1,209 matches
-
dominantă, că există o alternativă la propriul nostru mod de a concepe realitatea, o experiență în același timp umană, dar diferită de cea a majorității, care impune regula normalității. În acest fel, psihoticul nu este niciodată un revoluționar, este un revoltat care nu ajunge să-și exprime revolta decât la nivelul propriului său mod de a se construi pe sine ca Eu. Autenticitatea trăirilor individului este pusă între paranteze, celălalt (nebunul, străinul, negrul, țiganul, evreul, femeia, bolnavul, copilul din perspectiva freudistă
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
care manifestă o stare de regresiune psihică datorită bolii, motiv care-l face să se considere o „victimă” a unor situații nefericite de viață, reale sau imaginare, la care se adaugă nevoia de a fi compătimit și ocrotit. 6) Tipul revoltat este discursul narativ al bolnavului care având conștiința bolii sale, o refuză, caută explicații, soluții, luptă ca să se desprindă de suferință. 7) Tipul fabulativ reprezintă un tip de narațiune clinică deosebit de bogat, colorat și care se schimbă frecvent. Este tipul
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
originar” al desprinderii omului de modelul arhetipal al tatălui. Această revoltă a fiului împotriva tatălui este un vechi „motiv mitologic” cu adânci semnificații psihologice. El preexistă „complexului lui Adam” și îl întâlnim în confruntarea dintre Zeus-fiul și Saturn-tatăl, când fiul revoltat își „castrează tatăl” ca un gest simbolic de preluare a vitalității sau autorității acestuia. În creștinism nebunia este un păcat. Ea poate fi anulată prin reîntoarcerea la tată a fiului, iar Isus este cel care va realiza această legătură ruptă
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
său olandez, pe care nu îl văzuse niciodată, i-a vizitat. Sosirea acestuia într-o familie atât de credincioasă regimului nu a fost pe placul poliției politice. La puțin timp după aceasta, tatăl lui M. Koch și-a pierdut serviciul. Revoltat, tânărul Hagen Koch a vrut să-și dea demisia din Stasi, dar a fost amenințat cu închisoarea. Când, la 9 noiembrie 1989, cădea Zidul, Hagen Koch a fost numit de către creștin-democratul Lothar de Maizière (ultimul șef al guvernului ex-RDG) responsabil
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
un om a cărei părere o mai ascult, și supus efectului de distorsionare, de mozolire și de sminteală pe care, de regulă, îl induc instantaneu trollii internetului prin comentariile lor, am căzut pe gânduri. Căci ceea ce m-a intrigat (și revoltat) nu a fost neapărat efortul inutil al profesorului Florea Ioncioaia de a explica în van unui astfel de sectant inept regulile unei minime conversații intelectuale, fie ea și în contradictoriu, fie ea și pe aceste canale de socializare, care încurajează
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
că nici o constrângere nu poate împiedica zborul imaginației interpretative. Criticul nu mai analizează, cronologic, romanele sau nuvelele lui Rebreanu, ca într-o monografie canonică, ci se axează pe idei sau pe tipuri de personaje. Eseul se deschide cu capitolul Omul revoltat, vizând atât personajul Petre Petre, cât și masa informă din romanul Răscoala, iar concluzia, surprinzătoare, este că „erosul e forța care susține unitatea mulțimii revoltate”. În altă secvență, Eroul problematic, se rediscută o formulă a lui G. Călinescu, după care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289506_a_290835]
-
se axează pe idei sau pe tipuri de personaje. Eseul se deschide cu capitolul Omul revoltat, vizând atât personajul Petre Petre, cât și masa informă din romanul Răscoala, iar concluzia, surprinzătoare, este că „erosul e forța care susține unitatea mulțimii revoltate”. În altă secvență, Eroul problematic, se rediscută o formulă a lui G. Călinescu, după care Ion se definește ca un „erou de epopee care trece prin criza așezării la casa lui”, fundamentală în roman fiind solidaritatea tragică dintre om și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289506_a_290835]
-
recenta consfătuire, continuă să rămână incertă. Discursul amintit, mai violent și mai represiv chiar decât faimoasele teze din iunie, n-a fost publicat decât sub forma unui rezumat mult îndulcit. Dar participanții care l au ascultat au fost consternați și revoltați. Iar cei ce au putut urmări reacțiile scriitorilor participanți la această ședință de pomină (despre care s-a transmis doar un scurt reportaj TV) au fost surprinși de aerul fiert și deprimat al fizionomiilor, mai toate congestionate și răvă șite
