1,656 matches
-
la o aplicată ședință de pshihanaliză. După toate ciomăgelile din tribune, după toate tipurile de acuplare pe care delincvenții cu chipul vopsit le invocă la meci după meci cu gândul la adversari, soluția rebranding-ului intră în drepturi. De ce lupi, câini, rechini, când panseluțele și gladiolele ne sunt - în fond - atât de aproape? Cine populează însă peluzele, ca pe niște corăbii homerice? "Ciocolată, Măslină, Salvador și Guadalupe împărțeau același pigment, Cultu' făcuse doi ani de culturism, Pârnaie stătuse doi ani și jumătate
Cronică anacronică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9267_a_10592]
-
în fel și chip. Îi putem spune de-a dreptul criză. Sau, cu un termen mai prudent, recesiune. Pe vinovații de producerea lui, pe marii bancheri, pe marii finanțatori îi putem indica, la fel, prin diferiți termeni. Le putem spune rechini sau, mai blând, lăcuste. De curând a fost pus în circulație, de către un om politic, termenul capitalism de cazinou. Bine găsit! Alte domenii în care criza generează o nouă terminologie sunt legate de problematica muncii și a conflictelor sociale. Șomajul
Vorbești de lup și lupul la ușă by Arthur BEYRER () [Corola-journal/Journalistic/7118_a_8443]
-
11.2006) etc. Abureala e o vorbărie în genere mincinoasă, înșelătoare: "Nici nu știu cum l-am înduioșat, esențialul e că, după zece minute de abureală, l-a scos afară pe Iorgu și i-a slăbit șuruburile de la cătușe" (M. Avasilcăi, Fan-fan, rechinul pușcăriilor, 1994: 22). A apărut și derivatul aburitor: "(ins) care păcălește, induce in eroare": "Ai grijă, tipul e un aburitor" (123urban.ro); "mulți Ťaburitoriť (se știu ei bine cine sunt) au încercat să-mi vândă cu tupeu Ťsuperprogrameť și Ťsupersofturiť
Abureală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7598_a_8923]
-
pe care-o hâțânam în toate părțile. În acea zi mama și-a prins mâna în ușa tramvaiului, chiar când să coborâm în Floreasca. Ușile erau cu adevărat rele, când se deschideau clămpăneau în balamalele lor ca niște fălci de rechin. Dacă nu erai atent, te sfâșiau. Deodată i-am văzut degetele pline de sânge. Atunci am văzut sânge pentru prima dată. Mama țipa și plângea ca un copil. Priveam cum pică lichidul vesel colorat pe podeaua murdară a tramvaiului și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
umerii și alunecară dincolo de ei, coatele se depășiră unul pe altul, umerii se dislocară, rămânând prinși doar în pielea străvezie, întinsă până la pleznire, palmele se atinseră la spate, între omoplații ce se ridicaseră perpendicular pe spinare ca două aripioare de rechin, și-n cele din urmă degetele se-nlănțuiră firesc pe șira spinării, de parc-ar fi făcut-o pe piept. Omul legat cu propriile mâini se așeză, își înnodă picioarele-n lotus și deodată se ridică, mare estropiat, corp cu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
canale. Memoria lui era și ea fragmentată și utilitară. Tot ce-și putea aminti forma un canal îngust și arzător, săpat sinuos în stânca minții sale: orașul de pe Mississippi, The Crest, cartierul franțuzesc, marea casă colonială plină de fălci de rechin și de măști pentru Mardi Gras, Cecilia și Melania, încolăcirile obscene de trupuri în copulare din localurile de pe Fuck Street, teribilul albinos. Tabloul hipnotic, de neuitat, din sala rotundă, fruct al nebuniei și singurătății: Monsu Desiderio. Bolțile, coloanele, perspectivele, tavanele
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Nastase-Scatiu'. Testamentul semnat de bătrână în incapacitate mintală are dată autentificării Nr. 12008/12/10/1989. Nouă proprietara, Elenă Nastase, obține un certificat de moștenitor, cu Nr.1240 din 7 august 1990. După 4 ani, conform strategiei celor doi mari rechini, țâț~ [i fiu, Marin [i Adrian Nastase, proprietara de drept (de fapt, proprietar Adisor) da statul în judecată,revendicând vila (dosar civil cu Nr. 3706/1994). Judecătoria Sectorului I, într-un mod nemaiantâlnit de rapid (doar solicitanta era mama fostului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85068_a_85855]
-
averilor nu se poate face! C^ț mai sus, cu orice pre]! După a doua căsătorie, Adrian Nastase a fost "instruit" nu numai de tatăl său. A început să-l "dăscăleasca" și socrul lui, Angelo Romeo Constantin Miculescu, un alt rechin oportunist care, ca și Marin Nastase, s-a îmbolnăvit din ce in ce mai mult de putere și avere, măcinat de cele mai respingătoare ambiții de parvenire. Avându-l ca model pe Nicolae Ceaușescu, Adrian Nastase începe să creadă despre el însuși ceea ce tatăl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85068_a_85855]
