5,631 matches
-
În final, de a prețui viața, existența, ca pe un dar. De regulă, există tendința de a privi viața „din exteriorul” său ca pe o Înșiruire de etape și de evenimente biografice. Acest punct de vedere nu ia În considerare reflectarea vieții În planul conștiinței. A privi viața numai „din afară” echivalează cu a o abandona hazardului, a refuza să reflectezi asupra ei. Viața este modul de a fi al ființei umane, desfășurarea și evoluția temporală a acesteia. Dacă acceptăm că
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
poate fi și este și intenția sau gândul care pregătește actul. Imoral poate fi și sfatul sau Îndemnul altuia adresat unei persoane de a comite un fapt negativ, imoral. Vinovăția este, În toate cazurile (idee, intenție, Îndemn etc.Ă, o reflectare a abaterii de la legea morală, de la valorile morale, În planul conștiinței individului respectiv. Dar vinovăția nu este numai o chestiune de conștiință morală, o frământare interioară. Vinovăția morală este și un sentiment moral interior, penibil, al persoanei. Există Însă și
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
are nuanțe, pe care cel privit le percepe adesea În mod automat, mai mult chiar decât ar putea spune cuvântul. Este o chemare, o invitație, o angajare reciprocă. Privirea presupune o „vedere interioară” a celuilalt de către mine, dar și o reflectare a acestuia În persoana mea. Din aceste considerente, privirea atinge sfera conștiinței. Ea poate fi Înțeleasă ca mângâiere, consolare, Înțelegere, sprijin sau, dimpotrivă, poate Însemna mustrare, dispreț, dezgust, abandon, ironie, culpabilizare. Privirea este primul semn al Întâlnirii. Ajută și susține
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
fost vreodată abuzată?”; acceptarea necondiționată de către intervievată; colaborarea cu aceasta; manifestarea din partea intervievatorului a unei atitudini empatice; selectarea cu atenție a intervievatelor și pregătirea lor pentru a se dezvolta o relație bună; ascultarea activă; observarea; oferirea de feedback; parafrazarea; sumarizarea; reflectarea. Vom prezenta în continuare o analiză calitativă (studii de caz) în cazul a trei deținute din totalul celor intervievate. Studiul de caz 1 M.E. - născută în B. pe data de 15.10.1956. Fiica lui I. și M. Inculpata nu
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
creșterii natalității și diminuării fenomenului de abandon al copiilor, pentru asigurarea cadrului legal necesar aplicării acestor măsuri care presupun modificări, pentru anul 2006, în structura bugetului asigurărilor sociale de stat și în aceea a bugetului de stat, fapt ce impune reflectarea în bugetele anului 2006 a sumelor necesare, având în vedere că măsura de susținere, din surse exterioare bugetului asigurărilor sociale de stat, a finanțării unor drepturi de asigurări sociale care nu au o legătură directă cu drepturile de pensie a
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
exprimate într-o serie de „profiluri clujene”. Eseul Statutul epistemologic al liricului, apărut în volumul colectiv Literatura în actualitate (1971), prezintă concepții moderne asupra actului poetic și a finalității sale. Autorul respinge ca perimat conceptul de „redare” și chiar de „reflectare”, tinzând spre acceptarea unei „realități imaginate”. Interpretările lui B. modifică substanțial optica înțelegerii și valorificarea moștenirii poetice din trecut. SCRIERI: Marginalii critice și istorico-literare, București, 1968. Ediții: Stejar Ionescu, Domnul de la Murano, introd. edit., București, introd. edit., București, 1971; Gib
BACONSKY-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285527_a_286856]
-
neuronii receptori periferici la neuronii centrali. Acțiunea presupune o convergență și o conversie reciprocă (trecere una în alta) a celor două serii de impulsuri. După Anohin - apud Baciu et al. (1981) -, se disting: 1) aferentația situațională, ca preludiu al acțiunii (reflectare premergătoare, imagine a situației); 2) aferentația de declanșare, care stă la baza formulării scopului; 3) aferentația de sancționare, situație în care acțiunea este corectată și apoi încheiată prin 4) aferentația finală. AGITAȚIE (< fr. agitation, cf. lat. agitatio, -onis) - Comportament pe
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
la perceperea distinctă doar a anumitor stimuli/impresii veniți/venite din mai multe surse simultan, prin orientarea și concentrarea conștiinței într-o anumită direcție. Activare, tonifiere, mobilizare, orientare selectivă și concentrare focalizată a proceselor psihocomportamentale în vederea unei optime și facile reflectări și/sau a unei intervenții eficiente. Este calitatea conștiinței individuale, exprimată prin orientarea și concentrarea, într-o anumită direcție, a activității psihice. Se manifestă într-o mare varietate de forme, cum ar fi: în percepție, în gândire, în memorie, în
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
