2,299 matches
-
atentă la ea, te-ai descurca mai bine În viață. — E doar un stil de mers ! se bagă Nev chicotind. Nu e o rețetă miraculoasă ! — Nev ! spune mama, ușor dezaprobatoare. — Emma știe că glumesc, nu-i așa, Emma ? spune Nev relaxat și Își mai pune niște vin În pahar. Sigur că da ! spun, sforțîndu-mă să zîmbesc larg. Stai numai puțin, pînă am să fiu promovată. Stai numai puțin. Numai puțin. — Emma ! Pămîntul către Emma ! Kerry Îmi flutură o mînă prin față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
să Îmi umple paharul, ridic privirea și Îl văd pe Graham Hillingdon ieșind de la administrativ, urmat de alte cîteva persoane. Rahat ! Vine ! OK. Nu te stresa. Așteaptă să se umple și al doilea pahar, cît poți de liniștită și de relaxată... Și uite-l ! Cu părul blond, costumul scump și ochelarii negri. Dar, spre ușoara mea surpriză, face un pas Înapoi, dîndu-se Într-o parte. De fapt, nimeni nu se uită la el. Atenția tuturor e focalizată asupra celuilalt individ. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
tot felul de ședințe. Probabil că Își va petrece toată ziua la etajul unsprezece sau așa ceva. — Te simți bine, Emma ? spune Dave bodyguardul, venind să-mi deschidă ușa. Pari pierdută În spațiu. — Da ! Mă simt foarte bine, mulțumesc ! spun rîzÎnd relaxată, cu ochii cercetînd holul. Nu-l văd nicăieri. OK. O să fie bine. Probabil că Încă n-a venit. Probabil că nici nu vine azi. Îmi arunc părul spre spate sigură pe mine, traversez cu pași iuți marmura din hol și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
de căpșune și nu știu ce amestec rafinat de nuci (4 lire 50 un castronel. Nu mă Întrebați cît am dat pe băuturi). Și trebuie să recunosc, acum că știu că nu trebuie să impresionez nici o vedetă, mă simt un pic mai relaxată. — Cum Îți merge la serviciu ? o Întreb pe Lissy, sorbind din băutură. A, bine, zice ea, ridicînd vag din umeri. Azi m-am Întîlnit cu tipul cu frauda din Jersey. Tipul cu frauda din Jersey e un client de-al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
mă abțin să-ți spun ce gust mi se pare că are. Dacă nu te superi, eu rămîn la whisky. — OK, zic ridicînd din umeri. Dar să știi că pierzi. Iau altă Înghițitură și Îi zîmbesc fericită. Deja sînt complet relaxată. Va fi Întîlnirea perfectă. TREISPREZECE Ajungem la un restaurant din Mayfair În care n-am mai fost niciodată. De fapt, nici nu sînt sigură că am mai fost vreodată În Mayfair. E un cartier de megalux, așa că ce să caut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
ce-oi fi scris asta, fiindcă habar n-am să patinez. Poate fiindcă am văzut asta În Splash. Doamne, sînt deja În pană de idei. Ce porcărie ! Mă uit În gol la foaia de hîrtie, Înregistrînd pasiv frînturi din conversația relaxată din jurul meu. — ... chiar lucrează la nu știu ce proiect secret sau sînt doar zvonuri ? — ... compania Într-o nouă direcție, se pare, dar nimeni nu știe exact ce anume vrea să... — ... e tipul ăsta Sven ? Vreau să spun, ce funcție are ? — ... e cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
gîndit să... OK, hai că mă port prostește. Am s-o sun pe Lissy ! Și ea o să-mi spună. Îmi scot mobilul și sun acasă, dar intră automat robotul. — Bună, Lissy, eu sînt, zic, Încercînd să-mi iau un ton relaxat și firesc. Am o mică problemă, și anume nu mai știu exact la ce ușă se află clubul. Și nici... care e aleea exact. Așa că, dacă asculți mesajul ăsta, vrei te rog să mă suni ? Mersi ! Mă uit la Jack
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
află clubul. Și nici... care e aleea exact. Așa că, dacă asculți mesajul ăsta, vrei te rog să mă suni ? Mersi ! Mă uit la Jack și văd că mă privește. — Toate bune și frumoase ? — E o mică problemă, spun și rîd relaxată. Undeva pe aici se află un club secret, dar nu-mi amintesc deloc unde anume. — Nu face nimic, spune Jack amabil. Se mai Întîmplă. Formez iar disperată numărul de acasă, dar e ocupat. O sun iute pe Lissy pe mobil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
semafor. Aproape că nu mai pot sta liniștită pe scaun Și șoferul se mulțumește să stea pur și simplu pe locul lui placid, ca și cum n-ar avea nici cea mai mică importanță. OK, e verde ! Hai ! Pornește ! Dar el demarează relaxat, de parcă am avea toată ziua la dispoziție... merge cu doi la oră... ia uite la el... cedează trecerea altui șofer ! Ce naiba face ? OK. Calmează-te, Emma. Uite strada. În fine, am ajuns. — Uite c-am reușit ! spun, Încercînd să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
