1,919 matches
-
și maximale, atunci orice conduită inovatoare va fi taxată ca deviantă; de exemplu, adulții cu un nivel redus de toleranță socială au tendința să califice drept deviante toate comportamentele tinerilor care le ignoră autoritatea. 2.2.1.Efecte ale conștientizării relativității devianței 45În planul reflecției teoretice se pot observa cel puțin trei efecte ale conștientizării relativității devianței, după cum urmează: creșterea sferei de cuprindere a conceptului, diversificarea și specializarea terminologică și universalizarea-normalizarea devianței. Creșterea sferei de cuprindere a conceptului a rezultat din
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
un nivel redus de toleranță socială au tendința să califice drept deviante toate comportamentele tinerilor care le ignoră autoritatea. 2.2.1.Efecte ale conștientizării relativității devianței 45În planul reflecției teoretice se pot observa cel puțin trei efecte ale conștientizării relativității devianței, după cum urmează: creșterea sferei de cuprindere a conceptului, diversificarea și specializarea terminologică și universalizarea-normalizarea devianței. Creșterea sferei de cuprindere a conceptului a rezultat din tendința de a grupa sub denumirea generică a „devianței" toate actele, conduitele sau stările ce
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
delincventă") reflectă perspectiva juridică și se referă la acele categorii de fapte care încalcă valorile ocrotite prin normele juridice. Universalizarea și normalizarea devianței sunt, fără îndoială, cele mai spectaculoase efecte ale relativizării devianței; o dată cu analiza lor, pătrundem pe terenul paradoxului: relativitatea determină universalitatea, iar devianța devine normală. E adevărat că, vorbind despre devianță, totul depinde de interpretare, dar aceasta nu înseamnă că universalitatea și normalizarea comportamentului deviant sunt simple construcții teoretice bazate pe silogism; dimpotrivă, acest cuplu de efecte descrie fenomene
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
și cea a formelor de conviețuire socială, în cursul căreia formele sale de manifestare au evoluat o dată cu normele sociale, în funcție de semnificația acordată de indivizi normativității. Comportamentul deviant apare ca un produs inevitabil al interacțiunilor dintre indivizi și se caracterizează prin relativitate, universalitate și normalitate statistică, îndeplinind o serie de funcții și generând disfuncții sociale în fiecare comunitate umană. 2.4.Tabloul clinic, etiologia și clasificarea devierilor de conduită. Atunci când vine pe lume, copilul posedă o sumă de tendințe sau de impulsuri
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
obiectiv pentru cunoașterea Adevărului. Pretenția de infailibilitate a catolicismului constituie, în viziunea lui Simion Mehedinți, una dintre loviturile cele mai grave care s-au adus creștinismului atât de simpatizat tocmai prin smerenia lui și printr-un foarte fin simț al relativității valorilor omenesti 6. Haosului protestant, Biserica Creștină (Ortodoxia si Catolicismul) îi opune rigoarea, disciplina si ordinea. Deosebirea dintre Ortodoxia românească si pravoslavnicia rusească bazată pe un "misticism apropiat de bigotism al mujicilor ruși" constă și în supunerea autorității ecleziastice celei
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
Pierre Bourdieu în 1979. Este un du-te vino între celălalt și același, între ei și noi, care ne permite să identificăm ceea ce nouă ni s-ar părea altfel decât atât de "evident" încât nu s-ar pune nici măcar problema relativității sale. Natura schimbului, caracterul contractual al anchetei de teren au fost adesea subliniate. În afara darurilor și a retribuțiilor care intervin mereu la un nivel sau la altul, mai ales când raportul de avere este foarte inegal, etnograful este uneori "recuperat
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
cărui autor, unanim recunoscut în istorie, este Lavoisier. Legea conservării materiei are un incontestabil efect pozitiv asupra evoluției chimiei și a biochimiei. Odată cu descoperirile radioactivității, transformării corpusculului în undă și viceversa, a principiului incertitudinii al lui Werner Heisenberg și a relativității a lui Einstein, își capătă adevărata lor însemnătate. Lavoisier este pionierul stoichiometriei, al determinarii cantitative a experimentelor chimice, al cântăririi substanțelor și a radicalilor lor. Deși contribuția sa este esențială pentru știință, a fost socotit trădător al intereselor republicii, judecat
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
seen further it is by standing on the shoulders of giants). Georg Friedrich Bernhard Riemann (1826-1866), matematician german care, prin analiza teoriei numerelor și geometria diferențială, a pus bazele geometriei eliptice sau sferice a spațiului și a lumii, deschizând drumul relativității și incertitudinii în matematică. Studiind suprafețele curbe postulează : Dacă nu există o linie dreaptă, nu va exista niciun punct de pe care se poate trage o linie paralelă; deci principiul paralelelor lui Euclid nu este valabil pe suprafețele curbe". Pământul, planetele
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
