1,532 matches
-
Fafarello, care Îmi da Întâlnire chiar În seara aia la localu propiu a lu Munro. Mi-am zis: Scrisoarea mea bombă, cu atâta căldură omenească, le-a mers la suflet. M-am pregătit ca pentru noaptea nunții; Înghițituri dă răsuflătură, retezat dă coamă, spălat cu săpun galben, lenjerie oferită d-a-dreptu dă personalu dân Popolare, o namilă dă sacou pă măsura lu bucătaru, mănuși galben ca paiu ș-o pereche dă pezzutos În caraiman, ca să Înfrunt orce ventualitate. Și p-ormă, opa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Îl Învinsese! Reușise. DH-8 — Câte ai adus? Întrebă Harry, cântărind un harpon În mâini. — Cinci, răspunse Norman. N-am putut duce mai mult . Și zici că a funcționat? continuă Harry, examinând bulbul exploziv din vârf. — Da, a funcționat, i-a retezat tentaculul. — Am văzut calmarul fugind, spuse Harry. M-am gândit că trebuie să-i fi făcut ceva. — Unde e Beth? Nu știu. Costumul i-a dispărut. M-am gândit că poate s-a dus pe astronavă. — Pe astronavă? spuse Norman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
mă consola deloc. Pentru că mă simțeam de parcă eram în iad. Iar faptul că-ți compari propriul iad cu cel al altcuiva nu-ți diminuează durerea. Îmi pare rău că sunt așa de vehementă pe subiectul ăsta, dar atunci când ți se reteză piciorul cu un ferăstrău ruginit, nu te simți deloc consolat de faptul că persoana din celula vecină e crucificată pe-o masă. M-am ridicat în capul oaselor în pat, în întuneric. Kate dormea împăcată în pătuțul roz de lângă mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
viață eram și eu de acord cu ea. Dar înainte ca mama să înceapă să-mi expună teoria privind efectele negative ale educației universitare și pericolele deschiderii minții, a sunat telefonul. — Răspund eu, am strigat și-am fugit din cameră, retezând discursul mamei în mijlocul unei propoziții. —La ce-ți folosește să fii intelectuală? a urlat ea după mine. Pun pariu că James Joyce nu era în stare să schimbe o priză. —Alo, am spus eu ridicând receptorul. —Alo? a întrebat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
marți. De fapt, n-o să mai vin în nici o altă zi, i-am explicat cu amabilitate. —Pentru numele lui Dumnezeu! Ce s-a mai întâmplat acum? a urlat el. Tocmai am limpezit totul și acum tu... Nu, James, i-am retezat-o pe un ton glacial. N-am limpezit nimic. Absolut nimic. Poate că tu oi fi limpezit ceva - propria-ți imagine de băiat bun e intactă -, dar eu n-am limpezit nimic. Dar despre ce-am vorbit noi de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
FBI, așa că nu mai stă pe gînduri și se duce tuns punk glonț la Keitel peștele lui Iris/Jodie Foster, micuța prostituată și-l Împușcă, apoi Împușcă un client, iar la sfîrșit pe moșu’ care ținea registrul cu porcării, Îi retează două degete c-un foc, Îl Înjunghie, că ăsta nu se potolea, și-n epilog Îi zboară creierii de azil pe perete. Concluzia fiind că taximetristul e un om drept. Unul ce nu mai suportă mizeria și vrea să curețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
lift. Alergă după el, alunecă, se Împiedică, Își reveni. Jones apăsa butoanele liftului, urlînd rugăciuni, cu figura la cîțiva centimetri de sticlă, „Te rog, Iisuse!“ Ed ținti de aproape și apăsă de două ori pe trăgaci. Sticla și alicele Îi retezară capul lui Jones. Acum tare pe picioare! Dă-i dracului pe civilii care zbiară În jur! Ed coborî scările În goană și ajunse În mijlocul unei mulțimi: polițiști În uniformă și În civil. MÎini care-l băteau pe umeri, oameni care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
șantajul? Încă o dată de două ori „nu“. Doi poponari care nădușeau Într-o cameră răcoroasă, plăcută. Bud șopti „Johnny Stompanato“. Poponarii Înghețară. Bud spuse: — Mizerii culese de la Badge of Honor. Asta voia? Valburn Începu să vorbească, dar Billy i-o reteză cu un „Șșșșt!“ Exley: ÎNCET-ÎNCET. Omul amețit ascuns În capul lui White spunea NU. Avea informații compromițătoare despre tatăl tău? Despre marele rahat Raymond Dieterling? Exley Îi reteză discursul cu un semnal sugestiv. Omul amețit Își arătă fața: Dick Stens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
of Honor. Asta voia? Valburn Începu să vorbească, dar Billy i-o reteză cu un „Șșșșt!“ Exley: ÎNCET-ÎNCET. Omul amețit ascuns În capul lui White spunea NU. Avea informații compromițătoare despre tatăl tău? Despre marele rahat Raymond Dieterling? Exley Îi reteză discursul cu un semnal sugestiv. Omul amețit Își arătă fața: Dick Stens inhalînd gaz. — Mizerii! Wee Willie Wennerholm, Loren Atherton și asasinarea copilașilor. Tatăl tău! Billy Începu să tremure și arătă spre Exley: — Tatăl lui! Priviri În patru direcții, Întrerupte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
