1,181 matches
-
sistem operant și evaluant distinct, își construiește propria perspectivă fenomenalizantă, explicantă cauzal, valorizantă și utilizantă a realității sau societății, necesar diferită de lumea și valorile atribuite lumii, obiectelor și evenimentelor, ale restului subiecților. Relativismul referențialului uman poate fi descris ca relativism cultural, ca multitudine de puncte de vedere asupra realității și societății. De-a-lungul timpului oamenii au realizat și dezvoltat sisteme religioase, științifice, tehnologice, politice și artistice diferite, fiecare cuprinzând având o anume caracteristică constructivă, utilizantă și valorică distinctă. În orice interval
Relativism () [Corola-website/Science/309152_a_310481]
-
metafizice, etice și valorizante. Indivizii din interiorul fiecărei culturi au tendința să își considere propria cultură ca prioritară creativ, etic și valoric, ca superioară celorlalte, ca o cultură exemplară, capabilă să dea lecții și să încerce să schimbe alte culturi. Relativismul neagă legitimitatea acestui punct de vedere, anume că propria cultură este mai bună ca altele, iar de aici convingerea că persoana ta este superioară altor persoane pentru că participă la o cultură ipotetic superioară. Din diferențierea valorică absolută a culturilor decurge
Relativism () [Corola-website/Science/309152_a_310481]
-
altă caracteristică socio-culturală. Apartenenții unor culturi mai puțin tehnologizate, dar cu o îndelungată istorie culturală disprețuiesc și ei pe indivizii numitei 'societăți de consum', afirmând că modul de viață și valorile vechi, tradiționale sunt cele mai bune și trebuiesc păstrate. Relativismul referențialului uman și alternativelor personalității, încearcă să înlăture convingerile considerate false, că ar exista valori absolute, realizări culturale superioare și inferioare, că ar exista variante de individ de calitate bună sau rea, din care rezultă atitudini rasiste, conflictuale, depreciante ale
Relativism () [Corola-website/Science/309152_a_310481]
-
înțelege adecvat. Cuvântul oamenilor, pe de altă parte, este adevărat numai dacă rațiunea îl încuviințează; autoritatea oamenilor (și a Părinților) se întemeiază pe rațiune, motiv pentru care poate fi corijată. Ar fi o eroare să transformăm acest raport într-un relativism. Rațiunea și credința își exercită autoritatea în funcție de situație, de domeniul de competență al fiecăreia. Credința oferă rațiunii un punct de pornire, un sprijin absolut și în același timp un țel; rațiunea, la rândul ei, luminează acest țel, îl face (int
Ioan Scotus Eriugena () [Corola-website/Science/305664_a_306993]
-
realitatea este percepută în foarte multe moduri, însă niciunul din ele nu este complet adevărat. Doar cei iluminați pot cunoaște absolut adevărul, în timp ce oamenii de rând vor ști doar un fragment irelevant al acestuia. Anekantavada se aseamănă cu subiectivismul și relativismul occidental. Sistemul filozofic va stimula jainiștii să tolereze și să ia în calcul opiniile celor din jur ca pe niște noi fețe prin care adevărul se lasă cunoscut și atrage atenția că nicio religie cu tendințe spre dogmatism, nici chiar
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
de o parte - se poate alege între absolutizarea științei (scientism) și opinia, după care știința trebuie dezvoltată pe date pozitive (pozitivism), iar - pe de altă parte - între punctul de vedere, conform căruia adevărul depinde de unghiul din care este privit (relativism) și opinia, după care adevărul este abandonat hazardului, în cazul imposibilității găsirii unor dovezi plauzibile (scepticism). Raționalismul critic pornește de la convingerea existenței lumei reale, existență independentă de capacitatea umană de cunoaștere. Datorită imperfecțiunii mecanismului de percepție, această capacitate este însă
Raționalism critic () [Corola-website/Science/314546_a_315875]
-
