1,346 matches
-
Îl aștepta pe Price la stadionul Nantao Îl calmaseră pe acest fost ofițer În poliția din Nanking. Timp de o oră, Jim Îi ajutase pe bărbați să despacheteze containerele parașutate, iar Price nu obiectase cînd Tulloch Îi dăduse tînărului lor recrut un baton de ciocolată americană. Imagini ale foamei și violenței bîntuiau mintea lui Price, așa cum se Întîmplase În anii cît fusese Închis de kempetai. Ținînd cutia de Spam și un pachet cu reviste Life În mînă, Jim urcă treptele spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
îl făcu pe Mal să-și dorească să nu se fi lăsat de fumat. Tirada lui Herman Gerstein și acompaniamentul lui Dudley Smith - zâmbete, gesturi, mici chicoteli - îl făcură să-și dorească să se întoarcă la Academia LAPD, ca să intervieveze recruți pentru rolul de tânăr idealist de stânga. Trecuse aproape o zi întreagă, dar nu apăruse nici un candidat cât de cât potrivit pentru rolul de cârtiță, iar după părerea lui, dacă începeau interogatoriile fără să aibă un om gata să joace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
exclusă - avea doar tineri dintr-o bucată, fără nici o sclipire de prefăcătorie. Academia LASD nu părea nici ea o soluție - scandalul Brenda Allen și protecția oferită lui Mickey Cohen nu prea le permitea să pună la dispoziția LAPD un tânăr recrut capabil. Cea mai sigură opțiune ar fi fost un polițist activ de la Poliția Metropolitană, de la LAPD, un ins inteligent, chipeș, adaptabil și ambițios, trecut de douăzeci, dar sub treizeci de ani, un tânăr maleabil, fără atitudinea dură a unui polițist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
mari prejudicii Învățământului ieșean, deci și Școlii de fete nr. 5 Hatmanul Nicoară, al cărei local a fost cedat armatei Începând chiar din prima zi de război, 15 august 1916, și până În aprilie 1918. Aici au fost Încartiruiți la Început recruții români, ocupând doar sălile de clasă și Încă două Încăperi, În cancelarie fiind adăpostită zestrea și arhivele școlii, În vreme ce 54 mobilierul era dus În podul școlii și În barăci. În ianuarie 1917, recruții români predau Încăperile școlii În stare bună
GHEORGHE I. BRĂTIANU, PATRONUL ŞCOLII MELE by Aglaia C. Buduroi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1188_a_1874]
-
1918. Aici au fost Încartiruiți la Început recruții români, ocupând doar sălile de clasă și Încă două Încăperi, În cancelarie fiind adăpostită zestrea și arhivele școlii, În vreme ce 54 mobilierul era dus În podul școlii și În barăci. În ianuarie 1917, recruții români predau Încăperile școlii În stare bună armatelor ruse, care Însă, după mărturiile directoarei, au distrus localul cu desăvârșire. Desigur că procesul de Învățământ ieșean a suferit și el la fel de mult, În condițiile În care o parte a cadrelor didactice
GHEORGHE I. BRĂTIANU, PATRONUL ŞCOLII MELE by Aglaia C. Buduroi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1188_a_1874]
-
un oraș care, în timpul copilăriei mele, se numise Gdingen și, în polonă, Gdynia. Crescut prea repede, el nu avea atașată nici o istorie. Clădiri noi cu acoperișuri plate ajungeau până spre portul ale cărui cheiuri și diguri mărgineau marea deschisă. Acolo, recruții pentru marină erau instruiți să ajungă marinari pe submarine. Asta se mai întâmpla și în alte locuri, în Pillau, departe. Gotenhafen era însă la îndemână. O călătorie de aproape o oră m-a adus la ținta dorințelor mele ce vizau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
lansare la apă, despre îndrăgitele croaziere pe timp de pace și despre decizia de a o reechipa, transformând-o pe durata războiului în navă-cazarmă, despre a nu știu câta ei ieșire în larg și încărcătura ei umană - o mie de recruți și multe mii de refugiați -, în sfârșit, despre scufundarea ei pe 30 ianuarie 1945 în apropiere de Stolpebank - cunoșteam fiecare detaliu al catastrofei: temperatura - douăzeci de grade sub zero, numărul torpilelor - trei... Relatând atunci cronologia distorsionată a întâmplării, dar scriind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ianuarie 1945 în apropiere de Stolpebank - cunoșteam fiecare detaliu al catastrofei: temperatura - douăzeci de grade sub zero, numărul torpilelor - trei... Relatând atunci cronologia distorsionată a întâmplării, dar scriind pe sub mână o nuvelă, mă vedeam pe mine ca pe unul dintre recruții aflați la bordul lui Gustloff în timp ce se scufunda. Astfel se putea bănui ce anume ar fi putut avea în cap, sub beretele lor de marinari, tinerii de șaptesprezece ani înainte de moartea lor timpurie: fete făgăduind o fericire rapidă și viitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
