3,949 matches
-
Avea opinii despre toate. Ne-ar fi dojenit aspru că nu ne interesăm dacă Mann sau Gide erau sau nu erau scriitori gay. Era prea mândră să caute o nișă temporară pentru criticii din circuitele academice ce căutau să o recruteze pentru o categorie (istoric lesbian) sau o cauză ideologică (feminism) și care erau îngrijorați când constatau neutralitatea în versiunile ei de modernism sau o vedeau insuficient de "gay" pentru că nu proslăvea iubirile femeilor în cărțile ei. În acest sens, ea
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
a făcut până la urmă nici un denunț, mai târziu va spune despre numele său conspirativ: "aceste șase litere încrustează cu fierul roșu în memoria mea riduri rușinoase"93. Ulterior, Soljenițîn a mai trecut printr-o tentativă a autorităților de a-l recruta ca informator, în anul 1956, când el se afla în exil, însă deja erau alte vremuri, mai blânde, și i-a fost mai ușor să evite colaborarea, invocând boala gravă de care suferea. Dar acceptarea rolului de informator în lagăr
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
comportament specific. Fiind construită după modelul lumii libere, lumea lagărului este compusă, la rândul ei, dintr-o societate constituită ierarhic. În vârful ierarhiei se plasează, firește, administrația lagărului, alcătuită din comandanți, supraveghetori, paznici, temniceri și gardieni, unii dintre ei fiind recrutați chiar dintre deținuți; era posibilă și varianta trecerii ofițerilor NKVD în categoria deținuților, pentru diferite delicte, iar ulterior transformarea lor în temniceri. În rândul deținuților, ierarhia este construită pe criterii economice și de "clasă". Aristocrația acestei societăți este formată, în
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
să scriu istoria Arhipelagului: nu mi-a fost cu putință să cercetez documentele"238 sau "Pentru acest capitol cam duc lipsă de material. Dintr-un motiv sau altul, foștii deținuți nu se prea înghesuie să destăinuie felul cum au fost recrutați. Așa că o să vă povestesc despre mine însumi"239 și chiar " Îi prezentăm cititorului scuze pentru numeroasele lacune ale acestui capitol: peste o întreagă epocă a Arhipelagului am aruncat doar o mică punte șubredă, pur și simplu pentru că n-am izbutit
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
marchează genul de întrebare întâlnit și la Dostoievski (model declarat explicit în text), legată aici de realitățile spațiului concentraționar. Întrebarea, adresată de Nerjin lui Sologdin, vizează rostul deținuților de drept comun, care erau închiși împreună cu deținuții politici. Dintre hoți se recrutau informatorii și colaboratorii autorităților, folosiți împotriva "Cincizeci și Opților", deoarece, pentru mici facilități, ei acceptau întotdeauna să colaboreze. Răspunsul lui Sologdin, cel credincios, la această întrebare-capcană, fusese că hoții ar trebui împușcați. Nerjin se dovedește un rațional, care nu poate
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
militară, totuși, încă de la sfârșitul secolului II ne este atestată prezența creștinilor în rândurile armatei romane imperiale, fapt ce confirmă prezența acestora din aparatul birocratic al funcționăresc. Apartenența la armata imperială nu mai era apanajul exclusiv al italicilor, treptat fiind recrutați inclusiv provincialii, potrivit metodei de recrutare specifică provinciilor lor de apartenență. Din timpul principatului lui Marcus Aurelius (161-180) avem și prima informație cu privire la prezența creștinilor în armata romană și mai ales în Legio XII Fulminata Melitensis, recrutată din provincia Melitene
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
italicilor, treptat fiind recrutați inclusiv provincialii, potrivit metodei de recrutare specifică provinciilor lor de apartenență. Din timpul principatului lui Marcus Aurelius (161-180) avem și prima informație cu privire la prezența creștinilor în armata romană și mai ales în Legio XII Fulminata Melitensis, recrutată din provincia Melitene, din Armenia meridională, prezentă de-a lungul râului Grand între anii 173-174, într-o campanie împotriva quazilor. Tertulian nu are nici o dificultate să ateste prezența creștinilor în armata romană, deși în altă parte ne prezintă, cel puțin
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
în cadrul structurii militare, cauzate de concepția animistă a maniheilor, care comporta condamnarea serviciului militar și a pedepsei cu moartea (dreptul războiului). În general, se crede că inițiatorul edictelor de persecuție împotriva creștinilor ar fi fost tocmai Galerius, generalul armatei danubiene, recrutate în acele regiuni unde creștinismul nu se dezvoltase prea mult. Atitudinea sa trăda resentimentul țăranului-soldat din zona dunăreană, față de creștinul evoluat al Orientului civilizat, înmuiat de religia creștină a obiectorilor de conștiință. Promulgarea unei măsuri legislative anticreștine, urmărea îndepărtarea soldaților
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
