2,803 matches
-
de emoția prin care a trecut. — Cu astea trei degete întinse a ordonat pericolului să se în depărteze de mine, îi încredințează pe ceilalți. Dacă ați băga la cap ce vă-nvăț eu, n-ați mai avea nevoie de amulete ridicole și de farmece stupide ca să vă protejați viața, suduie Rufus printre dinți. Avansează repede spre centrul încăperii, fără să le dea timp celor dinăuntru să-și revină din mirare. Da’ tu pe unde mama mă-tii umbli? se năpustește la
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
compromisuri, nici asimilare te pune în fața a două soluții: ori o suprimi, ori o tratezi cu toleranță, și iei toate măsurile să o aperi de molestările celorlalți. Iar religia evreilor posedă totuși un cod moral intrinsec. Poți să-i consideri ridicoli, dar sunt complet inofensivi. Se gândește apoi la frământările prietenului său. Dispariția omului aceluia. Ar vrea să-l ajute, deși nu prea știe cum. Pentru moment nu este sigur decât de un singur fapt: din moment ce Augustus respectă carta libertăților religioase
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
romanul Amintiri din copilărie adoptă o exprimare degajată, singurul declanșator comic constituindu-se în caracterul amuzant al întâmplărilor amuzante, în basmele sale, dintre care se remarcă Povestea lui Harap-Alb, utilizează tehnica lui Rabelais, prin transformarea situației inițiale grotești în contexte ridicole, ce stârnesc râsul receptorilor. Umorul este componentă esențială a creației lui Ion Creangă, și se regăsește în opere sub diferite înfățișări, ceea ce conduce automat la evidențierea în mod diferit a unor aspecte vitale. Naratorul parcurge o întreagă gamă de particularități
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
-i mai și vorbesc, iar singura consolare pe care o am este că atunci când stă jos, îmi dispare pofta de mâncare. Mă gândesc că de fapt, el crede că sunt dulce și sunt sigură că știe că am această slăbiciune ridicolă pentru el, dar mă îndoiesc că petrece prea mult timp gândindu-se la mine, cel puțin nu și când e Geraldine prin apropiere. Geraldine a început munca aici cam prin aceeași perioadă ca mine, iar ceea ce mă omoară de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
stupiditatea lor. Și așa merg ele în Mortons, Tramp, Embargo: locuri anonime unde agață bărbați anonimi. Dacă au noroc, aceștia le invită la cină și le plimbă prin împrejurimi cu Ferrari-ul înainte să dispară de tot în noapte. Nu fiți ridicoli, normal că nu mă duc cu ele, dar oricât de tare le-aș disprețui stilul de viață, o parte din mine, doar una mică, moare să aibă și ea parte de așa ceva. Dar nici nu merită să mă gândesc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
-o de la prima vedere pe una dintre aceste frumuseți? ― O, da, spune Lisa. După ce și-a terminat treaba, a rămas la biroul recepției și am pălăvrăgit întruna. ― Cred că a pălăvrăgit cu Lisa, spune Sophie. ― Nu, zice Lisa. Nu fi ridicolă, dragă, era interesat de tine. Dar e al naibii de evident că nu crede ce spune, și chiar și eu îmi pot da seama că a fost fascinat de buzele ei bosumflate și părul ciufulit, aranjat ca și cum abia s-ar fi sculat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
că suntem cu toții de acord că nu e o combinație prea bună. Așa că sunetul telefonului cu un apel de interior este o ușurare bine-venită, care îi distrage atenția de la problemele ei. ― Eu sunt, spune Geraldine, ceea ce este de-a dreptul ridicol, pentru că știe bine că numărul ei îmi apare pe aparat. Vrei să ne vedem la cantină la o ceașcă de ceai? Orice, numai să rup cu monotonia acestei slujbe, și cu durerea că Ben nu mă vrea. Desigur că vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
prea bine. Dar sincer, nu-mi pasă. Destul că e aici. Cu mine. În seara asta. ― Al naibii de plictisitor, dau eu răspunsul stas. Mă tot gândesc c-ar trebui să mă gândesc la alte locuri de muncă, dar apoi capăt speranța ridicolă c-or să mă promoveze. ― Ar trebui s-o facă, spune Ben. Știu că-i rescrii majoritatea materialelor Geraldinei, și o faci foarte bine. ― De unde știi? Nu-mi vine să cred că știe asta. ― Ei, haide, spune Ben zâmbind. Geraldine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
