1,912 matches
-
gândesc la comemorarea morții lui Aidan. Mi se întorcea stomacul și aveam adevărate atacuri de panică, mă așteptam sincer să se întâmple ceva groaznic. Pe 16 februarie, am mers la lucru ca de obicei, dar, cu o acuitate vie, am retrăit fiecare clipă a aceleiași zile de acum un an. Nimeni de la serviciu nu știa ce zi este; uitaseră de mult, și eu nu m-am ostenit să le spun. Dar la prânz mi-a ajuns. Am inventat o scuză, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
lui Errius, care se pierdu însă printre trunchiurile și frunzele copacilor din pădurea de la Bedriacum. Errius venea să-i anunțe că dușmanul se apropia. Se auzi pe sine strigând: — Arrius Varus, oprește-te! Nu atacăm imediat. Așteaptă... Să aliniem soldații! — Retrăiește începutul bătăliei. Îmi aduc aminte cuvintele lui, suspină Titus. Se spune că așa se întâmplă înainte să mori... Retrăiești anumite momente din viață... Antonius se încrunta. Auzea zgomotul copitelor: era cavaleria lui Arrius, care se îndrepta spre dușmani. Se văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
anunțe că dușmanul se apropia. Se auzi pe sine strigând: — Arrius Varus, oprește-te! Nu atacăm imediat. Așteaptă... Să aliniem soldații! — Retrăiește începutul bătăliei. Îmi aduc aminte cuvintele lui, suspină Titus. Se spune că așa se întâmplă înainte să mori... Retrăiești anumite momente din viață... Antonius se încrunta. Auzea zgomotul copitelor: era cavaleria lui Arrius, care se îndrepta spre dușmani. Se văzu pe sine galopând în mijlocul soldaților, ordonând să se alinieze în acies ca să formeze o linie de atac lungă. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
l-a corectat ea drăgăstoasă, apoi s-a întors în pat. Nicholas Deggle transpiră din greu. TREIZECI — Valhalla, spuse Virgil Jones. Valhalla: locul unde războinicii care muriseră continuau să trăiască în desăvârșită splendoare, purtându-și în fiecare zi bătăliile trecute, retrăind momentul de glorie în care au căzut, prăbușindu-se încă o dată însângerați pe podeaua strălucitoare și renăscând în dimineața următoare pentru a-și relua eterna luptă. Valhalla, firmament al gloriei, muzeu viu al eroismului trecutului. Valhalla, aproape de izvorul cunoașterii, de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
gândul, cu iubirea, Trăim adânc momentul renăscut Atunci când ne-nsoțește amintirea; Ne frământăm, ne agităm, visăm, Ochii ne râd sau umedă-i privirea, Vibrări de corzi și inimi, clipei dăm Și ne-ntrebăm, ce este amintirea?... ...E un moment care se retrăiește, Plimbându-ne în gând și-n timp, dar care, De foarte multe ori ne-nveselește, Iar uneori, ne chinuie și doare...
AMINTIREA by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83742_a_85067]
-
-i cuceresc, Când vor sclipi în raza mea de dor, Să mă-nfior, atunci când îi privesc, Să mă frământ, atunci când îi ador; S-aud că-mi spui, șoptit, că mă iubești, Ca să visez și să-ți mai scriu un vers, Să retrăim o viață ca-n povești Ascunși pe-un astru, sus, în univers...
A? VREA... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83745_a_85070]
-
jocul provocat de unde Și la mine-n suflet, iute, se ascunde; Răscolește totul, ca să-i fie bine Și-mi alungă gândul, rătăcit, spre tine... Îmi transformă-n clipe, grele, noaptea toată Amintindu-mi rece, de ce-a fost odată... Am retrăit fapte ce păreau uitate Și m-a scos o vreme din singurătate, Iar în zorii zilei, mă trezesc și sufăr Numărând în taină florile de nufăr... Mă gândesc că dorul ce-a venit la mine Chiar pentru o noapte, mi-
DORUL by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83788_a_85113]
-
În oraș. 21 Săptămâna de după Ziua Recunoștinței a fost crâncenă. Îngrijorarea părinților mei mă apăsa. Philip suna non-stop. Și, deși Îmi spuneam că n-am motive să-mi fac probleme, Încă nu aveam vești de la Sammy. Îmi petrecusem câteva zile retrăind visătoare Sărutul, rememorând felul În care Sammy mă trăsese din mașină și Întrebându-mă când o să ia În sfârșit legătura cu mine, dar chestia asta Începuse să-și piardă farmecul. Și, de parcă situația nu era suficient de neagră, Abby nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
fruntea ca o rugăciune. Atunci, plin de înflăcărare și nădejdi, urcam înălțimi și biruiam prăpastii adânci. Mă năpădesc gânduri învolburate care răscolesc în suflet nori negri, șuvoaie de pătimiri înroșindu-mi fața și înmulțindu-mi bătăile inimii acum când le retrăiesc... Timpul s-a grămădit în oasele mele, mult chinuite și pângărite iar pătimirea, care demult mi-a întrerupt cântecul inimii, acoperă zi de zi veștedul meu trup. Acolo în munți, sublimul tinereții înălța până la cer visele mele ce ardeau în