dintre regiunile cel mai bine creștinate. Asistăm la manifestarea unui puternic spirit de autonomie al creștinilor africani specific regiunii lor; întâlneau dificultăți foarte mari de a sluji corespunzător în armată: e foarte posibil ca intersectarea elementelor păgâne sosite din trupele recrutate în regiunile necreștinate, probabil majoritare, cu cele creștine, să fi creat o anumită dificultate în cadrul acestora din urmă, provocând efecte de conștiință. Chiar și armata lui Constantin trebuie să fi fost compusă în bună parte din păgâni, din moment ce alături de elementul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
să fi creat o anumită dificultate în cadrul acestora din urmă, provocând efecte de conștiință. Chiar și armata lui Constantin trebuie să fi fost compusă în bună parte din păgâni, din moment ce alături de elementul barbar era prezentă și marea masă a țăranilor recrutați din regiunile prea puțin creștinate încă la acea vreme, precum ținuturile Galliei și Iliriei. Însă a fost tocmai această armată imperială, cea care după victoria obținută contra lui Licinius l-a aclamat pe Constantin cu strigătul de: Auguste Constantine, dei
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
inițiativă; observarea acestei reguli nu era prea dificilă pentru ei, împlinind-o cu certitudine. În Imperiul roman nu exista un serviciu militar obligatoriu, iar numărul trupelor, raportat la totalul populației, în general nu era prea mare. De obicei, legiunile erau recrutate din voluntari, iar înrolarea forțată a persoanelor singulare, în vederea prestării serviciului militar, era cauzată de apariția unor situații de necesitate reală. În cazul în care, în rândurile armatei romane apăreau depopulări vizibile, se admiteau, date fiind situațiile excepționale: gladiatori, sclavi
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
o râvnea. Simbolismul din cadrul ceremonialului voia să reprezinte suferința ce anticipa apoteoza, iar lupta spirituală prefigura victoria pe care ar fi repurtat-o inițiatul încununat, ca un simbol al triumfului Soarelui asupra tenebrelor. Al treilea grad de inițiere, al soldatului, recruta neofitul în oștirea sacră a zeului invincibil, pregătindu-l pentru lupta împotriva puterilor celui rău. Deși etapele inițierii mithraice ar fi avut o anumită potrivire cu cele corespunzătoare catehumenatului creștin, pentru Tertulian similitudinea dintre creștinism-mithraism era negativă. Apologetul considera această
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
este de a vedea cum a acționat omul în fața lui Dumnezeu și nu a autorității civile. În In Danielem, IV, 9, 2, critică expansionismul militar al Imperiului roman care adunându-i pe cei mai buni bărbați din toate popoarele, îi recrutează în armata sa oferindu-le cunoscuta cetățenie romană. Toate acestea sunt văzute ca o falsificare satanică și idolatrică a chemării pe care Dumnezeu a adresat-o tuturor oamenilor pentru a forma o singură națiune. Tocmai aceste idei erau cele care
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
din Tebessa, lângă Cartagina, în Africa Proconsulară, pe când provincia africană se confrunta cu rebeliunea mauritanilor împotriva Imperiului roman (287-297). Autoritatea romană nu putea să accepte nici cea mai mică nesupunere din partea provincialilor însetați de independență. Maximilianus, fiul temoniarius Fabius Victor, recrutat pentru serviciul militar este prezentat ca învinuit în fața proconsulului Dio pentru audiența judiciară. În timpul înfățișării sale precedente în fața consiliului de înrolare tânărul și-a exprimat refuzul de a se înrola și de a presta sacramentum militiae. Asemănarea procedurii audienței judiciare
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
instabile și de scurtă durată, cu reacții vii necontrolate. Reacțiile de frică și rușine, fiind slab exprimate la acești copii, Îi privează de posibilitatea de a-și adapta comportamentul cerințelor școlare, sugestibilitatea lor este mărită. Elevii cu tulburări comportamentale se recrutează mai ales dintre cei cu sistem nervos excitabil, dezechilibrat, cu o slabă dezvoltare a procesului de inhibiție internă. Ei acceptă cu greu o frustrare, un reproș, o simplă remarcă. Prezintă atitudini refractare, opozabilitate, agresivitate, nervozitate la Încercările educative. Pentru ca asemenea
IMPLICAREA FAMILIEI ÎN INTEGRAREA ŞCOLARĂ A COPIILOR CU TULBURĂRI DE COMPORTAMENT. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Felicia BUGALETE () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2189]
-
și de război” (art. 2, al. a); - S.S.I. era „dator să execute orice ordine primite” privind procurarea de materiale informative cu caracter militar pentru Marele Stat Major (art. 4); - S.S.I. organiza din punct de vedere tehnic serviciile informative operative; - S.S.I. recruta și forma elementele necesare pentru executarea misiunilor specifice; - S.S.I. făcea propunerile de numire a personalului descoperit sau bugetar, aprobat prin decizie ministerială; - S.S.I. numea direct, după cerințele sale specifice, personalul acoperit, prin decizie internă (art. 4-6). Din analiza datelor furnizate
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
supraveghere informativă/contra-informativă orientată spre partidele și organizațiile extremiste de stânga și de dreapta. Echipa a II-a Acțiuni cu caracter internațional a Agenturii Grupei a III-a Acțiuni Sociale viza din punct de vedere contrainformativ activitatea organizațiilor internaționale, care recrutau aderenți din România, promovând prin intermediul lor valori și interese opuse celor românești. Funcționau mai multe subechipe, ce aveau în obiectiv: a. Francmasoneria; b. Internaționala a III-a; c. Internaționala a IV-a Socialistă; d. Sectele religioase legale sau cele interzise
