinoasă, încât nimeni nu putea fi încântat nici pe vremea lui Eminescu și nici în a noastră, să fie numit reacționar. Ba, știm că adversarii de ieri și de azi ai lui Eminescu și-au
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
sau de orientare marxistă și neopozitivistă, a discreditat, fără drept de apel, conținutul cuvântului reacționar. El a devenit o etichetă rușinoasă, încât nimeni nu putea fi încântat nici pe vremea lui Eminescu și nici în a noastră, să fie numit reacționar. Ba, știm că adversarii de ieri și de azi ai lui Eminescu și-au făcut un titlu de glorie în a-l discredita pe poet cu această etichetă descalificantă. De la Ștefan Zeletin până la Ioan Petru Culianu și Alexandru George, în
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
de glorie în a-l discredita pe poet cu această etichetă descalificantă. De la Ștefan Zeletin până la Ioan Petru Culianu și Alexandru George, în general, cultura critică din epoca marilor clasici, de orientare maioresciană și eminesciană, este pusă la zid ca "reacționară", opunându-se progresului capitalist al României moderne, deci sincronizării rapide, de care avea nevoie ca de aer. Ba, Ioan Petru Culianu acuza, în bloc, literatura română că e reacționară, începând chiar cu primul roman valoros Ciocoii vechi și noi de
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
clasici, de orientare maioresciană și eminesciană, este pusă la zid ca "reacționară", opunându-se progresului capitalist al României moderne, deci sincronizării rapide, de care avea nevoie ca de aer. Ba, Ioan Petru Culianu acuza, în bloc, literatura română că e reacționară, începând chiar cu primul roman valoros Ciocoii vechi și noi de Nicolae Filimon și până la Slavici, Rebreanu, Marin Preda. Argument: Filimon a discreditat "parvenitul", singurul tip social progresist, constructor de capitalism, luând, în schimb, partea boierimii conservatoare și reacționare, înrădăcinată
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
e reacționară, începând chiar cu primul roman valoros Ciocoii vechi și noi de Nicolae Filimon și până la Slavici, Rebreanu, Marin Preda. Argument: Filimon a discreditat "parvenitul", singurul tip social progresist, constructor de capitalism, luând, în schimb, partea boierimii conservatoare și reacționare, înrădăcinată în tradiție și imobilă. Se conturează, altfel spus, o antiteză între factorul dinamic, cosmopolit, capitalist (Dinu Păturică) și imobilismul național întrupat de Banul C.135. Virgil Nemoianu contrazice o asemenea viziune unilaterală și consideră că arta, cultura, în genere
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Culianu se dovedește un reprezentant al modernismului înalt. Nemoianu pariază pe un paradox: cu cât ritmul istoriei este mai rapid, cu atât lumea se apropie mai mult de stadiul entropic, al omogenizării în dezordine. În acest cadru, cultura, conservatoare și reacționară, are un efect negentropic, putând întârzia dezastrul. Aceasta ar fi cea mai înaltă menire a artei, încât epitetul depreciativ reacționar se încarcă brusc cu sensuri pozitive. Dar este exact încărcătura pe care o dădea Eminescu termenului, când răspundea la acuzațiile
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
cu atât lumea se apropie mai mult de stadiul entropic, al omogenizării în dezordine. În acest cadru, cultura, conservatoare și reacționară, are un efect negentropic, putând întârzia dezastrul. Aceasta ar fi cea mai înaltă menire a artei, încât epitetul depreciativ reacționar se încarcă brusc cu sensuri pozitive. Dar este exact încărcătura pe care o dădea Eminescu termenului, când răspundea la acuzațiile adversarilor din presă: "Maniera noastră de-a vedea e pe deplin modernă: pentru noi statul e un obiect al naturii
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
progresul cu orice preț cațavencian. Conservatorismul progresist (Ion Heliade Rădulescu) este, în definitiv, o atitudine transmodernă, pe care o susține și Virgil Nemoianu. Urmează, însă, o lovitură de teatru, fiindcă, în pofida propriei teorii, Virgil Nemoianu îl etichetează pe Eminescu de "reacționar", în sensul cel mai rău al cuvântului, și ne somează la despărțirea de Eminescu!138. Oare de ce o asemenea contradicție în termeni? E vorba de o lepădare de propria doctrină și de o cădere în ideologie, prin definiție partizană? Așa
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
ororile istorice a fost marginalizarea, înfrângerea și sacrificarea lui Adrian, nu afirmarea, munca sau ideile sale"141. Leverkühn simbolizează disonanța care se ridică împotriva consonanței, aceasta din urmă fiind infernul. Thomas Mann a intenționat să prezinte invers lucrurile, dar instinctul "reacționar" al artistului a schimbat voința auctorială. Interpretarea lui Virgil Nemoianu este, fără îndoială, dintre cele mai ingenioase, dar nu mai puțin ideologică, în pofida aparențelor. El vrea să demonstreze că o comunitate națională, prin consonanța în specific, în tradiție este "nazistă
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]