fel ca internetul. Când și-a terminat de completat formularul, Jemima completează și detaliile contului personal pentru transferul direct al banilor și merge înapoi la recepție. ― Ăăă, eu n-am mai fost la sală până acum, spun, simțindu-mă ușor ridicolă, în timp ce blonda îmi dă un teanc de hârtii cu programul și informații despre sală. ― Nici o grijă, mă încurajează ea cu un zâmbet cald. Mulți dintre cei de-aici au fost în aceeași situație. Trebuie să-ți facem o apreciere pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
tu? ― Merge, Ben, merge. Nu te-am mai văzut de nu știu când, ce-ai mai făcut? ― De fapt, am vești. Vocea lui Richard se transformă în șoaptă. ― Cunosc un medic bun. ― Ce? ― Ai lăsat vreo tipă gravidă. ― Nu fi ridicol, spune Ben și începe să râdă. N-am lăsat pe nimeni gravidă, nu e nici o șansă! Nu, de fapt am fost azi la un interviu pentru o slujbă. ― Grozav, ce fel de slujbă? ― Haide, Rich, poți mai mult de-atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
câteva secunde nu-mi mai aud decât bătăile inimii mele, care-mi bubuie în urechi, iar când revin pe pământ, totul în jurul meu începe să se rotească cu viteză. Ridic receptorul, iar când Ben răspunde la capătul celălat, eu - ființă ridicolă ce sunt - aproape că rămân fără suflare. ― Ben? spun, și încerc să mă clamez, să respir adânc. Sunt Jemima. ― Bună, îmi răspunde el, și încep să mă relaxez, pentru că nu m-aș fi așteptat ca Ben să pară atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
după canapea. O scoate și și-o înfășoară în jurul trupului ca să-i țină de cald: Jemimei Jones îi e deseori frig, pentru că nu mai are căptușeala care-i încălzea oasele. ― Uită-te la tine, spune Geraldine. Ești slabă. ― Nu fi ridicolă, îi răspunde Jemima. Cu greu pot trece drept o persoană slabă, încă mai am grăsimea asta aici. Și apucă ce a mai rămas din grăsimea de pe coapsele ei: lăsați-mă să vă spun că nu e deloc multă. ― Care grăsime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
poate n-o să-l plac eu pe el, dar asta e un pic irelevant, pentru că niciodată n-am mai avut de ales. Știu că lucrurile stau altfel acum, știu că nu mai arăt cum arătam înainte, dar pare în continuare ridicol că aș putea să nu plac pe cineva care mă place. Dacă nu sunt cum speră el? Dacă poate să vadă dincolo de această iluzie și dă de fata grasă și nefericită? La urma urmelor, până nu demult eram un obiect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
gătește! Jemima, orice ai face, nu-l lăsa să-ți scape. ― N-o să-l las, dacă am să pot, dar de fiecare dată când mă uit la el mă întreb ce face el cu una ca mine. ― Jemima, nu fii ridicolă. Are noroc să aibă una ca tine. ― Hmm. Poate, spun eu, cu toate că n-o prea cred. ― Și ia zi, crezi că diseară va avea loc marea seducție? ― Doamne! Nici nu m-am gândit la asta. E aproape prea bine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
mă mai deranjez să-i spun că deja mă plictisesc. ― Știu că nu e o soluție pe termen lung, dar pe termen scurt, dacă te plictisești, ai putea veni oricând să lucrezi la sală. ― Să fac ce? Am o viziune ridicolă cu mine ținând ore de aerobic. ― Ce zici de promovare? N-am pe nimeni în afară de Jenny, și știu că-i e greu să se ocupe de tot de una singură. Da, chiar așa, mă gândesc eu. Lui Jenny iar plăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
nopții tot nu primesc nici un semn de la el și mi se face rău de îngrijorată ce sunt. Dacă eram acasă, aș fi știut ce să fac, dar aici nu știu nici măcar cum se cheamă spitalele, și oricum probabil că sunt ridicolă, poate c-a intervenit ceva. Mă bag în pat și mă uit la televizor, încercând să-mi iau gândurile de la tot, dar de fiecare dată când aud ceva, orice zgomot cât de mic, îmi ciulesc urechile și mă aștept să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
