26,768 matches
-
detaliu încrustate în partitură și cu lipsa de coordonare a ansamblurilor de final de act, se situează frumusețea sonoră a corurilor extrem de nuanțat gândite de minunatul Stelian Olariu și de excelenta sa falangă de coriști. În general, spectacolul are un ritm alert și o atentă veghe asupra păstrării limitelor bunului gust (regia Marina Emandi-Tiron). Scenografia ne plasează într-un orient stilizat cu câteva costume frumos colorate și multe perdele ca de salon provincial (obsesia perdelelor a cuprins și costumul de amazoană
Politica pașilor mici by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15755_a_17080]
-
-și reîncarce modalitățile de expresie cu aer proaspăt, curat, eliberat de factorii poluanți, de stilul oficial condiționat de morga și codul cultural al oficialităților. Această curățare și purificare este eliberatoare și dă sens unei direcții, unei evoluții, ține pasul cu ritmurile lumii în care artiștii trăiesc. Împrospătarea lor, un exercițiu continuu, se va vedea în ceea ce fac pe scenă, va contamina mințile și sufletele celor ce îi privesc. Sînt luni bune de cînd l-am revăzut pe Brook spunînd aceste lucruri
Aer proaspăt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15732_a_17057]
-
ultimul an al existenței lui Schubert. Mihaela Ursuleasa le aude "împreună". Amploarea, complicațiile de scriitură atestă faptul că omul inspirației, al ideii imediate, evita modelele lirismului său spontan. Ceea ce era cândva instinct muzical, la mica pianistă nu și-a temperat ritmul de regenerare (în fond, acesta este problema devenirii copiilor-minune). Pianistica ei este atât de perfecționată, printr-un antrenament fără răgaz, încât chiar această interpretare arată a comprima două secole de succesive rafinări ale tehnicii instrumentale. Tot ce era allegro este
Jocul cu mărgelele de sunet by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/15773_a_17098]
-
individualizat. Pianista intră în această experiență cu aceiași autoritate. În stil, anvergură, disciplină a sunetului, claritate a expunerii, transparență a țesăturii complicate. Romantică într-o seară, lucid antrenată în lanțul de intenții altfel modelate clasic-modern de structurile bartókiene. Până la frenezia ritmurilor populare ungare care antrenează a treia mișcare. Un brio orbitor. Transmisiunea radiofonică internațională a acestui program preluat prin Uniunea Europeană de Radio de 25 de radiodifuziuni din lume aruncă pe unde o imagine de necrezut a unei Românii în care se
Jocul cu mărgelele de sunet by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/15773_a_17098]
-
de puține ori pregnantă. Știa să conducă un dialog, să strunească excesele cutărui invitat prea temperamental, să stimuleze confesiunile altuia prea timid. Ajungea repede la temă și revenea la ea cu iscusință, atunci cînd înclinația spre divagație a interlocutorului amenința ritmul emisiunii. Mai presus de toate acestea, Stelian Tănase era - este! - un om cu idei. în ciuda aparențelor, oamenii cu idei nu sînt prea mulți. Mai ales cu idei de televiziune. în plus, cartea lui de vizită îl recomanda cu prisosință tocmai
Frica de normalitate by Petru Cimpoeșu () [Corola-journal/Journalistic/15760_a_17085]
-
ceremonialul decît hrana propriu-zisă. Țiganca, de o frumusețe stranie și sălbatică, să tot fi avut, așa, cam vreo 25 de ani, stătea inertă, cu privirea pierdută pe geam, și doar brațele i se mișcau încet, vibrau mai bine zis, în ritmul în care puradelul își mișca buzele. Dar la un moment dat, la o curbă poate, sau la o mișcare mai bruscă a vagonului, acesta abandonează țîța, se uită fix, de jos în sus, la maică-sa, își ridică apoi capul
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15769_a_17094]
-
