10,353 matches
-
Sunt gemeni!“ i-am strigat vesel, când liftul Începuse să coboare. În stradă ne aștepta o limuzină neagră, cu geamurile fumurii. Din fericire, furunculul uman s-a urcat În față, lângă șofer, și a coborât geamul despărțitor, așa că am putut respira În voie. În spate, malacul a scos un rând de cătușe, mi-a legat un braț de unul de-ale lui, apoi mi-a tras peste ochi o cagulă cu fața În spate, să nu văd unde mă duceau. Precauțiuni
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cât mai puțin și așteptăm. Acum, c-a șters textul, e posibil să uite de fișierul În care sunt explicațiile de subsol. Vino lângă mine. Vera s-a zgribulit alături, pe butoaiele cu varză. Am acoperit-o cu haina mea. Respira agitat, ca o păsărică. Am tăcut. — Nu ne mișcăm chiar deloc? mi-a șoptit ea, Într-un târziu. — Când ceva se modifică Într-un fișier, pictograma acestuia aflată pe desktopul Lui Începe să pâlpâie. Nu trebuie să deranjăm nici o virgulă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
pornit să cutreier prin beci, În căutarea unui lichid care să Încurajeze combustia internă. Pe rafturile din spate, aliniate față În față, sticlele de băutură și borcanele de murături păstrau o ordine dialectică. Am ales repede. Tocmai ajutam sticla să respire, când becul din fundul pivniței a prins să pâlpâie iar, apoi pe peretele gălbejit a apărut figura hirsută a lui Kuznețov. Am Încremenit, cu dopul În mână. Imaginea era puțin tulbure și Întreruptă de câteva interferențe. Pletosul cărunt a privit
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Ada Brumaru Înțeleg abia acum, când David Ohanesian nu mai respiră lângă noi, că el plecase de mult, voluntar, de pe scena teatrului de Operă. Rămăsese încă o "prezență" viguroasă, retorică, emanând o vitalitate contagioasă și un spirit critic neșovăitor. Venea la Operă, în sală, ca spectator inițiat, cu aceeași pasiune cu
La despărțirea de un mare artist by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/9170_a_10495]
-
un milimetru Situația, eterna situație românească. Iată: "Profunda neseriozitate a politicii românești nu are nevoie de criză pentru a se desena în proporții naturale. Circumstanțele, fie mari sau mărunte, grave sau banale, apăsătoare sau comode - omul nostru politic e același, respirând în neseriozitate ca peștele în apă. Neseriozitatea este elementul lui biologic și spiritual. Trăiește cu ea, din ea, pentru ea. (...) Obiectiv vorbind, nimic, absolut nimic nu se schimbă, și pentru treburile grave, esențiale ale timpului, înlocuirea unei duzini de miniștri
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9174_a_10499]
-
chipul diavolului astupă iar pe proprietarul trustului/și peste o săptămână pata se face la loc. și se reîncepe./ Cu singura precizare că eu am devenit conștient de afacerea asta"(Casa). După cum viitorul militant beatnik se întrevede în poemul Pentru că respirăm: "Eu cred că m-am născut în ploaie pe un acoperiș/fiindcă-mi vine să mă înalț de fiecare dată când plouă/asta nu are nimic cu libertățile cetățenești/cum nici un doctor nu aparține unei anumite siringi./ Însă faptul că
Cherchez la femme by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9157_a_10482]
-
Eu cred că m-am născut în ploaie pe un acoperiș/fiindcă-mi vine să mă înalț de fiecare dată când plouă/asta nu are nimic cu libertățile cetățenești/cum nici un doctor nu aparține unei anumite siringi./ Însă faptul că respir trebuie să vă amintească/că dacă această respirație cade pe o tobă electronică/vom începe poate pentru ultima dată să ne recalculăm noțiunea de libertate." Nici holocaustul nu e trecut la index fără o binevenită admonestare ebraică: "Salivăm de bucuria
Cherchez la femme by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9157_a_10482]
-
de viață se află tinerii care au făcut ochi, la propriu și la figurat, după Revoluția din 1989. Pentru ei, tot ceea ce se întâmplă în prezent e cât se poate de firesc, de natural: un aer al timpului în care respiră fără să realizeze că au mai fost și alte timpuri, cu noxe nebănuite. Dezinteresul lor pentru istoria nu îndepărtată, dar recentă, nerăcită încă, este aproape total. Privesc în jur și în față, rareori înapoi, pentru a vedea - măcar din curiozitate
În țara simulacrelor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9161_a_10486]
-
