1,192 matches
-
iar nu particularitățile lor. Fiindcă omul doar un lucru poate lucra, iar nu toate lucrurile deodată. Trebuie să fie acel lucru, unul, și în acel unul, să le preia pe toate. Astfel înțeleasă, convergența religiilor se opune net relativismului, căci relativismul constă în a zăbovi indefinit pe teritoriul particularului, cu atenția fixată pe evantaiul modurilor între care eziți, între care alegi, pe care le socotești la fel de bune. Astfel înțeleasă, convergența religiilor se opune net fundamentalismului, căci acesta din urmă ridică particularitatea
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
rata întîlnirea cu textul, de a te înstăpîni asupra lui, impunîndu-i un înțeles care trebuie să fie neapărat străin de intenția textului, de contextul lui originar 4. Cînd demersul lor e dominat de pozitivismul secolului al XIX-lea sau de relativismul postmodern, științele religiei ne pun în față o distanță verticală nu doar anulată, ci chiar interzisă, imposibilă. Ele ajung la performanța de a-și lichida obiectul de studiu. Tipologia distanței se completează astfel cu rubrica ei extremă, cu al său
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
față de exigențele propriu-zis spirituale ale diversității. Atenția față de semenul diferit, tensiunea dintre identitatea statică și cea dinamică a persoanei, proximitatea-alteritatea divinului, toate aceste teme pot căpăta un profil acut, expresiv, mobilizator în mediul simbolic constituit de societățile pluraliste. Diversitatea, între relativism și convergență Ca și democrația, științele sociale ale religiei au trecut în ultimele decenii de la polul unificator spre cel al diversității. Paradigma interpretativă, unică și unificatoare, a secularizării începe să fie pusă în chestiune de exegeze atente la dezvoltări neliniare
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
credinței. A admite că și alte religii sînt purtătoare de adevăr ar însemna să accepți fragmentarea adevărului sau evacuarea temei lui, pe de o parte ; ar însemna să dai cale liberă alegerii individuale în materie de religie, pe de alta. Relativism intelectual, doctrinar, în primul caz ; subordonare a universalului religios față de individ, în cel de-al doilea. în această privință, Marcel Gauchet remarcă totuși că relativizarea rămîne relativă : alegerea personală a credinței e făcută în temeiul unui universal. Aderăm la elementul
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
fiecărei doctrine și, totodată, în libertatea de dincolo de discurs a misterului său? Nu e diversitatea religioasă un foarte bun suport pentru a ne confrunta cu universalitatea și totodată cu apofatismul transcendenței? A asuma spiritual diversitatea nu înseamnă automat cădere în relativism. Poate însemna, dimpotrivă, efort de a cerceta doctrinele religioase în transparența lor, ca vehicule spre Adevărul incircumscriptibil. A-ți asuma propria credință considerînd-o convergentă cu celelalte nu înseamnă relativizarea ei, ci o bună dovadă a universalității ei, a faptului că
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
noi și, implicit, posibilități continue de reevaluare. În Europa atâtor națiuni, așa cum este cea de astăzi și așa cum se vrea cea de mâine, se vehiculează termeni și noțiuni cu un bagaj semantic foarte puternic și în același timp flexibil, astfel încât relativismul cultural pe care-l constata etnologia decadei 1950 se păstrează împreună cu un alt element fundamental drepturile omului, el însuși un concept caracteristic al timpului Europei Unite. De altfel, creearea, începând cu 1945, la nivel european și internațional a unor organisme
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
ei "violența și injustiția"214. Pe de altă parte, totuși, el situează toate valorile și culturile pe picior de egalitate pentru a combate mai bine spiritul timpului și principiul politic al suveranității naționale. În fond, el este primul propagandist al "relativismului cultural" de astăzi, adică de refuz al oricărei valori de anvergură universală. Aproape că venerează dreptul tuturor popoarelor de a se dezlănțui fără rezerve. Destinat unui mare viitor în perspectiva naționalismului romantic și apoi al extremei drepte antidemocratice, Volksgeist-ul, spiritul
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
mult a face cu ideologia lui Herder. Pentru Herder, comunitatea de limbă era aceea care definește identitatea unui popor, și nu zestrea sa genetică. Mai mult decît atît, Herder manifesta față de orice cultură o stimă care prefigura tendințele moderne ale relativismului cultural, cu totul opus deci atitudinii naziste care aplică fără restricție principiul superiorității neamului german sau arian asupra altora. Cel mai rău e că acest element caracteristic nu epuizează resursele de radicalism inedit ale doctrinelor naționale ale fascismului și nazismului
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
