1,371 matches
-
cu geamuri întunecate, i-am luat mâna și i-am sărutat-o. — Nu-ți face grijă, e un fleac. S-a întors și și-a luat sacul patchwork. — Mă duc. Coboară și merge direct spre intrare. Întorc mașina. În oglinda retrovizoare îi văd pașii, mai nesiguri ca de obicei, poate din cauza pietrișului. Dar știu că nu va cădea, este obișnuită cu tocurile acelea prea înalte, cu sacul prea lung care-i intră între picioare. Dar cade, un ultim pas și brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
alergat spre mașină, am așezat-o pe Italia înăuntru. Femeia mă urmase în papuci și cămașă de noapte, speriată și fără motiv, doar pentru că nu știa ce să facă, doar pentru a-mi însoți furia. Am văzut-o în oglinda retrovizoare acoperită de praful pe care i-l aruncasem în față când am plecat. Indicațiile erau imprecise și puține, iar eu eram atât de agitat, încât nici măcar pe acelea nu mi le aduceam aminte. Dar dacă trebuie să mergem, viața este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
nu mai fusese în LA, dar era foarte sigură că șoferul trecuse de hotelul ei. — Domnule? Mă scuzați, cred că tocmai ați trecut de Peninsula. Nu acela era Bulevardul Santa Monica? El tuși și se uită la ea în oglinda retrovizoare. — Domnul Baron ne-a redirecționat spre o altă locație, doamnă. — Oh, da? Ei bine, mă tem că va trebui să trec peste ce-a spus el. Aș vrea să merg mai întâi la hotel. Oricât de nerăbdătoare era să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
se grăbi și ea să urce în mașina ei închiriată și porni pe urma lui. El a virat la stânga pe Sagg Road, a luat-o prin sat și a trecut pe lângă hotel făcându-i lui Leigh un semn în oglinda retrovizoare ca să i-l arăte. Strada principală era absolut minunată. Erau tot felul de prăvălii pitorești, taverne, piețe cu produse proaspete și printre ele câte o galerie de artă și un magazin de vinuri. Părinți cu copii de mână trăgeau după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
în care ecoul acestuia se aude în parcare, văd cel puțin trei persoane care se întorc să mă vadă. Ha! Uitați‑vă la mine! Hahaha... — Florica mea, zice Luke, lângă mine. Vezi că provoci un ambuteiaj. Mă uit în oglinda retrovizoare - și uite trei mașini care se târâie în spatele meu. Ceea ce e ridicol, pentru că nu merg chiar așa de încet. — Încearcă să te miști un pic mai repede, sugerează Luke. Să zicem, cu douăzeci de kilometri la oră? — Dar merg repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
și tresar, speriată. Ai grijă, da? Siguranța contează, OK? Așa că pune‑ți centura! — OK, zic umilă. Îmi cer scuze. Mii de scuze. N‑o să se mai întâmple. Îmi fixez centura cu degete stângace, și‑i surprind privirea șoferului în oglinda retrovizoare. — E un mesaj înregistrat, spune cu dispreț. Vorbiți cu un robot. Știam asta. * * * În cele din urmă ajungem la Sephora de pe Broadway și îi întind șoferului un fișic de dolari. (bacșiș de sută la sută, ceea ce cred că e destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Bèrbètește! Șoferul timorat e mai periculos pentru trafic, îmi explicè el, decat vitezomanul convins! Un filosof al vieții și al traficului rutier acest instructor, ce mai! Am cunoscut-o și pe nevastè-sa, din privirile care ni se intersecteazè în oglinda retrovizoare atunci când, miercurea, la orele de conducere, pe la patru ne oprim lângè Direcția economicè ca s-o luèm de la servici, e contabilè! și s-o ducem amândoi, acasè, Matei conduce mașina, în dreapta, instructorul, atent la manevrele mele și la sporovèiala din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
însă pe Jim îl țin eu. Are mătreață. Dar, fiind unul dintre organizatorii Ex-ilor Anonimi, mi se pare corect să-mi asum sarcina asta. Capul lui Jim se mișcă încoace și încolo precum cel al unui maimuțoi atârnat de oglinda retrovizoare. Săracul de el, cred că îi pare rău că a venit. Probabil că e pentru prima și ultima oară. — Și acum ce facem? întreb eu. Stăm puțin așa, în această poziție, răspunde Daisy. Mi se pare puțin stupid, comentează Jennifer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Năsuc își pregătea sprintul. La primul fluier era deja înapoi. La al doilea, ochii îi străluceau. Când trenul, care după ce oprea 3 minute în gară, își lua viteză, Năsuc și Samaliot erau deja beți. Profesorii puneau clătinarea lor oglindită în retrovizoarele uriașe pe seama nețărmuritelor intersecții ale destinelor care puteau tulbura pe oricine, darămite pe niște gunoaie cu ochi de pe marginea liniei. Singura care saluta ca o oligofrenă, atât Luna, Soarele, umbrele, vidul, fluierele și nesfârșirea de trenuri, era Any Palade. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Mai stăm o rundă de timp, măsurat în 17 rapide, 9 marfare și un Intercity! îl încurajă Prunilă pe amicul său. Nilă ridică mâna și un tren din viitor cabră, scrâșnind din copitele de oțel spre mirarea (oglindită în toate retrovizoarele trecutului, fragmentat în trecuturi și în cele ale viitorului, fragmentat în viitoruri mai mici) mecanicului, care clătină din cap spre poeți și împinse maneta în sus pentru deblocarea frânelor. Ajutorul său învârti roata de metal, puțin mai mică decât volanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ales ea, dar era bună, pentru moment. Avea să facă rost de cartușe mai târziu. Se întoarse în mașină. — Pentru ce e arma? întrebă Jamie. — Pentru orice eventualitate, zise ea. Porni mașina, cotind pe Camino Real. Îl văzu prin oglinda retrovizoare pe puști întorcându-se în lobby, cu o față nedumerită. — Vreau să mă uit la televizor, spuse Jamie. — Nu astă seară, zise ea. În seara asta vom avea o aventură. — Ce fel de aventură? — O să vezi. Porni spre est, departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
ducem înapoi unde l-am găsit. Asta e răpire, la naiba. În clipa următoare, Vasco înjură și urlă. Dave era pe acoperișul ambulanței, între bara luminoasă și porțiunea înclinată a mașinii. Se aplecă, pe partea șoferului. Acolo era o oglindă retrovizoare mare. Văzu în ea un bărbat urât, cu barbă neagră, care conducea și țipa. Știa că bărbatul acela avea să-i facă rău lui Jamie. Îl văzu dezgolindu-și dinții, într-un semn de furie. Dave se aplecă, sprijinindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
în ea un bărbat urât, cu barbă neagră, care conducea și țipa. Știa că bărbatul acela avea să-i facă rău lui Jamie. Îl văzu dezgolindu-și dinții, într-un semn de furie. Dave se aplecă, sprijinindu-se pe oglinda retrovizoare, și își introduse brațul pe geamul deschis. Degetele lui puternice îl prinseră pe bărbos de nas, iar bărbatul urlă și își smuci capul. Degetele lui Dave alunecară, dar el se întinse mai mult și îl mușcă tare pe bărbat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Încearcă să Își destindă spatele crispat. Durerea s-a cuibărit deasupra feselor, un animal triunghiular care o mușcă fără oprire. Dar ea ține mai departe mâna cu pielea uscată, Împestrițată de pete maronii, pe volan și se uită În oglinda retrovizoare la mașina care vine din spate. Nu neg spiritul meu de aventură, draga mea! Însă, dacă aș fi considerat că există cuadevărat un risc, fii sigură că nu te-aș fi invitat să mă Însoțești! A, s-a hotărât În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
și dau fumul afară prea repede. Din păcate, încă mai arăt ca la paisprezece ani, ca și cum aș încerca o țigară pentru prima oară. ― Și cum merge treaba la muncă? întreabă Geraldine, scuturând scrumul pe geam și uitându-se în oglinda retrovizoare, ca să vadă dacă rujul a rămas perfect aplicat. ― Cam tot la fel, zic eu, ridicând din umeri. Am fost din nou la redactorul-șef, și să vezi surpriză, nu există locuri libere acum. Săraca de tine, spune Geraldine, dar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
se pornește, bărbatul îi zâmbește: e un mic zâmbet amar, pentru că n-a putut să vorbească cu ea. Este exact ceea ce el ar descrie drept o frumusețe și jumătate. Trece pe sub luminile semaforului și se uită la ea în oglinda retrovizoare. Ei bine, își spune Richard și dă drumul la muzică, ei bine, tipa era superbă. Oprește mașina, își ia mobilul și-și sună cel mai bun prieten. ― Ben? Rich la telefon! Cred că tocmai m-am îndrăgostit. ― Ai văzut? Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
în semn de mulțumire. M-am suit în el, cu palmele ude de transpirație, abia reușind să-i comunic șoferului adresa. După care am vrut să cobor. N-aveam încredere în el. Se uita tot timpul la mine prin oglinda retrovizoare. Am realizat îngrozită că nimeni nu știa unde eram. Sau cu cine eram. Toată lumea știa că taximetriștii din New York sunt niște psihopați. Taximetristul ăsta mă putea duce la un depozit abandonat să mă omoare și nimeni n-ar fi știut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
