1,913 matches
-
care nu mă puteam despărți: „A, nu, eu suport căldura”. „Eu, în schimb, nu, râse Laura, așa că mă duc să fac o baie. La revedere”. Și m-a lăsat să mă dau singur cu capul de ziduri, ca să ies din ridicol. A doua zi m-am plimbat ceasuri întregi pe coridoarele din jurul laboratorului, care se afla într-o altă aripă a clădirii, unde în mod normal n-aveam ce căuta. Laura nu apărea deloc și simțeam un gol din ce în ce mai înăbușitor în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
simplu cioplitot de cruci! În zadar, vrei să te minți. În zadar, vrei să-i minți pe alții. Trebuie să te consolezi cu acest adevăr, nu-ți mai da aere, nu te mai învârti ca un păun, ferește-te de ridicol, domnule Daniel. Laura semăna într-un fel cu tata. Vroia să mă vâre din nou în cușca mediocrității mele, să mătur de-acolo toate cojile viselor mele, să renunț la tot, să-mi vâr nasul ca într-o murdărie în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
În clipa aceea, În fața schimbului de cuvinte dintre cei doi adversari, văzând În față-i trupurile dezarticulate ale medium-ilor, În laturi pe dervișii care Încă tresăreau gemând, podoabele demnitarilor În dezordine, Își recâștigase darul lui cel mai autentic, simțul ridicolului. În momentul acela, sunt sigur, a hotărât că nu mai trebuia să se lase Înspăimântat. Poate că poziția lui, deasupra tuturor, Îi dăduse un sentiment de superioritate, În timp ce observa din Înălțimea avanscenei adunătura aceea de smintiți pierduți Într-o răzbunare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
nu va fi posibil, l-a provocat, preconizând că se va da bătut, dar și mai mult, ca să-i dea un spectacol de fatuitate. Oh, Îl cunoștea bine, bătrânul conte, știa că la oamenii din părțile acelea Încăpățânarea și simțul ridicolului Înving până și teama. L-a obligat să ridice sfidător tonul și să zică „nu“ În mod definitiv. Iar ceilalți, din aceeași temere, au preferat să-l ucidă. Pierdeau harta - le rămâneau secole Întregi s-o mai caute -, dar salvau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
mai sus, tot Dragomirescu va fi cel care va coordona prima teză de doctorat din România dedicată avangardismului poetic. Paradoxalul, donquijotescul Alexandru Macedonski a fost - împotriva naturii sale solare - un susținător al simbolismului decadent francofon, pozele sale „macabre” expunîndu-l adesea ridicolului. Simbolismul și decadentismul autohtone sînt defazate cu 15 pînă la 20 de ani față de apariția în Le Figaro a manifestelor lui Jean Moréas și, respectiv, Anatole Baju. Primul nostru manifest simbolist, „Aprindeți torțele!“, al lui Ion Minulescu’ din Revista celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mii de volume, dar nimeni n-a izbutit să o exprime mai plastic și mai concentrat în două imagini”; „Hurmuz găsește cuvîntul, îl trîntește și trece ușor înainte, avînd aerul că-și urmărește fabula care, de fapt, e inexistentă”; „Ideia ridicolului și nimicniciei omului față de necunoscut, precum și ideia nonsensului general al existenței se degajează la fiecare pas în opera lui Hurmuz. Pentru mentalitatea mediocră Hurmuz apare ca incoerent și dezechilibrat — de aceea producția sa nici nu se adresează mulțimei”; „Cînd cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
intrat În casă și să realizez că mama ta, În mod evident, știa. Dan Își duse mîna la inimă cu un gest solemn. — Jur că dacă ne mai logodim vreodată, n-o să mai afle nimeni Înaintea ta. Cum sună asta? — Ridicol. Dar cuvintele lui avuseseră efectul dorit. Am zîmbit cu gura pînă la urechi și m-am lăsat luată pe sus, Într-o Îmbrățișare. — Bun. Acum hai să-i sunăm și pe ceilalți. Mai Întîi l-a sunat pe Richard, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
păzi. Nu spun să nu fiți prietene, dar că ai putea să o ții la distanță. Ar fi mai indicat ca o vacanță ca asta să nu se repete. Inspir adînc, clătinînd capul la absurditatea discuției. E totul atît de ridicol, că mi-e aproape imposibil să mă supăr. Mi se pare caraghios. Sigur că Lisa e superbă. Nu trebuie decît să arunci o privire ca să constați asta. Dar Îmi e și o prietenă foarte bună. — Uite ce e, Linda, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