rabat unor candidați cu atît mai mult identificabili din acestă pricină, n-ar facilita cu nimic promovarea lor socio-profesională, în timp ce altele veneau din sectoarele populare, fiind imediat calificate cu titlul de rasism "petit blanc". Protestul însă s-a amplificat în fața relativismului cultural profesat în unele colegii și universități; relativism care consta în a proclama într-un limbaj "corect din punct de vedere politic" echivalența tuturor va-lorilor și a moravurilor, și care manifesta dorința de a le fixa drept cadre ale
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
din acestă pricină, n-ar facilita cu nimic promovarea lor socio-profesională, în timp ce altele veneau din sectoarele populare, fiind imediat calificate cu titlul de rasism "petit blanc". Protestul însă s-a amplificat în fața relativismului cultural profesat în unele colegii și universități; relativism care consta în a proclama într-un limbaj "corect din punct de vedere politic" echivalența tuturor va-lorilor și a moravurilor, și care manifesta dorința de a le fixa drept cadre ale regrupării comunitare obligatorii și de a susține cu
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
problema mărturisirii dreptei credințe este una de actualitate și arată că pot fi și astăzi persecutori și martiri ai credinței. Sunt unii care se depărtează de la izvorul curat al Ortodoxiei și îmbrățișează diverse ideologii, pseudo-credințe, alții sunt prinși în mrejele relativismului sau sincretismului religios, iar alții cad pradă patimilor care îl despart pe om de Dumnezeu și se lasă biruiți de acestea încă de la primul atac demonic. De aceea, pilda sfinților mucenici, trăitori și mărturisitori ai dreptei credințe a exercitat și
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
culturală a exilaților români la Paris Între 1945 și 1956, cu precizarea că a existat o legătură constantă Între dimensiunea politică și cea culturală a exilului, astfel Încît analiza uneia ar fi trunchiată fără referiri la cealaltă. 1. Cadrul conceptual Relativismul este unul dintre cuvintele-cheie ale reflecției contemporane asupra istoriei și a scrisului istoric. Riscul principal pe care această abordare Îl presupune este dispariția referințelor axiologice ale fiecărui domeniu, a liniilor de demarcație dintre domenii, dintre discipline, dintre știință și metodele
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
și metodele sale de cercetare. În paradigma de cunoaștere În care ne aflăm, conceptele operaționale de care dispunem nu ne permit o definire clară, fără ambiguități și fără interpretări arbitrare. Această afirmație ar putea să fie contrazisă de ideea că relativismul este tocmai spațiul privilegiat al lipsei de definiție. Însă, așa cum, În perceperea artei contemporane, calitatea de artist este dată de idiosincrasiile fiecărui critic de artă, și nu de respectarea canoanelor, științele sociale se confruntă azi cu probleme asemănătoare. Astfel, o
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
lui însuși, fie pe baza unor raporturi de semnificare, fie prin relații de sens; se reflectă pe el însuși în adevărul său singular. Iluzia că prin limbaj, prin acel "cine vorbește?", omul se află în instanța adevărului a generat un relativism în gândire, în cunoaștere, manifestat printr-o "distribuție" a adevărului în cadrul subiecților vorbitori, calificați politic și producători de instrumentalizări. Limbajul Individului devine adevărul său. Pe acest soi de dogmatism și-au găsit întemeierea discursuri totalitare de dreapta și de stânga
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
este "retrogradată la statutul unei slujnice a scopurilor noastre practice, și lumea însăși nu e decât imaginea proiectelor noastre de viață"187. Această iluzie, așa cum a arătat Roger Hausheer, se susține prin patru mari curente de gândire: pragmatism, existențialism, subiectivism, relativism. Filosofiile în "-ism" sunt, într-adevăr, proiecte de viață paralele cu ea însăși. Pentru Foucault, pe urmele lui Nietzsche, cunoașterea autentică nu se află nici în bine, nici în rău, nici în lupta mitizantă dintre bine și rău. Lupta mitizantă
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
concepția obiectivă despre lume) și ideologia (ideile particulare sau generale ale unui anumit grup uman sau ale unui om) nu se exclud, ci se includ, pentru că orice știință se susține printr-o ideologie (de exemplu, ideile lui Einstein în formarea relativismului pentru cunoașterea secolului XX), iar orice ideologie (relativismul filosofic și cultural contemporan) este și un derivat, sau, un trop -, pentru a rămâne în terminologia lui White al producțiilor științifice dominate. Știința, ideologia și istoria scrisă servesc drept surse de inspirație
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
sau generale ale unui anumit grup uman sau ale unui om) nu se exclud, ci se includ, pentru că orice știință se susține printr-o ideologie (de exemplu, ideile lui Einstein în formarea relativismului pentru cunoașterea secolului XX), iar orice ideologie (relativismul filosofic și cultural contemporan) este și un derivat, sau, un trop -, pentru a rămâne în terminologia lui White al producțiilor științifice dominate. Știința, ideologia și istoria scrisă servesc drept surse de inspirație pentru anumite idei și practici politice. Știința și