și, la nevoie, de a-și îndrepta judecățile. Scriitorul primește la ziar scrisori, i se aduc mulțumiri sau este înjurat, reproduce lungi fragmente și răspunde la întrebări. Laudele îl măgulesc, cu cei care îl contrazic e intolerabil. Astfel, forma și ritmul "jurnalului" este într-o continuă mișcare. Jurnalul de scriitor este un barometru al vieții social-economice și politice din Rusia sfârșitului de secol IX. Reforme, legea justiției, ortodoxia, războiul ruso-turc din 1877, procese răsunătoare în epocă, scriitori ruși (Pușkin, Nekrasov, Tolstoi
Jurnal de portrete by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15761_a_17086]
-
scării valorilor adevărate. Când trenul a venit, abia pufăind, din greu, cu mustățile lui mari de abur, m-am urcat în el printre țăranii cu desagi care se duceau la Sighișoara, în vagonul ce trăznea a formol, proaspăt dezinfectat. În ritmul roților, care totdeauna mă pune pe gânduri, am scos carnetul de note din buzunar și cu un căpățel de creion, prost ascuțit, am notat ziua: 6 oct. Daneș. Răsfoindu-l, am dat de o însemnare mai veche și nedatata, în
În tren by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15770_a_17095]
-
nu putem rămîne/ În lumile după lumea/ Ce-n viitor va fi/ Soț și soție vom fi." Cuvintele acestea, de la începutul secolului al XVIII-lea, poartă în ele semnul universalității. Tocilescu a mizat pe asta și a cîștigat. Sînt sunete, ritmuri, priviri, gesturi, stări pe care iubirea le poartă cu ea dincolo de rostiri care particularizează, dincolo de frumoase costume japoneze, de constrîngerile sociale, aceleași, pe care doar timpul și spațiul le îmbracă în alte forme. Alexandru Tocilescu ne provoacă în sensul cel
Răsărit de soare deasupra pădurii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15771_a_17096]
-
frumoase costume japoneze, de constrîngerile sociale, aceleași, pe care doar timpul și spațiul le îmbracă în alte forme. Alexandru Tocilescu ne provoacă în sensul cel mai profund să descoperim farmecul unui basm și zbuciumul din fiecare. Ne învață să ascultăm ritmul interior pe care ni-l revelă și muzica extraordinară compusă de Irinel Anghel și cîntată live, pe toată durata spectacolului. Acele sunete, în care acompaniamentul de shamisen poate fi intuit, de ce nu, sînt comentariul viu și acut, sfîșietor, demn și
Răsărit de soare deasupra pădurii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15771_a_17096]
-
scenograful său, drumuri ritualice și inițiatice sînt trasee pe care regula îi obligă pe toți să le respecte. Numai călătoria spre moarte, fantastic realizată pe scenă, este liber aleasă și asumată pînă la capăt, pașii cuplurilor se armonizează, își reglează ritmurile, își alungă frica și cheamă speranța împlinirii iubirii lor. Apa iese la iveală, susurul ei, limpezimea ei rece, moliciunea mușchilor și devine singurul martor al celor două sinucideri. Drumul acesta este ca un cîntec în care se mai aude doar
Răsărit de soare deasupra pădurii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15771_a_17096]
-
tablou" - o "diplomă" pe care scria "Cea mai sexy tipă". Dacă nu se putea ca să nu se nască aici pînă la urmă un Caragiale și un Vlad Țepeș, poate că încă se poate evita dezvoltarea nefirească și extrem de propice (în ritmul lui Făt Frumos) a simbolului tipului vulgar, bădăran și agresiv ("în ofensivă"), care ne bate la ușă. Concluzia firească a acestor observații e că cei de la Biblioteca Națională a României, în cazul cel mai fericit, și-au pierdut simțul umorului
În vizită la Biblioteca Națională by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/15780_a_17105]
-
vrea să dea autonomie literară acestor întîmplări, așa cum îndeobște vor scriitorii, ci parcurge un drum invers. Vrea să le reintegreze într-un complex de semnificații ce a devenit între timp opac ochiului neexersat. De aici structura aparent haotică, ruperile de ritm, dezordinea specifică realului care se păstrează în prozele lui Vasile Andru. Firește că și o estetică postmodernă a construirii textului poate fi invocată, scriitorul nu e nicidecum străin de montajul complex al prozei scurte optzeciste, dar insist să cred că