loc 93 de ședințe ale conciliului între 8 decembrie 1869 și 1 septembrie 1870. Sarcinile primordiale pe care și le-a pus papa Pius al IX-lea, au fost definiția dogmei Infalibilității Papale și confirmarea poziției Bisericii Catolice față de raționalism, relativism, liberalism și materialism. În primele ședințe au fost discutate și aprobate două constiuții: prima "Dei Filius", Constituția Dogmatică a Credinței Catolice, și a doua "Pastor Aeternus", Prima Constituție Dogmatică a Bisericii lui Cristos care definește primatul și infalibilitatea Papei. Începutul
Conciliul Vatican I () [Corola-website/Science/314306_a_315635]
-
chip necesar "transfinită", dovada evidentă a acestui lucru fiind aceea că o implicație, indiferent dacă este afirmativă sau negativă, nu poate fi actualizată riguros, implicând la rândul ei o implicație contradictorie. Cu alte cuvinte, în demersul filosofic al lui Lupașcu, relativismul epistemologic și logico-ontic este garanția succesiunii transfinite a logicului și a realității. Observăm în tabelul deducțiilor că fiecare dintre cele trei implicații se divid în alte trei implicații mai complexe ș.a.m.d. Dintre toate acestea, trei prezintă o importanță
Ștefan Lupașcu () [Corola-website/Science/313832_a_315161]
-
critic, piedicile pe care temperamentul le-a pus în calea unei profesiuni aspre. Din moldoveanul resemnat, copleșit de ideea morții, cu o reală inapetență de viață, a ieșit un polemist în linie maioresciană, rar egalat în epocă. Scepticismul moral și relativismul estetic sînt, cu adevărat, expresii ale spiritului său hrănit de operele antichității, dar, printr-o paradoxală convertire de valori, în comentariu critic ele s-au transformat din forțe defensive în pîrghiile unei acțiuni critice agresive, negatoare, la început, în opoziție
Eugen Lovinescu () [Corola-website/Science/297282_a_298611]
-
exagerare a explica scepticismul critic al lui E. Lovinescu, în faza de început a activității sale, printr-o atitudine morală, e drept, constantă, și, deci, esențială. Scepticismul are mai întii, izvoare spirituale; pornește dintr-o neîncredere în eternitatea valorilor, dar relativismul său estetic, stimulat și de Emile Faguet și Anatole France e hrănit și de rezerva morală, a omului timorat de fenomenele vitale. Prin chiar profesiunea lui, criticul duce o viață retrasă, el nu are propriu-zis prieteni ca toată lumea și trece
Eugen Lovinescu () [Corola-website/Science/297282_a_298611]
-
a gândirii coloniale care era considerată o parte a unui proces de civilizare prin care societățile bogate aduc cunoaștere, maniere și rațiune celor mai puțin educate. Poststructuralismul, care a fost un răspuns la orientarea științifică a structuralismului, a făcut loc relativismului cultural in structuralism, în timp ce nega orientările științifice. Sensul nu e prezent în semn, așa cum se credea în structuralism, căci acesta este răspândit pe tot lanțul de semnificanți și uneori nu poate fi descoperit cu ușurință. Nu pot descoperi sensul prin
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
1994, Londra) a fost un filozof englez de origine austriacă, considerat unul din cei mai mari filozofi ai științei din secolul al XX-lea. Fondator al raționalismului critic împotriva determinismului istoric, s-a opus oricărei forme de scepticism, convenționalism și relativism în știință și în activitatea umană în general, a susținut ideea unei societăți deschise (""), adversar implacabil al totalitarismului sub orice formă. s-a născut în Viena la 28 iulie 1902, într-o familie de evrei convertită la protestantism, fiu al
Karl Popper () [Corola-website/Science/298227_a_299556]
-
