60,360 matches
-
poete se îndepărtează de acest canon îl poate, firește, invalida în realul textual, fără a-l suprima complet din conștiința noastră, care se poate raporta, de asemenea, la un real textual de factură "tradițională". În unele momente, sîntem înclinați a refuza pur și simplu departajarea în cauză. În altele însă... Ștefania Plopeanu e o au-toare care ține a-și dovedi "emanciparea", ieșirea de sub tutela unei feminități imprescriptibile. Drept care ne aduce la cunoștință că și-a "cheltuit" viclenia, id est strategia disimulatoare
Canonul feminin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17226_a_18551]
-
el era un sclav, normal ar fi fost ca el, negrul, să-mi spună de ziua lor darnică a Recunoștinței: "Na, omule, un dolar, să ai, acolo, că nu mai e mult și trece!" Negrul începu să rîdă că îl refuzam. Se uita în jur și rîdea, arătîndu-mă cu degetul. Pe urmă a țipat tare, la mine: "Skimpy! - zgîrciobule - și a plecat în culmea furiei.
Ziua recunoștinței by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17219_a_18544]
-
pierdut, cel puțin deocamdată. Se pare că funcția, indiferent de durata ei, provoacă un sindrom al neînlocuibilității personale atunci cînd deținătorul ei o pierde sau știe că o va pierde. După ce au respirat aerul premieratului, d-nii Ciorbea și Vasile au refuzat să se întoarcă în partidul care i-a scos în față, deoarece s-au socotit abandonați de partid. Sau chiar lucrați, fiecare în parte, din interiorul partidului. Totuși, cine erau d-nii Ciorbea și Radu Vasile înainte de experiența lor de premieri
Oamenii de neînlocuit după ce au fost înlocuiți by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17238_a_18563]
-
zdruncinat-o mult. Totul i se părea absurd, gîndind mereu la revederea cu mama ei. Acum apele trebuiau să se despartă. Ambasada Română din Paris a adresat studenților și bursierilor români chemarea (ultimativă) de a se reîntoarce în țară. A refuzat, obținînd de la Oficiul de Refugiați statutul de azilant politic. A rămas nu doar fără bursă dar și fără perspectiva reîntoarcerii în țară. Optase, deși nu știa că definitiv. Și, prin 1950, află că mamei i s-a rechiziționat apartamentul lui
Vocea inconfundabilă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17247_a_18572]
-
propriu, cu aceste manuscrise, transportîndu-le la ambasada Franței, de unde au ajuns la Paris, la fiica ei. Ca să trăiască la Paris, încă în octombrie 1948 a tradus romanul lui Const. Virgil Gheorghiu Ora 25, care s-a bucurat de succes. A refuzat, însă, traducerea celui de al doilea roman al lui C.V. Gheorghiu, personaj descoperit curînd a fi fost agent al Gestapoului și, apoi, al Securității. A mai fost tradusă o altă carte, a unei d-ne Adriana Georgescu, prezentată de traducătoare
Vocea inconfundabilă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17247_a_18572]
-
prin înfăptuire, un "moment românesc unic". N-a fost, deși, atunci, se pregăteau, pentru marele lor triumf, Cioran, Ionescu și Eliade. A venit, apoi, momentul împrietenirii cu Virgil Ierunca (pe care îl știa din București ca troțkist și care, doctorand, refuzase, și el, în 1948, să se reîntoarcă în țară, devenind azilant politic). Dl. Ierunca are marele merit de a se fi trezit la vreme, încît, în mai 1949 se îngrijea de apariția primei reviste românești în exil, Luceafărul. Au urmat
Vocea inconfundabilă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17247_a_18572]
-