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
faptului că toți erau concentrați asupra momentului ce-i aștepta, la mulți gândurile le-au zburat către casă... „Uite ce vreme bună pentru a ieși la arat și însămânțat porumbul!” - le flutura prin minte gândul celor de la coarnele plugului. Alții retrăiau o dimineață când plecau la birou, unde îi așteptau cine știe ce treburi urgente. „La ora asta, școlarii mei, cu trăistuța în care poartă plăcuța și abecedarul, calcă voinicește spre școală. Parcă-i văd. Când dădeau cu ochii de mine, își scoteau
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
a trecut ca o fulgerare acea întâmplare. Și-a amintit și felul cum, cu tot echipamentul și armamentul pe care îl avea asupra lui - ud până la piele - a început raportul: „Să trăiți, domnule căpitan...” Acum, în fața ochilor sfredelitori ai comandantului, retrăia cu mai mare intensitate toată desfășurarea acelei aplicații... ― Când ai fost avansat la gradul de sergent și cine te-a propus pentru aceasta? Dumitru știa sigur cine a făcut raportul către comandant, propunându-l pentru avansare, dar parcă nu îndrăznea
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
după apa fântânii din colțul dinspre șosea al curții, după soarele care îmi lumina fața în zorii fiecărei zile și-mi spunea „Bună dimineața!”. Ele, amintirile acelor timpuri, locuri și oameni, mă cheamă cu o putere magnetică pentru a le retrăi, pentru a-mi potoli setea de ele, pentru a mi reîncărca sufletul cu parfumul lor nostalgic. Revenirea acasă, adică la izvorul nesecat și emoționant al aducerilor aminte, este pentru mine prilej de bucurie, dar și de tristețe, în același timp
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
lumină, apa din fântână avea un gust aparte, iar fructele mi se ofereau cu zeama și parfumul lor inconfundabil. Toate acestea și multe altele, încrustate pentru totdeauna în memoria afectivă, mă cheamă cu trâmbițele lor să le revăd, să le retrăiesc. Dau curs tot mai rar acestor chemări. Suflul senectuții se simte peste tot acolo. În oameni și în lucruri. Din Bobiță, vrednicul și aprigul păzitor al casei, nu a mai rămas decât o umbră. Aspectul lui scheletic îmi provoacă milă
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
nu pot dispune de ele ori de câte ori ar dori. Tolba cu amintiri, mai burdușită sau mai goală, reprezintă tezaurul mnemic al fiecărui om, tezaur ce nu poate fi nici cântărit, nici evaluat. Când amintirile plăcute dau năvală peste noi și le retrăim cu nostalgie, chiar prinși de griji ori de nevoi, le întâmpinăm cu bucurie. Trebuința de optimism Chiar dacă viața a intrat pe panta coborâtoare și lunecoasă a senectuții, Chiar dacă speranțele sunt tot mai palide și mai puține, Chiar dacă sănătatea este șubredă
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
vede greu de înțeles de ceilalți (în texte precum Idei și fapte, Amintiri la vânzare, Blocul Armonia, A fi singur). Dar tocmai grija pentru copii și apelul la memorie se întâlnesc în chip fericit în ceea ce numim evocare. Autorul își retrăiește cu anume foame și sete copilăria, propria istorie. Cu o mare disponibilitate aperceptivă, făcând apel la acele „senzații cu afinități mentale” (Șt. Odobleja), el reînvie cu har, în câteva tușe chiar, vremuri, locuri și oameni. Starea profundului acord memorie-copilărie iscă
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
vers Să zboare peste ani, Am strâns ura-n picătură, Dizolvând-o în lumini, Fără pată, fără vină, Albul florilor de crini. Am trezit nemărginirea Ce plutea în minți confuze Și am rupt lanțuri sau cătușe, Fără teamă de acuze. Retrăind printre caiete Ce-au îngălbenit prin scrin, Sentimente de iubire, De speranțe sau sublim. Am împovărat tăcerea Cu lumină de cuvinte Și-am descoperit secretul Mersului drept înainte Antrenând la joc cristale, Diamante sau păreri, îmbrăcând cernita toamnă Cu veșmânt
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