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
mișcarea comunistă în anul 1936, ajuns în anii 1953-1956 ministru adjunct de Interne; cazul lui Emil Bodnăraș, pregătit special pentru activitatea informativă de Florin Becescu (Georgescu). Informatorii „mobili” executau misiuni informative în mai multe localități, obiective și medii și se recrutau din comiși-voiajori, negustori, artiști de circ, ziariști ș.a. Erau folosiți numai în interior, dar puteau culege date și în afara granițelor (cazul marinarilor români). Ca obiective vizate de informatorii “mobili” în interior se numărau: - starea de spirit a populației; - pulsul economic
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
Informații. Cazul lui Horia Sima și al altor 11 legionari, care aveau ca sarcină din partea lui Mihail Moruzov culegerea de informații privind “propaganda comunistă, teroristă, iredentistă” este unul dintre cele mai elocvente. Informatorii „temporari” aveau același statut cu agenții incidentali, recrutați pentru a îndeplini o misiune unică, după care legătura cu ei înceta. Puteau fi folosiți un timp mai scurt sau mai îndelungat, în funcție de misiunea lor și de priceperea și abilitățile fiecăruia. Informatorii „voluntari” își ofereau serviciile din proprie inițiativă, “dintr-
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
sau religios”. Cei mai mulți au activat în teritoriile cedate în vara anului 1940. Informatorii „propagandiști”, așa cum arată și numele, acționau împotriva agenturilor străine, ce se infiltraseră în România și răspândeau știri false și alarmiste. Acționau îndeosebi în teritoriile cedate și erau recrutați dintre ziariști, preoți, personalități publice ș.a. Informatorii „cercetași” aveau misiuni peste hotare și erau temeinic instruiți în tehnicile de culegere a informațiilor, a datelor, a modului de transmitere a lor, de comportament și de acțiune în diverse situații. Aveau o
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
informațiilor, a datelor, a modului de transmitere a lor, de comportament și de acțiune în diverse situații. Aveau o temeinică pregătire de specialitate și cunoșteau foarte bine limba țării unde își desfășurau activitatea informativă. Informatorii „sedentari” erau cei atrași și recrutați de agenții Serviciului Secret de Informații pe teritoriul altor state, din rândul cetățenilor acestora, după care erau “dați în primire” celor din rezidențe sau din agenturile existente. Informatorii „de rezervă” sau de conservare erau activați și acționau în anumite situații
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
clădiri. Așa a fost prins, pe 26 ianuarie 1941, în fața Hotelului Lido. Din start, rețeaua a căzut. Cei doi au fost judecați și condamnați. Nici rețeaua Valeriu (Rică) Georgescu nu a avut o viață mai lungă. După ce fusese studiat și recrutat de A. Gibson, a fost lăsat lui Desmond Doran (rămas să conducă serviciul secret al Legației engleze în România până la 10 februarie 1941, sub acoperirea de șef al Biroului de pașapoarte al Legației, fiind secondat de P. Buhagiar, ajutorul atașatului
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
secretarul său particular, Teodor Miras, care a primit însărcinarea de a organiza aparatul informativ grec și implicit cel britanic din Constanța, ajutat fiind și de consulul grec local. Deși se stabilise de numai nouă luni în România, a reușit să recruteze agenți la Brăila și Sulina. Alți agenți recrutați au fost A. Exarchos, proprietarul unui local din șoseaua Mihai Bravu nr. 1, agent al generalului Maraveas; Andrei Chrisogeras, ce lucra la Societatea de Telefoane; Iani Capitanides, funcționar al Legației elene, toți
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
schimb, acestea, prin mijlocirea Legației S.U.A., trimiteau periodic materiale informative serviciilor secrete engleze de la Istanbul și Cairo. Unii refugiați, cum ar fi Jadinsky, activau ca agenți recrutori ai serviciului informativ englez (S.O.E.). Cel în cauză avea însărcinarea „să recruteze noi agenți”, iar pentru acest lucru i-a fost puse la dispoziție importante fonduri. După 10 februarie 1941, când Legația britanică a părăsit Bucureștii, iar activitatea sa informativă directă în România a fost întreruptă, datorită ascendenței Germaniei în România și
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
de acțiuni operativ-informative în București, cât și la spațiul întregii Românii. De pildă, la sediul Asociației „Amicii Americii”, din str. G-ral Florescu nr. 2, funcționa un „birou informativ în toate domeniile de activitate”, pentru care funcționarul Legației, Burnea, trebuia să „recruteze informatori printre ziariști”. În ianuarie 1941, atașatul militar, locotenent-colonelul John P. Ratay, se întâlnea la Belgrad cu trimisul special al președintelui Roosevelt, colonelul Donovan, șeful O.S.S. (Oficiul Serviciilor Strategice), venit în Balcani, pentru a se informa cu privire la situația militar-strategică
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]