5,519 matches
-
al acestei propuneri și a altor proiecte similare, de la 20/20 sau Tigrul sibian ale Gianinei Cărbunariu la, să zicem, Capete înfierbîntate sau Sub pămînt ale echipei Michailov-Schwartz). Și, în cele din urmă, substituția dintre țesătura narativă, care îndeobște facilitează receptarea dirijînd-o din particular spre general, și mecanica pseudo-dezbaterii publice, care duce treptat, pas cu pas, către climax: împingînd spre derizoriul absolut însăși miza acestei dezbateri. De aici și excepționala scenă a crizei colective de rîs (și ea autentică, cu atît
Atingerea umană - sau despre maturizarea teatrului de implicare socială () [Corola-website/Science/295631_a_296960]
-
construcție, acorduri de culoare.” (Oprescu, 52) Totuși, pentru că doctrina era mai mult sau mai putin vagă, iar textul lui Kemenov arată mai degrabă cum nu<spân lang="ro-RO"> trebuie să fie artă realist socialistă, putem deduce că spațiul pentru ajustarea receptării critice a unei opere în funcție de relațiile de putere și de poziționarea actorilor în domeniul artistic românesc era unul destul de generos. Radu Bogdan relatează, în seria de articole amintită, despre felul în care a disparut (criticul consideră că ar fi fost
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (1) () [Corola-website/Science/296104_a_297433]
-
fi fost distrus) un portret al lui Stalin, prezentat de Ciucurencu la expoziția oficială de stat din 1948, pentru că ar fi fost considerat ”formalist”. Distrugerea tabloului s-a petrecut însă pe tăcute, iar pictorul s-a bucurat în continuare de receptări pozitive și recunoaștere oficială: a ocupat posturi importante în învățământul superior, a primit (în 1956) titlul de maestru emerit al artei, a fost membru al Academiei din 1963 și a fost numit ”artist al poporului” în 1964. Prestigiul lui Ciucurencu
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (1) () [Corola-website/Science/296104_a_297433]
-
artist al poporului” în 1964. Prestigiul lui Ciucurencu, statutul său în domeniul artelor plastice românești, obținut și consolidat în perioada precomunistă, precum și adeziunea să la noua putere, manifestată prin declarații, dar și opțiuni tematice, au cântărit mai mult în balanță receptării decât formația să de factură modernist-occidentală, ușor de identificat în stil.</spân></p> Ana Ipătescu și România Revoluționară, la un secol distanță În perioada realismului socialist românesc, reacția tradiției pe care nouă doctrina încearcă să o înăbușe este identificabila în
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (1) () [Corola-website/Science/296104_a_297433]
-
aceste pagini cu conținut de text și imagine, dar și de confortul turului virtual. 1.3 Realizarea unui muzeului virtual, necesită mai mulți pași: 2. Una dintre funcțiile majore ale muzeului virtual este cea EDUCATIVA - de prezentare, de promovare și receptare a valorilor dintr-un anumit domeniu de manifestare. A face cunoscut publicului toate elementele care conferă unui obiect semnificația valorii sale, prezintă scopul principal al funcției de valorificare. O altă funcție importantă a muzeului virtual și nu numai, este cunoașterea
Muzeu virtual () [Corola-website/Science/333681_a_335010]
-
în registrul aforismului, din "Pietre pentru templul meu" (din același an): Enumerarea nu este întâmplătoare, căci realul vizat prin sinecdocă are patru cardinale repere: floarea - ca punct inițial, „epifanic“, „primăvară“, sau „vară“, ori „toamnă“, cu fragranța vieții; ochiul - bază a receptării întru reflectare, întru cunoaștere de orizonturi; buzele - „treaptă“ a senzorialului / carnalului, „garoafă“ a rostirii, a exprimării sinelui etc.; mormântul - punct terminus al vieții, loc al ocultării, al trecerii din «Țara-cu-Dor» în «Țara-fără-Dor», spațiu al metamorfozelor "ens"-ului uman, al „transcenderii
Arta poetică () [Corola-website/Science/310217_a_311546]
-
mici sau mai mari, le privesc față în față, le retrăiesc intens și se distanțează de ele, îndesându-le în borcane bine înfiletate. Fricile sunt luminate cu lanterne, micșorate și crescute, materializate teatral de performeri într-un limbaj sincretic adecvat receptării copiilor de azi. Spectacolul este gândit ca o „conferință despre frici, temeri, sperieturi, angoase, anxietăți, groaze, fobii și spaime”, conferință-cadru narativ spart de ficționalizarea poveștilor subiective ale performerilor, de momente de dans colectiv, de scene în care predomină dialogurile concentrate