traficanți de opiu și a confiscat mai mult de o sută de mii de livre de marfă de contrabandă. Și nu că Majestatea Sa n-ar ști asemenea detalii, ci pur și simplu simt că i-ar face plăcere să retrăiască momentul. — În numele împăratului, Lin a stabilit un termen și le-a ordonat tuturor negustorilor străini să predea opiul. Vocea îmi este la fel de clară ca a unui povestitor de profesie: Numai că el nu a fost luat în seamă. Refuzând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pagini cu sentimentul că autorul mi-ar fi povestit viața lui la un pahar de vin bun de Priponești... Se înțelege, deci, că, în cele ce urmează, nu va fi vorba de o „recenzie”, ci de gândurile cuiva care își retrăiește propria-i viață, în paralel cu cea „povestită” de Alexandru Mânăstireanu, al cărui crez este: „...știu că cel mai prețios dar al omului este viața trăită frumos și demn!”. Mă reîntorc, deci, în timp la ziua de 12 martie 1916
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
dar lumea, majoritatea zdrobitoare, nu agrează politica deservită Moscovei...”. Iată-l, deci, pe învățătorul și ostașul Mânăstireanu devenit „slugă la chiaburi... fascist... legionar...”. Și autorul volumului consemnează subliniat: „Așa am intrat în cea mai neagră noapte a istoriei noastre contemporane!” Retrăiește evenimente dramatice „postbelice” precum cele referitoare la procesul „Trădării Naționale” de care lua cunoștință fiind la tratament balnear la Eforie-Sud: „...urmăream desfășurarea procesului intentat lui Antonescu. Dinainte condamnat de noua justiție la dispoziția Moscovei, cu interdicția de a fi grațiat
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
m-a plasat astfel în centrul atenției, oferindu-vă volumul în cauză. Mă bucur mult citind articolul respectiv care, deși spuneți că nu e o recenzie, sub o formă și mai agreabilă este așa cum vă exprimați... „gândurile cuiva care își retrăiește propria-i viață, în paralel cu cea „povestită” de Al. Mânăstireanu”. Prin natura materialului faptic al volumului în discuție e firesc lucru ca orice cititor care a trăit în perioada de timp înfățișată să se regăsească - cu bune și mai
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
volumului în discuție e firesc lucru ca orice cititor care a trăit în perioada de timp înfățișată să se regăsească - cu bune și mai puțin bune - în desfășurarea evenimentelor consemnate cu un prinos de sinceritate și adevăr și, deci, să retrăiască totul - așa cum a fost. Mă bucur mult că v-a plăcut rememorarea evenimentelor și forma sau haina pe care a îmbrăcat-o expunerea mea, în dulcele grai românesc pe care l-am folosit la clasă, în fața tuturor elevilor mei de la
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
fost. Astăzi am răspuns la scrisoarea d-nei Marietta Willinger din Germania, fapt consemnat deja. Ca relaxare am recitit cu ochii și sufletul setul de 80 de scrisori care au circulat între mine și soție în timpul războiului. În felul acesta am retrăit toată gama de evenimente și sentimente ce ne-au legat și susținut moral în acea perioadă grea. Cât de puțin ne trebuia ca să fim fericiți atunci! Lumea tânără de astăzi, cu graba traiului și superficialitatea sau lipsa de adâncime a
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Renard, după care, în proză, a avea talent, înseamnă să scrii nu trei pagini, ci trei sute. Prozele scurte din Dacă aș putea străbate timpul au drept temă majoră, așa cum se sugerează din titlu, timpul. Aidoma marelui povestitor de la Humulești, autoarea retrăiește, în timp ce scrie, farmecul unor întâmplări de demult, mirajul neuitatei copilării. Fără introspecții proustiene, dar cu aceeași fervoare afectivă, prozatoarea evocă, în pagini în care epicul și liricul se susțin reciproc, lumea satului ei natal. Cu o mână sigură, ea izbutește
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
cerc deasupra capului. Într-un cerc... M-am uitat din nou la desen. Fata se afla exact În poziția aceea. Am Încremenit În scaun În timp ce creierul meu făcea conexiunea: 11 februarie 2011. Mi-am privit mâinile. Tremurau. Am simțit cum retrăiesc totul. Fiorul. Șocul. Dorința arzătoare de a-l revedea. ― Damian! am exclamat fără să-mi pese de privirile ciudate care-mi erau adresate. M-am ridicat de pe scaun, apoi mi-am dat seama că era o prostie și m-am
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
fi bucurat să văd ce bine îi stă cu el, cât de atrăgător arată pe fondul închis al părului și ochilor ei, n-am putut să nu mă gândesc și la celălalt colier, provocându-mi câteva junghiuri de remușcare în timp ce retrăiam dezastrul pe care îl atrăsesem asupra capului Marinei Gonzalez. Atâtea femei în jur de treizeci de ani, mi-am spus, atâtea vieți de femei tinere învârtindu-se în jurul meu. Marina. Honey Chowder. Nancy Mazzucchelli. Aurora. Rachel. Dintre toate membrele acestui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]