de dinamismul interacțiunii umane (prin ceea ce autoarea numește, de mai multă vreme, "metoda contextual-dinamică" de adunare a datelor și de analizare a lor). Toate acestea presupun luarea în considerare, întotdeauna, a faptelor de limbă concrete și autentice, privilegiind experimentul și refuzînd apelul la reconstrucții abstracte. Mai multe secțiuni ale cărții sînt consacrate definirii și delimitării domeniului psiholingvisticii, ca știință inter- și multidisciplinară; sînt analizate relațiile sale cu psihologia și cu lingvistica în genere, dar și cu disciplinele mai noi ale contextualizării
Psiholingvistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17248_a_18573]
-
la o anumită comandă politică, ci acceptă asemenea schimbări numai după ce ele au fost hotărîte de întregul coaliției care i-a cerut să ia locul fostului premier. Firește că la prima vedere i se poate reproșa dlui Isărescu faptul că refuzînd să se amestece în politicalele coaliției mai curînd le alimentează. Dar luînd o decizie de guvern cu implicații în relațiile din Coaliție, n-ar deveni tehnocratul Isărescu parte într-o afacere politică ruinătoare pentru credibilitatea lui de tehnocrat? Avantajul său
Strategia pe termen scurt a dlui Isărescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17256_a_18581]
-
care îl conduce. Timp de cîteva săptămîni, premierul a fost hărțuit pentru a se pronunța în cazul Babiuc, fie ca să-l păstreze, fie ca să renunțe la acest ministru. Foștii colegi de partid ai dlui Babiuc, membri ai cabinetului Isărescu, au refuzat să mai fie văzuți de presă laolaltă cu cel căruia îi cer demisia. Alte presiuni urmăreau să-l determine pe dl Isărescu să declare că nu se poate lipsi de dl Victor Babiuc. Imperturbabil, premuierul s-a ținut la distanță
Strategia pe termen scurt a dlui Isărescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17256_a_18581]
-
cînd și cînd, vara, îl scoteam cu mașina mea într-o călătorie spre Țăndăreii natali, unde opream în fața porții spitalului, zărindu-se bustul în bronz al tatălui său, întemeietor și conducător, cîteva decenii bune, al acelui așezămînt. Dar, curios lucru, refuza să coboare pentru a intra în curtea spitalului. Cine știe ce amintiri triste îi evoca acea curte, în care se afla casa unde și-a trăit copilăria și adolescența! Destinul a fost bun cu el, murind, în octombrie 1989 (la 66 de
Paul Georgescu epistolier by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17230_a_18555]
-
m-a emoționat mai mult decît îți închipui, fiindcă și eu cunosc situațiile la care te referi. Să te încredințez - din nou - că eu cred în steaua dumitale (literară)? Te ajută cu ceva? Acum vreo 12-14 ani, cînd mi se refuzau toate calitățile, una mi se recunoștea, totuși: că am avut miros bun la tineri... E prematur să te azvîrli la o monografie (știu), dar altă cale nu este! Te superi rău dacă îți spun că (poate) dificultatea de a publica
Paul Georgescu epistolier by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17230_a_18555]
-
dificultatea de a publica în presă este norocul dumitale?... Curaj. O să reușești. "Și, peste o lună, după ce îi releva, iar și iar, dificultatea criticilor literari de întîmpinare, care-și scot, periodic, volume de articole (Numai, adaug eu, Nicolae Manolescu a refuzat acest drum, lăsînd în periodice cronicile sale literare scrise timp de 32 de ani), îl sfătuia pe deziluzionatul său corespondent: "Eu am în vedere un volum inedit și unitar care să releve personalitatea lui Simuț." Și îl întreba, neliniștit, dacă
Paul Georgescu epistolier by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17230_a_18555]
-
Mărturisesc că cel mai tare m-a incitat acest ultim spectacol al lui Purcărete, găsindu-l cel mai împlinit în rafinamentul său absolut din tot ce-am văzut. Celebrul Marchiz de Sade trăiește. Cel puțin corpul corpul său care a refuzat să moară și care se adăpostește, la cei 260 de ani, 2 luni și 16 zile într-o grotă-vilă a misterelor. Petrecem aici cu Sade, cu umbrele și personajele care-l vizitează, o săptămînă sadică, ultima din existența lumii, mai