cuvîntul, cum spuneam, îl deschidea altfel decît mintea mea. Scenograful definește o lume, o așază într-un spațiu, o determină să se exprime acolo, să atingă poezia, să convingă, îi dă dimensiune la vedere, îi creează coordonatele în care să respire, să se miște, să zboare, să existe. Scenograful este cumva mai mereu "între". Între sine și celălalt, între regizor și textul pe care acesta i-l propune, între tipul său de limbaj, de decodare și celălalte, între simțul regizorului și
Spațiul și memoria by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9215_a_10540]
-
fotoliu și i strecură doi dolari În buzunarul halatului. — Scuză-mă, cred că deja am Întîrziat la Întîlnire. Rămîne pentru altădată, da? Dă-mi numărul tău de telefon, ca să te sun dacă am nevoie... CÎnd ajunse din nou În stradă, respiră o dată adînc. În definitiv, nu promisese nimic, nimănui. Totuși, simțea o nouă responsabilitate apăsîndu-i conștiința. Trebuia să-i caute un alt loc de muncă Lenutzei, mai bine plătit, fără să știe măcar ce salariu primea aici. Și bineînțeles că nu
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
ori din cap, a pagubă, acceptîndu-și cu resemnare destinul. Deh, așa-mi trebuie, dacă mă Încred În necunoscuți! N-ați putea să-mi Împrumutați vreo douăzeci de dolari pînă mîine? Persistă prejudecata că oamenii grași sunt oameni buni. Probabil din cauză că respiră greu și se mișcă mai Încet, ei lasă impresia că nu au, față de provocările vieții, o reacție suficient de rapidă, asociată de obicei cu capacitatea de a face rău celor din jur. Această prejudecată era În orice caz valabilă pentru
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
cu ce scop. Descria cercuri din ce În ce mai largi, adică tot un fel de spirală, iar uneori se oprea nehotărîtă și privea cînd Într-o parte, cînd În alta, cu ochii bulbucați, de parcă ar fi fost hăituită. Trupul ei robust devenise greoi, respira grăbit și sacadat, se Încinsese, iar sudoarea Îi curgea șiroaie pe la subsuori, nu atît de căldură, cît de spaimă. Copilul nu se zărea nicăieri. Crezînd că alergarea haotică a Marychkăi făcea parte din rețeta acumulării energetice, sau poate din cu
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
și dificil de reprodus după care hotărî dintr-o dată să Încheie pronunțînd cuvîntul final, de Închidere a Vortexului: — AEPALIZAGE! Nimeni din cei prezenți nu-și dădu seama că ritualul se terminase. Așteptau În continuare nemișcați, așa cum stătuseră și pînă atunci, respirînd adînc și concentrîndu-se pentru a absorbi cît mai multă energie cosmică și a o dirija spre Polul Sud. Încît Joanna-Jeni, un pic Încurcată, se văzu nevoită să precizeze: — Gata, s-a terminat, Polul Sud s-a Întors Înapoi la locul
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Înțepături plăcute și o dogoare ciudată În buricele degetelor, unda unui flux coborînd din creștet pe gît și pe umeri, În așa fel Încît musculatura li s-a relaxat spontan și, vreme de cîteva minute, aproape că n-au mai respirat - fiindcă nici nu mai era nevoie. Lumina din jurul lor, devenită nefiresc de compactă, Îi Învelea Într-un abur Încărcat cu miresme amărui de fructe arse, moale, cald, consolator, ca sînul mamei eterne. Un nou flux, venind de data asta de
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
eliberezi de toate aceste obligații, iar stresul dispare și el ca prin minune. Singurul risc e să nu fii Îndeajuns de consecvent. Un ticălos care nu e consecvent e un ticălos melancolic și nefericit, cu mustrări de conștiință. Doctorul Thomas respira din nou liber, cu sufletul ușurat, era mai sigur de sine și simțea cum Îi revine pofta de viață. Nu le va mai da mîncare pisicilor, din partea lui n-au decît să crape de foame! Nu le va mai pune
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Îl voi găsi. Subliniase anume adevăratul Vic, pentru a-l deosebi de cel care fusese o vreme Vic, iar acum era Como. Înainte de a-i răspunde, Como Își luă mîna de pe umărul lui, iar Pablo oftă ușurat; fiindcă, pînă atunci, respirase numai porții mici de aer. — Poți considera că l-ai găsit. E o poveste mai lungă, nu am timp să ți-o spun. Ajunge să știi că pe Vic l-au prins și acum e prizonier În turnul acela În
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
că de frică v-am destăinuit unele din îndoielile mele, strigă și Sena ca să se facă auzit, trezit parcă la realitate de zgomotul motorului, făcînd vînt cu palma norilor înțepători de monoxid de carbon care îi invadează nările împiedicîndu-l să respire normal. Să știți că și eu ard acum de nerăbdare să-i dăm bice, nu putea să ne lase baltă tocmai acum. Și încă ceva, fii sigur că în viață nimic nu este întîmplător, zice domnul Președinte. — Aveți dreptate, spune
