1,603 matches
-
care se adunaseră toți acei oameni acolo, mai fiecare făcînd un detur pe la trandafirii mei, mă simțeam bine în acea ambianță, și atunci am decis să tai cîțiva trandafiri și să-i împart. Cu o infinită delicatețe am început să retez, cu foarfeca specială, tulpine tinere și să le întind celor care mă invadaseră cu atîta bună dispoziție și simpatie. — Luați, luați trandafiri albaștri... sunt boboci, vor înflori în seara aceasta pe mesele dumneavoastră, în casele dumneavoastră... mi se părea mie
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
mai ales că pe atunci nu-l interesa părerea nimănui, căci le avea pe ale sale, destule. Acum ne-am așezat pe iarbă, și Încep să-l Întreb de anii copilăriei, de școală, armată, studenție... - Uite ce e, mi-o reteză Gonța, dacă vrei să faci un reportaj cu mine, atunci te-am salutat. Ca prieteni, În geana de lumină care s-a ivit pentru neamul nostru, atunci da, vorbim. - Ca prieteni, zic eu. - Cum cred că știi, m-am născut
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
făcut Împreună caligrafie, la umbra unei sălcii din patio, care Îi amintea cu gingășie - după cum mi-a istorisit - de codrii deși care Împodobesc malurile de pământ ale reavănului Ling-Kiang. În locul tău, eu aș lăsa baltă caligrafiile și podoabele, i-a retezat-o detectivul. Vorbește-mi de oamenii din casă. — Actorul bun nu intră În scenă Înainte de a fi Înălțat teatrul, i-a replicat Shu T’ung. Mai Întâi, reducând totul la absurd, vă voi zugrăvi casa; apoi, voi Încerca zadarnic să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Fafarello, care Îmi da Întâlnire chiar În seara aia la localu propiu a lu Munro. Mi-am zis: Scrisoarea mea bombă, cu atâta căldură omenească, le-a mers la suflet. M-am pregătit ca pentru noaptea nunții; Înghițituri dă răsuflătură, retezat dă coamă, spălat cu săpun galben, lenjerie oferită d-a-dreptu dă personalu dân Popolare, o namilă dă sacou pă măsura lu bucătaru, mănuși galben ca paiu ș-o pereche dă pezzutos În caraiman, ca să Înfrunt orce ventualitate. Și p-ormă, opa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
altul, chiar la birou, doar se considerau o familie, nu?, auzise cum se plîngeau, unii mai convingător, alții speriați chiar de faptul că se plîng, de tot felul de nereguli ale organismului și nu-i venea decît să le-o reteze "mai terminați, parcă sînteți muieri, nu altceva, se poate găsi o plăcere, o bucurie chiar în suferință, trebuie să te lupți cu ea și să o stăpînești". Norocul său era că nu-i plăcea să întrerupă, buna educație de la firma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nuntă. — N-are nici o legătură cu ziarul, insistă Fran și regretă imediat bruschețea reacției. Camilla încerca să fie drăguță și se deschisese mult mai mult decât o făcea de obicei. Era un lucru oribil din partea lui Fran să i-o reteze așa. Îmi pare rău. N-am vrut să fiu așa o scorpie. Doar că simt nevoia să discut ceva între patru ochi cu Laurence. Camilla avea s-o creadă cu siguranță o scorpie după faza asta. Arăta ca picată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
-i dădusem atenție. Mi se păruse o încrezută. Era înaltă, foarte subțire, oacheșă și semeață, cu părul tăiat scurt. Șarpele care dansează la capătul unui baston, cum am citit într-o poezie. Dar tonul ei mușcător, tăios, ironic cu care reteza orice elan celor care vroiau să se apropie de ea, mă făcuse să fiu prudent. Și apoi erau zvonurile răutăcioase lansate de Aristide care se învîrtise multă vreme în jurul ei, fără succes. Irezistibilul, cum îl poreclise Domnul Andrei, trebuise să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să reamintesc asemenea lucruri. Ca să nu mai spun, ceea ce se știe probabil și mai puțin, că încă din 1970 mi s-a interzis să mai public în România. Cariera mea de scriitor, care începuse sub auspicii foarte favorabile, a fost retezată brusc de către regimul ceaușist. Puțin înainte de a mi se anunța expulzarea (ăsta e termenul corect!), mi s-a comunicat că fusesem dat afară din Uniunea Scriitorilor. La urma urmei, aveau și dreptate colegii mei care au cerut asta: dacă tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
Mărioaro, luați, maică, și mâncați, că v-o fi foame. Na și apă!", rostește preamilostiva. Ascetul se ridică în picioare, pornește, cu pași moi, spre trotuarul de la bulevard și, în scurt timp, pătrunde într-o Nirvană în care privirea mea, retezată de unghiul sever al ferestrei, nu-l mai poate petrece. Umanitatea nedegenerată În general, există suficiente dovezi ca să presupunem că, în multe privințe, zeii ar avea de învățat de la noi. Noi, oamenii, suntem mai umani. Friedrich Nietzsche Rândurile care încheie
