1,256 matches
-
face omul cu mâna lui, se numește lucru manual. Apare și Alfonso, dispărut misterios în întuneric în timpul agitației organizatorice și spune, privind către pământ, că nu știe să-și instaleze cortul deoarece nu a mai făcut asta niciodată până acum. Resemnate, eu cu Sophie mergem să-l ajutăm, ne chinuim o vreme să găsim loc de găuri într un pământ complet pietrificat, convenim din priviri să renunțăm la conceptul de cort ideal și amarăm pilonii de bine, de rău mai mult
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
deși iubesc animalele, parcă tot pe mine mă consider mai importantă. În plus, nu-mi amintesc să fi sunat gongul invitând pe toată lumea la masă și dacă arunc o bucățică la adunare parcă văd că iese cu măcel. Îmi culeg resemnată farfuria și paharul și mă retrag să mănânc în casă, păzită de priviri nerăbdătoare și ocazionale bufnituri în ușă. Oricum, nu cred ca nandu să mănânce carne, cred că atâta i-a dus mintea, să alerge încotro pare că cineva
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
În schimb, lovitură de teatru, am aflat că proiectul cu Troienele fusese anulat. Nici urmă de Ruth. Mi s-a spus că Teatrul Escobar a dat faliment! Nu puteam să-mi cred urechilor. Actorii brazilieni erau unii În lacrimi, alții resemnați. „Brazilia e țara surprizelor“, Încerca unul să glumească. Nu mi s-au dat nici până azi explicații despre ce s-a Întâmplat cu adevărat. S-a comentat că venirea noastră ar fi corespuns unei tensiuni politice În creștere, care a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Paris, la sfârșitul anului 1916, În vârstă de patruzeci și cinci de ani, ne-am amintit cu strângere de inimă de acele incidente petrecute după-amiezile În salon - valetul nepregătit intrând cu cafeaua turcească, tata aruncându-i o privire (Întrebătoare și resemnată) mamei, apoi (dezaprobator) cumnatului lui Întins pe jos În calea valetului‚ apoi (cu curiozitate) spre ciudata vibrație a serviciului de cafea pe tava ținută de mâinile acoperite cu mănuși albe ale servitorului aparent stăpân pe el. Față de alte frământări mai
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
mânjit cu sânge. Și continuă: Și ... și, rogu-te: prea-i cauți pricină lui Vodă Ștefan aista; ești rău și nedrept cu el! Nu uita că-i și al nostru... și-l vom apăra! Sunt un ... un "fost", spune Ștefan resemnat, cu un zâmbet dureros. Am fost o stea... Din păcate, a fost căzătoare... Comèdia s-a sfârșit. Nu se prăpădește lumea din aiasta... Mă chinuiește gândul: oare... oare chinul nostru, lupta, jertfa noastră, morții noștri, totul... totul a fost zadarnic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
la Înalta Poartă! De ce să ne mulgă?! Cu ce drept?! Cu dreptul peștelui cel mare, ce înghite peștele cel mic, filozofează Țamblac. Îmi vine să urlu ca lupii! exclamă Mihail. Pax vobiscum! binecuvântează Țamblac. Ștefan mai șovăie câteva clipe, apoi, resemnat, face un gest obosit cu mâna a lehamite: Fie... Pace... Să încercăm și noi marea cu degetul. Să vedem ce pohtește Luminăția sa de la noi. Aiasta-i întrebarea!... Boier Stanciule, spune el poruncitor, solemn, ironic, te gătești de drum! Pleci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Otreapă! Negrilă se tăvălește în spasme, împroșcând cu spumă la gură: El!!!... El!!... Taie-i capul!!... Înțeapă-l! Numai el!!! Eu nu!... Eu nu!... Boier Alexa, ce ai de spus în apărarea "domniei tale"? Alexa, cu brațele încrucișate la piept, resemnat, liniștit, împăcat cu soarta, răspunde demn: Aștept dreapta osândă, spune el. Îl rog pe Măria ta să mă ierte... Și... și să-mi dea cupa aceea s-o beau în sănătatea Măriei sale Ștefan Vodă al Moldovei... Altă scârnă împuțită!! scuipă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
în creștet... Între cer și pământ, suntem singuri, Sihastre! Destinul este alegerea ta! Ce alegi! Ce refuzi! "Soarta, Destinul sunt eu!" De aceea suntem și răspunzători: "Eu am ales! Eu am greșit! Eu răspund! Eu plătesc!" Fiule, îl sfătuiește Daniil, resemnat, părintește, te răzvrătești împotriva Cerului... Îți vinzi "Veșnicia"! Nu te temi că te bate Dumnezeu? Ștefan pufnește pe nas: M-a și bătut. Că mult îmi pasă mie de "Veșnicie"! Am vândut-o! De mult am vândut-o... Vorbești cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