fost înșelat de la început? Mă văd prin ochii celor din jurul tău, exact așa cum spun ei: nu numai nereușit fizic, dar și mărunt, interesat, meschin, dornic cu orice preț de parvenire, călcând în picioare sentimente - și nu este așa! Ai putea reteza vorbele astea, chiar dacă sunt acum pentru tine un străin. Dar n-o faci... În jurul tău e răutate, ipocrizie, prejudecată...“. Ioana Sandi n-a răspuns scrisorii. Pe Andrei Vlădescu l-a căutat mama Ioanei Sandi, rugându-l s-o viziteze la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ani, cu George Brunwin, unul dintre cei mai buni și mai admirați fermieri ai ținutului. — Hai, zău, spune Mortimer. Nu se poate să nu simți puțină... cum să spun... — Simt exact ce îți închipui că simte orice femeie, i-o retează Dorothy, care știe că se va căsători cu unul dintre cei mai mari nătărăi din lume. Mortimer se uită în jur ca să vadă dacă nu cumva logodnicul, invitat și el la petrecere, n-a auzit remarca ei. Dorothy nu pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pot spune că am o impresie foarte bună despre clima de aici, zise chicotind nervos. Data viitoare, cred că o să-mi aduc o pelerină de ploaie și cizme. — Ce-i mai rău abia de-acum încolo o să vină, i-o reteză Pyles. Michael căzu pe gânduri. — Te referi la vreme, presupun. Diseară vor fi furtuni, murmură el. Tunete, fulgere și ploaie să te orbească, nu altceva, destulă ca să îmbibe morții cu apă în morminte. Tăcu câteva clipe, înainte de a adăuga: Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
tău, Saddam, ajutându-l cu o comandă de ultimă oră. — Porc obraznic! Retrage-ți cuvintele! — Mă tem că ipotezele scandaloase trebuie excluse, spuse Roddy care se furișase pe hol și acum se întorcea cu un telefon în mână. Cordonul fusese retezat brutal în două. După cum vedeți, se pare că legătura a fost temporar suspendată. Am aflat asta, pentru că, spre deosebire de voi ceilalți, am avut bunul simț să mă gândesc să sun la poliție. Nu e prea târziu, spuse Hilary. E un telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
avut câteva idei. Spatele lui Henry, brațele lui Mark. Dar Thomas? Ce parte a anatomiei lui ai de gând să ataci? Dar unde-i Thomas? Trebuia să fie aici acum un secol. Ultima oară l-am văzut... — Sst! i-o reteză Hilary. Atmosfera din cameră deveni brusc apăsătoare. Cine se mișcă acolo? Ciuliră toți urechile. Auziseră pași? Era cineva (sau ceva) în cameră cu ei, o prezență ascunsă, atentă, strecurându-se prin umbrele de tuș-și acum foarte aproape? Era zgomotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
să se elibereze de acest înalt sentiment într-o serie de eseuri pe care le-a lăsat neterminate la data morții sale. Și cât de adecvată pare acum această expresie, aplicată la volumul de față, munca trunchiată a unui scriitor, retezat în floarea tinereții lui literare, care îl arată scriind în plină putere (și care, cu timpul, va fi poate recunoscută drept capodopera sa)! L-am cunoscut bine pe Michael și simt față de cartea lui ceea ce simte probabil un părinte față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
acasă, parcă simțeam că asta avea să fie ultima perioadă de calm dinaintea nebuniei, așa că ne-am prelungit prostește vizele la Delhi, să ne mai bucurăm de câteva săptămâni de hălăduială prin peisajul exotic al Indiei. Ei bine, nimic nu retează mai drastic ideile romantice decât dizenteria amibică. Am rezistat timp de o săptămână Într-un motel indian soios, dar l-am implorat pe Alex să nu mă lase nici moartă În infernul acela. Patru zile mai târziu aterizam În Newark
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
avertizase că undeva există un pericol, sergentul se ridică și aleargă către zona unde văzuseră ultima dată copilul. "BANG!". Împușcătura bubuie sinistru în orașul căzut într-o tăcere încremenită. Glonțul pătrunde exact la baza gâtului. Zdrobește oase, distruge mușchi și retează nervi ca să iasă pe partea cealaltă afară sfâșiind pielea. Un jet gros de sânge țâșnește din gura sergentului. Aude cum ritmul bătăilor inimii lui încetinește și simte o calotă de gheață cum începe să se zidească în vene. Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
memorie. "Regele e unsul lui Dumnezeu, e deci partea unui miracol. Rămîn încrezător că în România e posibil miracolul regalității." Și cam cum vi-l imaginați? îl întreb, contînd pe umorul lui. Nu mi-l imaginez, îl aștept." mi-a retezat-o conul Alecu.
