1,195 matches
-
supraviețui fără o perfecționare continuă), alții pentru a descoperi noi orizonturi și a-și însuși noi deprinderi, capabile să le „îndulcească” gustul fad al pensionării. De menționat că multe femei adulte bat la porțile școlii, într-un fel de „meci revanșă” pentru niște visuri rămase suspendate la tinerețe sau, pur și simplu, pentru a-și fortifica imaginea și demnitatea de sine, în luptă cu toate avariile cauzate de vreme. Pe scurt, asimilarea unor noi cunoștințe și abilități (inclusiv cea de utilizare
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
balconul Comitetului Central al Partidului Comunist, invadat de insurgenți, ni se adresează între alții doi oameni de teatru: actorul Mircea Diaconu și regizorul Alexa Visarion. Dovadă de curaj din partea unor spirite bătăioase. Regizorul presupun că motivat și de dorința de revanșă a fiului în numele tatălui reprimat de același regim... O tentativă: Teatrul româno-american "Eugene O'Neill", pe care regizorul l-a fondat. Cîțiva ani de premiere pe texte de peste Ocean, apoi proiect închis. Și, dintre multele lucruri descoperite și înțelese pe
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
totul în picioare. Și nu în ultimul rând, Ana este un film despre condiția și singurătatea artistului într-o lume ostilă. Reluînd, în alt registru și într-un alt timp istoric, tema din Înghițitorul de săbii, Alexa Visarion își ia revanșa față de culturnicii epocii comuniste. Irezistibilă și fără egal în cinematograful românesc post-decembrist, secvența confruntării intelectualului, (magistral interpretat de Răzvan Vasilescu), cu activista de partid, genial personificată de Dorina Lazăr, poate părea de un comic absurd celor care nu au trăit
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
articulării regulilor într-un sistem literar care perfecționase, din nefericire, și disimularea, dar și rezistența culturală "la sertar", se impunea la un moment dat, și pe bună dreptate. Inițiativa a constituit, tocmai de aceea, pe de o parte, și o revanșă, pseudo-instituționalizată în final, a "demonilor teoriei" în raport cu instituțiile reale sau cu autocenzura de dinainte de 1989 și, pe de altă parte, o relegitimare în sistemul local și pe piața de consum a cărții. Marile concluzii nu s-au făcut în totalitate
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
a răpit un distins om pentru care, în ciuda dispariției lui fizice, moartea reprezintă un triumf al propriului destin, o întâlnire pe care Tadeusz Pirozynski nu a așteptat-o cu mâinile goale, ci cu o operă care, chiar dacă niciodată împlinită, este revanșa pe care el a luat-o morții. Din acest motiv, pentru el moartea nu este atât un moment al ieșirii din viață, cât o transcendență a vieții sale, o cale de a ieși din lumea fizică cu discreția cu care
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
organic. Depășind "disidența de succes", Constantin Popa este un autor serios, un dramaturg dublat de un poet iar "Regulamentul de bloc" o piesă de actualitate mai acută decît o putem bănui la prima vedere. Val Condurache Cronică dramatică: O binemeritată revanșă Revenit pe scena Teatrului Național "V. Alecsandri" după o pauză cam prea lungă, dacă ar fi să o judecăm după o ierarhizare valorică a textelor, autohtone sau străine, care au format repertoriul instituției de la Calul verde încoace, Constantin Popa își
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
V. Alecsandri" după o pauză cam prea lungă, dacă ar fi să o judecăm după o ierarhizare valorică a textelor, autohtone sau străine, care au format repertoriul instituției de la Calul verde încoace, Constantin Popa își adjudecă victoria într-o binemeritată revanșă: Regulamentul de bloc face parte din categoria acelor texte dramatice care pledează pentru ideea de teatru înțeles ca loc al desfătării spirituale, al meditației și al confruntării cu starea la zi a propriei conștiințe. Spectacolul rezultat din această primă abordare
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
REGULAMENTUL DE BLOC 35 REFERINȚE CRITICE Florin Faifer: Măștile absurdului 37 Paul Everac: Constantin Popa Regulamentul de bloc 43 TRANSCRIEREA OPINIILOR CENACLULUI DE DRAMATURGIE A UNIUNII SCRIITORILOR 45 Val Condurache: Regulamentul de bloc 47 Constantin Paiu: CRONICĂ DRAMATICĂ: O binemeritată revanșă 50 Cristina Popescu: Regulamentul de bloc Error! Bookmark not defined. Ștefan Oprea: Metafora agresiunii ("Regulamentul de bloc" de Constantin Popa) 54 Constantin Popa: Constantin Popa despre... Constantin Popa 57 Constantin Popa: Cînd vorbim despre oameni 58 MAȘINA DE VÎNT 61
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