O săptămână sadică la sfîrșitul lumii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17268_a_18593]
-
deznodămînt tragic are atunci de înfruntat obstacolul spațialității în reușita sa literar artistică. Pentru că pe de-o parte avem un plan narativ vast prin ansambluri bine precizate iar pe de altă parte avem o încărcătură metaforic-existențială mult prea densă ce refuză să se desfășoare discursiv și care se restrînge la planul cvasi-generic al dialogului interior cu lumea. Această paradigmă se repetă și în Maestrul unde de data aceasta acțiunea este intenționat restrînsă la cîteva pagini. Adrian Alui Gheorghe vrea să-și
Structuri narative by Nicoleta Ghinea () [Corola-journal/Journalistic/17278_a_18603]
-
dintre cele mai amuzante și crude priviri despre aberațiile colonialismului. Nu mai gătesc mâncare chinezească de când eram studentă la chineză. Singura mâncare pe care încă o fac cu plăcere și ceva talent este cea românească. Cu vârsta, papilele mele gustative refuza să se extazieze în fata exotismului. Sunt totdeauna receptivă la o chiftea, la o musaca și la o baclava. După cum vezi, identitatea cuiva rămâne totdeauna informă și greu de definit pentru că, deși mănânc ca un turc, nu m-am considerat
Identități si succese bidimensionale. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_234]
-
fi trebuit să iubim cum iubește orbul lumina,/ fiece clipă să fi fost o înfrîngere a morții, moartea/ să se fi ascuns pe vecie/ în praful pe care nimeni nu-l va șterge vreodată" (Pe o pînză țesută sub ochi). Refuzată în plenitudinea sa, viața se retrage ca pură potențialitate, ca îmbietoare netrăire în cărți. Dimensiunea sa livrescă e una fantast-recuperatoare: "De cele mai multe ori mă uit peste cărți ca peste/ viețile mele pe care le-aș fi putut trăi stînd undeva
Un lirism existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17281_a_18606]
-
memoriile lui sînt "aproape un roman al unui mediu bine definit și exploatat pînă la ultimele consecințe, cu personaje viabile și situații intime, cu conflicte deschise și cu deznodăminte tragice sau de-a dreptul comice. Autorul nu este un "istoric", refuză, de altfel, să tragă concluzii, să dea verdicte. Mușcătoare este doar ironia sa subtilă, amară uneori, salvatoare adesea pentru o conștiință traumatizată de experiența vieții. Mai este apoi un lucru pe care ar trebui să-l menționăm: subiectivitatea aprinsă, pe
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17289_a_18614]
-
Antoninei). Doru, ușuratec, e cucerit de farmecul Elvirei, pe care, reîntîlnind-o în provincie la căpătîiul părintelui unui prieten, într-o scenă a uitării de sine, o cere în căsătorie, decis fiind să o abandoneze pe tînăra sa soție. Elvira îl refuză. Antonina, inteligentă și cu instinctul ei de femeie, a intuit pericolul, Elvira, s-a păstrat dîrză și la pîndă, fără a crea alarme inutile. O sfătuise mai demult o altă prietenă comună: "Doru este un suflet inegal, v Instructivă, ca
La răspîntie de veacuri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17299_a_18624]
-
și se alătură grupării generoșilor care, în 1899, trec în Partidul Național Liberal. Mai cu picioarele pe pămînt pare a fi, dintre ei, Silviu Bujoreanu, care le propunea să-și aleagă un fruntaș politic sub protecția căruia să se pună. Refuzat de ceilalți, o face singur. Dar cînd ajunge șef de cabinet al omului său politic ajuns ministru (pare a fi Take Ionescu), se arată scîrbit de politică, încercînd să-și ajute prietenii cu burse în străinătate și alte avantaje folositoare
