1,380 matches
-
închise ușa cu un scârțâit lugubru, lăsând în cameră un torționar și o victimă. M-am uitat în jos la cel din fața mea, iar el își ridicase ochii spre mine. "Rolul meu pe scenă se termină aici." Am tras piedica revolverului și am lipit țeava de fruntea transpirată. Privirea sa se pironi în ochii mei dându-mi de înțeles că nu mai aveam ce să aștept. Era împăcat cu soarta. "Data viitoare când ne vom întâlni, vom fi în tabere opuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
seamă pe moșneag. Se uita în continuare la mine cu disperare crescândă. DE CE GUVERNUL? Țipătul său a făcut ecouri în toată caverna, iar saliva sa a ajuns până la picioarele mele. Zadarnic. Care e planul tău? îl întrebai calm. Îmi scosesem revolverul și îl țineam în jos, lângă picior. Îl vedea. Disperarea nu-l lăsa să gândească prea clar, așa că tulburarea sa era vizibilă. Planul meu... Să trecem de asta și scăpăm în viață cât mai mulți... Care e planul tău, Dutrumof
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
fără suflet?" Și încheind acest gând, sunetul ucigător al pistolului care se descarcă cutremură pentru a patra oară peștera. Capitolul 17 Apoi se auzi a cincea împușcătură, a șasea... Am golit întreg încărcătorul în el și în deznădejde am lăsat revolverul să alunece spre nesfârșit. Doar nu credeai că se va întâmpla altceva, nu? făcu el amuzat. Eram atât de confuz și de pierdut. Faptul că am ucis un om m-a afectat mai rapid și mai profund decât mă așteptam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
îl lăsă fără un membru pe căpitan, apoi păși și reteză în dreapta o bucată de cap. Îl văzu pe trădător cum caută pe la cadavre ceva. Mai reteză un corp. Govar găsi ce vroia: bucata rece de metal de la patul unui revolver! Un alt suflet se despărți de domiciliul său temporar. Luă în cătare moartea gri care se apropia de el și trase. În spatele său, la vreo cinci metri, un alt Gardian își găsi sfârșitul și semnală acest lucru urlând din toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
și ridică mâinile în sus, arătându-mi că nu prezintă nici un pericol. Știi toate astea pentru că nimeni altcineva în afară de oamenii împăratului nu știu de aceste artere subterane și că timpul nu e nimic altceva decât niște pagini goale. Lăsai patul revolverului în pace. "Timpul ca niște pagini goale." Era fraza pe care o prefera mereu Baronul. Trebuiau să vină din Leverif și trebuiau să-l știe pe Arvon sau măcar să se fi întâlnit cu el înainte să se suie în acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
țâșniră pe ușă în apartamentul lui din Berkeley. Bărbații erau îmbrăcați din cap până-n picioare în costume albastre din cauciuc, pentru materiale periculoase, cu căști mari de cauciuc și viziere mari, mănuși de cauciuc și cizme, și aveau carabine și revolvere mari, cu aspect amenințător. Încă nu-și revenise din șoc când se repeziră la el, prinzându-l cu mănușile lor de cauciuc și trăgându-l cu forța din dreptul computerului. — Porcilor! Fasciștilor! urlă Sanger, dar brusc parcă toată lumea începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
piciorul. Actorul se întoarse pe spate și începu să sforăie încetișor, ritmic. Charlot îi distingea silueta ca pe o grămadă de saci cu făină aruncați la întâmplare. Băgă mâna în buzunarul lui Carosse și dădu de patul rece al unui revolver. Nu se miră: ne-am întors la vremurile când fiecare cetățean umblă înarmat, în ziua de azi e la fel de firesc să ai o armă cum era să ai o sabie acum trei sute de ani. Totuși, își spuse el, arma asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
înarmat, în ziua de azi e la fel de firesc să ai o armă cum era să ai o sabie acum trei sute de ani. Totuși, își spuse el, arma asta stă mai bine în buzunarul meu decât în al lui. Era un revolver mic, de modă veche. Roti butoiul și constată pe pipăite că cinci din cele șase compartimente erau pline. Cel de al șaselea era gol, când apropie pistolul de nas, simți mirosul inconfundabil al unei împușcături recente. În pat, pe lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