sunt cearceafurile? Știu pe naiba. Într-o panică totală, caut disperată cearșafuri de schimb prin dulapul de pe hol, în cel de la baie, prin șifonierul din cameră, dar nu găsesc nimic. Așa că în cele din urmă, deși mă simt un pic ridicolă, pun mâna pe telefon și sun la sală. ― Charlene? Sunt JJ. Sunt bine, tu? Brad e pe acolo? A, e într-o ședință? Îmi poți face o favoare? Poți să-l întrebi unde sunt cearșafurile curate? E o urgență. Aștept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Ceilalți Își imaginau că Harry alerga pe undeva pe-afară după vreo pasăre exotică sau era deja la bar cu un cocktail exotic În față. Walter Însă o văzuse pe Wendy coborând din autocar ținând În mână sforile pălăriei ăleia ridicole. Atunci și-a dat seama: al doisprezecelea pasager. Cum de făcuse o asemenea greșeală? Nu-i trebui mult să-și dea seama de răspuns. Domnișoara Chen, Natul. Începeau deja necazurile. Boala, pasagerul lipsă. Nu te prosti, i-am strigat eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
o aventură nemaipomenită să doarmă În copaci. La fiecare masă, laudă fiecare fel de mâncare neobișnuit, spunând că nu au mai mâncat niciodată atâtea delicatese necunoscute și insecte gustoase. Heinrich a fost șocat să afle că turiștii credeau acea poveste ridicolă despre podul stricat. Dar s-a simțit ușurat că avea mai mult timp să-i scoată din situația dezastruoasă. Avea să mai aștepte câteva zile, sperând că turiștii se vor plictisi de această aventură și că tribul va realiza că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
făcută din tinichea de două parale. Asahara Shōkō a avut puterea necesară de a-i convinge pe oameni de povestea lui veche (mulți chiar au venit să-i ceară asta). Conștiința lor s-a bazat pe povestea respectivă. O narațiune ridicolă, însăilată în pripă. Pentru cei „din afară“ nu era decât o poveste fără fond. Dar, de fapt, pentru „inițiați“, narațiunea avea o consistență violentă: „Să luptăm și să vărsăm sânge pentru ceva.“ Din această perspectivă, într-un sens limitat, Asahara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
din organizație devenea din ce în ce mai ciudată, dar nu mi-am închipuit că vor ajunge până la sarin. Era o organizație care spunea că nu omoară nici un gândac. Când eram în Aum, am auzit că Ministerul Științelor și Tehnologiei a făcut niște greșeli ridicole, deci nu credeam că pot face ceva atât de complicat. La televizor și în ziare, Aum era declarată ca fiind vinovată, iar Jōyū (Fumihiro) a infirmat orice fel de legătură cu atacul. La început am avut tendința să-i cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
înăuntru. Știam că ai să vii. ̨ ți mulțumesc, spuse femeia simplu, privindu-l cu recunoștință. Vino cu mine, te rog! Filip o urmă fără să scoată o vorbă. Nu-i plăcea să i se mulțumească. Se simțea jenat și ridicol. Prefera să fie ignorat, ceea ce i se și întâmpla în meseria pe care tocmai o părăsise. De regulă oamenii îi mulțumeau, dar nu ca acum. Erau mulțumiri convenționale, din vârful buzelor, însoțite de un zâmbet absent, un rictus de complezență
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Erai o prezență demnă și utilă în oraș, îmi închipui. Îți râzi de mine?! Demnă și utilă..., îl îngână Carol. Pe naiba! Ajunsesem să semăn cu leul meu împăiat. Unii chiar începuseră să ne confunde. Eram un caraghios inutil și ridicol. Un figurant dintr-o mie la perpetuul bal mascat din grădina publică, la care participau copii în costumașe de marinar, cu genunchii juliți, însoțiți de guvernante nemțoaice cu ochelari pe nas și cu câte o cărticică în mână, deschisă la
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
imperfect simetrică, dar că e perfect asimetrică și că tocmai această asimetrie face chipul uman recognoscibil și memorabil. Fotografiam numai fața clienților, căci foarte puțini dintre ei mai vroiau să se pozeze cu Leo. Poate pentru că masca și rolul lor ridicol de vodevil ieftin deveneau mai evidente în vecinătatea lui. Odată ajuns acasă, am revelat jumătatea din dreapta a feței, după care am întors clișeul și am revelat aceeași jumătate în partea stângă. Experiența mi-a reușit din plin. Am rămas consternat
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
frică. Am crezut o clipă că n-am s-o mai pot face. Acum însă totul depinde doar de mine. Sunt din nou propriul meu stăpân. Am câștigat jocul. S-a dus pe Apa Sâmbetei și visul urât și sentimentul ridicol al atașării. S-a dus și Filip. Dacă vrea să-mi mai stea prin preajmă, n-are decât să se facă din nou îngrijitor de cimitir, să tundă iarba, să strângă mucurile de țigări de pe mormântul meu..." "Oare ce mi-
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]