3,846 matches
-
dintre noi nu e informat. Însă, dacă Îl descoperă oamenii lui Bonifaciu... Sienezul devenise cadaveric. Un tremur violent Îi scutura mădularele. Genunchii i se Îndoiră și se lasă să alunece pe jos. - Atunci am fi pierduți... - Ce legătură are papa? replică Dante, alarmat de Îndată. În momentul acela, ultimul lucru cu care ar fi voit să aibă de a face era un conflict cu Caetani. Celălalt Își mușca buzele, neliniștit, fără să răspundă. Apoi păru să se hotărască, În sfârșit. - Credincioșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cuvintele lui Bernardo. - Cecco, Credincioșii cred și ei că Împăratul a fost asasinat? - Așa se spune Între noi. Și toată lumea se gândește la o otravă și, probabil, la medicul lui. - Și cum ar fi procedat? - Asta n-o știe nimeni, replică celălalt, ridicând din umeri. Dante avu o pornire de mânie. Încă o dată, cineva Îl purta până În pragul unei revelații, iar apoi Îi trântea ușa În nas. Spre sfârșitul dimineții Dante traversă esplanada de pământ bătătorit ce se Întindea pe lângă San
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
orice ființă vie, la vârsta adultă, nu e altceva decât dezvoltarea necesară a formei sale infantile. De aceea mă interesează chiar și Îndepărtata Geneză, răspunse Bernardo pe un ton evaziv. - Aud lecția marelui Aristotel Îndărătul cuvintelor dumitale și mă Închin, replică Dante. Și totuși, Scriptura Însăși ne Învață că nu tot ce a fost creat durează În timp. Arrigo terminase de băut și Își șterse buzele cu dosul mâinii. - Așadar și domnia ta, messer Durante, ești de acord cu teza celor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
numai și numai spre a stârni scandal. - Înregistrarea faptelor petrecute și nararea riguroasă a evenimentelor legate de o casă domnitoare care și-a pus pecetea peste acest veac e un proiect nobil. De ce nu ar trebui să capete aprobarea voastră? replică Dante, strângând din dinți. Acquasparta făcu un gest vag, după care agită din nou hârtiile. - Așa o fi, precum spui. Dar nu despre istoria acelei stirpe nefaste vreau să Îți vorbesc, messer Alighieri, ci despre a dumitale. - A mea? exclamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
trucurile lui, murmură Dante, cu senzația că În acea Întâlnire exista ceva straniu. - Cu siguranță, Însă, nici unul dintre noi nu se află aici ca să interpreteze un rol atât de malefic, messer Alighieri, interveni Monerre cu blândețe. Poetul se pregătea să replice, dar se abținu. Omul privea din nou spre capătul celălalt al parapetului. Din poziția lui, putea observa acum ce anume le atrăsese atenția cu câteva momente Înainte: un fragment de statuie romană Încastrat În zidărie. Un cap bărbos, cu trăsături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
urme adânci. - Te surprinde acel cap al zeului Ianus, messer Monerre? Întrebă poetul. Un semn al superstițiilor străvechi, de pe vremea zeilor fățarnici și mincinoși. Francezul Își Îndreptă singurul ochi spre poet, fixându-l. Pentru un moment păru că vrea să replice, dar mai apoi se răsuci din nou spre statuie. - Prietenul nostru pare fascinat de tot ceea ce este dublu, observă Arrigo. Poate pentru că, prejudiciat de natură În capacitatea sa de vedere, e vie În el regretarea completitudinii pe care numai perechea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
șa nesfârșit identicul? Oricât de vastă, Împărăția sa ar reveni la nimic În mod periodic? Și iarăși cele șapte zile ale Facerii, de fiecare dată, și de fiecare dată Începutul luminii și drumul ei prin beznă? - De ce nu, messer Alighieri? replică Marcello. Totul va reveni la nimic, iar apoi va recăpăta formă, Într-o sublimă repetare a identicului. O ordine eternă va fi recompusă. - Asta e o nebunie, messer Marcello! exclamă Arrigo. Muștele astea care ne chinuiesc intră și ele În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Comuna noastră. Aștept să mi se spună unde s-a ascuns și o să-l prind Împreună cu toți complicii lui. Ce-ai văzut la Stinche nu-i nimic, dacă Îmi Încape mie pe mână. - Și cine ar fi acest demon primejdios? replică poetul, Încrucișându-și brațele. - Un străin, pare-se din Franța. Și mi-am făcut o idee cam cine ar putea fi. Cred că vrei să asiști la prinderea lui. De cum... Dante ridică mâna cu hotărâre. - Ceea ce am văzut la Stinche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