Frici îmborcănate și minciuni etichetante. Narațiune și de-dramatizare () [Corola-website/Science/296115_a_297444]
-
ei, vizibile de la mai mare sau mai mică distanță. Cărțile pe care le analizăm sunt cei mai buni evaluatori ai demersului critic. Paginile noastre se sprijină pe paginile lor, și nu invers, așa cum o cred adepții fără nuanțe ai teoriilor receptării. Noutatea lecturii lui George Geacăr este dată de grila socio-politică folosită și, nu mai puțin, de teza susținută: aceea că Naratorul, la Marin Preda, e ,vocea supratextuală care exprimă linia corectă a epocii, linia trasată de regimul politic comunist" (p.
Un Preda pentru fiecare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11160_a_12485]
-
pe înțelesul celor care citesc. Trei sute de pagini, nu mai mult, ca o "poveste" pentru toate vîrstele. Am descoperit parcurgînd literatura noastră că există un fir conducător absolut remarcabil și totodată o istorie, alta decît a operelor, și anume a receptării, deopotrivă de captivantă. O istorie a scrisului, alta a cititului. Două istorii cusute în pielea uneia singure. Este extrem de interesant de știut nu doar de ce și cum se scria, de-a lungul a cinci secole, dar și de ce și cum
Pe înțelesul celor care citesc by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14786_a_16111]
-
morale și modele de succes. Crește numărul de titluri, scade prestigiul literaturii De la invenția tiparului spre zilele noastre, numărul tot mai mare al cărților a determinat sporirea pe măsură a cititorilor și, implicit, a scriitorilor. Democratizarea neîngrădită a producerii și receptării literaturii a avut drept efect vizibil diminuarea reputației și pierderea locului distinct al cărții și al scriitorului în societate. Literatura pusă la dispoziția majorității își pierde aura de mister și aparența de domeniu spiritual privilegiat. Înmulțirea cititorilor determină standarde de
Cartea și computerul by Vladimir SIMON () [Corola-journal/Journalistic/6968_a_8293]
-
despre viață și om și nu capitulează în confruntarea cu digitizarea și internetul. Internetul - oglinda strâmbă a literaturii Conversia digitală și portabilitatea în mediu virtual sunt benefice pentru opera muzicală, întrucât, fără să atenteze la integritatea ei, îi asigură o receptare globală. Cartea, însă, transpusă în formate digitale și plimbată prin internet își pierde identitatea și integralitatea. Nu mai are început și sfârșit, e efemeră, parte a unui uriaș palimpsest al haosului. Toată lumea, agramați, furioși, genii, însingurați scriu, șterg, copiază, caută
Cartea și computerul by Vladimir SIMON () [Corola-journal/Journalistic/6968_a_8293]
-
Textul poetic devine astfel expresia unei stări de grație în care poetul intră odata ce realizează contactul cu divinitatea: contact anevoios, de altfel, intermitent, căci altfel, cum s-ar spune, poezia lui Marian Drăghici Ťnu s-ar povestiť. Cred că receptarea unei astfel de poezii depinde de acceptarea sau respingerea acestei teze eliadești. Toate poemele "lunetistului cu diligența" sînt relătari ale unor experiențe mediumnice, expresii ale revelației sacralității în plin derizoriu. În subsidiar, este indusă convingerea că derizoriul este singurul teritoriu
Ludicul și autoironia by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12070_a_13395]
-
de debut (poezii, reportaje, proză, publicistică), neincluse de autor în volume, realizează o istorie internă a operei (modelele, evoluția și migrația unor personaje de la un text la altul, transpunerea unei realități regionale identificabile și atestabile) și recompune o istorie a receptării critice a fiecărui volum și a operei bănulesciene în ansamblu. Aparatul filologic (evidențierea variantelor) și aparatul de istorie literară (cronologia biografică, notele și comentariile fiecărui text, restituirile din presă și, uneori, din manuscris, dicționarul de personaje, reperele critice, bibliografia) sunt
Opera Milionarului în povestiri by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11004_a_12329]
-
Bănulescu un scriitor capabil să o reinventeze într-o ficțiune salvatoare și durabilă. Ediția critică a Oanei Soare, realizată cu pasiune și profesionalism, face un bilanț de etapă în posteritatea lui Ștefan Bănulescu și va stimula o schimbare importantă în receptarea și interpretarea operei lui. Milionarul în povestiri merita un astfel de omagiu postum.
