5,064 matches
-
cadourile. Steaua de pe cer o porni după cei doi îngeri, după cotane și după moșii cei negri. Știind drumul și locul unde era colivia abandonată, îngerii le conduseră pe cotane până acolo, ajungând repede. Dându-le drumul moșilor, cotanele se repeziră spre colivia cea uriașă, și o ridicară, fiindcă ei o lăsaseră trântită pe jos, atunci când plecaseră. După ce o ridicară, în cotănelile lor, atunci se repeziră spre moșii cei negri și îi aruncară unii peste alții, făcându-i pe aceștea să
PĂDUREA SOARELUI (5, 6) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1436 din 06 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367871_a_369200]
-
îngerii le conduseră pe cotane până acolo, ajungând repede. Dându-le drumul moșilor, cotanele se repeziră spre colivia cea uriașă, și o ridicară, fiindcă ei o lăsaseră trântită pe jos, atunci când plecaseră. După ce o ridicară, în cotănelile lor, atunci se repeziră spre moșii cei negri și îi aruncară unii peste alții, făcându-i pe aceștea să urle. Îngerul care avea lacătele, repară ca prin farmec încuietorile și puse lacătele cele noi. După ce încuiară bine, dădură să plece, dar Moș Gerilă le
PĂDUREA SOARELUI (5, 6) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1436 din 06 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367871_a_369200]
-
apropiată: - Ce te holbezi? Scoate-i imediat din cuptor! Căpcăunul execută, apăsând butoanele care deschideau ușa cuptorului. Mărțișor și Norocel țâșniră afară din cuptor. - În sfârșit, eliberați! răsuflă ușurat Norocel. - Am ordin să vă duc la Majestatea Sa, Soare-Împărat! se repezi la ei Foc-Nestins. Mărțișor și Norocel rămaseră cu gura căscată pe pereți, mai ales când văzură tronul împărătesc învăluit în nouri albi. Se ciupiră ca să vadă dacă nu sunt morți sau dacă nu visează. Dar căpitanul Foc Nestins le articulă
MĂRŢIŞOR-12 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367953_a_369282]
-
pentru viața mea și a surorii mele! Sunteți războinici și am să lupt cu oricine alegi! -- Devorată? Din nou, cascade de râsete, spintecând noaptea adâncă din apropierea pădurii. Ce îi putea amuza atât de tare? Mă înfuriam din ce în ce mai tare! M-am repezit către cel mai apropiat kemaș, i-am înșfăcat sulița și m-am aruncat peste căpetenie, într-un atac orb. Nu am folosit o suliță în viața mea, dar e o armă ca oricare alta și, mai ales, aveam o mare
SF de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367944_a_369273]
-
ei! O secundă nesfârșită de delir sufocant mă destramă ... i-am prins privirea pe care n-o pot uita. Vede prin mine ... sar în picioare nedumerit și strig fericit: - Giulia! Giulia!? Însă ea nu se clintește din loc. Surescitat, mă reped la ușa compartimentului, dau buzna pe culoar și alerg prin vagonul pustiu. Deschid nerăbdător ușa grea și cobor derutat pe peron. E înalt, părăsit și gol! Nu-mi imaginez cum și unde a dispărut. Pripit, străfulgerat de câteva idei, mă
EXODUL de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367318_a_368647]
-
au spus că o să mi-i prăjească mie la masa de prânz, ca să-i mănânc. Bunica Floarea, mama tatei, mi-a explicat că sunt pui de broască, nu pește. Dezamăgit, i-am aruncat în mijlocul curții, pradă curcilor, care s-au repezit imediat asupra “peștilor” mei, văzând că se mișcă. Mai ales, curcanul Samson, fudul nevoie mare, cu coada și aripile înfoiate, s-a repezit la mogâldețele ce mișcau în țărâna bătăturii, luându-le pe rând în plisc și înghițindu-le cu
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA (ROMAN) de STAN VIRGIL în edi��ia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367284_a_368613]