La răspîntie de veacuri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17299_a_18624]
-
ipostază de antisemiți și antidemocrați?! Cum să nu-ți pese, intelectual român fiind, că Norman Manea, Z. Ornea, Vladimir Tismăneanu, Leon Volovici sînt proiectați în absurda, neverosimila, monstruoasa ipostază de conspiratori evrei urmărind distrugerea culturii române?! În ce mă privește, refuz să cred și să accept că e vorba de indiferență. Și nici teamă nu cred că e (teamă fie de "antisemiții" Manolescu, Liiceanu, Tudoran, fie de "puterea ocultă a evreilor"); mai degrabă o fremătătoare pîndă înfometată, de carnasiere mici, în
Fără ieșire?! by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/17314_a_18639]
-
o interdicție a numelui său. În plus avea știri că pachete cu cărți ale sale trimise unor destinatari din țară de către edituri din străinătate, nu ajung la locul cuvenit. În consecință, în 1977, cînd Academia Română îl invită, oficial, în țară, refuză categoric. Îi scria prezidentului Academiei: "Vă mulțumesc pentru invitația pe care mi-o faceți din partea Prezidiului Academiei de a vizita țara. Îngăduiți-mi să vă mărturisesc, cu toată sinceritatea, principalul motiv pentru care nu o pot accepta: ignorarea sistematică a
Din epistolarul Mircea Eliade by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17317_a_18642]
-
revine în Varșovia distrusă. Aici primește propunerea de a lucra în serviciile secrete externe poloneze. Marcel Reich acceptă și dă, acum, în carte, niște explicații: Dacă în acel moment, când încă se mai purta război cu Germania național-socialistă, aș fi refuzat apelul autorităților poloneze de a lucra în serviciul de informații externe - aș fi considerat faptul ca o pată a biografiei mele. Ar fi trebuit și astăzi încă să-mi plec ochii de rușine. Era nevoie de mine. Încă înainte de a
Cele două destine ale criticului by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/17342_a_18667]
-
Eugenia Vodă Mărturisesc că am invitat cîțiva colegi de breaslă să ne scrie despre " Istoria critică a filmului românesc contemporan", cartea lui Valerian Sava, apărută, în vară, la "Meridiane". Toți au refuzat, sugerînd, cu prudență, că "nu merită" sau "nu e cazul"... Evident, nu ceream elogii, ci opinii. Semnalez faptul, în măsura în care refuzul îmi pare simptomatic pentru climatul cinematografic autohton, în care nu mai există nici o revistă de cinema, în care "autoritatea critică
Spațiul ingrat și nenorocul istoric by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17359_a_18684]
-
imposibile. Ce să spui despre un popor în care șomerii sunt cu sutele de mii, însă un ministru nu găsește câteva zeci de oameni dornici să dezmembreze, contra cost, niște vagoane vechi? Cum să descrii o țară în care minerii refuză să lucreze la construcția de drumuri, preferând un ajutor de șomaj ce nu le ajunge nici pentru a se cinsti la bodega din colț? De unde clarviziune la o populație care a redescoperit minciuna stângii, înainte de a avea răbdare să se
Teoria formelor fără fonduri by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17366_a_18691]
-
Și mărturisea cu umor involuntar: Nu scriu mult. Doar în fiecare zi sau seara". În realitate, poetul Voiculescu a scris enorm, lăsînd posterității proză multă și acele nestemate care sînt Ultimele sonete închipuite de W. Shakespeare traduse de V. Voiculescu. Refuza să participe la șezătorile literare organizate de grupuri de scriitori prin orașele țării. Spunea: "Eu nu mă expun, nu sunt piesă de muzeu. Nu vreau să-mi etalez rănile, pentru că fiecare poezie este o rană a mea. Sunt prea multe
Evocări verosimile by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17354_a_18679]