Opera Milionarului în povestiri by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11004_a_12329]
-
statutului recunoscut religiei semnalează o augmentare a statutului uman. La rândul lor, aceste demersuri post-seculare sunt condiționate istoric. Ele reflectă prefigurativ (ca puncte de cristalizare) actuala stare de spirit a omului occidental. Biserica a fost mereu pe măsura credincioșilor ei. Receptarea ușor reducționistă a discursului teologal ca îndemn spre bune practici sociale indică orientarea actualei lor apetențe religioase. Ce pot să însemne toate acestea Rorty, Vattimo, Girard, Wilson, Hick socotesc caritatea, smerenia, responsabilitatea și activismul drept prelungiri contemporane ale religiozității. Acestea
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
I. L. Caragiale” al Academiei Române). A desfășurat o vastă - și foarte remarcată, în epocă, în contextul confruntării unor poziții diferite în materie de ideologie culturală - activitate publicistică (la „Scânteia”, „Contemporanul”, „Luceafărul”, „România literară”, „Steaua” și alte publicații). După prăbușirea regimului ceaușist, receptarea „senină”, cât de cât obiectivă a personalității și operei lui A. este, și va rămâne, probabil, pentru o vreme, dificilă, dacă nu imposibilă. „Campion”, în publicistică, al protocronismului, el e identificat - și nu numai de adversarii lui ideologici direcți - cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285367_a_286696]
-
în publicistică, al protocronismului, el e identificat - și nu numai de adversarii lui ideologici direcți - cu dezavantajoasa figură de propagandist al unui regim opresiv, deci de condeier aservit, lipsit de vreun merit real și durabil. Postura aceasta viciase, de altfel, receptarea critică a operei lui și înainte de decembrie 1989, dar, atunci, în sens invers: scriitorul, supraevaluat, oferit ca exemplu, a fost chiar comparat cu Tolstoi etc. Toate acestea explică, desigur, ostilitatea ori ignorarea cu care a fost tratat în anii ’90
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285367_a_286696]
-
plecările, tărâmurile exotice, cultivă stările evanescente, crepusculare, visarea, privilegiază simbolul polisemantic, muzicalitatea, respinge expresia discursivă, practică versul liber și sugestia, s. românesc exprimă o sensibilitate mai apropiată de cea eminesciană decât de cea a lui Macedonski. Așa se explică larga receptare a influenței lui Verlaine, a celorlalți „poeți blestemați” și rezistența la poezia lui Mallarme. Poezia noastră simbolistă a fost sensibil modelată de lirica franceză „decadentă” și aproape deloc de cea autoconsiderată „simbolistă”. În timp ce Verlaine, Laforgue, Rollinat, Rodenbach, Rimbaud își aveau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289675_a_291004]
-
nuvelistica acestui scriitor este văzută ca o posibilitate de afirmare a ezitării funciare între claustrare, intimitate și conformism, având ca rezultat însingurarea naratorului în limbaj. Metoda practicată de M. este una complexă, alcătuită din elemente de naratologie, psihanaliză, sociologie, estetica receptării, istoria mentalităților, stilistică. El nu se oprește asupra unei metodologii anume, fiind de părere că nici una nu poate descifra, singură, sensurile multiple ale textului. Principiul va fi aplicat și în Analogii. Constante ale istoriei literare românești (1995) și Perspective critice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287997_a_289326]
-