-
lui Ceaușescu: ministrul Agriculturii și Industriei Alimentare, ambasador în Chină și ocupant al înaltei funcții de membru în CPEx, dar care era atașat de comunism tot atât cât ar fi fost atașat un roman de statul african Burkina Fâso. Acest rechin veros a fost "marginalizat" de clanul Ceaușescu, fiindcă, în calitatea sa de ambasador în Chină, "uitase" pentru ce fusese trimis acolo și se ocupă numai de afaceri personale, ceea ce atrăsese atenția organelor speciale chineze, care au sesizat Securitatea. După revoluția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85068_a_85855]
-
paradă În cinci coloane În fața unei uși grele din lemn. O menajerie de paznici ne-a acordat o deosebită atenție, plină de sadism. Vedeți ușa aia a dracu’? țipă Rottenführer-ul, cu chipul răsucit Într-o parte de răutate, ca un rechin care se hrănește. Acolo s-a terminat cu voi ca bărbați pentru câte zile mai aveți. Vă punem boașele În menghină, ’nțeles? Ca să nu vă-mbolnăviți de dor de casă. Căci la urma urmei, cum să vreți să mergeți acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
un subiect care place gazetarilor-găozari (cum i-a numit Președintele țării). Văd că Alina Herescu, celebra criminală, joacă Întro piesă la Iași ( la Penitenciar, nu la Național!) și a anunțat că va scrie una, nu peste multă vreme. Fan Fan, „rechinul pușcăriilor”, a publicat cîteva volume (deși e analfabet!), unul din ele lansat cu tam-tam chiar de Mircea Dinescu! CÎnd eram profesor de actorie la Timișoara, am avut un student cu nume sîrbesc, care nu a terminat anul I, fiind arestat
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
ar trebui să renunț. Pe EQP era o comedie cu Bobby Dish, care țopăia pe pilonii unui ponton în lumina lunii. La un moment dat Bobby Dish alunecă, se lovește de pod, apoi cade în apă. Apa e infestată cu rechini zâmbitori. M-a bufnit râsul și am hohotit un timp, după care am închis ecranul. Mângâiam absent telecomanda și am remarcat că mâncărimea pe care o simțeam de la o vreme în palmă se datora unei mici excrescențe de plastic aflată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
aceeași Mamă Mare care făcea acum cruci pioase în fața coșciugului doamnei Bercea mă îmbăta și mă făcea să plutesc. Dar nu era Mama Mare. Situația mi-a amintit de emisiunile documentare din prima decadă a mileniului; subliniau incorecta imagine a rechinului din imaginarul colectiv. Rechinul reflecta temerile noastre ancestrale, teama de inuman, teama de implacabila apropiere a morții, teama de inevitabil. Acum noua corectitudine politică ne cere reevaluarea imaginii pervertite a Clonei. Clona perfectă nu e nici supraomul, nici subomul, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
făcea acum cruci pioase în fața coșciugului doamnei Bercea mă îmbăta și mă făcea să plutesc. Dar nu era Mama Mare. Situația mi-a amintit de emisiunile documentare din prima decadă a mileniului; subliniau incorecta imagine a rechinului din imaginarul colectiv. Rechinul reflecta temerile noastre ancestrale, teama de inuman, teama de implacabila apropiere a morții, teama de inevitabil. Acum noua corectitudine politică ne cere reevaluarea imaginii pervertite a Clonei. Clona perfectă nu e nici supraomul, nici subomul, ci infraomul. E ceea ce ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
în nas cu Boe. Purta, ca de obicei, sacoul lui negru și ponosit, presărat discret cu mătreață pe umeri. Tu nu mai scrii, dragă, nimic ? mă întrebă el din senin, cântărindu-mă plin de suspiciune cu ochișorii lui mici de rechin. Ce puteam să-i spun eu lui Boe ? Că trăiam într-o stare de continuă perplexitate ? Că nu pot scrie dintr-o poziție de slăbiciune și că am nevoie de timp să-mi adun ceva putere - dacă mi-o voi
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
trebuie să fie. ― Tu prima. ― Nu, tu. ― Bine. Și apoi: Înăuntru. Amândouă. Mirosul de santal și de eucalipt. Mirosul de săpun. Părul Clementinei lipit de cap. Piciorul apărându-i din când În când deasupra apei, ca o aripioară dorsală de rechin. Râdem, plutim, consumăm biluțele de baie ale mamei mele. La suprafața apei, aburul care se ridică e atât de des, Încât ascunde pereții, tavanul, umbra Întunecată din colț. Îmi cercetez căușurile din tălpi, Încercând să Înțeleg ce Înseamnă că „s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Un puștan de la o școală particulară, cu Înclinații artistice, cu un costum de om mare și, fără Îndoială, cititor de Camus sau de Kerouac. Costumul Durenmatt avea un soi de aer beatnik. Pantalonii aveau un luciu ca de piele de rechin. Datorită Înălțimii mele, puteam trece drept mai În vârstă decât eram - de șaptesprezece, poate chiar optsprezece ani. Sub costum era bluza cu mânecă lungă și guler drept, sub bluză era tricoul Lacoste, două straturi protectoare de bani de la părinți aproape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