ăsta, Jack, spune tata, arătînd spre Jack, care vorbește cu un tip În sacou bleumarin. Găsiți voi un loc unde să-l reangajați, nu ? Cyril se uită nedumerit de la tata la mine, apoi iar la tata. — E OK, Cyril ! strig relaxată. Tată, taci, OK ? Îi șoptesc. E șeful companiei. — Poftim ? Toată lumea se uită la mine. Compania e a lui, spun, roșie la față. Așa că... vă rog nu mai faceți glume pe seama lui. — Tipul ăla Îmbrăcat În bufon e șeful companiei ? face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
și cel puțin cinci conversații sînt Întrerupte brusc În clipa În care mă apropii brusc de cei care vorbesc. CÎnd ajung lîngă ușa departamentului de marketing, trag aer În piept adînc, după care intru, Încercînd să-mi iau cel mai relaxat aer de care sînt În stare. — Bună dimineața la toată lumea, spun, scoțîndu-mi jacheta și punîndu-mi-o pe scaun. — Emma ! exclamă Artemis pe un ton sarcastic și Încîntat. Măi să fie ! Bună dimineața, Emma, spune Paul, ieșind din birou și măsurîndu-mă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
-mi macaroana, vizibil stînjenit. — A ! Bine. Simt un mic fior de spaimă, pe care mi-l ascund luînd o Înghițitură de vin. Sigur! — Ai fost sinceră cu mine În legătură cu... subiectul ăsta ? — Ăă... ce vrei să spui ? zic cît pot de relaxată, trăgînd de timp. — Ai fost sinceră cu mine În pat ? Se face roșu ca pătlăgica. Sau te prefăceai ? O, Doamne. Asta crede ? — Connor, niciodată, cît am fost cu tine, n-am mimat orgasmul, spun, coborînd glasul. Ți-o spun cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
închideți ochii... VIZITATORUL (Își dă tot mai multă importanță.): Bi... (Degetul sus.) ne... Cu o condiție! Să nu... TOȚI: Nuuu! VIZITATORUL: Așa! GRUBI: Foarte bine. (Se așază cu toții pe marginea gropii, prudenți totuși; pe parcurs însă vor deveni tot mai relaxați și-și vor lăsa chiar picioarele în groapă.) BRUNO: Domnule! Ceea ce... MAJORDOMUL: Nu! Mai bine facem un rezumat scurt. Domnule! De fapt... (Lapsus, către BRUNO.) Spune tu! GRUBI: Mai bine o luăm de la Pendefunda. BRUNO: Sigur că da! MAJORDOMUL: Perfect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
pe scaunul de alături, își scoate o batistă și începe să se șteargă de sudoare. BĂTRÎNUL CU BASTON se întoarce la locul lui.) BĂRBATUL CU ZIARUL (Șoptit.): A zis ceva? BĂTRÎNUL CU BASTON: Nimic. BĂRBATUL CU ZIARUL (Întinzându-și picioarele relaxat.): Uhuh! Parcă-i alt aer. DOAMNA CU VOAL: Ei! Nu vorbiți așa că poate se supără. BĂRBATUL CU ZIARUL: De ce să se supere? E dreptul nostru să fie liniște. (Către DOAMNA CU VOAL.) Nu? Nimic mai înalt decât liniștea. (BĂRBATUL CU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
iluzia unei după-amieze blânde. Peronul e încă ud. De pe acoperișul gării se scurg picături de apă. Impresia unei ploi repezi, care tocmai a trecut, și a soarelui care a ieșit din nori de câteva minute. Pe acest fond calm și relaxat apare CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE. Este ușor neliniștit, parcurge de câteva ori peronul dintr-un capăt în altul, se oprește, încearcă să ghicească sensul lucrurilor, își reia mersul agitat. În sfârșit, observă ghișeul deasupra căruia scrie CASA. Se apropie de CASIER
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Y. - Într-adevăr, confirmă Z. Acum înțelege. Z s-a ridicat în picioare și a început să se plimbe. De fiecare dată când Y voia să-i întrerupă discursul, ea vorbea mai tare și îi acoperea vocea. - Vom vorbi mai relaxat. N-am fost în stare să-ți răspundem la întrebare fiindcă avem o deficiență la nivelul autodeterminării. Conștiința de sine e prezentă, dar exprimarea ei e inhibată. Ni s-a spus că limbajul nostru obișnuit e destul de morbid, ne lipsește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
aer o garnizoană. Atunci nimeni nu mai râdea și nu mai vedea în amazoane femei sau pseudo-femei, ci o categorie oarecare de soldați. „Niște soldați proști”, vorbi Sun, ajuns în spatele perdelelor. „Și-a meritat soarta. Acum pot fi ceva mai relaxat”. Adevărul era că noutatea morții îi stingherea pe toți. Unul din cei patru a murit - iată o constatare de care nu mai poți scăpa. Nu ești infailibil, cu toate armele și cuceririle tale. Probabil ăsta e motivul pentru care Mallami