În cadrul ușii. - Pietra... tu? Murmură el, recunoscând silueta mlădioasă a femeii. Lumânarea de pe masa de scris abia cu greu reușeau să o scoată din umbră. - Cum ai intrat? - Femeile Lagiei găsesc mereu porțile deschise. Am prieteni și printre gărzile tale, replică femeia cu râsul ei vulgar. Dante se ridică cu greu, apropiindu-se de fată. Întinse o mână ca să Îi atingă obrazul, dar ea se feri, plecându-și capul În partea cealaltă. - Nu mă atinge. N-ai plătit. Poetul Își lăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
după care făcu ochii roată, oprindu-i asupra hârtiilor Împrăștiate. Iarăși vorbe. Asta știi tu să faci. Să Înșiri vorbe. - Asta Îl mângâie pe omul singur. Vorbele sale. - Tu vrei să fii singur pentru că te temi să nu fii părăsit, replică Pietra disprețuitoare. Dante se pregătea să răspundă, Însă ea nu Îi lăsă timp. - Vorbe, de unul singur. Apucă una din foi și o aruncă pe jos furioasă. - O grămadă de vorbe fără rost. Cleștele de foc continua să strângă fruntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
În această pulbere? - Ești pe cale să-ți pierzi credința, priorule? - Nu... Însă niciodată ca În aceste ore nu mi s-a mai părut că mă Învârt printre miraje. Steaua mea pare să fi pălit și ea, cu lumina ei zadarnică, replică Dante, strângând din dinți. - Și totuși, ceea ce stă scris În stelele dumitale se va Întâmpla. Triumful, dacă asta te așteaptă. Sau Înfrângerea, dacă asta Îți dictează cerul. - Nu cred În predestinare. Dacă eșuez, asta se Întâmplă din slăbiciunea rațiunii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
muri În pribegie, departe de țară, de o moarte lipsită de mângâierea speranței. Asta Îți prezic eu. Dante ascultase ultimele cuvinte cu buzele strânse, În timp ce perplexitatea și furia Îi năvăleau În suflet. - Dar dumneata, Marcello? Unde e scrisă moartea dumitale? replică el batjocoritor. Sau poate că nu ai știință decât despre viitorul altora? - Sfârșitul meu e scris, la fel ca toate. La ora și În locul stabilite de stele și pe care eu le știu. Va fi o moartea lichide cea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
e o păcăleală pentru bani, cum voiau să dea de Înțeles mișcările voastre. Asta era doar acoperirea, În caz că cineva v-ar fi bănuit sau, mai rău, dacă cineva ar fi descoperit trucul cu Fecioara. Se opri, așteptând ca francezul să replice. Însă acesta continua să tacă, studiindu-l. Poetul simțea cum Îi crește enervarea În fața atitudinii lui. - Dimpotrivă, sunt sigur că, În proiectul vostru, exista ceva Încă și mai perfid. Cel care a conceput planul voia ca trucul să fie descoperit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
rug pentru eretici, la turnul familiei Cavalcanti. Iar lemnele mele sunt uscățele, numai bune ca să scoată fum alb. - Pe cine ai pofti să arzi, cotoroanțo? Vezi-ți mai bine de sufletul tău! - Ba să-ți vezi de sufletul dumitale! Îi replică ea fără să dea semne că s-ar da la o parte. Sau poate că vrei să dai fuga În ajutorul lor? adăugă cu o străfulgerare de răutate care Îi Însufleți ochii acoperiți de albeață. Furios, Dante Împinse legătura de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
să fie acel Brandan, fals călugăr și eretic. Cât despre Fecioară... - Cine a dat ordin să se intervină? Îl Întrerupse Dante mânios. Brațul secular e supus autorității Prioratului. Nimeni nu Îi poate uzurpa drepturile! - Nimeni nu le-a uzurpat, Îi replică celălalt, sumețindu-se cât era de mic. Colegii domniei tale mi-au dat ordin să acționez, după ce au acordat audiență Sfintei Inchiziții, la palat. De aceea sunt aici și oamenii papei... Dante Își plecă fruntea, cu amărăciune. Acum, când mandatul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
mână de fier. Izbucni În plâns, covârșit de durere. - Așadar asta voiai? Întrebă el sughițând, Îndreptându-se spre Arrigo. - Ce se petrece, maestre, nu te simți bine? auzi exclamând dincolo de ușă. Cu un efort, Își Înăbuși plânsul. - Nu-i nimic, replică brusc. Doar un vis urât, adăugă el sperând ca acela care În deranjase să plece. Însă văzu ușa Închizându-se. Un călugăr cu un felinar În mână apăruse În prag. Scrută Înăuntru bănuitor, mutându-și privirea de mai multe ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ațintindu-și privirea asupra lăzii și a boccelei. Fără să Îi răspundă, Dante Își depuse Încărcătura pe fundul căruțului, la picioarele mortului. - Urmați-mă. La abația Maddalena. - De acolo venim. Din pricina bătăliei a trebuit să muncim acolo până nu demult, replică celălalt perplex. Priorul Îi smulse opaițul din mână. - Veniți, vă