-
sunt pui de broască, nu pește. Dezamăgit, i-am aruncat în mijlocul curții, pradă curcilor, care s-au repezit imediat asupra “peștilor” mei, văzând că se mișcă. Mai ales, curcanul Samson, fudul nevoie mare, cu coada și aripile înfoiate, s-a repezit la mogâldețele ce mișcau în țărâna bătăturii, luându-le pe rând în plisc și înghițindu-le cu plăcere. Samson era curcanul care ne făcea masaj nouă, copiilor, pe spate. Ne așezam în mijlocul curții, cu burta în jos și el venea
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA (ROMAN) de STAN VIRGIL în edi��ia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367284_a_368613]
-
văzându-l pe Samson cu câtă sârguință își îndeplinea misiunea. Cum începea să ne doară spatele de greutatea lui, sau din cauza ghiarelor care pătrundeau prin cămășile noastre subțiri, încercam să fugim, însă când ne ridicam să scăpăm de el, se repezea cu aripile și ne bătea, determinându-ne să ne ferim din calea lui, cât mai repede cu putință. De atunci, nu am mai avut ocazia să mai merg la pescuit până târziu, când deja mai crescusem și, împreună cu tata, ceilalți
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA (ROMAN) de STAN VIRGIL în edi��ia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367284_a_368613]
-
mâna, să nu fugă peste ale mele. Vântul crescuse în intensitate. Stropii de apă sărată ne biciuiau fețele. Nu prinsesem mai mult de 3-4 kilograme de pește și abia era ora nouă. Sub barcă se deschidea hăul când talazurile se repezeau asupra noastră. Când ne ridicau pe creastă, când ne scufundau în abisul mării. Deja au ajuns aproape la doi metri înălțime, însă erau largi. Când vedeam bărcile din jurul nostru deasupra valurilor, când dispăreau, parcă înghițite de hău. Cum aveam de
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367403_a_368732]
-
în grădina publică; peste tot câte un el și o ea au câte ceva de zis, . . . . . . . . . . . de foarte foarte aproape, sărutările lor nu spun decât că a venit primăvara! Gelozie Câine șlefuit în licoarea minciunii, vulturi cu aripi de argint se reped în pulpele tale, chircite a-trebare, mormane de oase rotunjesc genunchiul întors în țărână, în blestemele timpului, peste pietre și vânăt acerb, pe coroană de os, cu lăcomie de gâde rupi aripi și tremuri, sălbaticule june, eroare-n morminte, un câine
MEDALION MARIN SORESCU (29.02.1936-08.12.1996) de MARINELA PREOTEASA în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367425_a_368754]
-
și acum priveau viața cu mai multă responsabilitate. Violarea ei de către inginerul Viorel Axinte, viol despre care nu i-a amintit niciodată nimic lui Mircea, îi schimbase radical viața. Nu mai era acea fată dornică de aventuri, de a se repezi în brațele primului bărbat întâlnit în cale. Nu mai rezona aventuros la întâlnirea bărbatului care reușea să-i stârnească senzații ce-i puneau în mișcare temperamentul său sanguin. Era mai liniștită, mai responsabilă cu propria ei viață. Poate la aceasta
PLOAIA CARE UCIDE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367399_a_368728]
-
în hanus . Unul câte unul, îi trăgeam bucuros în barcă și îi aruncam separat în alt minciog. Uneori găseam câte doi sau trei pești într-o voltă, chiar și câte doi într-un cârlig. Un pește mai mare s-a repezit să-l mănânce pe cel deja agățat în cârlig și, cum eram cu mâna pe fir, l-am înțepat și pe agresor. Parcă erau niște monștri în miniatură. Aveau gura mare ca știuca și dinții puternici, ascuțiți. Ei îți pot
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366750_a_368079]
-