küs-ului aduce în prim-plan dimensiunea psihologică a conceptului, conform căreia verosimilul devine sinonim cu ceea ce este plauzibil, credibil. Acest ultim semnificat nu intră - după cum specifică teoreticianul - în conflict cu celalte trei, ci le înglobează, din perspectiva mai largă a receptării. Ajunși în acest punct, sunt necesare, credem, câteva observații. În primul rând, trebuie subliniat că în această analiză realsimilul nu mai reprezintă categoria cea mai cuprinzătoare, privilegiat fiind posibilul. Dacă frecvența statistică și verificabilitatea empirică a întâmplărilor prezentate ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
cognitive. Finalitatea sa ar consta - în opinia lui Northrop Frye, de pildă - tocmai în aceea că reușește să confere un sens acțiunilor omenești, de vreme ce recunoașterea își produce efectul și în afara ficțiunii, în lume. Prin anagnorisis mișcarea lineară și temporală a receptării este prefăcută deci într-o facultate sui-generis, capabilă de a sesiza fenomenele unificatoare. După cum precizam, acest aspect a fost sesizat, pe lângă Frye, și de Paul Ricoeur și reafirmat nu cu multă vreme în urmă de Antoine Compagnon. În prea bine
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
lumea. Tocmai în acest scop, filosoful deosebește, după cum menționam, mimesis-ul-creație, de „amontele” și „avalul” său (precomprehensiunea sau prefigurarea, respectiv refigurarea). Mai simplu spus, prezumtiva arbitrarietate a înlănțuirii sintactice este limitată, dintr-un unghi, de referirea la real, dintr-altul, de receptarea operei de către spectator sau cititor: Pentru a putea vorbi de „deplasare mimetică”, de „transpunere” cvasi-metaforică dinspre etică spre poetică, trebuie să concepem activitatea poetică și ca legătură, nu numai ca ruptură. Este mișcarea însăși dinspre mimesis I spre mimesis II
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
ca ruptură. Este mișcarea însăși dinspre mimesis I spre mimesis II. Dacă nu încape îndoială că termenul mythos marchează discontinuitatea, termenul praxis ș...ț asigură contiguitatea între cele două regimuri, etic și poetic, ale acțiunii”101. Cât despre „avalul” mimesis-ului (receptarea), chiar dacă nu există suficiente indicii în Poetica asupra faptului că Aristotel i-ar acorda o importanță deosebită, totuși, în mod cert, această categorie nu este cu totul ignorată. Nu atunci când Aristotel identifică verosimilul cu credibilul, considerându-l pe cel dintâi
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
de la timp, povestirea creează temporalitate. Să ne amintim că Hans Robert Jauss plasa și el mimesis-ul într-un cadru oarecum, atunci când vorbea despre „desfătarea de Sine în desfătarea cu Altul”, pe care el o deducea însă din ambiguitatea structurală a receptării textului ficțional. Este aproape de prisos să mai menționăm că teza propusă de Ricoeur se raportează în permanență polemic la postulatele semioticii și ale structuralismului care - după cum, cu multă subtilitate, remarca Antoine Compagnon - „asociau mimesis-ul cu doxa, cu un tip de
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
de jurisdicție” a genurilor tradiționale, genericitatea va reveni mereu în atenție, ca o amprentă de neșters, ca un fel de parolă sau semn de recunoaștere, pe scurt, ca o ipoteză necesară - chiar și atunci când este infirmată - în producerea și în receptarea literaturii. Putem vorbi despre o dinamică a genurilor - vitalitatea lor extraordinară nu încetează să uimească, într-o epocă în care s-a trecut pe rând, de la dezbaterile referitoare la moartea autorului, a reprezentării, a literaturii înseși, la o neașteptată resuscitare
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]