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
a absurdului, în edificiul logicii, în aserțiunea logică și în universul discursivității în general"117. Recursul frecvent de raționamente se face în sens parodic, cu scopul subminării prestigiului logicii ca mijloc de a accede la un adevăr absolut. Falsitatea silogismelor, relativismul deducțiilor logice, limita gândirii umane mascate printr-o rețea de teorii pe cât de inutile și de ineficiente, pe atât de complicate, sunt ilustrate parodic prin raționamentul de tip Sherlock Holmes al servitoarei: "pot să vă dezvălui o taină. Elisabeth nu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în sfera bâlciului caragialesc al "moftului", al inconsecvenței și al derizoriului derivat din coincidența contrariilor. Și, la fel cum puteam desluși în intenția marelui său înaintaș, abil dirijor al temelor "cu variațiuni", contradictoriile opinii critice din Nu pun în evidență relativismul valorilor și constituie pentru un receptor obiectiv "spectacolul absurd al labilității ideilor"189. Spectacol pe care, de altfel, îl va juca personal în întreaga sa activitate polemică, pusă emblematic sub semnul "notelor și a contranotelor", într-o consecvență a inconsecvenței
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de Staël, Fr. Schlegel și va fi îmbrățișată de toți romanticii. „Frumosul literar” oscilează însă între definiția convențională, largă, simplă etichetă goală pentru un număr de elemente retorice și accepția foarte personalizată și subiectivă. Acest din urmă aspect introduce problema relativismului, orice definiție a frumosului e astfel posibilă. Stendhal vorbește de „ideea mea despre frumosul literar”. Aceeași idee o găsim la Baudelaire într-unul din textele postume Artificii: „Am descoperit definiția Frumosului - a Frumosului meu. Este ceva arzător și trist, ceva
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
rațiunea de a fi a acestor științe, iar funcția cognitivă a științelor umaniste, pe care Husserl și Dilthey o leagă de spirit, și-a pierdut sensul și legitimitatea. În schimb, atât în educație cât și în cercetare, seducțiile pragmatismului și relativismului care se opun unei rațiuni teoretice dezinteresate și unui umanism care cultivă per se adevărul, binele și frumosul, sunt mai prezente ca niciodată. Acest relativism științific este, cum am putea spune într-un limbaj apropiat de cel al lui Husserl
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
sensul și legitimitatea. În schimb, atât în educație cât și în cercetare, seducțiile pragmatismului și relativismului care se opun unei rațiuni teoretice dezinteresate și unui umanism care cultivă per se adevărul, binele și frumosul, sunt mai prezente ca niciodată. Acest relativism științific este, cum am putea spune într-un limbaj apropiat de cel al lui Husserl, consecința abandonării unei tradiții umaniste care stabilește pentru om scopuri care depășesc orizontul său natural (cum ar fi scopurile legate de artă sau de cunoaștere
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
lumii nu au fost dorite reforme, dar încercările au fost mult mai rare”. Este vorba de o radiografie corectă a situației de criză a omului european identificată în criza științelor umane, dezinteresul față de prioritatea lor în viața comunității și în relativismul valorilor, fapt care deschide drumul unor orientări filosofice și morale care au la bază principiul utilității și al consumului în favoarea individului și a grupului, nu a persoanei și a comunității de persoane. 1.2 Slăbirea concepției despre Dumnezeu După concepția
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
trecutul său plin de «lucruri noi și vechi» păstrate, și de viitorul său plin de așteptări și de dorințe. Trăim, astfel, într-o lume în care consistența adevărului s-a pierdut, [...] unde sunt puse în lumină atât forme variate de relativism etic, de subiectivism exasperat, cât și situația prezentă dominată de distracție și de indiferență, de superficialitate și de cinism, ca ieșiri perverse din acea paralizie a gândirii și a inimii care generează incapacitatea de a recunoaște binele și de a
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
mai mult distanța, deja existentă, între bogați și săraci, între națiunile sărace și cele bogate. Prin urmare, ce trebuie făcut? Răspunsul sigur al Doctrinei sociale a Bisericii este următorul: „A globaliza solidaritatea!”. Dacă vrem ca globalizarea să nu degenereze în relativism etic sau în omologarea stilurilor de viață și a culturilor, este necesar să căutăm împreună acele valori umane universale care există în diferitele elaborări culturale. Este vorba de același concept pe care Ioan Paul al II-lea l-a indicat
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]