2,574 matches
-
uite și să nu spună nimic. Și totuși simțea o fascinație morbidă, pentru că avea ocazia să afle cum vorbea de fapt Mark despre ea când discuta cu altcineva. Putea îndura asta, oricât de mult i-ar lua lui să-și recapete rațiunea. Iar rațiunea i se întărea zilnic. Poate că o țin departe de mine. De ce nu mă lasă să vorbesc cu ea? Sunt cumva proiectul științific al cuiva? Vor să vadă dacă te confund pe tine cu ea? Sesiză suferința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ce merita văzut. —Karin? Am discutat despre asta. Eu nu sunt avocat. Sunt om de știință. Apreciez invitația ta de a sta de vorbă cu fratele tău. Dar eu nu sunt aici ca să pun la îndoială pe nimeni. Ea își recăpătă suflul. Fața îi ardea. Începu să se tragă de gulerul bluzei. Își adună coama și o legă ca pe o bucată de sfoară. — Da, bineînțeles. Îmi cer scuze. Credeam că... Probabil că ar trebui să vă duc la Mark și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
sărit niciodată în ochi, dacă cineva drag n-ar fi fost închis înăuntru. N-o să-l mai țină mult timp aici, spuse Karin. Terapia a mers excelent, dar asigurarea se duce și el e disperat să ajungă acasă. Și-a recăpătat forța mușchilor aproape în întregime. Se îmbracă și se spală singur, se înțelege cu lumea, în general se poartă rațional. Comparativ cu acum câteva săptămâni, e ca și normal. În afară de ideile despre mine. Îndreptă mașina spre locurile de parcare ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
așeze lângă ea. Îmi cer scuze. Mor când îl văd așa. Cu cât e mai convins că nu mă cunoaște, cu atât mai puțin știu să mă port cu el. Ce crede el că e altfel la tine? Ea își recăpătă stăpânirea de sine. —E ciudat. Acum mă ridică-n slăvi. Vreau să zic pe ea. De fapt, el și cu mine - mă refer la mine cea de acum - ne chinuim cam la fel ca întotdeauna. Când eram mici, am avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de colo-colo într-o activitate onirică, metodică. Iar când pompierii reușiseră să ardă în sfârșit stâlpul, resturile mașinii se mișcaseră și se stabilizaseră. Trupul inert se prăbușise grămadă. Pompierii se târâseră sub carcasa mașinii și eliberaseră trupul. Mark Schluter își recăpătase cunoștința în ambulanță, pentru scurt timp. Paramedicii alergaseră cu el la Kearney, singurul spital pe o rază de șase districte care avea o șansă să-l salveze. Hayes trecu la fișele medicale. Bărbat alb, douăzeci și șapte de ani, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
-mi țin locul. Ce zici? Conștiinciozitatea mai durabilă decât propria-i utilitate - Weber văzuse asta de multe ori. Cu douăzeci de ani în urmă, Jessica, fiica lui de opt ani, cât pe ce să moară din cauza unui apendice crăpat, își recăpătase cunoștința înnebunită că avea să întârzie cu referatul ei despre dansul mierii la albine. Nu-mi permit să pierd slujba asta, frate. E cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat de la moartea tatei. Au nevoie de mine ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
făcuse el în ultimele două decenii. Un fel de schimbare de climat, vântul care i se întorsese împotrivă, scoțând la iveală evidența, toate semnele pe care numai el nu le observase. Și timp de o clipă, chiar înainte de a-și recăpăta cunoștința, își aminti că simțise aceeași groază înghețată și în nopțile trecute. Lucirea roșie, spectrală a ceasului arăta 4.10 a.m. Mese neregulate și un mediu străin, glicemie foarte scăzută, cortexul prefrontal amețit de somn, cicluri psihologice străvechi, legate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Nebraska pun ceva în apă? Se jucară unul cu altul, nemaiavând ce să descopere. După, ea rămase întinsă pe spate lângă el, răsuflând încă greu, ținându-l de mână de parcă ar fi fost la stadiul de făcut curte. Ea își recăpătă prima vocea. —Cum zicea behavioristul, „ În mod evident, ție ți-a plăcut. Mie mi-o fi plăcut“? El începu să râdă zgomotos, rostogolindu-se pe spatele său cu probleme și uitându-se la ea peste stomacul lui bombat. — Presupun că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
rupt pe al tău. Fără să vreau. Ăsta-i cel pe care l-am pus eu în loc. El se opri și o privi cu coada ochiului. —E exact genul de căcat pe care-l făcea soră-mea. O clipă, își recăpătă suflarea. Își întinse brațele spre el, prudentă, dar disperată. —Oh, Mark! Mark...? Îmi pare rău, dacă am spus sau am făcut ceva... —Dar soră-mea n-ar fi înlocuit niciodată un Chevy Cameo Carrier clasic, din 1957, cu o porcărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