devină erou? Răspunsul e doar o imagine ștearsă, din care nu se poate citi nici un gând. În orice caz, trebuie că eu am rămas hotărât, chiar și atunci când mi s-a spus că, pe moment, nu mai este nevoie de recruți pe submarine: recrutarea a fost sistată. Pe urmă s-a spus că, după cum se știe, războiul nu se purta numai sub apă, de aceea voiau să-mi rețină cererea și s-o transmită mai departe, la alte arme. Pentru noile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
asigurări că aveau să-mi suțină cererea. Ei, da, înainte de asta mă mai aștepta și detașamentul de muncă. De asta nu erau scutiți nici măcar cei ce se înrolau voluntar. Țac-țac! Acolo înveți să mânuiești ca lumea lopata. „Aia muncă de recrut, o să vă treacă os prin os...“ În timp ce-i ordon băiatului de odinioară să se prezinte în fața mea și îl țin în poziție de drepți cu genunchii goi deasupra ciorapilor răsuciți, cu pantofii lui cu șireturi pe care i-a lustruit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
așa, fără nici un eveniment, de-a lungul primăverii, care acum nu mai întârzia, până în vară. Atunci, la scurt timp după vizita medicală desfășurată la Comandamentul districtual al apărării de lângă Wiebenwall, la care trebuiau să se prezinte, leat după leat, toți recruții, am primit convocarea la detașamentul de muncă al Reich-ului sub forma unei hârtii ștampilate. Nu eram singurul căruia i-a venit recomandata asta pe masă. Lucrurile se desfășurau după regulament. Era la rând leatul douăzeci și șapte. Durata serviciului: trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și anume la etajul unei somptuoase vile burgheze, situată în cartierul Weißer Hirsch, a devenit o certitudine arma căreia aveam să-i aparțin. Următorul meu ordin de drum lămurea unde anume se afla terenul pe care urma să fie instruit recrutul cu numele meu ca tanchist al Waffen-SS: undeva foarte departe, în pădurile Boemiei... Întrebarea este: oare ceea ce era imposibil de trecut cu vederea atunci, în biroul de recrutare, și anume S-ul dublu, m-a speriat atunci la fel cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Panzer III și Panzer IV, care fuseseră aruncate în luptă în primii ani de război - se desfășura ca o trudă istovitoare. Eu credeam că așa trebuie să fie, dar rezerva de înflăcărare a entuziasmului inițial se răcea din ce în ce mai tare. Noi, recruții de vârsta mea și soldații cu vechi state de serviciu care fuseseră transferați de la Luftwaffe în chip de așa-zisă „donație Hermann Göring“ la Waffen-SS, eram frecați din zori până târziu și trebuia, așa cum suna avertismentul, să fim „făcuți zob
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
-se în ingeniozitate în materie de șicane, dintre care unele erau noi, în timp ce altele erau folosite în armată din vremuri imemoriale. Mult nu a rămas din toate astea. Doar una dintre metodele lor de a-i pune la punct pe recruți mi s-a întipărit în amintire ca istorioară mai degrabă caraghioasă, chiar dacă nu sunt sigur dacă reacția celui șicanat a fost numai dorință de răzbunare sau dacă gestul meu răzbunător s-a petrecut în realitate și chiar ca o poveste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ei în două căni mari cafea care trebuie să fie fierbinte și care - reîncălzită întruna - trebuie să fie la dispoziția lor toată ziua. Cafeaua se face de partea cealaltă a pădurii, în baraca în care se află bucătăria. Și noi, recruții, primim de acolo o fiertură din malț sau din orz în care, așa se șușotește, se amestecă și bromură, ca să ne potolească anumite pofte. Dar ceea ce trebuie eu să livrez jumătății de duzină de sergenți și sergentului major cât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fac exerciții de pedeapsă: pas alergător cu echipamentul de campanie și masca de gaze pe figură pe un câmp în pantă, în sus și în jos, pe pământul moale care rămâne lipit de tălpi; o tortură care-l aprovizionează pe recrutul mascat cu o ură care să-i ajungă toată viața. Așa cum e de presupus, îmi voi fi elaborat răzbunarea bocind în spatele lentilelor rotunde și aburite ale măștii de gaze, repetând-o în cele mai mici detalii. Pe drumul de întoarcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Este chiar de presupus că gestul meu repetat de neputință, răzbunarea din fiecare dimineață, m-a ajutat să fac față la instrucție și chiar la cele mai scârboase șicane cu un rânjet lăuntric; în compania învecinată cu a noastră, un recrut s-a spânzurat cu cureaua de la masca de gaze cu puțin înainte să-și înceapă serviciul de pedeapsă. Încolo, am îndeplinit fără crâcnire tot ce mi s-a ordonat, de pildă târâtul de-a bușilea pe sub burta tancului de exerciții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