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Formată într-o zonă de interferențe externe, adesea strivitoare, duplicitatea (p. 313) a devenit într-un fel dacă nu un defect național, o formă vitală de supraviețuire în orice caz (p. 216). Asupra acestei teme, Octavian Paler revine îndelung, când revoltat și indignat, când înțelegător și clement. Cine decide în mod absolut și definitiv într-o zonă unde absolutul nu este posibil? La șantajul represiunii s-a răspuns cu cedări și compromisuri. înțelepciune sau lașitate? Rezistență prin cultură sau colaboraționism? Răspunsul
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Târgoviște, 2000; Vine iepurașul, București, 2000; De Paști vine iepurașul, București, 2001; Lăcomia se plătește, București, 2001; Poezii cu ghici, București, 2001; N. Steinhardt. Sindromul de claustrare în detenție, București, 2001. Repere bibliografice: Cândroveanu, Lit. rom., 199-201; Florin Mugur, Un revoltat..., RL, 1991, 41. N. I.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289974_a_291303]
-
El insistă în special pe faptele de arme ale ofițerilor DIA (Direcția de Informații a Armatei). Aceștia ar fi pus la cale diversiunea și sabotajul din timpul evenimentelor de la Timișoara, cu scopul precis de a justifica intervenția Armatei "împotriva populației revoltate"106. Pe de altă parte, specialiștii DIA ar fi practicat un joc dublu. Și-ar fi asigurat un loc important în economia Revoluției române, dar ar fi fost atenți și la eventualul succes al comunismului. Dacă Ceaușescu nu ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
construite pe baze naționale, în care, în paranteză fie spus, modelul cultural francez să fie cel dominant și împotriva hegemoniei exercitate de către marile puteri asupra statelor mici, adică, în termeni romantic leniniști, împotriva "politicii de bloc". "De Gaulle a fost revoltatul blocului militar occidental, adversarul tutelei americane, personajul romantic purtător al steagului mândriei franceze, al dreptului Franței de a rămâne ea însăși. Același rol l-a jucat Ceaușescu în estul Europei (totuși, nu chiar atât de explicit, n.m.), în lagărul socialist
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
ce au fost luate sunt nejuste și abuzive și ele vor duce la a crea o atmosferă nefavorabilă la adresa Partidului, întrucât localul era destinat a fi ocupat de activiștii de partid. La cele spuse de mine rămâne foarte contrariat și revoltat, combătându-mă că ceea ce spun nu este just, de față fiind și un tov. de la C.C. al P.M.R. Eu mi-am ținut punctul de vedere, propunându-i să dea dispozițiuni ca în aceeași seară să se ia măsuri prin Spațiu
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
lt. col. Moiș Aurel, de la Timișoara, cu familia, tov. consilier Mihailov și tov. consilier de la Grăniceri, am coborât din tribună spre ieșire împreună cu cetățenii ce participaseră la acest meci. Între tribună și poartă, la ieșire, vine tov. prim-secretar Beldeanu, foarte revoltat, la mine, că de ce lăsăm să se producă așa ceva și să iau măsuri imediat să identific eu persoanele ce au început acest scandal, astfel dând naștere la un spectacol, deoarece o parte din cetățenii asistau la aceste discuții foarte revoltate
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
ține mereu sub presiune. În nicio împrejurare nu se mulțumește cu jumătăți de măsură. Nu suportă îngrădirile, rutina, limitele impuse din afară, îi sunt suficiente cele interioare cu care se confruntă doar talentele autentice. Întruchipează permanent, astfel, prototipul tânărului furios, revoltat, câteodată rău atât cu el, cât și cu alții, aș zice, parafrazând un titlu de piesă, că privește în prezent cu mânie, cu un spirit critic ascuțit, de loc dispus la toleranță. E un disident prin vocație. Nu e exclus
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
dar adesea și de pierderile posibile pe planul vieții sociale a familiei și pe plan material în cazul dezvăluirii și a asumării consecințelor. Tilman Furniss (2004), în cartea sa, atrage atenția profesioniștilor asupra situațiilor în care, în momentul dezvăluirii, mamele revoltate spun că vor divorța, pentru ca ulterior să revină asupra deciziei. în preajma abuzului sexual al copilului comportamentele iraționale ale adulților chemați să protejeze copilul, părinți sau profesioniști abundă. a) O pediatră relatează situația unei familii cu o fetiță în vârstă de
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
tonic-nocturnă, nonagenarului unic. Iată o frază între celelalte: "Asemenea unui renascentist, Corneliu Baba are vocația antropomorfismului, el privește omul ca pe o paradigmă a creației și ca pe un model al Universului însuși, dar asemenea unui moralist însingurat, meditativ și revoltat în același timp, el dezvăluie patetismele și fragilitățile umane, stările majestuoase și iminentele surpări în abis". Textul este ilustrat cu faimosul "Autoportret", efigie mult inconfundabilă, în care nu știi ce să vezi: afișarea serios ritoasă a făloasei autoaprecieri, sau masca