-mi spui... El își retrase mâna. N-ar fi trebuit să ieșim în oraș să mâncăm. Ar fi trebuit să ne aducem aminte ceea ce întotdeauna... Recunoașterea o făcu să-și arcuiască sprâncenele. El trase aer în piept, încercând să-și recapete liniștea risipită. Într-o bună zi, o să-ți dai seama ce caut. Întotdeauna. Crede-mă, K.... Părea atât de speriat, încât o duru. În momentul acela simți atracția profundă pe care o exercita asupra ei Robert Karsh, un bărbat care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
jumătate de oră, marțea viitoare, seara. Ea dădu din cap, tremurând ca un spic de grâu moale într-o zi fără vânt. Ca ea să fie mândră de el. Nimeni de pe planeta asta nu era ceea ce credeai că e. Își recăpătă controlul asupra feței, uitându-se spre stânga, la stradă. Probabil că orașul ți se pare destul de schimbat. Se aplecă iar spre el, cu o expresie hotărâtă, sarcastică, gata pregătită. Dar el se uita la un grup de patru funcționari de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
în sus prin parbriz. Ce ne mai lipsește aici? Lăcuste. Broaște. Primii născuți. Amuți înăuntrul coconului cenușiu luat cu asalt. — Mă rog, poate că aia a fost deja. Grindina se transformă la loc în ploaie electrizată, destul de slabă ca să-și recapete curajul. Totuși, Weber nu porni mașina. Deci spune-mi și mie o chestie despre tine, spuse Mark într-un final. De când erai copil sau de-astea. Nu trebuie neapărat să fie una cu așa-să-mi-ajute-Dumnezeu sau de-alea. Un fleac, acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
grele pentru noi doi. Dar uită-te! O întoarce spre geam - o după-amiază monotonă, înnorată, pe Platte. Nu-i dracul chiar așa negru, ai? De fapt, e la fel de bine. Pe undeva e chiar mai bine. Ea se chinuie să-și recapete vocea. —Cum adică, Mark? La fel de bine ca? — Adică noi. Tu. Eu. Aici. Aprobator, arată afară, pe geam: Marele Deșert American. Râul adânc de câțiva centimetri. Rudele lor de sânge, păsările alea care se rotesc. Cum s-o numi toată chestia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Hrițcu Arhim. Justinian Dalea Mare Eclesiarh al Sfintei Patriarhii * Din încredințarea Înaltpreasfințitului Justin Mitropolitul Moldovei și Sucevei, am săvîrșit Sfânta Liturghie, de ziua hramului Mănăstirii Secu, vechi lăcaș de cultură și istorie străbună, care prin grija conducerii de stat își recapătă vechea înfățișare, prin lucrările de reparație și restaurare. Fie ca bunătatea lui Dumnezeu să fie neîncetat asupra acestei mănăstiri și asupra viețuitorilor ei, ca să ducă cu vrednicie mai departe, tradiția acestei mănăstiri, ctitoria Vornicului Ureche, unde odihnește mitropolitul 90 Varlaam
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
Mitropolit Justin și colaboratorilor săi, autorităților de stat, care ostenesc pentru conservarea valorilor trecutului nostru bisericesc și național. Nicolae Mitropolitul Banatului * 25 septembrie 1971 Am vizitat Mănăstirea Secu a cărei restaurare este în curs și care fără îndoială își va recăpăta strălucirea de odinioară. Felicit pe părintele Stareț pentru grija deosebită pe care o poartă Sfântului Lăcaș și îi mulțumesc pentru ospitalitate. Antonie Ploieșteanul Vicar Patriarhal * 6 martie 1975 Astăzi am poposit câteva ceasuri și ne am închinat în Mănăstirea străveche
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
foarte departe din gândurile sale intime spre realitatea din jur. Brusc, degetele sale se strânseră pe brațul lui Gosseyn. Și-l traseră. Direcția în care-l trăgeau era o ușă în fața lor. Și, dintr-odată - așa pur și simplu - își recăpătase aerul de naivitate. Curteanul fu acela care vorbi calm: - Mai bine te-aș duce înăuntru, să fii hrănit, Majestății Sale nu-i place să aștepte după cum cred că deja știi. Exista iarăși un țel, care avea sa ducă la căpătarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
sună soneria - sau ce semnal o fi fost acela - care se declanșă când Breemeg atinse un dispozitiv lateral. Gosseyn observa cum curteanul înghițea în sec - pur și simplu gâtul îi tresărea ca atunci când înghiți. Dar înainte ca omul să-și recapete aplombul oficial, băiatul îl expedie. - Poți să pleci Breemeg. Mă ocup eu de musafir, mulțumesc. Apoi îl salută pe Gosseyn cu o mișcare a mâinii. Incidentul se încheie; Breemeg, căruia i se închisese ușa în nas, fie pândea pe-afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