prin orientarea și concentrarea, într-o anumită direcție, a activității psihice. Se manifestă într-o mare varietate de forme, cum ar fi: în percepție, în gândire, în memorie, în totalitatea acțiunilor voluntare. De fapt, atenția determină condiția de bază pentru reflectarea optimă a realității, dar și pentru conștientizarea acțiunilor în curs de efectuare. Atenția este o rezultantă a activității și a modului de organizare a acesteia, fiind și o premisă sau condiție indispensabilă a ei. În funcție de tipul de activitate dominant, exersat
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
a celor din jur (heteroagresivitate). Îmbracă o gamă largă de manifestări, de la obrăznicie și încăpățânare până la violență; c) furtul constă în însușirea unui bun străin și poate căpăta următoarele forme: furtul prin imitație, din necesitate, ca reacție la recompense, ca reflectare a ostilității, ca mijloc de asigurare a existenței (Meilă, Milea, 1988); d) minciuna - un neadevăr afirmat inenționat; varietatea minciunii este foarte mare, fiind determinată de motivele care o generează: minciuna mondenă, pioasă, de solidaritate, altruistă, de apărare, utilitară, ca formă
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
fără cauză-efect (de exemplu, deficiență mintală - debilitate motrică); b) relația centrifugă, în care tulburările psihice le determină pe cele motoare (de exemplu, isteria devine pitiatism); c) relația centrifugă, în care tulburările motoare sunt dominante, iar cele psihice nu sunt decât reflectarea acestora (de exemplu, epilepsie) (Păunescu, Mușu, 1990). DECONTRACTARE (de la decontracta < fr. décontracter) - Acțiunea în urma căreia încetează contracția unui mușchi; destindere, relaxare. Contractura musculară este un semn comun al patologiei aparatului locomotor. Se manifestă în afecțiunile traumatice (fracturi, luxații, entorse), inflamatorii
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
diabetul zaharat etc. Cangrena poate fi: uscată, umedă, gazoasă, sinergică etc. Tratamentul este de regulă chirurgical. GAROU (< fr. garrot) - Legătură elastică utilizată pentru exercitarea unei compresiuni externe, în vederea prevenirii sau opririi unei hemoragii. GÂNDIRE (engl. thinking, thought) - Procesul psihic de reflectare generalizată a realității de către creier, prin mijlocirea cuvântului și a cunoștințelor anterioare, pe baza datelor furnizate de analizatori și de activitatea practică a omului. Gândirea se află în legătură indisolubilă cu limbajul, deoarece s-au dezvoltat concomitent și au aceeași
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
Factorii de care depinde îndemânarea sunt (Albu, 1971): a) Gândirea - procesul psihic care stă la baza orientării, organizării și conducerii întregii activități. Gândirea este rezultatul prelucrării datelor furnizate de simțuri și de experiența dobândită anterior. Este un proces dinamic de reflectare a fenomenelor, în ceea ce au ele caracteristic, esențial, un proces care conduce activitatea omului în raport cu situațiile ivite. La baza gândirii stau procesele nervoase superioare. Analiza și sinteza, care în activitatea omului se realizează cu o deosebită repeziciune, fiind concretizată prin
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
spunea că jocul este cea mai pură formă de asimilare. Prin asimilare, copilul încorporează în modalitățile existente ale gândirii întâmplări, obiecte sau situații. Astfel, ca „asimilare pură”, jocul nu era considerat atât ca o modalitate a dezvoltării cognitive, cât o reflectare a nivelului prezent de dezvoltare cognitivă a copilului. Piaget descria trei stadii în dezvoltarea jocului: a) Stadiul jocului practic - apare în primul an de viață și constă în acțiuni senzorio-motoare (cum ar fi bătaia din palme). Prin acest „exercițiu funcțional
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
cele distractive, să valorifice cunoștințele și deprinderile deja achiziționate, spontaneitatea, inventivitatea, inițiativa, răbdarea, să includă elemente de așteptare, de surpriză, de competiție, de comunicare între partenerii de joc, astfel încât să determine apariția unor stări emoționale complexe care intensifică procesele de reflectare directă și nemijlocită a realității. Caracteristica esențială a jocului didactic constă în crearea unor condiții favorabile pentru valorificarea achizițiilor și pentru exersarea priceperilor și deprinderilor sub forma unor activități plăcute și atractive. Fiecare joc didactic cuprinde următoarele elemente constitutive, prin
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
primul și al doilea sistem de semnalizare asigură posibilitatea efectuării anumitor acte ce au ca puncte de plecare excitarea prin cuvânt a primului sistem de semnalizare ce provoacă activitatea efectorilor. Reprezentările ideomotoare sunt legate de experiența personală anterioară; ele constituie reflectări mult mai complexe și mai profunde ale acestor fenomene. În actele motrice, reprezentările mișcărilor cuprind componente vizuale, auditive, tactile și de orientare a corpului în spațiu. Reprezentarea mai complexă a mișcărilor se formează pe baza experienței anterioare, la care se
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