realizat în mod sistematic începând cu perioada Renașterii, când domeniul de studiu se limita doar la civilizația Europei Occidentale. Cu timpul, aria explorată se extinde și la celelalte continente, elaborându-se noi concepte, precum cel al sincronizării culturale și al relativismului cultural. Astăzi, istoria artei deține un domeniu vast, incluzând, aici, și răspândirea și conservarea operelor de artă din întreaga istorie. Astfel, în secolul al XX-lea se produce o proliferare a instituțiilor, fundațiilor, muzeelor și galeriilor de artă, atât ca
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
găsit simbolism sexual freudian în literatura sa pentru tineri. Heinlein fot foarte mișcat de micșarea socială din anii '30, lucru vizibil în "Beyond This Horizon" și "For Us, The Living: A Comedy of Customs". El a fost un adept al relativismului cultural, iar sociologul Margaret Mader din romanul "Citizen of the Galaxy" face în mod evident trimitere la Margaret Mead. În perioada celui de-Al Doilea Război Mondial, relativismul cultural era singura alternativă culturală rezonabilă la rasism, împotriva căruia era Heinlein
Robert A. Heinlein () [Corola-website/Science/318155_a_319484]
-
The Living: A Comedy of Customs". El a fost un adept al relativismului cultural, iar sociologul Margaret Mader din romanul "Citizen of the Galaxy" face în mod evident trimitere la Margaret Mead. În perioada celui de-Al Doilea Război Mondial, relativismul cultural era singura alternativă culturală rezonabilă la rasism, împotriva căruia era Heinlein. Multe dintre aceste teorii sociologice și psihologice au fost criticate sau modificate semnificativ în ultimii cincizeci de ani, iar modul în care le-a folosit Heinlein poate apărea
Robert A. Heinlein () [Corola-website/Science/318155_a_319484]
-
sau propunerea sa (a lui Cornea) de a înlocui conceptul de utopie cu cel de ek-topia, ca unul opus en-topiei, din "De la Școala din Atena la Școala de la Păltiniș". Dar poate că cea mai importantă contribuție a sa este critica relativismului contemporan din "Turnirul Khazar". A tradus "Metafizica" lui Aristotel și o mare parte din "Eneida lui "Plotin. Principalele interese ale lui Vasile Dem. Zamfirescu sunt în psihanaliză. Așadar, filosofia sa are amprentele acestor interese. A scris o carte numită " Între
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]
-
lucrurile sau faptele din lumea exterioară. Realitatea servește reprezentanților realismului filosofic drept criteriu normativ pentru aprecierea unei afirmații ca adevărată sau falsă. Dacă se contestă posibilitatea de cunoaștere a realității, alternativa conceptuală este scepticismul din care derivă în mod inevitabil relativismul. În consecință problema realismului în filosofie este o temă integrală a teoriei cunoașterii. Discuțiile privind problemele de bază ale realismului se lovesc de dificultatea ce rezultă din multitudinea obiectelor cărora li se atribuie o existență reală. În discuție intră astfel
Realism (filozofie) () [Corola-website/Science/316822_a_318151]
-
În lingvistică și antropologie, ipoteza Sapir-Whorf susține că propriile reprezentații mentale depind de categoriile lingvistice. Modul în care percepem lumea depinde de limba pe care o vorbim. Această formă de relativism cultural aplicată limbajului a fost dezvoltată de către antropologul american Edward Sapir și de către elevul său, Benjamin Lee Whorf. Această ipoteză nu este științifică, ci este vorba despre o viziune generală a rolului limbajului. Un exemplu este limba inuit, în care
Ipoteza Sapir-Whorf () [Corola-website/Science/325926_a_327255]
-
a dat naștere unor polemici despre talentul lui Allevi. Violonistul Uto Ughi a criticat talentul muzicianului înetr-un articol din ziarul "La Stampa". Acest a declarat că se simte ofensat ca muzician și că succesul lui Allevi este un triumf al relativismului. Allevi a dat replica mai târziu în același ziar acuzându-l pe Ughi că apară vechea gardă, el adaugând: „Muzica mea vorbește oamenilor, dar necesită în același timp, atât tehnic cât și ritmic, virtuozitatea unui instrumentist iscusit. În muzică mereu