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
întrebam: cât oare poate rezista așa? Ea nu s-a gândit la asta? ci și sufletul, incapabil să șteargă tăietura sângerândă a acestei dualități. Nu trebuia să mă ridic, să strig, ca singură posesoare a adevărului numai eu capabilă să retez capul hâd al minciunii și să curm această înjosire a demnității umane, fie ea liber consimțită și consfințită prin zâmbet? Această imolare de sine, pe ce altar grotesc și nenumit? Sau poate că nu. Nu înțelegeam eu, nu înțelegeam nimic
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Stelică. Stătea destul de aproape atât de liceu, cât și de Casa de Cultură “Minerul”, locul unde avea loc repetiția. Cu sufletul la gură, i-am zis că vreau să aflu miraculosul plan. “Nu e vorba de nici un plan - mi-a retezat-o el. Vreau doar să-ți spun să nu mai dai așa multă atenție celor din sală. Nu te mai teme de ei, nu-ți fac nici un rău” “Bine, dar...” am îngăimat eu. “Ei, să lăsăm asta. Hai, mai bine
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
pe gânduri. O cheamă Iris Theodora. Mergem cu toții într-o vară la țară, la bunicul. Copii și nepoți eram vreo zece inși. Bunicul n-are o mână, i-a explodat în tinerețe o grenadă în palmă și i-a cam retezat-o de la cot. Are o proteză în loc. Câteodată și-o dă jos și lasă ciotul să mai respire. Iris își lovește la un moment dat privirea de mâna lui și-și dă seama că ceva nu e cum trebuie. Vedem
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
fost înșelat de la început? Mă văd prin ochii celor din jurul tău, exact așa cum spun ei: nu numai nereușit fizic, dar și mărunt, interesat, meschin, dornic cu orice preț de parvenire, călcând în picioare sentimente - și nu este așa! Ai putea reteza vorbele astea, chiar dacă sunt acum pentru tine un străin. Dar n-o faci... În jurul tău e răutate, ipocrizie, prejudecată...“. Ioana Sandi n-a răspuns scrisorii. Pe Andrei Vlădescu l-a căutat mama Ioanei Sandi, rugându-l s-o viziteze la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
În ea doar cînd era plină cu apă? 3 Aerodromul abandonat GÎndindu-se la un răspuns, Jim coborî de pe terasă. Străbătu În fugă pajiștea, trecînd pe lîngă femeile care curățau buruienile, conducîndu-și aerodromul pe deasupra capetelor lor. Femeile Îl ignorară, cuțitele lor retezînd iarba, dar Jim simțea Întotdeauna un vag fior de groază cînd se apropia prea mult de ele. Își inchipuia ce s-ar Întîmpla dacă ar leșina În calea lor. În colțul de sud-vest al proprietății doctorului Lockwood se afla antena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
o atestare a identificării lui Oreste cu erinia însetată de sânge, cu șarpele din visul înfricoșător al Clitemnestrei (monstrul - teras); pe scurt, cu Gorgo. Mai înainte însă, așa cum am văzut, corul îl asociase cu Perseu, cel ce înfruntase Gorgonele și retezase capul Meduzei. Mult mai târziu, straniul dialog dintre Oreste și sclavul frigian venit să povestească moartea Elenei va relua aceeași temă: frigianului ce-și mărturisește teama în fața sabiei al cărei tăiș sclipește amenințător Oreste îi spune: „Ți-e frică să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
și atinge-o” (adică îndrăznește să atingi această alteritate misterioasă ce seamănă atât de mult cu soția ta cea moartă)? Aidoma unui nou Perseu, Admet va întinde mâna, întorcând totodată capul, căci Heracles se grăbise să adauge: „ca și cum i-ai reteza capul Gorgonei”. Abia atunci Heracles va ridica vălul și îi va cere lui Admet să o privească în ochi pe femeia care nu e alta decât Alcesta. Uluirea și nesiguranța lui Admet în fața indeterminabilei imagini care i se arată se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
poate fi, așadar, stabilit între Hades, Phersu, Perseu și Persefona. În Teogonia lui Hesiod, Gorgonele sălășluiesc, împreună cu monștrii, la marginea lumii, lângă tărâmul întunericului, în Grădina Hesperidelor. Simboluri ale monstruozității, ele viețuiesc departe și de oameni, și de zei. Perseu retează capul Meduzei și scapă de celelalte două Gorgone, dar capul acesta își păstrează intactă puterea de a-i împietri pe cei ce-l privesc. Străine atât de lumea zeilor cerești, cât și de aceea a oamenilor, Gorgonele incarnează alteritatea puterilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
