2,257 matches
-
că am confundat inteligența cu priceperea de a-mi da dreptate în tot ce făceam, meteahnă care la altul putea să rămână neobservată, pierdută printre altele, dar care la mine, combinată cu păcatul meu originar, a dat rezultate catastrofale. E revelator cum am ajuns să-l sfidez nu numai pe tata, ci și pe Dumnezeu, ca să ies eu în evidență. Nu mat țin minte în ce împrejurare, în copilărie, într-o seară, tata mi-a azvârlit un cuvânt pe care nu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
un potențial mai ridicat de câștig. Știm că aptitudini legate de gestionarea banilor sunt importante pentru atingerea succesului. Prin urmare, combinarea celor cinci factori de pregătire pentru viitor reprezintă o formulă întemeiată de previziune a viitorului succes. Unul dintre rezultatele revelatoare ale acestui studiu este că, deși în mod virtual toți tinerii americani își doresc atingerea unei anumite măsuri a succesului, dacă nu vor avea loc schimbări radicale, un număr semnificativ de tineri nu își vor îndeplini propriile vise, în mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
la care vă expune orice Întîrziere În Îndeplinirea obligațiilor dvs.“. Anii șaizeci, Începutul anilor șaptezeci: am o Întreagă colecție din aceste scrisori care ar fi mai la locul lor pe masa unui istoric sau a unui sociolog. Tonul lor este revelator În ce privește o anumită aroganță generalizată. Societatea Își putea permite să nu țină seama de ciudățeniile fiecăruia. Cei care nu erau În regulă față de ea erau mai puțin numeroși decît astăzi. Fără Îndoială că eu nu eram În regulă nici față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
care, spuse o dată, rămân pentru toteauna, Marta le va auzi în minte până în ultima zi a vieții, cât despre Cipriano Algor, dacă vrem să știm ce face în acest moment, răspunsul cel mai simplu e, Nimic, dacă n-ar fi revelatoarea circumstanță că și-a întors repede ochii la auzul vorbelor lui Marçal, totuși ceva a făcut. Câinele se îndepărtase în direcția cuștii, dar, la jumătatea drumului, s-a oprit, întorcându-se să privească. Din când în când mai scotea câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
că am confundat inteligența cu priceperea de a-mi da dreptate în tot ce făceam, meteahnă care la altul putea să rămână neobservată, pierdută printre altele, dar care la mine, combinată cu păcatul meu originar, a dat rezultate catastrofale. E revelator cum am ajuns să-l sfidez nu numai pe tata, ci și pe Dumnezeu, ca să ies eu în evidență. Nu mai țin minte în ce împrejurare, în copilărie, într-o seară, tata mi-a azvârlit un cuvânt pe care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
luate din operele diabolicilor, de exemplu că Templierii au fugit În Scoția sau că Corpus Hermeticum a ajuns la Florența În 1460, plus câteva conective cum ar fi e evident că sau aceasta dovedește că, am putea obține niște secvențe revelatoare. Pe urmă umplem golurile, sau evaluăm repetițiile drept profeții, insinuări și avertismente. În cel mai rău caz, inventăm un capitol inedit al istoriei magiei“. „Genial“, zise Belbo, „ne apucăm imediat“. „Nu, e ora șapte. Mâine“. „Eu o fac astă-seară. Ajută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
albul“. 67 Da Rosa, nada digamos agora... (Sampayo Bruno, Os Cavaleiros do Amor, Lisboa, Guimarăes, 1960, p. 155) Când ajungi Într-o stare de suspiciune nu mai neglijezi nici o urmă. După fantasmagoriile despre arborele motor eram dispus să văd semne revelatoare În orice obiect care-mi pica În mână. Îmi păstrasem legăturile cu prietenii mei brazilieni, și În zilele acelea se ținea la Coimbra un colocviu despre cultura lusitană. Mai mult din dorința de a mă revedea decât ca omagiu adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
În alertă spiritul mistic. Lăuda toate noile simboluri masonice, dar zicea că imaginea care reprezintă mai multe lucruri nu mai reprezintă nimic. Fapt care - să mă scuzați - e contrar Întregii tradiții hermetice, pentru că simbolul e cu atât mai plin, mai revelator, mai puternic, cu cât e mai ambiguu, mai fugar; altfel ce se-ntâmplă cu spiritul lui Hermes, zeul cu o mie de fețe? Iar În legătură cu templierii, de Maistre zicea că ordinul Templului a fost creat din avariție și că avariția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
al lui Tzara: „Îmi plac animalele domestice/ În menajeria sufletului tău” („Duminecă“), indicînd, desigur, fantasmele subconștientului reprimat... Contestarea mentalității tradiționaliste și apologia „valorilor negative” dau tonul acestui număr. Pentru tinerii semnatari aflați în răspăr cu „massele” manipulate, războiul apare drept revelator al tarelor unei lumi condamnate la autodistrugere: „Fără îndoială, era nevoie de un eveniment, războiul, pentru ca dorința lui Rimbaud de a «schimba viața» să stîrnească un soi de entuziasm și pentru ca revolta împotriva moralei, literaturii, evidențelor și desfășurării cotidiene a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