proprietarilor basarabeni”, așa cum îl califica guvernul sovetic; el marca, în fond, triumful ideilor din prima fază revoluționară, aceea a autonomiilor naționale și a unei reforme agrare în favoarea țărănimii. Așa cum s-a mai remarcat, relua Brătianu, acțiunea Sfatului Țării semnifica o revanșă a lumii satului, în care elementul românesc rămăsese mult mai numeros în raport cu orașele, care aveau o populație alogenă, ca urmare a imigrației favorizate de un secol de dominație țaristă. Etapele autonomiei și independenței au fost aceleași pe care le-a
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
de angajament? Strategia sa obsesională de a domina, de a valida, de a inversa un imaginar și persecutant raport stăpân-sclav reprezintă rezultatul unei percepții taumatizante a raporturilor sociale În anii copilăriei și ai formării personalității. Se pare că Își dorește revanșa unei copilării nefericite, a unor umilințe, a unor experiențe catastrofice. Cei din jur s-au aliat, sunt complici În acest scenariu al marginalizării sale. Dacă grupul a reușit Într-o muncă Întreprinsă În comun, dacă a atins un obiectiv, a
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
mult dacă se mai discută din cînd în cînd, cu o curiozitate pe jumătate înduioșătoare, despre ceea ce însemnase sensul național hexagonal care nu mai era acum în atenția publică: afacerea Dreyfus, antisemitismul, ridicola împopoțonare a lui Déroulède, Maurras, spiritul de revanșă față de Germania de dinainte de 1914, în general despre vechile excese de intoleranță al căror anacronism sărea în ochi, cum s-ar spune. Autorii anglo-saxoni, care în momentul acela mai investigau încă procesul fondării națiunilor Europei, aici nu mai beneficiau decît
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
profund orgoliul național al concetățenilor. Hobsbawm o recunoaște de altfel: ""Englezul născut liber" [...], scrie el, "acest britanic din secolul al XVIII-lea care nu ar putea fi sclav nicio-dată, se crede radical diferit de francez""181. Francezul își va lua revanșa după 1789, întărit în sentimentul superiorității sale na-ționale prin faptul că acesta îi insuflă sațietate. Mai mult decît atît, conducătorii săi atenți se străduiesc să-i insufle nu numai disprețul dar și expugnarea celor care nu iubesc libertatea sau sînt
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
exaltarea Jeanne-ei d'Arc ca figură emblematică a destinului providențial al Franței și să declare: Fericiți sînt cei care au murit pentru pămîntul natal"289 și apoi să cadă pe cîmpul de onoare în septembrie 1914, în calitate de combatant, nu ca revanșă față de Germania, ci ca luptător al războiului național de apărare pe care îl justificase deja cu anticipație în 1899. La rîndul său, Ernest Psichari (1883-1914) este nepotul lui Renan, fidel încă din anii cei mai tineri idealului umanitar și rațional
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
politică de distrugere la Kosovo, masacrînd zeci de mii de musulmani albanezi.330 După război, numai prin excepție Belgradul este silit să accepte în octombrie 1920 ca orașul Klagenfurt și Carintia să-i scape în virtutea unui plebiscit favorabil Austriei. Drept revanșă, Constituția unitară din 28 iunie 1921 va fi adoptată în absența deputaților croați; pe deasupra, faptul va coincide cu interzicerea Partidului țărănesc al acestora și cu închiderea lui Raditch, liderul croat. Mult mai grav încă este faptul că legea apărării statului
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
aprilie 1941 și-i cedează lui Mussolini cea mai mare parte a coastei dalmate la 18 mai, este bine primit la început de cea mai mare parte a populației. Nu numai că Croația Mare, lipsită de porturile dalmate, își ia revanșa față de Bosnia-Herțegovina, dar li se oferă celor 4 milioane de croați lipsiți de patrie ocazia de a se răzbuna pe cei 1 900 000 de sîrbi care se află acum la rîndul lor în minoritate.336 Această răzbunare însă va
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
în cooperare cu elemente ale rezistenței antigermane. Paralel, statul muntenegrean aflat sub protectorat italian, pro-clamat la 10 aprilie al aceluiași an, nu are decît o existență virtuală, în timp ce Slovenia, împărțită între Germania, Italia și Ungaria nu are nici atît. În revanșă însă, Slovacia, apărută în octombrie 1938 din ruinele Cehoslovaciei, își va proclama o independență mai substanțială, cvasivasală, la 14 martie 1939.339 La fel ca și în cazul Croației, este vorba de un stat clerical catolic condus pe față de către
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
sîrbofil, arătîndu-se intransigent față de ceremoniile comemorative ale bătăliei de la Kosovo-Polje,la 28 iunie 1989. În fața unui milion de compatrioți, el își va exprima atunci voința de a uza de toate mijloacele legale și extra-legale pentru a-și îndeplini programul de revanșă față de federalismul nonsîrb al lui Tito. Și se ține de cuvînt căci, în februarie 1990, la Kosovo se va declanșa escalada represiunii antialbaneze. Lovitura fatidică se va produce în ianuarie 1991. Atunci cînd Croația și Slovenia se încăpățînează în fața exigențelor