unei împușcături recente. În pat, pe lîngă sacii cu făină, se mișcă ceva ca un șobolan: era brațul actorului. Mormăi ceva de neînțeles din care Charlot prinse doar cuvântul „destin“; probabil interpreta un rol chiar și în somn. Charlot puse revolverul în buzunarul său. Apoi căută din nou în buzunarul lui Carosse de unde scoase un mic sul de hârtii prinse cu un elastic. Cum era prea întuneric ca să le vadă, dechise cu grijă ușa și ieși pe culoar. Lăsă ușa întredeschisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
tot pasul. Îl și vedea mergând pe căile ocolite ale vieții, încercând să evite primejdiile. Charlot întâlnise mulți ca el prin tribunale. Cum ajunseseră documentele acestui om în posesia lui Carosse? Charlot își aminti de compartimentul rămas gol în butoiul revolverului. În ziua de azi documentele valorează mai mult decât banii. Actorul fusese dispus să joace rolul lui Chavel doar pentru a obține adăpost pentru o noapte, dar oare chiar sperase că va reuși să scape basma curată cu această falsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
dăduse o armă pentru a ucide, iar cel curajos constatase că n-are tăria de a riposta sub ploaia de gloanțe. Charlot se întoarse în cameră și puse totul la loc în buzunarul actorului. Renunță la gândul de a păstra revolverul. În spatele lui ușa se închise brusc cu un zgomot ca o împușcătură, iar Carosse sări în sus. Deschise ochii, îl văzu pe Charlot și strigă neliniștit: „Cine ești?“, dar, fără să aștepte răspunsul, se culcă și adormi imediat, ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
Replicile rolului i se încurcau în minte, gâtul i se uscase, iar sunetul clopoțelului răsună doar ca o șoaptă timidă de data asta, comparativ cu zăngănitul autoritar de la prima sa vizită. Își ținea o mână în buzunar strângând cu putere revolverul, simțind că bărbăția lui are nevoie de un sprijin. Când ușa se deschise, de-abia reuși să rostească bâlbâit: —Vă rog să mă scuzați. Dar, deși emoționat, își dădu seama că bâlbâiala spontană fusese exact nota potrivită momentului: acel ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
celui ce se află în propria sa grădină. Ideea care-i trecuse prin minte îl făcu să chicotească, dar imediat după aceea, când silueta se apropie și-l recunoscu pe Charlot, deveni atent și-și ascuți mintea. Amintindu-și de revolverul din buzunarul actorului, Charlot se opri la o oarecare distanță și-l privi stăruitor. Credeam că ai plecat, zise el. — M-am hotărât să rămân. —Aici? În fond, e casa mea, răspunse Carosse blând. —A lui Carosse, colaboraționistul. Nu, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
o să poți rămâne aici, decât dacă accepți să mai fii scuipat în obraz încă o dată. —Și al doilea lucru? — Bunurile astea nu-i mai aparțin lui Chavel. Carosse chicoti din nou și se depărtă puțin de gard, cu mâna pe revolver, „pentru orice eventualitate“. — Iar eu am să-ți dau două răspunsuri, amice. Siguranța lui îl enervă pe Charlot care-i strigă de la distanță: Nu mai juca teatru. —Să știi că nu mi-a fost deloc greu să-i schimb părerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
scoate vacile la păscut. O să vadă semnalele luminoase și o să-și dea seama că s-a întors Chavel. O să înțeleagă mesajul. „Ne-au atacat pieile roșii!“. Doar el îl poate descifra. Chavel observă că mâna lui Carosse apucă mai strâns revolverul ascuns în buzunar. Ceea ce spusese nu era suficient pentru a dovedi că omul este un șarlatan. Era capabil să se folosească de orice minciună pentru a obține efectul emoțional dorit. Trebuia să înalțe între ei un zid indestructibil. — Și dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
cu adevărat ucigaș? —E război, Mademoiselle, răspunse el cu o sinceritate absurdă. Apoi se depărtă de ea făcând câțiva pași de-a lungul balustradei și, scoțând pistolul din buzunar, îi amenință pe amândoi plimbând arma de la unul la altul: țeava revolverului îi unea acum. Stinge lanterna! Dinspre sat se auzi un orologiu bătând ora șapte. Chavel numără cu amărăciune cele șapte bătăi: era ora care-i amintea de culoarul cu zgură, de zidul gol și de moartea celuilalt. Își spuse că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
dobândită acolo unde s-a născut Veșnicia, omul răzbate prin focul războiului, învinge starea de prizonier în lagărele rusești, participă la o spectaculoasă evadare, terminată în chip fericit, nu se lasă doborât de „Noile rândueli” impuse cu tancul și cu revolverul, iese viu și puternic din iadul Canalului Dunărea-Marea Neagră, redevine țintă a acelorași noi autorități, dar supraviețuiește. Și nu oricum, ci cu demnitate, cu credința nealterată, cu fruntea sus. Este, aș îndrăzni să scriu, modul și modelul prin care românul