insuportabile, numai că, de data aceasta, nu e atât vorba despre suferința nepotolită a celor vii, incapabili să se resemneze și să trăiască împăcați cu gândul pierderii celor dragi, cât despre suferința nepotolită a morților, incapabili, la rândul lor, să reteze legăturile cu viața pe care au trăit-o și a cărei amintire nu încetează să-i tortureze. Patima neostoită, imposibila renunțare la locurile unde se trăiește și se moare, obsesia continuării vieții sau cea a renașterii, acestea sunt forțele creatoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
făcea Moș Avram de câte ori scăpa strachina dintre degetele-i încleștate. Și așa făcu unchiașul într-una din zile. Își așeză mâna stângă pe buturugă, cu palma în sus, cu dreapta prinse cum putu coada securii și cu o izbitură, își reteză patru degete. Tăișul fierului îi căzu de-a dreptul pe buricele închircite. Și așa se alese Moș Avram la mâna stângă cu patru degete ceva mai scurte dar drepte. Încercă apoi să-și îndrepte și degetele celeilalte mâni, dar stânga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
în timp ce patruzeci de flămânziți aleargă zadarnic după o singură pâine. Granițele vor fi spulberate și broasca țestoasă a specificului național va scoate capul și mai mult de sub carapacea ei, pentru ca sabia ascuțită a omului de după mine, să i-l poată reteza. Catedralele vor rămâne pe loc. Ele nu vor mai fi niciodată ținta bateriilor de tragere. Unul va fi graiul oamenilor pe întinderea globului mult prea mare pentru ei, când coaja pământului și fața apelor vor fi ale lor cu împrumut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ciripit, a unui muntean la care-i răspunse, la fel, o femeie, în tril de pasăre măiastră, în tonuri și semitonuri catifelate. Iată-l pe muntean încrucișându-și drumul cu al nostru. Avea o umbră de mustață neagră și favorite retezate în dreptul lobului urechii. Curat îmbrăcat, cu surtuc de lână cafenie, purta peste pletele castanii o căciulă neagră, ca un potcap. Pantalonii din lână albă, țesuți grosolan, îi erau strânși pe pulpe și carâmbii largi și răscroiți, cu burdufele încrețite, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
pe promenada din fața marilor hoteluri. Părea o dansatoare spaniolă, cu „cinciul” negru al părului, presat și bine lipit de frunte, între sprâncenele subțiri, prelungite cu creionul spre tâmple. Duminică, însă, pictorul confecționa Hildei un chip de zeiță greacă, cu părul retezat în jurul cefei și atât de lins, încât bătaia soarelui părea că poartă o cască sferică de oțel, cu reflexe albăstrii jucând după mlădierile ei grațioase. Îmbrăcămintea croită și chiar de dânsa cusută după schițele pictorului, era întotdeauna simplă și neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mă consultă. - Nu sunteți bolnav organic și nu vă dau nici o rețetă. - Domnule profesor, mai încercai să spun, piticul dinlăuntrul meuă - Mda!... Piticul dumneavoastră nu mă privește și dacă m-aș pronunța, ați plăti onorariul pentru două persoane, răspunse el, retezându-mi fraza, cu ochii pe cadranul ceasornicului. - Și urmă: - De altfel, când ați încercat să descheiați năsturașul de la piept al cămășii, v-ați supărat prea rău pe el, pentru că nu s-a desprins dintr-o dată. Am văzut apoi cum l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
-se pe colțul divanului, vorbi domol și curgător: Eu care îi măsor zilnic, nici nu-mi trece prin minte să stau la discuție cu morții. Le croiesc paltoanele de scânduri după măsură și gata! - „Zaharia, zic eu, de ce ți-ai retezat mustața?” - „Ca să nu o mai mestec cu mâncarea”, răspunde el cu gândul aiurea. Îl privesc mai îndeaproape: are nasul roșu ca un gogoșar. Sub mustața cu breton, groasă și decolorată, îi rânjesc niște buze ca o rană crudă. Gingiile stâlcite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cabina portarului. Olandeza purta o pălărie cu boruri largi, din fetru alb, cu două păsărele negre, cioc în cioc, ghete înalte cu șireturi, foi negre, până la genunchi, bluză albă cu guleraș, sub un veston din stofă neagră, ca de chelner, retezat deasupra șoldurilor. Doi sâni ca pepenii ce se rotunjeau proeminenți, vestonul cambrat și crupa colosală de sub foile întinse să crape, realizau o contracumpănire între fese și mamele, ce dădeau acestui trup mare și o suplețe statornică. Vladimir a înțeles că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]