-mă pînă În baie, mă privesc cu ochi Încețoșați În oglindă și Îmi mai scapă un geamăt, căci femeia strălucitoare de aseară a fost Înlocuită de un monstru cu fața umflată de somn. Cam așa arată trecerea de la sublim la ridicol. Înghit două tablete de Nurofen, după care Îmi tîrșîi picioarele spre bucătărie ca să fac niște cafea. La zece și jumătate, izbutesc În sfîrșit să mă Îmbrac și sînt pe cale să mă duc la Polish, pentru un mai mult decît necesar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
război. Și iată-i că au reapărut, ieșind din pădure. Înaintau făloși, stând însă invers în șa, cu fața spre coada cailor, și strigând de mama focului. Vocea le răsuna puternic din pricina scutului ținut în fața gurii. Călărind în felul acela ridicol, întretăindu-se, ciocnindu-se, ferindu-se, au aruncat cât colo scuturile, și-au încordat arcurile și, galopând în jurul stejarului, au început să tragă o ploaie de săgeți asupra pieilor atârnate. În acea agitație haotică riscau să se lovească între ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
În transă În ritmul acelei melodii care bubuia din boxele negre Învechite, suspendate pe trepiede din metal. Dansurile actuale, sugestivă evoluție a celor din vremea lui Camnden Palace, se reduceau la o legănare descompusă În ritmul unor sunete hipnotice. Erau ridicole când le priveai și stânjenitoare când le imitai. Se putea evita ridicolul doar dacă abandonai orice constrângere și te mișcai la fel ca toți ceilalți. Acolo unde toți sunt ridicoli, cine nu dansează este cel mai ridicol. Maja nu dansă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
suspendate pe trepiede din metal. Dansurile actuale, sugestivă evoluție a celor din vremea lui Camnden Palace, se reduceau la o legănare descompusă În ritmul unor sunete hipnotice. Erau ridicole când le priveai și stânjenitoare când le imitai. Se putea evita ridicolul doar dacă abandonai orice constrângere și te mișcai la fel ca toți ceilalți. Acolo unde toți sunt ridicoli, cine nu dansează este cel mai ridicol. Maja nu dansă. O lege nescrisă interzicea dansul celor trecuți de treizeci de ani. Rămase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de parcă avea de-a face cu un nebun. Marie făcu prezentările, adoptînd cu ironie un ușor ton monden. - Comandant Lucas Fersen... Christian Bréhat, logodnicul meu... Lucas Își vîrÎ arma la loc În teacă, ocărîndu-se În sinea lui, perfect conștient de ridicolul intervenției. Prestigiul i se dusese pe apa sîmbetei. Trebuia acum să se mai și piardă În scuze În fața acelui tip și să iasă plouat pe ușă, lăsîndu-l cu bomba aceea. - Îmi pare rău... zise el, adoptînd formula minimă, Înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cădere perfuzia de care era legat și monitorul pe care-l luase drept un ecran radar. Trîntit pe jos pe dalele camerei de spital, Lucas se holbă la Marie, al cărei chip arăta o intensă stupefacție, și putu măsura Întreg ridicolul situației. - Un coșmar... Îngăimă el ridicîndu-se În șezut. Cu cine vorbeai? Întrebă el, bănuitor. - Cu medicul. A ieșit tocmai Înainte ca dumneata... Îl cercetă cu privirea. - Parcă ai fi văzut o fantomă. - N-ai plecat la Plymouth? reluă el sec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fundamentală devenise indispensabilă pentru ca societatea să poată supraviețui - o mutație care să refacă de o manieră credibilă simțul colectivității, al permanenței și al sacrului. Asta arată de asemeni În ce măsură chestiunile filozofice Își pierduseră, În conștiința publică, orice referință clar definită. Ridicolul total În care căzuseră brusc, după decenii de supraestimare absurdă, lucrările lui Foucault, Lacan, Derrida și Deleuze nu avea să lase deocamdată câmp liber nici unei gândiri filozofice noi, dimpotrivă, avea să-i discrediteze pe toți intelectualii aparținând „științelor umaniste”; acapararea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
pot de în vârful picioarelor spre seră, traversez rapid casa și urc scările. Când mă aflu în camera mea și ușa e închisă bine, mă prăbușesc pe pat, cu o dorință nebună de a râde de propria mea ușurare, de ridicolul și de stupiditatea absolută a situației. Apoi mă ridic și mă uit pe fereastră. Îi zăresc pe toți trei lângă heleșteu. Nathaniel le arată ceva cu un băț. Mă grăbesc în baie, dau dușul la maxim și stau sub jet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