Giovanni Allevi () [Corola-website/Science/327500_a_328829]
-
sunt coerente cu ideea de separatism teoretic, cu refuzul radicalelor de a se așeza sub panopliile teoriilor făcute de către bărbați, asumându-și „păcatul neascultări tatălui”, repetând actul nesupunerii ca gest constitutiv al existenței femeiești libere. Teoretizările feministelor radicale își asumă relativismul și perspectivismul. Ele sunt elaborate relativ la o singură categorie, cea a femeilor. Convingerea radicalelor este aceea că eliberarea vine de acolo de unde vine și servitutea: din interior. Într-o bună măsură, propunerile radicalelor vizează o familie mai largă de abordare
Etici feministe () [Corola-website/Science/325278_a_326607]
-
promovat pe scară largă în așa-numitul "drugi obieg" (a doua circulație) de presa samizdat poloneze, a fost de asemenea criticat ca fiind amorf atât de filozofii catolici, precum și "marxiști căzuți", [6] creditat cu apariția SOC-postmodernismului în Polonia - pe baza relativismului extrem și a umorului amar (vezi Mrożek). Dialogul continuu extinzându-se dincolo de legea marțială din Polonia, în cele din urmă a condus la distrugerea ideologiei totalitare, și acceptarea inevitabilă în teoria artei a pluralismului peste fundaționalism. Postmodernismul a pătruns în
Postmodernismul în Polonia () [Corola-website/Science/329306_a_330635]
-
avertizează, este ca și nervul în organizmul uman, durerea având rol de semnal de alarmă. Cuvântul ANATEMA nu însemnă blestem ci însemna "în afara graniței Adevărului, a Bisericii". Rostirea anatemelor de către preot și credincioși asupra ereticilor și ereziilor vindeca mintea de relativism și reface puterile sufletești ale ortodocșilor și în același timp trezește conștiința ereticilor că sunt în greșeală și se vor pierde dacă rămân acolo. Ereticii care conștientizează erezia lor datorită Anatemelor se întorc la Biserică și prin anatematizarea ereziei respective
Preot: Anatema! Blestem sau dovada de iubire nemarginită a lui Dumenzeu pentru cei care-L hulesc? by Anca Murgoci () [Corola-website/Journalistic/101307_a_102599]
-
din ambele. În acest stadiu, individul este nemulțumit de natura arbitrară a raționamentului condus de lege și ordine; culpabilitatea trece frecvent de la a fi definită de societate la a vedea societatea ca fiind vinovată. Acest stadiu este adesea confundat cu relativismul moral al stadiului al doilea, întrucât individul consideră ca aceste interese ale societății care intră în conflict cu cele proprii a fi greșite din punct de vedere moral. Kohlberg nota că acest lucru a fost observat de multe ori la
Modelul stadial de dezvoltare morală al lui Lawrence Kohlberg () [Corola-website/Science/337468_a_338797]
-
și de tradiții unice. După publicarea cărții, un grup de rabini ultraoortodocși, între care Yosef Shalom eliashiv și Betzalel Rakow, l-au acuzat pe Sacks de „erezie” . După ei, unele afirmații din carte pot fi interpretate ca sprijinirea unui pur relativism în raport cu religiile, după care iudaismul nu ar fi singura religie adevărată. În prefață la a doua ediție a cărții, Sacks a scris că unele pasaje din carte au fost răstălmăcite: el a critocat explicit relativismul cultural și relativismul religios, si
Jonathan Sacks () [Corola-website/Science/336515_a_337844]
-
interpretate ca sprijinirea unui pur relativism în raport cu religiile, după care iudaismul nu ar fi singura religie adevărată. În prefață la a doua ediție a cărții, Sacks a scris că unele pasaje din carte au fost răstălmăcite: el a critocat explicit relativismul cultural și relativismul religios, si nu a negat caracterul unic al iudaismului. În schimb, el a accentuat învățăturile rabinice dominante în iudaism, după care înțelepciunea, dreptatea și posibilitatea unei bune relații cu Dumnezeu sunt cu totul accesibile culturilor și religiilor
Jonathan Sacks () [Corola-website/Science/336515_a_337844]