Fizică. Calculează că orice lumină venită dintr-o altă constelație va fi curbată de gravitația soarelui. În 1921, Einstein devine laureatul Premiului Nobel pentru explicarea efectului fotoelectric. Adoptă concepțiile filosofice ale lui Baruch Spinoza. Einstein dezvoltă fizica cuantică și teoria relativității. Este autorul celei mai celebre ecuații, intitulate echivalentul masă-energie E = mc2, și este descoperitorul legii efectului fotoelectric. Cunoaște cercetările predecesorilor și înțelege că mecanica newtoniană nu se împacă cu legile câmpului electromagnetic, fapt care-l conduce la formularea relativității chiar
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
teoria relativității. Este autorul celei mai celebre ecuații, intitulate echivalentul masă-energie E = mc2, și este descoperitorul legii efectului fotoelectric. Cunoaște cercetările predecesorilor și înțelege că mecanica newtoniană nu se împacă cu legile câmpului electromagnetic, fapt care-l conduce la formularea relativității chiar în domeniul gravității. În 1916 publică Teoria generală a relativității. Preocupat de teoria cuantică, explică mișcarea particulelor prin această teorie. Continuă cu studiul proprietăților termice ale luminii și fundamentează concepția despre foton și teoria luminii în 1917, la 38
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
E = mc2, și este descoperitorul legii efectului fotoelectric. Cunoaște cercetările predecesorilor și înțelege că mecanica newtoniană nu se împacă cu legile câmpului electromagnetic, fapt care-l conduce la formularea relativității chiar în domeniul gravității. În 1916 publică Teoria generală a relativității. Preocupat de teoria cuantică, explică mișcarea particulelor prin această teorie. Continuă cu studiul proprietăților termice ale luminii și fundamentează concepția despre foton și teoria luminii în 1917, la 38 de ani. Aplică teoria relativității la structura întregului univers. Din anul
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
În 1916 publică Teoria generală a relativității. Preocupat de teoria cuantică, explică mișcarea particulelor prin această teorie. Continuă cu studiul proprietăților termice ale luminii și fundamentează concepția despre foton și teoria luminii în 1917, la 38 de ani. Aplică teoria relativității la structura întregului univers. Din anul 1933, la vârsta de 54 de ani, odată cu venirea lui Hitler la putere, pleacă în SUA. Atrage atenția asupra pericolului nuclear și semnează, împreună cu filosoful Bertrand Russell 187 "manifestul Russell-Einstein" (de prevenire a pericolului
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
Einstein în centru. Annus Mirabilis conține patru articole care impun concepția lui Einstein; ele sunt: 1. Efectul fotoelectric: metalele emit fotoelectroni când raza de lumină este proiectată pe ele, sugerând că energia constă în schimbarea unor cantități discrete (cuante). 2. Relativitatea electrodinamicii micilor obiecte (teoria specială a relativității) împacă ecuația lui Maxwell despre electricitate și magnetism cu legile mecanicii, prin introducerea schimbărilor impuse de viteza luminii. 3. Echivalența masă-energie E = mc2, definește energia ca fiind egală cu masa obiectului înmulțită cu
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
articole care impun concepția lui Einstein; ele sunt: 1. Efectul fotoelectric: metalele emit fotoelectroni când raza de lumină este proiectată pe ele, sugerând că energia constă în schimbarea unor cantități discrete (cuante). 2. Relativitatea electrodinamicii micilor obiecte (teoria specială a relativității) împacă ecuația lui Maxwell despre electricitate și magnetism cu legile mecanicii, prin introducerea schimbărilor impuse de viteza luminii. 3. Echivalența masă-energie E = mc2, definește energia ca fiind egală cu masa obiectului înmulțită cu pătratul vitezei luminii. 4. Mișcarea browniană este
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
universal acceptate în 1919 când Robert Millikan 191 realizează experimental efectul fotoelectric, pentru a dovedi contrariul. Obligat fiind să confirme rezultatul, se folosește de efectul Compton scattering. Pentru ecuația materie-energie, E = mc² (c = 299.792.458 m/s), și teoria relativității, primește medalia Max Planck, conferită de însuși Max Planck 191. La primirea medaliei declară: "Mi-ar face plăcere să cred că Luna este acolo chiar atunci când eu nu mă uit la ea". Printre alte multe idei ale lui Albert Einstein
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
Einstein se află și cea despre cuantificarea oscilațiilor fiecărui atom în parte. Colaborează cu laureații Premiului Nobel (Niels Bohr, Max Planck și Ernest Rutherford 192), în cuantificarea orbitelor electronilor, asemănătoare dinamicii planetelor. Stabilește deflecția luminii de către corpuri masive, aplică teoria relativității la structura universului și afirmă existența unei constante cosmologice. În paradigmaticele sale descoperiri, acest geniu universal a avut momente de incertitudine, amplificate de reacțiile opozante (o lege spiralogică). Moare cu incertitudini legate de teoria cuantică, datorită incongruenței ei cu teza
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