generate de Tzara, „idealistul”, „metafizicul” Ball se va retrage din mișcare și, urmare a unei crize spirituale, devine călugăr catolic în cantonul Tessin (mai tîrziu va publica și un tratat de teologie, foarte apreciat de amicul său Hermann Hesse). Amănunt revelator - în seara de pomină de la Zünfthaus zür Waag, mentorul Hugo era îmbrăcat într-un costum de episcop, special creat pentru el de către Marcel Iancu... Un amănunt mult discutat de către actorii și exegeții mișcării în cauză (deși, în „Manifeste dada 1918
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și imagiste. Criticul remarcă suflul umanitar și profetic de sursă whitmaniană („elan cosmic, arborescență imagistă și pînă și briza cînd expansivă și cînd potolită a imnurilor de extensie umanitară din poemele «firelor de iarbă» ale lui Walt Whitman”), făcînd o revelatoare conexiune - prin intermediul criticului francez Jean Cassou - cu Omul aproximativ al lui Tzara: „În treacăt, să notăm o observație identică, din partea criticului Jean Cassou, în marginea ultimului poem «Omul aproximativ» al lui Tristan Tzara. Citatele ilustrative lasă să se întrevadă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
succesive (deși strîmte), „apostolii” avangardiști — Ion Vinea, Marcel Iancu, Jacques G. Costin, Geo Bogza, Lucian Boz, Sașa Pană, Ilarie Voronca, Stephan Roll, Jonathan X. Uranus. Se adaugă faptele „exemplare” (relatate de G. Ciprian, V. Voiculescu sau M. Cruceanu) și coincidențe „revelatoare” (de ex.: cele relatate de T. Arghezi). Numai minunile mai lipsesc... Primii „convertiți” - critica modernistă interbelică Dincolo de fervoarea militant-hagiografică a emulilor, „Lectura paginilor urmuziene confirmă, în esență, observațiile și intuițiile descendenților avangardiști, care au pus cîteva accente exacte și prompte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
eventual „recuperați”, „cooptați”) spre una dintre extreme: Stânga, Dreapta (ca să folosesc totuși cum grano salis etichetele pe care le‑am respins mai sus), sau unul dintre grupurile de presiune ale marginalilor. În această lumină, poziția lui Allan Bloom e deosebit de revelatoare. Evreu ateu, ar fi trebuit să se plaseze undeva În stânga, să devină „liberal” În sensul nord‑american; homosexualitatea asumată (deși nu politizată) ar fi trebuit și ea să‑l trimită către stânga, unde nu i‑ar fi fost reproșată niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
el. Alice s-a uitat la câine. Urechile îi atârnau în părți, iar pe față avea o expresie comică de tristețe. Arăta de parcă el fusese cel cotonogit. Apoi, Alice s-a uitat la Hugo. Și-a adus aminte de cratița revelatoare și de borcanul gol din bucătărie. Alice a simțit cum încep să i se ridice colțurile gurii. Din ce în ce mai tare. După care a început să chicotească și să se cutremure. Mai întâi, Hugo a privit-o surprins, apoi a început și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
religioase ce au caracterizat mișcarea savonarolană Connell și Constable ne-au oferit prin prezența lor carte nenumărate episoade, cazuri semnificative care surprind cu precizie diversele stări de lucruri din acea perioadă. În concepția lor, episodul Rinaldeschi a oferit o analiză revelatoare asupra forțelor culturale, politice și religioase existente în Florența în jurul anului 1500. Cu o documentație bazată pe o gamă largă de surse și tradiții europene, autorii au avut însă și tendința de a aprofunda mai mult si documentația din perioadele
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
să putem publică eseul în formă completă, si cu ilustrații color ale picturii lui Filippo Dolciati. Drept exemplu a ceea ce Robert Darnton numea "incident analysis 11" (analiza unui eveniment particular), noi credem ca episodul lui Antonio Rinaldeschi oferă o analiză revelatoare asupra forțelor culturale, politice și religioase existente în Florența circa 1500. Deși ne-am bazat pe o gamă largă de surse și tradiții europene, am avut tendința de a accentua documentația din perioadele anterioare cazului Rinaldeschi, ea fiind mult mai
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
însemna viața mea dacă aș fi supraviețuit acestei încercări. Eram gata să trăiesc în aceeași măsură în care m-aș fi resemnat să mor, pentru că mă simțeam deodată eliberată, ca și cum toate evenimentele de până atunci mă conduseseră în acel punct revelator, în care probabil că fiecare om ajunge cel puțin o dată în viață, și anume pe buza prăpastiei. Și tocmai când mă întrebam de ce trebuie întotdeauna să trăiesc în acest echilibru fragil, gata să cad în prăpastie, în loc să am viața ușoară