șoferul a început să-mi vorbească și, cu toate că raționând logic, știam că nu avea de ce să-mi fie frică, teama m-a cuprins din nou. —Ai fost la o petrecere? m-a întrebat el fixându-mă cu privirea prin oglinda retrovizoare. —Am stat în apartamentul prietenei mele, am răspuns cu gura iască. Al unei fete, am subliniat. Și colega mea de apartament mă așteaptă să sosesc. Am sunat-o și i-am spus că sunt pe drum, am adăugat. Tipul n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
fi trebuit să ne îndreptăm spre periferie. Din nou mi-a venit să sar din mașină. Dar toate semafoarele erau pe verde. Și mergeam mult prea repede ca să pot face semn cuiva. Oricum, străzile erau pustii. Irezistibil atrasă de oglinda retrovizoare, am observat că șoferul continua să se holbeze la mine. Mi-am dat seama, cu o stare de calmă resemnare, că soarta mi-era pecetluită. Câteva secunde mai târziu, frica a explodat pur și simplu înlăuntrul meu. Incapabilă să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
TOMORUG (c) EDITURA JUNIMEA, IAȘI ROMÂNIA DAN TOMORUG HOTARUL ZEILOR EDITURA JUNIMEA IAȘI 2015 1 Inspectorul de poliție Cristian Toma conducea concentrat, încercând să păstreze o viteză de deplasare acceptabilă și totodată să mențină mașina pe drum. Fiind noapte, oglinda retrovizoare nu îl ajuta aproape deloc și fu nevoit să o regleze astfel încât să vadă bancheta din spate. Acolo, nevastă-sa, Ileana, adormise strângând la piept băiețelul lor de numai un an. Din când în când, Cristi își arunca privirea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nouă sticlă de pălincă. Inspectorul zâmbi văzând ce scria pe eticheta lipită pe ea: "pentru boieri". Asta-i numai pentru sufletul nostru, ținuse bătrânul să îi explice lui Cristi. Am păstrat-o special pentru noi doi. Cristi privi în oglinda retrovizoare, în mașină era prea întuneric ca să poată vedea ceva în spate. Întinse mâna printre banchete până ce atinse cu vârful degetelor genunchii Ilenei. Nu voia decât să se asigure că totul era în regulă. Faptul că îi știa acolo, îi dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ceață sunetele se propagă altfel. Zgomote care se produc la distanță par a fi mult mai aproape și invers. În regulă, spuse ea sec, ai găsit explicații pentru tot. 11 Camionul de lemne era atât de aproape încât în oglinda retrovizoare nu i se mai vedea decât grila radiatorului. De câteva minute bune Cristian Toma căuta un loc unde să tragă pe dreapta ca să-l lase să treacă. Însă pe drumul forestier îngust și sinuos ce se încolăcea în jurul muntelui așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
capăt. Avu o strângere de inimă la gândul că motorul nu va porni dar un zâmbet larg îi lumină fața când îi auzi torsul regulat. Întoarse în loc și porni în viteză spre oraș. Din când în când privea în oglinda retrovizoare de parcă voia să se asigure că nu-l urmărea nimeni. 12 Fuma așezat în fotoliul de sub pergola din grădinița din spa tele casei. Întors de pe munte nici nu mai urcase în camera sa. Își lăsase mașina în fața porții și venise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
plecat În trombă iar eu mi-am adus aminte de geantă. Degeaba am făcut cu mâna atât eu cât și ceilalți, am strigat să oprească autobuzul și am fugit În urma autobuzului, doar, doar, m-o vedea șoferul prin oglinda retrovizoare ...Aș! ba și-a mărit viteza și-a dispărut din raza mea vizuală...Ostenită și necajită, m-am așezat pe o băncuță În fața unei curți să-mi trag sufletul. M-a pufnit și râsul de spectacolul pe care Îl dădusem
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
tresărire în sus puse fiecare placă sub tensiune. Mișcarea se făcu continuă. Peste zece minute erau dincolo de atmosferă și luau viteză. După alte zece minute, ieșeau din conul de umbră al planetei, iar soarele inunda sala de pilotaj. În placa retrovizoare, imaginea lumii Yalerta apăru aidoma unei farfurii de lumină garnisită cu o mare bulă de pâclă întunecată. Gosseyn întoarse spatele acestei scene și-l privi pe Oreldon. Ofițerul albi când Gosseyn îi împărtăși planul - să-l contacteze pe căpitan. - Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]