Prințul și speranțele conului Alecu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8716_a_10041]
-
grandoare umană pe care experiențele extremiste de dreapta și de stînga încearcă să-l impună timpului nostru. Cămășile negre, brune, albastre și verzi simplifică violent ideile, atitudinile și sentimentele, reducîndu-le la o culoare, la un semn, la un strigăt. Se retează astfel dintr-odată toate îndoielile posibile, se strivesc nuanțele, se teșesc sub o formidabilă presiune nivelatoare pozițiile personale de gîndire. Nu rămîn în joc decît două, trei adevăruri absolute și nebuloase, asupra cărora nimeni n-are voie să se întrebe
Din nou Mihail Sebastian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8700_a_10025]
-
mi s-a îmbolnăvit nevasta?" S-a îmbolnăvit nevasta, nu te-ai îmbolnăvit tu, care te-ai dus pe urmă la bufetul "Tîmpa".'' "M-ați văzut dumneavoastră?!"', zise țiganul cu o simulată voce jalnică. "Hai, bă, ia taci, i-o reteză tinerelul distrat. Ai fi în stare s-o ții așa până mâine dimineață, dă-te dracului, parcă ai fi regele Angliei, așa te ofensezi." Unul din ei, care avusese la început un aer flegmatic și vesel, păstră, auzind toate acestea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
fel de aplauze, o tăcere neobișnuită la noi, unde se aplaudă atât de ușor. N-aveai ce să înțelegi, fiindcă îndată ce suflătorii ai fi zis că voiau să închege o melodie, cum spui tu, cât de cât coerentă, dirijorul o reteza brusc și iar o luau de la cap cu și-su-su și fi-fî-fi! Și atunci se întoarce Silvestri spre sală, era la Ateneu, și zice: domnilor, e o piesă grea, deosebit de bogată și dificilă, permiteți-mi s-o mai cântăm
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
părinții ei? Fusese măritată? (Nu, nu purta verighetă, dar...) Care fusese anturajul ei în acei ani când eu și Ion Micu frecventam braseria? Venise și ea acolo des? Cu cine? Și în ce sens era geloasă pe noi doi? Îmi reteza, ca să zic așa, din fașă dorința de a-i pune aceste întrebări și o făcea cu o capacitate de a vorbi și a nu spune nimic enormă prin cumul de cuvinte, care ascundeau un humor secret... Ce? parcă spunea, nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
duce la rivalul său și-i spune să-i dea nevasta înapoi. Ce crezi că i-a răspuns tipul? Ei, tu ce crezi?" Dar Tasia n-avea chef de istoriile altora. "Să-ți spun răspunsul, care a fost scurt și retezat: nu pot să-mi comand sentimentelor! Așa a zis! Ei! reluai filozofic. Putem să ne comandăm sentimentelor?!" "Ei na! pufni Tasia. De ce să nu putem? Sânt sigură că tipul tău n-a dus-o el prea bine furând nevasta altuia
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
oprit..." Imita pe cineva ridicând imperios tonul și eu îl recunoscui: era al meu. "Un taxi cu lanțuri m-a adus până aproape și zice "doamnă! mai departe eu nu merg! (și îl imită pe taximetrisl cu o veselie extremă, retezând cu mâinile orice posibilitate de contrazicere), chiar dacă vă dați jos și nu-mi plătiți cursa!" Înainte, Suzy, mi-am zis, nu te opri, că nu e timp de oprit..." O vorbărie în stilul ei de odinioară, dar era bucuroasă și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pe care ți le imaginai oriunde altundeva, numai pe-obraz, nu. Mă îndrăgostisem imediat de ochii ei veseli: verzi, palizi, irizați de mici firicele de sânge. Cel stâng trăgea puțin câș, dar tocmai asta îi dădea farmec. Purta părul scurt, retezat la nivelul cefei. Șuvițele cădeau drept și imprecis, ca toată ființa ei, buclate după ureche. Felicia avea gambele lungi, puțin prea lungi chiar, și niște genunchi proeminenți, de fată cuminte. Când urca pe scaun, începea să se foiască, azvârlindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]