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
în contact cu aerul. Își închipuia cum se pot fabrica bombele cu napalm, dar și chinurile ființelor la atingerea întâmplătoare de această substanță. Fusese obișnuit de la Cercul de foto să cântărească cu balanța analitică unde manevra tot felul de prafuri, revelatori și fixatori pe care le dizolva în cantități precise de apă când developa fotografiile. Când se aduceau la începutul anului manualele de istorie și geografie, le citea imediat curios, așa că în timpul anului nu mai era atent la predare. Domnul
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
cărările, de mii de ori să privească același aspect, să nu descopere noul decât în ce-a văzut nelămurit, aceleași teme să le treacă prin toate membrele, amestecîndu-și cugetele-n trup - să zdrențuiască astfel viața gîndind-o până la capăt. Nu-i revelator pentru ce e nedefinibil în insuficiențele vieții că numai cioburile unei oglinzi sfărâmate pot să ne redea icoana ei caracteristică? După ce ți-ai dat seama că oamenii nu-ți pot oferi nimic și continui totuși a-i întîlni, este ca și cum
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
spre destrămarea ei? Întocmai ca gândurile, muzica se instalează în golurile vitale. Un sânge proaspăt și o carne rumenă rezistă ademenirilor vibrante, n-au spațiu pentru ele; boala însă le face loc. Pe măsură ce roade din viață, absolutul înaintează. Nu e revelator că-n infinitul muzicii și-n infinitul morții se topește totul în noi, că materia își pierde marginile, că ne sfărâmăm granițele pentru a oferi întinderi năpădirii sonore și mortale? Fiecare purtăm, în grade diferite, o nostalgie a haosului - și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
mult cei ce iubesc, ci cei iubiți. Faptul de a fi om este atât de important și atât de nul, încît nu poate fi suportat decât prin imensa nemîngîiere închisă în această hotărâre. Să respiri în sentimentul că-i mai revelator a fi om decât Dumnezeu, că-i dureros de semnificativ acest fiind și nefiind al soartei omenești, și totuși să te zdrobească marginile vizibile ale unei drame aparent incomensurabile! De ce rătăcirea umană e mai sfâșietoare decât cea divină? De ce Dumnezeu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
pauză a spiritului. Rostul inimii e să devină imn. În ultimă analiză, scepticismul nu izvorăște decât din imposibilitatea de a te împlini în extaz, de-a-l atinge, de-a-l trăi. De îndoieli ne vindecă numai orbirea lui luminoasă, sfâșietor de revelatoare. O moarte de fioruri balsamice. - Când sîngele-ți zvâcnește până la cer, cum să te mai îndoiești? Dar ce rar zvâcnește el așa! Scepticism: nemîngîierea de a nu fi în cer. A introduce sălciile plângătoare în categorii... Numai în măsura în care suferi ai dreptul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
efervescență sexuală sau dintr-o depresiune nervoasă. Nu s-au convins, încă, oamenii că a trecut timpul preocupărilor superficiale și inteligente și că este infinit mai importantă problema suferinței decât a silogismului, că un strigăt de deznădejde este infinit mai revelator decât cea mai subtilă distincție și că totdeauna o lacrimă are rădăcini mai adânci decât un zîmbet? De ce nu vrem să acceptăm valoarea exclusivă a adevărurilor vii, a adevărurilor răsărite din noi și care revelează realități și valori constitutive nouă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ei. Pentru aceștia există numai o agonie, aceea care precede intrarea absolută în neant. În conștiința lor, numai momentele acestei agonii prezintă revelații importante asupra existenței. De aceea, ei așteaptă totul de la sfârșit în loc să prindă semnificația unei agonii lente și revelatoare. Sfârșitul le va descoperi însă prea puțin, și astfel se vor stinge inconștienți precum au și trăit. Că agonia se desfășoară în timp, aceasta dovedește că temporalitatea nu este numai un caracter sau o condiție pentru creație, ci și pentru
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nu sânt gândurile acestea tot atâta de amare ca lacrimile? Extaz Nu știu ce sens poate avea într-un spirit sceptic, pentru care lumea aceasta este o lume în care nu se rezolvă nimic, prezența celui mai formidabil extaz, a celui mai revelator și mai bogat, a celui mai complex și mai periculos, extazul rădăcinilor ultime ale existenței. Nu câștigi în acest extaz nici un fel de certitudine explicită sau o cunoaștere definită, dar sentimentul unei participări esențiale este atât de intens, încît debordează
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]