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
peste ceva aruncat pe jos, să te împiedici și să cazi în nas, începu să recapituleze. Apropie ușa cu mare grijă și o închise fără să facă nici cel mai mic zgomot. Răsuflă ușurat și, cînd în sfîrșit începu să respire normal, simți aerul îmbîcsit, putoarea din jur făcută de mirosurile amestecate de mîncare, băutură, parfumuri, rufe murdare și igrasie care veneau de peste tot, din baie, bucătărie, sufragerie, pereți, aerisiri și conducte. Cum e posibil să trăiești într-o gunoiște ca
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
a lungul tristei sale derive, și cum rătăcește el după moarte exact la fel cum a făcut-o și în timpul vieții, jerpelit și bolnav? — Te punem pe picioare cît ai zice pește, Curistule, spune Gulie, venindu-i inima la loc, respiră? îl întreabă pe Dendé care încă stă aplecat deasupra trupului aflat în leșin, cu capul spart și mandibula dislocată, aduceți-mi niște apă ca să-l stropesc, cere. Tîrnăcop dispare imediat înăuntru și se întoarce cu găleata pe care o folosește
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
să-ți ofer sînt cîteva informații, pe care dacă ești băiat deștept o să le folosești cum se cuvine. Ai grijă numai să nu transpire, oricum nu prea avem ocazia să ne întîlnim din cauza motăneilor care nu mă lasă nici să respir, o să ajungă să mă urmărească și la veceu, pînă la urmă o să-mi cerceteze și excrementele, așa că bagă bine la cap, pentru că timpul e scurt. Acum vă înțeleg de ce ați stat deoparte, spune Tîrnăcop, că n-ați vrut să vă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
sfruntată, chestie de interpretare. Chiar și morții, manifestanții, noi înșine, forțele de ordine, gloanțele, mașinile de război scoase pe străzi, dictatura care de duce de rîpă, noul sistem, bisericuța asta în care ne adăpostim, aerul ăsta rînced pe care-l respirăm există doar în mintea noastră, frămîntate din aluatul spurcat al imaginației. — Exagerezi prea tare, i se pare Părințelului, deși recunosc și eu că sînt de acord cu următorul lucru: nimic nu va mai fi ca înainte, ceva s-a dat
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ar fi adăpostit după fuste, și după aceea v-ar fi introdus fără nici o problemă în înalta societate curățită de activiști, securiști, slugoi, hiene, javre, scursori. E frumos că țara asta a ajuns în sfîrșit după zeci de ani să respire normal, să fie epurată de lepre, că în sfîrșit poporul ăsta și-a găsit menirea lui în istorie, că imediat ce au tăcut armele, a început reconstrucția, mai ales că toată lumea era cu ochii pe noi. Toate eșaloanele nomenclaturii au fost
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
altul. Apucăturile le-au rămas aceleași, s-au manifestat prin același tip de indivizi mizerabili. Iar blestemul nostru e că la noi au existat mai mulți decît oriunde în altă parte. Sînt atît de mulți, încît am ajuns să-i respirăm în aer, să i simțim permanent pe piele, să-i transpirăm prin fiecare por. Securitatea sîntem noi. Nu știi dacă să te înfiori sau să te hlizești în fața unui asemenea verdict. Spune-le-o asta în față Curistului și Părințelului
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
mijiți, umflați se somn, făcîndu-i semn să intre de parcă totul s-ar fi petrecut normal, după un plan stabilit dinainte. Încercă să întrebe ceva, dar fu nevoit să renunțe simțind un nod în gît care abia îl mai lăsa să respire. Bulgarul încuie la loc poarta și îi făcu semn s-o apuce înainte. Într-adevăr, după ce traversă culoarul scurt de la intrare, se văzu într-un hol dreptunghiular destul de spațios, dar ticsit de mobilă, printre care ar fi trebuit să slalomeze
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
că poată să se odihnească. Abia atunci băgă de seamă că exact alături, pe un fotoliu rabatabil zăcea întins cît era de lung Croitorașul. Dormea dus și vedea ceva în somn, pentru că pleoapele îi tresăreau din cînd în cînd și respira greu. Visați? Ordinele lui Mortăciune. Cum puteam să scap o asemenea ocazie? Ar fi fost cea mai mare prostie să fac pe eroul, să-i gîtui pe amîndoi la fața locului și să-mi iau tălpășița. Nu m-ar fi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]