aceea i s-a făcut loc în patul părinților, la picioarele lor. Cum, pe atunci, dormeam în aceeași cameră cu ei, pe un divan improvizat din lăzi, i-am auzit vorbind cu Cati până târziu. M-a impresionat vocea ei resemnată, de femeie matură (deși nu putea să aibă la acea dată mai mult de 20 de ani). Eșecul încercării sale (disperate? sau de rutină?) - nu obținuse ce și-o fi propus (dar oare își propusese ceva anume?) de la părinții mei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
în amintire cel mai bine: pe strada Edgar Quinet, scăldată în soare, deși era aproape seară, îmbrăcat din cap până-n picioare în negru, salutându-ne cu o politețe impecabilă și amicală pe care o meritam atât de puțin - trist, demn, resemnat, senin. * Vara anului 1956 a fost o vară plină de mari evenimente pentru familia noastră: mai întâi, mutarea la București, în iunie-iulie, apoi, în august, sosirea rudelor din U.R.S.S. O „delegație” formată din trei persoane: cele două surori mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
unduie în razele de soare și de lună, se oglindă în privirile sastisite ale locuitorilor nepăsători, lipsiți de avânt și de pornire, se trădează în mișcări, în vorbă, se leagănă în tărăgănarea vechilor cântece de mahala, în amețeala dulceagă și resemnată a valsurilor lui Ioanovici. Cine nu i-a prins deosebitul farmec nu a înțeles Bucureștii” (M.I.C., ibid., p. 322). În continuarea pasajului citat, Matei ̀ și mărturisește nostalgia mahalalei bucureștene, căreia i-a cunoscut și simțit adânc umilul „fermec”. Și
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
încercare de autoexperiment psihologic. * Cu ocazia unei pene de motor, mi-am lăsat obiectul, care, din mobil, devenise cu încăpățânare "static", pe mâna a doi "experți" care se întorceau, pașnic, de la un bar, pe la unu noaptea, și m-am așezat, resemnat, pe o bancă sub un nuc, așteptând fie ivirea dimineții, fie rezolvarea defecțiunii. Tinerii lucrau de zor înjurând, cum se obișnuiește. Era cald și, cu excepția unor umbre clătinate (ieșeau și ele din alt bar), nu se mai vedea nici o făptură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
amical (a dus-o la spital), dar nu și profesional. Nu i-a sugerat să dea în judecată managementul magazinului sau patronii fiindcă nu și-au curățat gheața din fața businessului propriu. Și poate, dacă îi sugera, mama ar fi spus resemnată: „Lasă-i în plata Domnului! Așa a fost să fie”. Ea, ca și cei mai mulți dintre noi, este o fatalistă, chiar și atunci când „fatalitatea” este complet evitabilă. Într-o țară capabilă să se administreze, probabil că în această iarnă era plin
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
de încetare a masacrelor, dat de sultanul speriat, să fie respectat întocmai și imediat. Domnul Nelidov, pe atunci ambasador la Constantinopol, îmi povestea că a văzut de la fereastră o scenă tipică: un grup de armeni care fugeau, iar alții, deja resemnați, căzuți în genunchi, se aflau în fața cîtorva turci înarmați cu bîte și hangere. Deodată, aceștia din urmă, oprindu-se și înălțînd brațul ca pentru a da lovitura de grație, făceau semne că "s-a terminat", ridicînd chiar un adolescent leșinat
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
păcat, dragă prietene, că ați părăsit postul de la Viena! Acum ne-am fi văzut mai des și ați fi putut constata schimbări. S-a dus timpul de a mai merge, în lesă, pe urmele Germaniei. Nu voi mai face plimbările resemnate și supuse ale Contelui Goluchovski...". Aceste cuvinte cu siguranță că nu erau o butadă fără valoare și viitor. Cercurile mondene și diplomatice puteau să constate destul de repede că la seratele oficiale, Ambasadorul Germaniei, Tschiski, nu mai reușea, ca altădată, să
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
copilărie, cînd îl prindea primul secretar cu oile în „averea lui Ceaușescu“, la stadiul matur, cînd finanțează construcția de chilii pentru călugării români de la Muntele Athos? Pe parcursul dialogului, Emil Hurezeanu dădea uneori impresia că intră în jocul lui Gigi Becali, resemnat că acesta îi arată cîmpuri, grajduri, limuzine, icoane, canapele luxoase și șemineuri. Peste cîteva minute, ziaristul cotea brusc și-i smulgea latifundiarului dezvăluiri în premieră. Că fiecare zi de muncă a sa e una de vacanță, că, dacă primește o
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
mai zice o dată: „Menstruația, rivaliuția, nu contează! Sînge să curgă, tavarișci!“. Spre deosebire de ruși sau de alte popoare, românii dădeau senzația că nu le prea place sîngele. De-a lungul istoriei, ei s-au dovedit mai degrabă înfrățiți cu natura și resemnați decît violenți. Se mulțumeau să asculte susur de izvoare și istoria, puțin forțată, spune că puneau mîna pe ghioagă, bolovan sau flintă doar în situații-limită, cînd trebuiau să lupte pentru tarlaua personală. Gena lor pașnică pare însă pe cale de dispariție