conduc eu. Mai Întâi, trebuie să Încărcăm lucrurile, zise el pornind la drum. Din spate auzi o bolboroseală perplexă. În cele din urmă, cel mai Înalt dintre cei doi Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ale crezului nostru, ale limbii noastre! Și pe multe din acestea le-ai ucis dumneata, replică Dante furios. Nu certitudinea, ci frica dumitale te-a Împins să ucizi. Bătrânul Își Întinse pumnii spre el, În timp ce gura i se deschidea să replice ceva. - Câți ani ai, messer Bonatti? Îl Încolți priorul. Nu ai străbătut o mare parte din acest secol? Și, după atâția ani, În care pe toate le-ai văzut și le-ai știut, ai vrea să te lipsești de experiența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
din dreapta și să o trimită exact celei din stânga, Într-un șir de imagini repetate circular. - Chiar crezi că toate acestea au un sens? zise astrologul cu brațele strânse peste piept, În așteptare, după ce o potriviseră pe ultima. - Da. Sunt sigur, replică poetul, verificând În lumina lumânării punctul unde trebuia așezată lampa lui Elia, orientată către prima oglindă. Aruncă o ultimă privire spre Arrigo. Mâinile Îi tremurau de emoție În timp ce deschidea capacul lămpii. Apoi, cu un gest mai hotărât, apropie flacăra vie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
logic, ce important e să-ți înțelegi personajul, să gândești la ce spui, nu rosti cuvintele pe bandă rulantă, nu mima realitatea din text, o să vezi și tu cât de important e partenerul, că, dacă n-are cine-ți da replica, degeaba, nu joci cum trebuie, nu poți, o să vezi cum îți vine textul automat în minte dacă intri în poveste și... ești), televizorul, niște rafturi cu CD-urile, casete video cu piesele în care jucaseră cei doi, Maestrul (scrisese pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
care o avea de făcut actorul aflat în primul lui an de profesie. Avea să joace Hamlet, premiera trebuia să fie în toamnă, și îi spusese că vrea să repete scena finală, duelul, te rog, ajută-mă și dă-mi replica în locul lui Laertes. Fata se gândise mult la „bătălia cu sine a prințului”, cum îi zicea deloc întâmplător, în noaptea trecută, acasă la ea, citise încă o dată piesa, citise și Freud pentru montarea ei, așa îi venise, să citească Freud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
duelezi. Și pleoapele fetei cad la loc, peste viață. El: suntem acuma după scena cimitirului; Hamlet, Laertes, spadele, sunt la fel de lungi?, cupele cu vin, otrava, duelul. Am zis bine? Ea: bine, să te aud. El: ia cartea și dă-mi replica, fii și Laertes, eu îmi imaginez că Ofelia e acolo, că a rămas acolo. Tânăra lasă cămașa jos, pe parchet, ca un semn al prezenței morții în spațiul acela, și, aplecându-se - își dă seama că ar fi trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
drumului, dar fără cuvinte doar pe jumătate rostite, fără suspine... După aceea au mâncat În antreul bucătăriei niște tort cu ciocolată și au băut bere de ghimber, iar Amory și-a anunțat decizia: — Plec dimineață devreme. — De ce? — De ce nu? a replicat el. — Fiindcă nu-i nevoie. — Cu toate acestea, plec. — Bine, dacă insiști să fii ridicol. — O, nu pune așa problema! a obiectat el. —...numai fiindcă nu te las să mă săruți. Crezi că... — Ascultă, Isabelle, a Întrerupt-o el, știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Dumneavoastră ați solicitat un post... Amory i-a făcut semn să tacă. — Și mă consider dezgustător de prost plătit. Treizeci și cinci de dolari pe săptămână - mai puțin decât câștigul unui dulgher onorabil. — Erați la Începutul carierei. Nu mai lucraserăți niciodată, a replicat rece domnul Barlow. — Dar ca să pot compune texte tâmpite pentru dumneavoastră, educația mea a costat zece mii de dolari. Oricum, dacă de vechimea În muncă e vorba, aveți aici stenografe plătite de cinci ani cu cincisprezece dolari pe săptămână. — N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
lume, pierdut În lumea funcționarilor pentru următorii zece ani din viață - cei mai buni! -, ar avea ponderea intelectuală a unui film industrial. - Încearcă proza, i-a sugerat Tom. - Necazul e că atunci când Încep să născocesc povestiri, atenția Îmi dispare, a replicat Amory. Mi-e frică să nu fie un substitut al vieții adevărate, să nu ajung să-mi spun că, poate, viața mă așteaptă În grădinile japoneze de la Ritz, sau În Atlantic City sau În Lower East Side. - Oricum, a continuat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]