le era foame și așteaptau micul dejun. Deja s-au învățat cu pescarii. Cel mai curajos se așeza pe copastia bărcii și stătea cu ochii ațintiți asupra peștelui din cârlig, așteptând să-i fie aruncat. Atunci și alți pescăruși se repezeau și începeau cursa contra cronometru: îl aleargau pe norocos, pentru a-i fura bucata de pește. Când vroiai să-i aduni în jurul tău, era suficient să strigi “Vasilică!” sau “Costică!” și să ridici mâna deasupra capului. Din senin, apăreau imediat
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366750_a_368079]
-
rănesc, sau să-mi rupă nailonul, riscând să moară, îmi era milă de el, căci era lipsit de posibilitatea de a-și lua zborul. Din senin, peste 30-40 de pescăruși nervoși mi-au înconjurat barca, alarmați de țipetele captivului. Se repezeau în picaj ca niște avioane de luptă asupra bărcii, încercând să mă atace. Zgomotul era infernal. Captivul avea nailonul încurcat printre penele aripilor și ghiarele ascuțite. Cu ciocul încovoiat ca un vultur, se repezea mereu să mă ciupească. Luând un
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366750_a_368079]
-
barca, alarmați de țipetele captivului. Se repezeau în picaj ca niște avioane de luptă asupra bărcii, încercând să mă atace. Zgomotul era infernal. Captivul avea nailonul încurcat printre penele aripilor și ghiarele ascuțite. Cu ciocul încovoiat ca un vultur, se repezea mereu să mă ciupească. Luând un prosop, l-am prins de cap și picioare reușind să-i desfac firul de nailon. Fiind foarte aproape de mine, îi admiram penele, de un alb strălucitor, cu rezonanțe de gri pe vârful aripilor. Ochii
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366750_a_368079]
-
ca să-și termine sejurul pentru ca noi să parcăm bărcile la locul lor! Un grup de turiste cu sânii goi, făcând un topless dezgustător pentru vârsta lor trecută de a doua jumătate și cu o fermitate îndoielnică a dotărilor, s-au repezit la bărci cu mâinile prin minciog, admirând peștii, sau punând peștele mai mare în pungile lor deja pregătite. Parcă era la piața de legume, iar ele se agitau să aleagă morcovii mai mari și mai frumoși. Incepuse să se extindă
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366750_a_368079]
-
tai bucățele mici, cât pot înghiți odată, sau să-l fierb. Era întotdeauna o delectare să le privești! Cât de mici sunt, au simțul proprietății. Când prindeau un pește sau o bucățică de pește și dacă un alt pisic se repezea să apuce altă bucată de pește de lângă el, în timp ce mestecau, imediat își aruncau lăbuța cu ghearele scoase și o acoperea. Se mai întâmpla să-și înfigă ghearele în lăbuța fratelui sau surorii, căci dacă este vorba de mâncare, nu mai
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366750_a_368079]
-
căutare după război. Îi plăcea să i se spună Anna Georgevna! Ca să vezi!... Un fotograf se chircise în fața noastră, îl mai văzusem, cutreiera plaja de la un capăt la celălalt, însoțit pretutindeni de un câine-lup alsacian năpârlit, pe care copiii se repezeau să-l mângâie spre disperarea mamelor lor. O poză de la mare, domnilor, ne îmbiase băiatul, gata să ne prindă în vizorul aparatului său, color, procesare automată, tehnologie - vest, Kodaaak!... Rostea ultimul cuvânt prelungit, imprimându-i o sonoritate sporită, în speranța
MEDEEA DE PE ISTRU (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366789_a_368118]
-
măsură captivat de relatarea bătrânului căpitan, încât zgomotul puternic, survenit pe neașteptate, mă determinase să tresar puternic. După încetarea modulațiilor sale prelungi, un vânt prăfos măturase plaja, aruncând în apa mării mai multe obiecte ușoare de pe țărm. Câțiva oameni se repeziseră cu țipete să-și strângă lucrurile risipite, zorindu-și copiii să renunțe la joacă. Mă ridicasem să văd ce se întâmpla dincolo de peretele șandramalei, lângă care stând fusesem feriți de efectul circulației tot mai intense a curenților de aer. Observasem