"Nu fac evocare, ci revelare" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15812_a_17137]
-
dă cu adevărat valoare filmului, este demersul lui documentar, această imagine a Mongoliei și a Ulan Bator-ului ce nu au ieșit, încă, cu totul dintr-o lume patriarhală dar care sunt deja, urâțite, schilodite, poluate de o industrie neperformantă, de ritmuri și moduri de viață improprii în care omul și câinele - odinioară suflete gemene, au devenit, acum, dușmani. Acest film belgo-mongol e rod și al colaborării a unor studiouri din cinci țări europene: el trimite, însă, la realitățile unei anume Europe
Made in Europa by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16149_a_17474]
-
revelație. Publicam eu însumi de cîțiva ani cronici literare și mi-am identificat brusc în Pompiliu Constantinescu principalul precursor. În afară de Perpessicius, în a cărui vicleană amenințare, nu mă puteam recunoaște, ceilalți critici interbelici practicaseră cronica destul de neregulat și nu în ritmul hebdomadar care mi se părea mie obligatoriu. Era evident pentru mine că Pompiliu Constantinescu era cronicarul prin vocație al generației lui. Nici n-a scris altceva. Cartea despre Arghezi din 1940 nu-l caracterizează absolut deloc, nici ideatic, nici stilistic
Criticul fără însușiri by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16153_a_17478]
-
textele scrise de el te provoacă și te cuceresc, ca pe vremuri. Nimic plictisitor La sfârșitul anului trecut, George Pruteanu a publicat două cărți: Partidul și partida și Cronica unei mari dezamăgiri. Împreună, ele constituie un recital publicistic, atrăgător prin ritmul alert, prin imprevizibilitate (o imprevizibilitate calculată) și prin umor. Și încă prin ceva: printr-o extravaganță de bun-gust. Patosul afișat de protagonistul recitalului este însă mai puțin convingător. Se simte că George Pruteanu face adeseori furtună într-un pahar de
Recital George Pruteanu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16155_a_17480]
-
miros, o voce, temperatura - creează breșe în real și zărești și auzi poezia, irealul cu misterul lui, auzi cum joacă tăcerile pe scenă și cum ți se naște relația directă și indestructibilă cu spectacolul, cu fiecare personaj în parte, cum ritmul interior se modifică și se pune în armonie cu acela al montării. Viața face hocus-pocus cu destinele noastre. Nu are loc nici-o modificare majoră în nimeni dacă nu este, măcar o dată, conștient de asta. Se întîmplă ca pogorîrea unei legende
E la nave va! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16133_a_17458]
-
preface în aburi și se înalță deasupra scenei. Plouă trist, monoton, banal, e cald și rece totodată. Destinul inflamat se întoarce la drumul său normal. Cu o singură diferență. Este asumat acum. Prezența cuplului de la oraș a perturbat minți și ritmul clar al trecerii timpului, agresîndu-i pe cei trei muncitori ai moșiei: Sonia, Vanea, Marina, dădaca cea bătrînă. Ziua s-a mutat noaptea și invers. Se bea ceaiul la prînz, iar noaptea e cuprinsă de agitație. De ce? Pentru că așa vrea profesorul
E la nave va! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16133_a_17458]
-
de rafinament, bun gust, cultură și probitate profesională într-un gen cinematografic care, prea adeseori, este invadat de excese, diletantism și kitsch. Chiar dacă la nivelul construcției dramaturgice filmul "Vatel" este destul de convențional -, plictisitor uneori, tezist alteori, cu frecvente căderi de ritm și tonus - el devine captivant, tocmai prin această "știință" a regizorului și a armatei sale de consilieri (istorici și specialiști în costume, artă culinară, stilistică florală) de a da viață unui anumit mod de a concepe lumea ca spectacol: de la