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cap". Ăsta-i refrenul! (BUG Mafia parcă, nu?) Prin anii șaizeci, la un vernisaj cu ștaif de partid și de stat, atemporalul Craiu, scos din țîțîni de vecinătatea, pe panou, a unui "coleg" cu pictură-mesaj, nu găsi altă soluție pentru revoltata-i indignare decît manevra demențial repetată a dezbrăcării și îmbrăcării hainei. În absența totală a cuvintelor. Cedate, condescendent, celuilalt, marele locvace al picturii angajate. Sub fereastra atelierului din Armeană, un mic loc de parcare al unei televiziuni locale. Cît e
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
învelișurile în care în primele trei piese, se disimulase, țîșnind în jeturi, izbucnind în trombă. Afirmații incomode, întrebări scormonitoare, îndoieli și ardori sînt slobozite impetuos, cu o nervoasă participare, dintr-un preaplin al cugetului ajuns la capătul răbdării. Încă un revoltat, deci, în dramaturgia lui Constantin Popa: Octav, din Cavou bar. Unul din tinerii care, la (ceea ce ei credeau că e) Revoluție, au ieșit nepăsători, nesăbuiți, superbi în stradă, înfruntînd gloanțele vidia, tancurile sumbre, toată urgia forțelor de represiune. Vom muri
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
de a le deschide; apoi vrea să le pună în geantă, ezită și, în cele din urmă, deschide un dosar) Ia să vedem noi cum mă cheamă..., și cine sînt eu... (începe să răsfoiască, din ce în ce mai agitat, mai uluit și mai revoltat) Dumnezeule, să fiu al dracului dacă..., dacă dosarul ăsta nu-i decît un mare căcat! Să fiu eu al dracului dacă dosarul ăsta nu are toate paginile... goale..., goale-goluțe... fără nici un cuvînt pe ele..., fără nici o virgulă... nici un punct..., fără
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
tot laudă unii că s-au schimbat... că s-au adaptat din mers... Chiar dacă vor să se schimbe, nu pot... Nu pot pentru că, pur și simplu, sînt victima propriei lor deveniri... Cam asta e... Octav: (e mai mult uluit decît revoltat) Dumnezeule, și cînd îi aud pe ăștia cu "greaua moștenire" cu gîndul la strunguri și la pluguri îmi vine să vărs! Frica! Asta-i moștenirea cea mai grea! Frica, inerția, ignoranța, impostura și demagogia! Dumnezeule, cine ar fi crezut! Costache
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
cu monarhia. Însă acest procedeu era folosit foarte rar, în momente extrem de critice: un exemplu este cel petrecut între anii 1563-1565 cînd Caterina de Medici îl expune peste tot în regat pe tînărul Carol al IX-lea, sau cînd catalanii revoltați s-au văzut obligați să contemple ciudatul spectacol al "chipului regelui" în 1575. În orice caz, această comuniune funcționa mai degrabă între suveran și supuși, decît între un supus și altul. Natura prea puțin populară a acestui echilibru politic îl
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
cu recompense. Modelul omului care și-a croit independent destinul În conformitate cu obiectivele sale strict determinate și aspirațiile proprii este reflectat de cazul tehnocratului. În contratimp cu aceste dovezi de adaptare la mediu este povestea lui Horia Homănă, tipul inadaptatului și revoltatului social, care ne informează despre universul concentraționar comunist de la Gherla, comportamentul torționarilor, solidaritatea victimelor, comunicarea orală și transmiterea culturii interzise prin memorie, de la gură la ureche prin traseul gîndului, metodele de rezistență, continuarea hărțuielii după eliberare. Lupta pentru apărarea credinței
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
lipsită de obiectivitate și de simț al realității. Eristica se pliază foarte bine cu spiritul amar al intelectualilor dezamăgiți de lume, de societate, de existențele cotidiene. Eristica este un fel de bâlci mizerabil al cuvintelor, unde te uiți uimit, șocat, revoltat, amuzat etc. la "ceea ce se spune", fiind convins că acele spuse comportă o distanță față de evidența reală. Totuși o Românie curioasă; o Românie care se amuză; o Românie canonizată și stupefiată de propria insignifianță în raport cu politicianismul! Eristica este o pierdere
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
de experimentare a unei ciudate nebunii, frumoase și înspăimântătoare totodată. Era imposibil să le neg, căci tot trupul meu le păstra ecoul luminos. Le trăisem aievea! Dar, dintr-un spirit viclean de contradicție, amestec de teamă și de bun simț revoltat, trebuia să mă dezic de revelația mea, să distrug universul din care întrevăzusem câteva crâmpeie. Speram de la Charlotte o liniștitoare poveste despre Franța din anii tinereții sale. O amintire familiară și netedă ca un clișeu fotografic și care să mă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]