manieră Încât erai fericit dacă scăpai numai cu atât...! Socotind percheziția terminată În care apsolut totul fusese verificat, invadatorii leoarcă de transpirație, contrariați, Întrucât nu găsise nimic din câte li se comunicase, dar, având În vedere slujba bine plătită de rechinii din Înalta guvernare și, hotărând să dovedească devotamentul Încrederii acordate având dispoziții În acest sens urmau neapărat să aducă prisosul lor de recunoștiință jefuind apsolut tot ce putea fi jefuit...! Așa dar, nemernicii invadatori, Îngrămădi pe masa din sufragerie unele
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
placă absolut deloc. Norman a rîs. — O continuare ? a Întrebat. La care Jerry i-a răspuns : — Nu, e cu totul altceva. Am terminat-o cu chestiile alea prea la prima mînă. Știi cum e, trebuie să mergi mai departe. Ca rechinii. În clipa cînd te-ai oprit, te-ai Înecat. Și se pare că Norman a priceput imediat ce vrea să zică, fiindcă s-a mulțumit să dea doar din cap și să-i Înmîneze cărțile. De atunci Încolo, ori de cîte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Eu continuam să lucrez la „Odă nopții”. Mă gîndeam la ea ca la „Faimoasa lui „Odă a nopții’”. Însă chiar și cu prăvălia aproape pusă pe butuci, Norman continua să cumpere cărți. Cred că și el era un fel de rechin, și-i era frică să nu se Înece. Întotdeauna am fost genul visător. Și, dată fiind situația mea, cum aș fi putut fi altfel ? Însă știam și cum să-mi Înfig toate cele patru picioare bine În pămînt, atunci cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
încă scrisori pentru ei. - Nu pot accepta asta, spunea Edith, era ca și cum și-ar fi vorbit singură. - Ești din nou certăreață, îi răspundea Beppo calm. - Trebuie să le scrii părinților lor adevărul. - Ce adevăr? - Că ei nu mai sunt, că rechinii le-a venit de hac. - Cum poți să fii sigură de asta? - Benedetto mi-a povestit tot. - Nu ți-am povestit nimic, mamina! Benedetto avea fața roșie de surpriză. - Pentru că tu nu înoți bine, nu știi ce însemnă să plonjezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
turiști, înfometați ca lăcustele, căutând ceva nedefinit care nu se găsea în țara lor. Beppo însuși călătorea în fiecare an la Oceanul Indian dintr-un motiv vag. Ca și cum s-ar fi simțit mai viu în albastrul întunecat al oceanului. În apropierea rechinilor se înălța propriul sentiment vital, devenind un bărbat echilibrat și fericit. Rechinii, ca și oamenii trec prin viață cu multe cicatrice. Frica și extazul se amestecau în mod erotic în venele lor. Acum, bând cafeaua, îi zumzăia prin cap un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
țara lor. Beppo însuși călătorea în fiecare an la Oceanul Indian dintr-un motiv vag. Ca și cum s-ar fi simțit mai viu în albastrul întunecat al oceanului. În apropierea rechinilor se înălța propriul sentiment vital, devenind un bărbat echilibrat și fericit. Rechinii, ca și oamenii trec prin viață cu multe cicatrice. Frica și extazul se amestecau în mod erotic în venele lor. Acum, bând cafeaua, îi zumzăia prin cap un vers: „Numai cel care plonjează în adânc poate să găsească perle“. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
lui Jacopo. Bărbatul părea amuzat. - Nu contează cine sunt, i-a răspuns el amabil, mai ales când vrei să întâlnești un prieten vechi. - Gândește-te că eu și Edith credeam că tu și cu tovarășii tăi ați fost mâncați de rechini! Omul începu să râdă cu toată gura, dând capul ușor pe spate. Beppo îi povesti imediat că tocmai se pregătea să se ducă la biblioteca din Bologna, dar auzise de la băiatul care-i servise cafeaua că era închisă în timpul verii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Prima zi, Jacopo se arătase complet dezinteresat de a plonja în adâncul apei. Se întreba mereu de ce hazardul îl adusese acolo. Își construise o colibă de frunze pe malul plin de soare, cu ajutorul localnicilor care-i povesteau istorii vechi cu rechini și alte animale exotice. Erau vădit îngrijorați de faptul că animalele mari ale apei deveneau din ce în ce mai rare, iar ei se obișnuiseră să trăiască din turism. Soarele ardea tare și nici o briză nu traversa plaja plină de oameni. Ceva mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]