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
-ul nu-l mai puteau reține în asemenea cazuri. Și totuși fusese un om care înfruntase fără teamă uragane și taifunuri și n-ar fi șovăit să se lupte și cu o duzină de negri neînarmați având drept singur ajutor revolverul. Uneori dna Nichols își trimitea la hotel fiica - un copilaș palid și posac, de vreo șapte anișori: Te caută mama, zicea ea pe un ton plângăreț. — Bine, draga mea, răspundea căpitanul Nichols. Se ridica imediat în picioare și-și însoțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
voi mai spune nici un cuvânt care să te supere, nici n-am să te mai văd, ca să sufăr atât. Atunci voi fi liniștit, fiindcă n-am să te mai iubesc! Dacă în clipele acelea aș fi avut la îndemînă un revolver, cred că mi-aș fi zburat creierii fără nici o ezitare. Nu mai jucam teatru de rândul acesta. Toate cuvintele pe care le rosteam erau fotografii credincioase ale simțămintelor mele. Izbucnise, printre prefăcătorii, adevărata mea fire și ea vorbea acum. Și
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
grijă. Într-o zi, Alexa, sora Mihaelei, veni s-o ia de la școală după ora întîi. ― Ce s-a întîmplat? făcu ea speriată. ― Tata... nu mai este... Își făcuse seama, acolo, la cazarmă, în biroul lui, cu un glonț de revolver în tâmplă. Gurile rele șopteau că era vorba de niște fraude. ― Bietul tata! Cum a trebuit să sfîrșească! Îți jur că era nevinovat. Dacă ar fi furat, ne-ar fi rămas ceva de pe urma lui. Or, mama n-a avut nici
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
să mor singur, neștiut de nimeni. Câți oameni se pricep să dispară când trebuie? Adică atunci când sânt iubiți, stimați, în plin apogeu, între suișul luminos și coborâșul sumbru? Asta e marea artă, să știi să mori frumos! Și scoțând un revolver își trase un glonț în inimă. Oare marea artă în iubire nu e să rupi când ești pe culme? De ce să aștepți descompunerea simțămintelor, inevitabilele certuri, înjosiri, invective, care scoboară în mocirlă cerul dragostei? De ce să aștepți mușcăturile înveninate ale
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
telegramă apocrifă, o pândi în preajma locuinței amantului ascuns într-o mașină de piață. După ceasuri grele de așteptare, în sfârșit a apărut grăbită, deschise poarta și se făcu nevăzută în casă. Bărbatul năvăli în cuibul îndrăgostiților și cinci gloanțe de revolver curmară viața rivalului. ...Acum se judeca procesul. Toți eram de părere că acuzatul avea să fie achitat, chiar dacă crima fusese premeditată. Doamna Bogdan însă (Amely, cum îi spuneam) osândea cu înverșunare pe soția infidelă. ― Cum a putut, ticăloasa, spumega ea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
pe urmele unei fetișcane care-mi zâmbi angajant ca s-o uit după trei minute și să mă opresc pe strada Bărăției în fața unei vitrine ou puști de vânătoare și arme de tot soiul. ― Ce-ar fi să cumpăr un revolver? Am să i-l arăt Alexei: Nu credeai că mă sinucid? Ei bine, se va vedea! Deocamdată am făcut rost de armă. Înainte de a mă hotărî, intrasem deja în magazin. Patronul îmi arătă câteva revolvere, și mari și mici, unele
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ar fi să cumpăr un revolver? Am să i-l arăt Alexei: Nu credeai că mă sinucid? Ei bine, se va vedea! Deocamdată am făcut rost de armă. Înainte de a mă hotărî, intrasem deja în magazin. Patronul îmi arătă câteva revolvere, și mari și mici, unele vechi, demodate, cu butoi, altele minuscule ca niște jucărioare. ― Nu-mi plac. N-aveți altele mai bune? ― Pentru ce vă trebuie? ― Vreau să-mi zbor creierii, i-am răspuns cu tonul cel mai natural de pe
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
adăugă cu cinism: ― Pentru așa ceva oricare e foarte potrivit. Tot treaba aia o face. Perfect logic omul de după tejghea, dar simplist, fără un pic de fantezie. E de-a dreptul barbar să-și ridice cineva viața trăgând de limbă un revolver oribil, cu butoi, sau să se arunce sub roțile unui Ford desuet în loc să prefere un somptuos Roll's sau măcar Cadillac. Așa că am ales un Browning mic, cu prăselele încrustate în sidef. O adevărată bijuterie în miniatură. Negustorul mi-a
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]