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
de consubstanțialitate între conștiința sa și moarte. Astfel, sinucigașul cheamă moartea atunci când deja a devenit un exponent al morții, când este dezinteresat de ea ca și de viață, când este mort pentru moarte și viață. El nu este disperat, ci resemnat. Confesiunea-chemare a lui spre moarte ar putea fi redată nu prin expresia te implor, sosește acum la mine! ci prin afirmația este normal să vii acum, neîntârziat la mine. Normalitatea deprimantă recunoscută și evocată aici este o stare de fapt
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
care mă aflam și m-am pomenit fără de vrere atât de aproape de personajul principal încât și astăzi, după aproape optzeci de ani, îi simt gâfâitul și-i păstrez bine privirea. Nu erau ochii unui agitat, ci, mai curând, ai unui resemnat, domolit de efortul care-l măcinase, îl obosise, ochi blânzi totuși, calzi, ușor umezi nu de lacrimi ci mai curând de însăși roua sufletului, de seva vieții, ochi de căprioară rănită. — E poetul Mihail Eminescu, oameni buni, ni s-a
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
mele de a contura cât de cât dureroasa rană a legionarilor sunt doar o umbră pală, un trist dangăt de clopot, pentru a trezi pe cei ce nu cunosc drama noastră, a deconspira pe făptuitori și a despovăra pe cei resemnați. Cei ce nu cunosc și nu au auzit despre calvarul durerilor noastre de la Pitești, unic în lagărul comunist, țin umbră degeaba pământului. Mă refer la cei care au o viață publică, o răspundere socială, la istorici. Iar cei care cunosc
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
morală, dar nu se grăbește să construiască un sistem. Este morala „creștin-existențială”, nu „bucherească și ipocrită”, zice el într-un loc. „Creștin existențial” este o definiție care i se potrivește. Când răspunde corespondentului său de la Iași, se simte „bătrân și resemnat”, dar scrie „detașat și voios”, nu are teorii, nu crede în estetică și nu crede nici în idei. Ideile duc la ideologie și ideologiile au devenit, în secolul al XX-lea, primejdioase. Scrie „totodată bătrânește și copilăros”, de aceea e
STEINHARDT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
Mihai Gafița, veniți în seara fatală în vizită la familia Petroveanu, regizorul Alexandru Bocăneț, pianistul Tudor Dumitrescu, poeta Daniela Caurea, care-și serba nunta. Cînd a prins să se destrame întunericul, am reușit, în sfîrșit, să urc. Palide de nesomn, resemnate, Zuța și soacra ei, Maia, stătuseră întreaga noapte ca sub asediu, aproape fără să se miște prin camere. N-aveau cum să știe - mi-au spus - dacă la etajul lor, șapte, zdruncinăturile fuseseră mai mari sau mai mici decît în
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Rău, aspru cu oamenii și cu animalele? Bărbatul care, cînd se îmbăta pe la vreun hram, se întrecea cu alți căruțași în curse nebunești, barbare, bătîndu-și calul, ca să cîștige, cu codiriștea ori cu lanțul? în sicriu, mătușa avea aceeași figură modestă, resemnată ca totdeauna. Cînd au adus-o acasă nu știau dacă are pregătite lucrurile trebuitoare. Avea tot: straie, ștergare și cecuri cu peste 30 de mii, depuși pe numele ei și al nepoatei, dovadă că gîndise că va trăi mai mult
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
D-na Ciurea, care a rămas Încă În viață fără a... doua aripă! Am și fotografia grupului de elevi bătrâni cari l-au sărbătorit la 22 aug.105. Acolo Încă Îl arată fotografia cu o privire... parcă să străpungă viitorul, resemnat că va lăsa În urmă fapte de merit! Fotografia mi-a adus-o Remus Ciuntu. Aseară au venit la mine, Într-o Întrunire frățească, ca să Împrospătăm amintirea faptelor D-lui Ciurea, Dl. Colonel Ciuntu cu soția și D-na Racoviță
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
-o să ajung voi ajunge târziu”) stă la răspântia unde adevărul Înscrie, În hieroglifele magice și codificate ale poeziei, destinul. Erotismul nocturn, crispat, de o păgână Însetare metafizică, precum În poemele altor volume, Își află aici, uneori, o tulburătoare, enigmatică, resemnată „indolență” care a acumulat, parcă, Întreg nesațul veninos și vital al aventurii de a fi. „Sunt un om viu. Sunt viu. Sunt vie. Sunt un loc viu/ lucid” (Locul). Exclamația poate fi citită ca un mesaj triumfal sau belicos, dar
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]