la structura universului și afirmă existența unei constante cosmologice. În paradigmaticele sale descoperiri, acest geniu universal a avut momente de incertitudine, amplificate de reacțiile opozante (o lege spiralogică). Moare cu incertitudini legate de teoria cuantică, datorită incongruenței ei cu teza relativității. Declară: God doesn't play with dice ("Dumnezeu nu joacă zaruri"). Pentru Einstein, fizica este știința care cercetează materia, energia și relația dintre ele. Împreună cu Podolski 193 și Rosen 194 răspunde la întrebarea: "Ce se întâmplă dacă o rază de
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
adâncire și completare ulterioară. La el ajungem prin rezolvarea parțială a contradicției fundamentală a cunoașterii. Prin adevăr absolut se înțelege un adevăr obiectiv în forma sa deplină, desăvârșită, care nu mai este susceptibil de aprofundare, de precizare, de completare ulterioară. Relativitatea adevărului trebuie înțeleasă în sensul că fiecare cunoștință adevărată reflectă realitatea obiectivă, dar poate cuprinde toate laturile ei, ci le cuprinde numai pe acei care au pătruns în sfera cunoașterii. CARACTERUL RELATIV al adevărului ține de ceea ce în cadrul ei cunoștințele
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
Riemann, cu postulatul lui Euclid nevalabil (printr-un punct exterior unei drepte nu se poate duce nici o dreaptă paralelă la acea dreaptă). Această situație, ca și alte experiențe cu determinarea vitezei absolute a pământului, care a dus la apariția teoriei relativității etc., au făcut ca oamenii de știință să-și schimbe concepția despre axiome. Pentru Aristotel și pentru oamenii de știință, care au lucrat până la sfârșitul secolului trecut, o axiomă era un adevăr evident. Pentru oamenii de știință actuali, o axiomă
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
orice formă de experiență. Pe de altă parte, când vorbim despre arta contemporană și produsul ei artistic (obiectul artistic) trebuie să avem în vedere două caracteristici. În primul rând, arta contemporană este caracteristică istoriei contingente a culturii. Acest lucru oferă relativitatea obiectului artistic pe care arta îl înglobează prin intermediul caracteristicilor tradiționale. În al doilea rând, arta dobândește o caracteristică trans-istorică și transculturală. Dacă în perioada tradițională arta se supunea anumitor reguli impuse diferit, în funcție de perioadele de timp, acum arta se poate
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
explice arta prin diferite artificii artistice sau estetice, pătrunzând într-o sferă a periculosului. Nu mai există o definiție universal valabilă a artei din frica de a nu o limita, o limitare ce ar intra în contradicție cu propria-i relativitate. Dacă plecăm din perspectiva istoriei sociale și a istoriei conceptelor, arta dobândește pretenții de universalitate. Fundamentului lor teoretic poate emerge. Istoria socială privește activitatea științifică a oamenilor și poziționarea lor temporală în secvențe temporale caracterizate de anumite principii ce diferă
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
este greu de oferit, dar asta nu înseamnă că nu putem apela la înțelegerile conveționale despre artă în general sau despre obiectele de artă. Înțelegerea convențională a operei de artă se bazează pe înțelegerea tradițională și pe înțelegerea deschisă contemporană. Relativitatea operei de artă este dată de înțelesurile de care dispune, dar și de modul său de existență. Acest lucru duce la următoarele întrebări: sub ce condiții putem numi un obiect, un obiect de artă?; care sunt proprietățile artei? Răspunzând la
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
în consecință, pe oricare artist. Pentru el noțiunea de mediu era foarte largă, incluzând cadrul natural, clima, forma de guvernământ, instituțiile. În virtutea acestei viziuni a combătut vehement teoriile lui J.-A. Gobineau, pe care le califica drept „arbitrare”. Adept al relativității gustului, a fost adversarul canoanelor estetice, considerând că acestea duc la convențional și la rutină. Din aceleași motive s-a arătat ostil normelor clasicismului, care ar împiedica dezvoltarea originalității creatoare a artistului. A prețuit în mod deosebit poezia populară, pe
VOLENTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290639_a_291968]
-
cea mai mică particulă atomică, până la formarea galaxiilor. De ce universul este așa și nu altfel? Care este natura magnetismului...etc. Până de curând am avut două teorii în fizică. Una care explica foarte bine modul în care funcționează macrouniversul (teoria relativității ) și cealaltă care explică foarte bine cum funcționează microuniversul ( teoria cuantică ). Aceste două teorii sunt complet opuse, bătându-se cap în cap. De mai bine de jumătate de secol fizica a străbătut un adevărat pustiu al incertitudinii. Astăzi se pare
Marele cătun, sau locul unde totuşi se întâmplă ceva. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Marcel Epure () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1211]
-
avantaje pe care s-a bazat puterea britanică: armele sunt bombele nucleare și rachetele ghidate. Această schimbare a poziției de putere lămurește dilema tragică cu care s-a confruntat Neville Chamberlain în anii de dinaintea primului război mondial. El a înțeles relativitatea puterii britanice. știa că nici măcar victoria în război nu-i va opri declinul. Ironia sorții sale a fost că înseși încercările de a opri războiul cu orice preț au făcut conflictul inevitabil și că a fost obligat să declare războiul
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]