Filme europene la București by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16164_a_17489]
-
Alexanderplatz-ul din romanul lui Döblin, Michel Tournier, dar și Bettina von Arnim, Achim von Arnim și Clemens Brentano ale căror fantome rătăcesc încă prin amintirile scriitoarei din epoca studenției și prin sălile castelului Bellevue. Imaginile acestui oraș defilează într-un ritm accelerat ca în binecunoscutul film "Aleargă, Lola, aleargă" iar cititorul care nu o cunoaște pe Nora Iuga rămîne intrigat de fantastica ei tinerețe spirituală, căci puține sînt doamnele de vîrsta domniei sale care vizitează, fără false pudori, Erotikmuseum, privesc perechile de
Doamna cu licorna by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/16206_a_17531]
-
cel puțin de o sută de ori mai puternic decât cel de astăzi, iar România zăcea sleită de patru ani de război, realizăm catastrofa. În secul limbaj al cifrelor: "în primele șapte luni de la armistițiu s-au livrat într-un ritm alert, cantitativ, mult peste prevederile din Convenție, care se întindeau pe șase ani." În acea vreme, când încă nu se produsese ruptura de Tito, Ana Pauker îi mărturisea acestuia că rușii iau șapte piei de pe noi. Afară de plățile legate de
Cu istoria nu-i de glumit by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16203_a_17528]
-
drept companie. Am insistat asupra rolului principal, fiindcă mi se pare că spectacolul regizat de Gelu Colceag trăiește în primul rînd prin el. Nu pot spune că am fost entuziasmat de spectacol, cel puțin așa cum arăta el la premieră. Fără ritm, cu o mișcare scenică oarecum haotică (minus soluții admirabile, stilizate cu grijă, cum ar fi finalul părții întîi - pe la mijlocul actului al III-lea - cu plecarea chefliilor de la țigani), adormit în aproape toată prima jumătate (și crescînd uimitor în a doua
Singur printre actori by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16236_a_17561]
-
la condiția actorului nu este o preocupare socială, este chiar esența teatrului. Mă străduiesc acum să îndepărtez confuzia și falsul mai mult decît să construiesc. Cred că se joacă acum mize mai grave decît succesul unui spectacol. Teatrul are un ritm asupra căruia nu poți interveni... Decît cu oameni providențiali. Aceștia nu au apărut. Stăm de vorbă într-o zi mai specială. Este "Bunavestire". Sînt multe tablouri cu această temă. Ai unul favorit? Am purtat ani de zile după mine o
Alexandru Dabija: "Pentru mine, Cehov este un însoțitor" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16213_a_17538]
-
interpretările lui Andreescu - operează și aici mlădiind fraza după pulsațiile firești și conferă formei un dinamism intrinsec. Prima parte și mai ales Scherzo au o fluență care nu este dată numai de tempo-urile rapide, ci mai ales de incisivitatea ritmurilor și de diversitatea culorilor timbrale folosite cu peniță fermă ca într-o gravură de secol 18. Marșul funebru articulat cu sobrietate în nuanțe gradate fin are o dimensiune lirică, sublimată mai degrabă decât dramatică, iar finalul încheie ciclul simfonic nu
O reușită by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16260_a_17585]
-
multe relații în lume, dar ele trebuie întreținute. Căci ești obligat și să dai nu numai să primești la nesfîrșit. Noi avem exact bugetul de anul trecut, dar neindexat, deci jumătate din ceea ce am avut, iar dacă ții seamă de ritmul creșterii prețurilor, nici atît. Cui să explici că nerespectînd contractele și angajamentele din anii trecuți, căci orice program se proiectează cu cel puțin doi ani înainte, faci foarte rău țării? Pentru că, am repetat-o deseori, angajamentele noastre nu sînt cu
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]