vital și viziune despre lume și viață: sânge și glie... Din astea a rămas un gunoi lexical rezistent, care și astăzi mai poate fi accesat pe internet. Mai limpede, fiindcă e relatabil, îmi este un eveniment din afara frecușului zilnic. Câtorva recruți, printre care și mie, ni s-a ordonat să mergem la conacul care semăna cu un castel, care îmi păruse atât de misterios în timpul curselor matinale. Pretutindeni în holul de la intrare, în care se afla și un pian, atârnau trofee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de sfârșit de lume? Chiar dacă nici un gând încâlcit nu poate fi transcris pe curat, nici o poezie de martie descifrată, chiar dacă nici un dubiu dezirabil din jurnalul pierdut nu vrea să se lase așternut pe hârtie, rămâne totuși întrebarea: ce anume făcea recrutul după terminarea instrucției? Ședea el cumva într-un tanc, dacă nu ca tunar, atunci ca servant? A ajuns el cumva să tragă acum, așa cum învățase s-o facă pe camarazi din carton, în ținte mobile? Unde, când, în care unitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
UN MOTĂNEL E ultima serie de încorporare obligatorie în armata română, deci și la pompieri. La o astfel de unitate de intervenții la stingerea incendiilor sau la alte situații care cer participarea pompierilor s-a petrecut o întâmplare mai deosebită. Recruții, după o lună de instrucție în tainele intervențiilor, au depus jurământul că vor fi pompieri de nădejde în urbea sau în împrejurările acesteia, unde li se va cere situația. Execută zilnic simulări și antrenamente pentru cazuri reale în poligon. Comandantul
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
a hotărât să trimită un echipaj de intervenție pentru a salva biata felină. Majurul Babuloi, care a primit ordinul, a dat alarma grupei sale, le-a spus ce misiune au de îndeplinit și la un ordin scurt, cei opt pompieri recruți echipați până în dinți cu tot ce e necesar la o intervenție și-au ocupat locurile în autospecială stabilite pentru fiecare încă din prima zi de instrucție. În câteva minute cu sirena și farurile aprinse, mașina și echipajul au trecut ca
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
confreriei mistice a Agarthei, un reazem al Pământului în timpuri de rătăcire. În fața delirului militar și politic de la suprafață, adâncurile de gheață sunt teri toriul în care se naște aluatul umanității de mâine. Mecanicul din Buenos Aires este cel din urmă recrut al acestei armate redutabile. Ficțiunea grafică a lui Oesterheld combină ingredientele familiare ale cinematografului și literaturii SF. Drumul către Marte este provocarea tehnologică și umană supremă. Dincolo de cerurile noastre se află necunoscutul cu tainele sale ce se cer citite. Căci
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
trecut prin ciur și prin dârmon, nu stătea prea mult pe gânduri, ci acționa În consecință. Când celălalt Braic era deja cuprins de vâlvătăi, omul-paie scotea de sub pat valiza de voiaj și se ascundea cu totu-n ea. Oglinjoara de recrut, camuflată Înăuntru Încă de pe vremea când făcuse armata la pompieri, Îi multiplica nodurile de pe față, aducându-l Într-o stare de exasperare profundă. Omul Braic transpira din răsputeri, Încercând să se ascundă cât mai bine În valiză. Și cu cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
râs. Costumele aflate În dulap le țineau isonul. Rochiile Mathildei așijderea. Un ropot de aplauze se auzea din camera vecină și un altul din cealaltă. Primul, prin atitudinea sa fermă, aducea cumva cu tropăitul pe care-l scot tocurile unor recruți ce bat pe loc un pas de defilare, al doilea cu zgomotul unor nuci rostogolindu-se vesel pe podea. În ciuda acestor diferențe, de ton și atitudine, cele două „coruri” se armonizau perfect, intrând În rezonanță cu fantoșele ce se acuplau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de pe coasta Baisei, mândră și gingașă, ca o floare roșie. În ochii ei, ca două medalii aurii, jalonați de o melancolică și necurmată lamentare, Nicanor se simțea tot așa de caraghios, ca atunci când plecase, chiuind falnic, în căruțe, cu alți recruți de un contingent, spre centrul de tras sorții la militărie. Iar acolo, la oraș, o comisie de ochelariști, năsoși și rotofei, așezați la o masă lungă și împovărată de hârtii, îl dezbrăcaseră gol-pușcă, punându-l să stea drepți! înaintea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]