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
în intensitate pînă la invadarea Abisiniei, în 1935, luîndu-și apoi în 1938 expresia oficială a unui rasism antisemit imitat doar de Germania nazistă. Cît despre aceasta din urmă, după 1933 era evident faptul că a cedat nu numai dorinței de revanșă față de umilința înfrîngerii din 1918 ci și unui cult al sîngelui ce exprima un naționalism etnic nu atît cultural cît psihic. Această componentă rasistă nu avea prea mult a face cu ideologia lui Herder. Pentru Herder, comunitatea de limbă era
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
dat fiind că, se reclama o reparație indispensabilă a chinurilor suferite timp de patru decenii de către minoritățile bască și ca-talană. Pentru ele, era franchistă însemnase pierderea statutului de autonomie obținut în epoca republicană. Practic, această pe-rioadă reprezentase o politică de revanșă a naționalismului castilian asupra naționalismelor periferice, basc și catalan, prin impunerea spaniolei limba "imperială" asupra graiurilor regionale. O reparație n-ar fi putut lua o altă formă decît aceea de restabilire a generalității catalane și a guvernării Euskadi. Pe de
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
cinci ani, pe baza celui de-al doilea mandat prezidențial. Ofensiva opoziției de stînga a trecut la organizarea unor „comitete de salvare națională”. Statele Unite, Italia și Grecia, fiecare din motive diferite, s-au coalizat pentru a cere demisia lui Berisha. Revanșa Partidului Socialist (52,7%) a fost posibilă numai grație sprijinului extern și În situația total anormală În care alegerile erau ținute Înainte de dezarmarea rebelilor. Un bun capitol de politică externă analizează normalizarea relațiilor cu Grecia, problema Kosovo și perspectivele Îngrijorătoare
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
spiritului său. Mi-a mărturisit că Academia și dicționarul ei îl îngheață”. Alphonse Daudet Treizeci de ani la Paris I 1 Încă de copil ghiceam că zâmbetul acela aparte însemna pentru fiecare femeie o mică și ciudată victorie. Da, o revanșă efemeră asupra dezamăgirilor, asupra grosolăniei oamenilor, asupra rarității lucrurilor frumoase și adevărate din această lume. Dacă aș fi știut să o spun pe vremea aceea, aș fi numit „feminitate” felul acela de a zâmbi. Dar limbajul meu era pe atunci
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
prin care se manifestă puterea: judecata, spânzurarea, excomunicarea, consacrarea, comemorarea; f) „sacrilegii”: utilizarea liberă a unor formule, de obicei blasfemii la adresa bisericii, jigniri la adresa categoriilor sociale prestigioase sau ofense la adresa autorității. În planul formelor manifeste, aceste inversiuni funcționează ca „o revanșă de o zi” a celor umili (J. Heers, 1983, p. 177). În planul structurilor profunde, ele „demonstrează caracterul ficțional al sistemelor de clasificare, prezentându-le ca pe niște constructe umane și nu ca o creație a naturii sau a divinității
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
nu puneau felinare la geam. Respectată și eficace, ordonanța din 1667 a avut efecte psihologice considerabile: iluminatul stradal bine organizat și foarte frumos trebuia să descurajeze hoții și spărgătorii de bănci, să asigure siguranța pe străzi; în plus, reprezenta și revanșa orașului contra focurilor aristocrației, fie cele de la curțile lor, fie focurile de artificii pe care le organizau"4. Iluminatul stradal se va generaliza în toată Franța în secolul al XVIII-lea. Necesitatea lui a definit însă și o altă trăsătură
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
studii, lux, călătorii, obținerea locuinței, promovări profesionale și politice, trafic de influență pentru obținerea diferitelor avantaje. Sunt invocate, de multe ori, dezrădăcinarea, frustrările copilăriei și ale adolescenței, abuzurile sexuale viol, incest, pedofilie, eșecurile vieții sentimentale și erotice și hotărârea de revanșă pentru înșelare și trădare. Alte mobiluri rezidă în nevoia biopsihică de întreținere a relațiilor multiple datorită structurilor hipersexuale de genul nimfomaniei (trebuință hipersexuală feminină) și al satiriazisului (trebuință hipersexuală masculină). Sunt invocate și libertatea de a dispune de sine, de
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
o domnie de 20 de ani, regenta-faraon Hatșepsut a intrat în lumea umbrelor în anul 1483. Urmașul ei, Tutmes al III-lea, a dus o politică războinică, dovadă, cele 17 campanii în Asia Mică. Umilit de regenta-faraon, și-a luat revanșa și s-a răzbunat, distrugându-i construcțiile. La ordinul lui i-a fost profanat sarcofagul, i s-a șters numele din panteonul faraonilor pentru a fi uitată de posteritate. Doar monumentul de la Deir-el-Bahari a scăpat de acțiunea distrugătoare a faraonului
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]