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ai un scop. Și merge, merge? - Nu prea, am oftat. E greu. Mereu bat pe de lături. Și banda corectoare costă foarte scump, așa că trebuie să fiu foarte atent, ceea ce îmi încetinește ritmul de învățare. - Important e să fii foarte relaxat. Alt sfat nu pot să-ți dau. În acea clipă ușa s-a deschis și a intrat taică-meu. - Ce faci, aici, mă? m-a luat la rost. Ce ți-am zis eu să nu te mai prind singur pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Își stinse țigara dintr-o răsucire. Un moment, privirea lui căpătă culoarea oțelului, rece ca gheața. Capitolul zecetc "Capitolul zece" În dimineața următoare, teatrul se afla în stare de haos controlat. De obicei, atmosfera de la teatrul Cross era atât de relaxată încât cu greu puteai să crezi că acolo se joacă șase seri pe săptămână și la matineu joia. Găsirea cadavrului afectase pe toată lumea. Chiar și asistentele directorese de scenă - niște fetișcane la modă, cu cozi de cal, pieptul plat, pulovere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
o sticlă de sherry și cu farfuria cu biscuiți. Îl convinsesem pe Hugo să-i luăm (își făcea griji pentru siluetă) atrăgându-i atenția că eram în plin proces de dat jos tot ce punem pe noi. Eram extraordinar de relaxată dar, paradoxal, parcă ajunsesem la punctul de tensiune maximă, fără să explodez. Ambele stări fiind de înțeles, zic eu. — Ți-am spus până acum cât de mult îmi plac lucrările tale? zise Hugo, cu gura plină de prăjitură cu ghimbir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
l-am zărit pe Ben care intra în biroul lui Philip Cantley; când am trecut pe lângă el, m-a onorat chiar cu un semn din cap. Mi-era peste poate să înțeleg în virtutea cărei viziuni despre lume Ben părea destul de relaxat când venea vorba de un cadavru care-i plutise sub picioare de când venise în teatru, dar sărea ca ars când zicea cineva ceva despre distribuția unei piese pe care nici măcar nu urma s-o regizeze. Poate că era unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
în miez de noapte, exact ce-și dorea Hugo, pentru că actorii jucau atât de prost și scenariul era atât de slab încât n-avea rost să fie gelos pe nici unul dintre cei implicați în producție, putând, în schimb, să stea relaxat și să strâmbe din nas cu superioritate. Până la sfârșitul filmului, își recăpătase buna dispoziție, deși era destul de obosit. Când ne-am dus la culcare s-a scuzat că e epuizat și mi-a spus, mai încet ca de obicei, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
privirile când am trecut pe lângă ei, iar Tabitha chicotea. Nu mai avusese nici un accident în seara aceea, nu mai fuseseră probleme cu cablul, iar săritura ei fusese perfectă. Era îmbujorată datorită succesului și a apropierii de Paul și părea mai relaxată decât o văzusem vreodată în ultimele săptămâni. —Salutare la toată lumea, salut! zise ea, cu atâta efervescență încât aproape că vedeam bule ridicându-i-se de pe buze. Nu-i așa că e o petrecere super? N-avem de unde să știm, zise Hugo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
terminat întâi aici. O să ajung cam într-o oră. —Cât de repede poți tu, dulceață. Am închis și am rămas holbându-mă la perete, debusolată. Deși felul lui Hugo de a vorbi era de obicei ușor răutăcios, facil, părea mereu relaxat, aceasta fiind și ideea, de altfel. Dar acum mi se păruse încordat ca o coardă de arcuș, lăsând să se simtă o mare discrepanță între cuvinte și modul în care le pronunțase. Și de ce-mi spunea Modesty 1? Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mulțumesc, commissario, pentru atenția acordată acestui caz. Cum observase Rossi, bărbatul vorbea specific Milano-ului, omițând R-ul, consoana rostogolindu-i-se de pe limbă nepronunțată. Era un om Înalt cu ochi căprui Închis, ochi blânzi și liniștiți, și-un zâmbet relaxat, simplu. Pielea de sub ochiul stâng era ușor decolorată și părea acoperită cu ceva, poate cu machiaj. Brunetti Îi strânse mâna și-i Întoarse zâmbetul. Aici, Patta interveni. — Mă tem că nu s-a Înregistrat un mare progres, Augusto, dar sperăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]