răsturna. La început rama s-a mișcat ciudat înainte și înapoi ca un pește care fusese pe uscat ori într-un năvod și acum își recîștigase libertatea, după care am simțit cum își reia poziția verticală și cum eu îmi recapăt cumpătul și o umbră de încredere. "Și capul hoch!" strigă Schneiderhahn. Cîteva săptămîni mai tîrziu, am făcut totuși o baie. După ce primul nostru antrenament s-a terminat, Doctor Schneiderhahn nu a spus decît "Ne vedem mîine" și David m-a
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
noi, celelalte echipe se reașezau cu cîteva bătăi leneșe și rare pentru a-și domoli nervozitatea. "Dă-ne drumul", i-am spus băiatului care imediat a lăsat barca liberă. Am vîslit de cinci, șase ori și am simțit că îmi recapăt puterea. Mai trecusem prin asta. Un fals start e o binecuvîntare pentru cineva cu nervii slabi. "Vă rugăm stați în posturile dumneavoastră!" a strigat starterul, furios. Totul trebuia reluat. Dar o mică bucată din încrîncenare dispăruse, plecarea nu mai era
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
Ceva din puternica înfățișare a lui Enro se schimbă puțin. Un moment păru tulburat, chiar deconcertat, apoi deschise gura și era să vorbească chiar, când, cu coada ochiului, îl văzu pe Ashargin. - A!... zise. Purtarea i se schimbă radical. Își recăpătă stăpânirea de sine. Îl invită pe Gosseyn cu un gest brusc. - Vino prietene. Doresc să-mi fi ofițer de legături între mine și Marele amiral Paleol. Spune-i amiralului... Porni spre o ușă din apropiere. Gosseyn îl urmă și ajunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
inițială și similariză nava la nouă sute unsprezece ani-lumină în direcția Gelei. A doua sa tentativă de a pătrunde prin defensiva lui Venus eșuase. Gândindu-se deja la detaliile celui de-al treilea atac, Gosseyn o reanimă pe Leej. Ea își recăpătă cunoștința și scutură din cap. - Nici vorbă, zise ea, sunt prea obosită. El vru să spună ceva, dar se mulțumi doar să-i studieze fața. Oboseala era indubitabilă. Trupul nu mai avea vlagă. - Nu știu ce mi-au făcut ăștia, zise ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Nici o schimbare. Transformarea continua. Știa că trecuseră trei săptămâni; apoi o lună, apoi timpul scurs de la plecarea de pe Venus. Însă fotografia zonelor rămânea exactă la douăzeci de zecimale. Deschise ochii, se scutură și cu bună știință se căzni să-și recapete cunoștința lucrurilor ce-l înconjurau. A doua oară fu mai simplu; încă și mai bine, a treia oară. La a opta încercare, erau încă niște lipsuri dar, când îndreptă atenția asupra camerei, își dădu seama că faza involuntară a descoperirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
am putut, oftă doctorul, și ar trebui să se simtă bine cel puțin opt ore de aici înainte. Aș vrea să te rog să ne faci un serviciu. Presupun că dormi în continuare ușor? — Da. — S-ar putea să-și recapete cunoștința și să dorească să vorbească. Aș putea pune o asistentă de gardă aici, dar nenorocita asta de bună dispoziție profesională îi deprimă pe tipii introspectivi. Te rog să vorbești cu el, și dacă dorește să vadă un doctor, chemă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
atunci se află în trecut. N-o să-l mai găsești acum. Lanark se uită nefericit la podea. Priveliștea aceea îl făcuse să viseze la o viață dulce și însorită. — Nu pot ajunge în nici o zonă civilizată de aici? Munro își recăpătase calmul de mandarin și se așeză lîngă pat. — Ba da, în mai multe. Dar nu vei ajunge fără un însoțitor. — De ce? — Regulamentul de sănătate. Cînd oamenii pleacă fără un însoțitor, bolile revin după un timp. — Sînt singurul individ sănătos care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
soare“, îi spunea lui Dumnezeu, tatăl lui, pe cînd se plimbau în jurul rugilor, cu șarpele care-și legăna coada în spatele lor. Era o zi fără nori, și anemonele cîntau în micile golfuri în care se strîngea mareea. „O să ți-l recapeți, cînd o să-l aranjez cum se cuvine. Nu-mi place să rămîn dator. După cum vezi, durerea rațională și moartea nu mi-au creat probleme.“ Priviră la șoimul cu un iepure tînăr în gheare, apoi se opriră în vîrful unei stînci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]