la valiza mea. Unde te duceai ? Îmi dreg glasul. — Păi, mă gândisem să mă duc în... Cornwall. — Cornwall ? Se uită lung la mine. — Îhâm. Îi arăt bilețelul cu trenurile, și-mi vine un chef nebun să râd cu poftă de ridicolul întregii situații. Nathaniel se sprijină de balustradă, cu degetele mari în buzunare, și privește scândurile de lemn ale podului. — Și... unde-ți sunt prietenii ? — Nu știu. S-au dus. Și nu sunt prietenii mei. I-am dat una lui Guy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ce să mai creadă. Și de sclipiri poleite. Fărîmițe secrete și strălucitoare de Încîntare. De fiecare dată cînd Îi prind privirea și Îi aud glasul, parcă-mi trece o săgeată prin inimă. Ceea ce e total ridicol. CÎt se poate de ridicol. Connor e prietenul meu. E viitorul meu. Mă iubește și eu Îl iubesc și mă mut cu el. Și vom avea parchet, obloane și bucătărie cu blaturi de granit. Na. Na. CÎnd ajung acasă, o găsesc pe Lissy În genunchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
se insereze un al treilea partid politic american, până acum fără succes, ba chiar cu efecte perverse remarcabile. Fie că e vorba de ultraconservatorii Pat Buchanan sau Ross Perrot (magnat texan care a candidat la președinția Statelor Unite, ridicând la cub ridicolul deja substanțial al campaniilor electorale), fie că e vorba de stângistul ecologist Ralph Nader, soluția celui de‑al treilea partid a fost până acum compromisă. Rămân așadar franctirorii, de la excentricii consecvenți la spiritele cu adevărat lucide și independente. Unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
de a continua să trăiască în același colț pierdut sub aripa unui avion. Cât de mărunt părea totul privit de la trei mii de metri altitudine! Cât de neînsemnată era problema lor față de problemele lumii către care se îndrepta! Înțelese deodată ridicolul acțiunii sale, stupiditatea efortului său și simți dorința de a-i striga pilotului să se întoarcă, să-l lase din nou pe pământ, pentru că era în zadar să călătorească spre un oraș de două milioane de locuitori în căutarea cuiva care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de macetă în saci, care plesniră lăsând să le scape un pământ roșiatic. — Ce se întâmplă acum? Nu e nimeni, traduse José Correcaminos. Albii au fugit... — Dumnezeu fie lăudat! Se ridică în picioare scuturându-se de praf și simțindu-se ridicol. Avu impresia că și războinicilor li se va întâmpla la fel, după ce s-au târât prostește spre un dușman inexistent. În tăcere, luară în stăpânire tabăra. Nu era un suflet, nici măcar un câine sau o biată pisică abandonată, dar cămara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
pichetau ceva ce se numea Conferința Coaforilor din Vestul Angliei. Auzind că scopul lor era reciclarea cantităților de păr pe care coaforii le lăsau, în mod normal, pe podea, Alice și-a simțit temerile risipindu-se. Totul suna așa de ridicol încât, pur și simplu, trebuia să fie adevărat. În plus, oare Jake mai avea timp, în viața lui, de o aventură? Lui Alice i se părea că nu. Așa cum nici căsuța lor nu mai avea loc pentru alte materiale de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
simțind În spate ghearele fricii și aștep- tându-mă ca nebuna să sară la mine din clipă În clipă. Cum fusese posibil să ajung să fiu perturbată În lumea mea invinci- bilă tocmai eu, care disprețuiam binele și răul ? Cât de ridicol și de Înjositor să pățesc tocmai eu așa ceva ! Cum de nu puteam să o „ventilez“ pe Carmina prin poezie ? Și, În caz că aș fi reușit, la ce i-ar fi folosit ei cu adevărat ? Între timp trecuseră două autobuze care duceau
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
legi, propria organizare socială și spiritualitate, iar În decurs de jumătate de secol iată-i agonizând În iluzia unei lumi mai bune, cu o sticlă de alcool În față. Care lume ? A noastră, a celor din sud, pe care culmea ridicolului este că ei nu au văzut-o decât la televizor. iată cum se poate ucide un popor prin alienare ! — Asta nu poate explica totul, se aude o voce masculină din spate, cu un puternic accent slavon. Există popoare tari ca
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
groază, simțind în spate ghearele fricii și așteptându-mă ca nebuna să sară la mine din clipă în clipă. Cum fusese posibil să ajung să fiu perturbată în lumea mea invincibilă tocmai eu, care disprețuiam binele și răul ? Cât de ridicol și de înjositor să pățesc tocmai eu așa ceva ! Cum de nu puteam să o „ventilez“ pe Carmina prin poezie ? Și, în caz că aș fi reușit, la ce i-ar fi folosit ei cu adevărat ? Între timp trecuseră două autobuze care duceau
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]