Ioana, dar numai cu ea nu s-ar putea înțelege. O femeie a cărei singură virtute este feminitatea nu mă interesează multă vreme. Viky rămâne tot timpul drăguță, Ioana apare pe rând frumoasă și urâtă, parcă fizicul ar fi o reflectare a caracterului ei instabil, evoluând intre extreme. Totul depinde de liniștea mai îndelungată sau de oboseala ce o face străvezie. În momentul supărării devine slabă de tot, capătă riduri pe față, vânăt împrejurul ochilor, pistrui mulți, iar mișcările sunt fără
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
în existență („adevărul etern a coborât în existență, în timp“, spune în Postscriptum). Se face cunoscut ca atare în lume, deși nu este din lume. Posibilitatea recunoașterii o oferă clipa unică a revelației, paradoxul acesteia. Ea apare astfel ca „prima reflectare în timp a veșniciei, prima ei încercare de-a opri într-un fel timpul“. Cele care în mod obișnuit se exclud, temporalul și veșnicia, se ating nemijlocit în clipă. Paradoxul depășește acum ceea ce poate fi exprimat conceptual, relația a ceva
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
în existență („adevărul etern a coborât în existență, în timp“, spune în Postscriptum). Se face cunoscut ca atare în lume, deși nu este din lume. Posibilitatea recunoașterii o oferă clipa unică a revelației, paradoxul acesteia. Ea apare astfel ca „prima reflectare în timp a veșniciei, prima ei încercare dea opri întrun fel timpul“. Cele care în mod obișnuit se exclud, temporalul și veșnicia, se ating nemijlocit în clipă. Paradoxul depășește acum ceea ce poate fi exprimat conceptual, relația a ceva temporal cu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
kauwa-auwa al australienilor achilpa), în vreme ce cel de-al doilea pare să fi fost inaugurat de cultivatorii arhaici. Ceea ce ne interesează în cadrul acestei cercetări este faptul că, în toate culturile tradiționale, locuința comportă un aspect sacru și prin aceasta este o reflectare a Lumii. Într-adevăr, locuința populațiilor primitive arctice, nord-americane și nord-asiatice prezintă un stâlp central, asimilat cu Axis mundi, cu Stâlpul cosmic sau cu Arborele Lumii, care fac legătura, după cum am văzut mai înainte, dintre Pământ și Cer. Cu alte
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
fura chipul, de teama acestui dublu care li s-ar opune și i-ar domina prin încremenire hieratică. Dintre diferitele mijloace ale dedublării, oglinda are o prezență "naturală", ea nu reține imaginea, ci o eliberează după simpla voință a reflectatului, reflectarea ei este mobilă. Ea este, totodată, în sens mecanic, reproducătoarea cea mal fidelă, creând cunoscuta iluzie (în cazul animalelor ori al copiilor până la o anumită vîrstă) a două corpuri diferite față în față. Tocmai sesizarea identității lor semnalează prezența unei
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
culoarea rochiei ei. „Până când?” - și iată-ne pe canapeaua cu cuvertură plușată, apoi nu mai mi-aduc aminte nimic, decât că în zori ne trezirăm din somnul de noapte; m-am întrebat, uluit, dacă fusese ea în adevăr sau numai reflectarea ei în planul ideilor. Nu știu nici acum exact, deși ea fusese cea care-mi pregătise cu minuțiozitate micul dejun, aș fi jurat, nu se poate, îmi spuneam, să fie numai transparența ideii, pentru că în timp ce-mi vorbea îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
interes comun. Un accent deosebit a fost pus pe aspecte operaționale de cooperare între O.S.C.E., ca organizație regională, și O.N.U., ca for mondial. În relația cu Uniunea Europeană organizație care acționează, în cadrul O.S.C.E., în numele tuturor statelor comunitare reflectare a "politicii externe și de securitate comune" președintele în exercițiu a avut întâlniri cu miniștrii de externe ai Suediei și Belgiei, țări care dețineau președinția U.E., în cadrul cărora au fost identificate arii de acțiune comună și întărire a cooperării între
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
presupune participarea tuturor statelor membre, în condiții de egalitate, la desfășurarea lucrărilor organizației, la elaborarea și adoptarea deciziilor acesteia, precum și la implementarea lor. ● Cele zece principii de drept internațional preconizate în propunerea autorilor români și-au găsit, la rândul lor, reflectarea în Decalogul (pură coincidență!) de principii inclus în Actul Final sub forma unei declarații. Rezultat al unor negocieri îndelungate și al armonizării contribuțiilor diferitelor state participante, textul relativ la principii reprezintă cea mai însemnată dezvoltare în plan regional a principiilor înscrise
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
o formă complet neregulată, cu pereții ridicați oricum, numai nu drepți, cu nici un unghi care să fie drept - dar asta era o excentricitate voită, o nebunie deliberată. Modelele în zigzag pe care le țesea pe vârful muntelui erau intenționate, fiind reflectări ale creatorului lor. Reflectări: casa le trimitea în toate direcțiile, pentru că fiecare fereastră de pe pereții ei ondulați era și o oglindă. Combinația de piatră ondulată și ferestre oarbe, strălucitoare, făcea să-i fie greu să-și oprească privirea asupra ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]