MEDEEA DE PE ISTRU (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366788_a_368117]
-
au spus că o să mi-i prăjească mie la masa de prânz, ca să-i mănânc. Bunica Floarea, mama tatei, mi-a explicat că sunt pui de broască, nu pește. Dezamăgit, i-am aruncat în mijlocul curții, pradă curcilor, care s-au repezit imediat asupra “peștilor” mei, văzând că se mișcă. Mai ales, curcanul Samson, fudul nevoie mare, cu coada și aripile înfoiate, s-a repezit la mogâldețele ce mișcau în țărâna bătăturii, luându-le pe rând în plisc și înghițindu-le cu
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366835_a_368164]
-
sunt pui de broască, nu pește. Dezamăgit, i-am aruncat în mijlocul curții, pradă curcilor, care s-au repezit imediat asupra “peștilor” mei, văzând că se mișcă. Mai ales, curcanul Samson, fudul nevoie mare, cu coada și aripile înfoiate, s-a repezit la mogâldețele ce mișcau în țărâna bătăturii, luându-le pe rând în plisc și înghițindu-le cu plăcere. Samson era curcanul care ne făcea masaj nouă, copiilor, pe spate. Ne așezam în mijlocul curții, cu burta în jos și el venea
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366835_a_368164]
-
văzându-l pe Samson cu câtă sârguință își îndeplinea misiunea. Cum începea să ne doară spatele de greutatea lui, sau din cauza ghiarelor care pătrundeau prin cămășile noastre subțiri, încercam să fugim, însă când ne ridicam să scăpăm de el, se repezea cu aripile și ne bătea, determinându-ne să ne ferim din calea lui, cât mai repede cu putință. De atunci, nu am mai avut ocazia să mai merg la pescuit până târziu, când deja mai crescusem și, împreună cu tata, ceilalți
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366835_a_368164]
-
marginea gropii, făcându-și tot felul de cruci, de la burtă, umeri și la frunte, până-n ‘naltul cerului, întrebându-l pe Vasile fel de fel de ciudățenii. Mai repede au sosit polițistul comunei și primărița, împreună cu Ion care s-a și repezit la groapă să le arate minunea. Vasile trăgea din țigară arătându-le cu degetul țeasta care din când în când se dădea de-a dura, când de-o parte, când de alta, dar și înainte și înapoi. Polițistul privea gânditor
ADEVĂRUL NU-L POŢI ASCUNDE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366909_a_368238]
-
copii se făcuseră mari. Era parcă Viorel cel de acum peste douăzeci și cinci ani deghizat în femeie. Semăna desigur și cu Ramona destul de izbitor. - Ce s-a întâmplat mami, întrebă Deea speriată, văzând schimbarea la față a mamei sale și se repezi să o sprijine să nu cadă. Se aplecă să ridice bucata de lemn căzută pe jos. Mă sperii. Te simți bine? Parcă l-ai văzut pe Contele Dracula, nu două studente tinere și frumoase ca noi. - Nnnnimic... doar așa... am
MAX de STAN VIRGIL în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366861_a_368190]
-
fulare peste căciuli, chiciură în jurul nasului și a gurii, mâini cu două sau trei perechi de mănuși, zăpadă înghețată bocnă, aburi strecurați prin fularul ridicat până la ochi, tot universul se înghesuia lângă sobă, acolo era căldură, în jurul ei, acolo ne repezeam când intram în casă, ne lipeam cu spatele de ea sau o luam în brațe până simțeam cum sângele se strecoară timid în degete ... Găleata cu apă avea strat de gheață gros de o palmă, apa se putea lua doar
PRĂJEALA, AUTOR VASILE DUMITRU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367647_a_368976]