1,892 matches
-
din șaizecișicincidemiișiceva, așa că am rămas tăcut, dar am văzut cu coada ochiului că Iza se uită la mine, șoptindu-mi ceva, am putut să-i citesc de pe buze că unmiliard-șaptezecișitreidemilioane-șaptesutepatruzecișiunudemii-optsutedouăzecișipatru, dar faptul că-mi șoptea mie m-a făcut să roșesc atât de puternic, încât n-am putut să zic numărul, deși l-am înțeles în întregime, am rămas în continuare tăcut, cu mâinile ridicate, cocoțat pe coșul de gunoi, cu obrajii învăpăiați, și atunci nea Klidész a spus că dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
de șpanuri de creioane, am încercat să-i scutur, atunci Iza a venit la mine și mi-a spus că sunt murdar și pe spate și să mă întorc, și a început să mă curețe de praf, iar eu am roșit din nou și i-am zis să mă lase și m-am tras la o parte, îi simțisem căldura palmelor chiar și prin haina de la uniformă, și m-am gândit că degeaba sunt îndrăgostit, că n-aș îndrăzni nici măcar s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și când s-a întins, cu mătura în mână, am simțit din nou acel miros de fată mare, și atunci am știut că ar trebui să-i spun că-mi place de ea, că o iubesc chiar, și iarăși am roșit și n-am mai spus nimic, și atunci, trăgând spre ea gunoiul cu mătura, Iza a alunecat și era să cadă, și încercând să-și țină echilibrul, s-a lăsat pe spate și i s-au văzut genunchii ridicați și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
asta mult mai repede, auzeam cum picură apa, iar și iar, pe tinichea, de fiecare dată suna puțin altfel, apoi, brusc, Csákány m-a întrebat dacă-mi mai aduc aminte când i-am zis lui, tată, iar eu, simțind că roșesc de era să vărs și apa pe jos, i-am zis că da, îmi aduc aminte, și încă foarte bine. Atunci Csákány mi-a spus că-i pare rău, a fost o glumă proastă, cu viața și cu moartea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
peste drum, la mai puțin de cincizeci de metri. Din ce În ce mai des, Își petreceau Împreună joile și duminicile; Michel venea după-amiază, imediat după masa de prânz. „Annabelle, ți-a venit logodnicul...”, o anunța fratele mijlociu, aruncând o privire În grădină. Ea roșea; părinții, În schimb, se fereau s-o ia peste picior. Ea pricepea: țineau la Michel. Era un băiat ciudat: nu știa nimic despre fotbal, nici despre cântăreții de muzică ușoară. În clasă, nu era distant, vorbea cu câțiva colegi; dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
iar sprâncenele se ridicau Într-o mimică ce se voia amuzantă; cu marcherul În mână, rămânea imobil câteva secunde, apoi reîncepea să scrie și să se bâlbâie și mai dihai. La sfârșit, cinci-șase persoane aplaudară, mai mult din compasiune. El roși violent; asta fusese tot. În zilele următoare, Bruno Îl evită de mai multe ori. De obicei, insul purta o pălăriuță din pânză. Era destul de slab și foarte Înalt, pe puțin un metru nouăzeci; avea Însă un pic de burtă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
revăzut-o pe Caroline Yessayan și am fost copleșit de rușine. Aceeași eroare, exact aceeași eroare după douăzeci de ani. Ca și Caroline Yessayan În urmă cu douăzeci de ani, Adjila a rămas câteva secunde fără să facă nimic, a roșit puțin. Apoi, cu multă blândețe, mi-a Îndepărtat mâna; dar nu s-a ridicat, nu a făcut nici un gest ca să plece. Prin fereastra cu gratii, am văzut o elevă traversând curtea, grăbindu-se În direcția gării. Cu mâna dreaptă, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
care apără cu pieptul său noul regim de libertate și progres adus de comunism. Socialismul, învățase asta foarte bine, încă din primii ani de avânt revoluționar de după război și, mai ales, după proclamarea republicii, când mai era un copilandru care roșea când vedea un laminor de muiere și nu prea știa cum se deosebește un dușman periculos de un cetățean devotat al regimului, îți oferea și posibilitatea nelimitată de a regula legal, în afara nevestei, ca un supliment de periculozitate la soldă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
său ar fi fost o maică stareță. Avea chiar și un clipboard, nătăflețul. Melanie Marsh îl trata cu un imens respect, lucru foarte frumos din partea ei. Ceilalți îl luau fără milă peste picior din cauza seriozității sale, dar, în afară de faptul că roșea, din când în când în când, lui nu-i păsa de ei. Îl chema Matthew și era foarte dulce. Am hotărât că-mi trebuia și mie un Matthew. În locul ei, aș fi ales pe cineva mai drăguț, dar ea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
lălâi și de fluturătoare fuseseră schimbate cu o jachetă cambrată, cu pantaloni asortați. —Arăți minunat, Janey, spusei eu, aplecându-mă să mă uit mai bine la pandantiv, o piatra a lunii. —E piatra zodiei mele, spuse ea, atingând-o și roșind ușor. Un cadou. Știu că nu te dai în vânt după astrologie, dar cred că mi se potrivește oricum, nu? Cu siguranță. Și galbenul ăla dă bine cu părul tău, spusei arătând spre jachetă. Janey se uită la costumul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
adineauri. Mă uitai în jos, la tricou. Pe piept era imprimat sloganul: „Faster, Pussycat! Kill! Kill!“1. Margery îmi zâmbea ca o mătușă înțelegătoare față în față cu un reprezentant rebel al tineretului. Dacă aș fi știut cum, aș fi roșit. Speram numai ca, în cursul cercetărilor sale, să nu afle că eu chiar omorâsem pe cineva la un moment dat. Nu știu de ce, dar simțeam că asta ar fi făcut-o să redevină suspicioasă în ceea ce mă privea. Capitolul șaptetc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
dar ai fost minunată. — Pe bune? Louise se înecă cu o bucățică de măr, pe care reuși s-o înghită cu greu, după o repriză de tuse, părând extrem de jenată. Măcar putea să spună că acesta era motivul pentru care roșise, nu complimentul lui Ben. Era prima dată când o vedeam pe Louise că se emoționează. Îl privea pe Ben ca o adolescentă de cincisprezece ani care s-a îndrăgostit de profu’ de istorie, radiind de plăcere când el o aprobă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Nu, tocmai au plecat. Dar mâine trebuie să dea o declarație oficială și Dumnezeu mai știe ce altceva. Ia să mă duc să văd ce mai face. Așa că vino la mine dacă e vreo problemă, da? — Da, Ben, zise Louise, roșind din nou când îi pronunță numele. El o bătu pe umăr. Ce fată de treabă! Louise, plină de adorație, o porni după Ben, care se duse să-l caute pe Philip. Nu mă puteam abține să nu-l admir; știuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
culoarea normală și nu mai avea vocea pițigăiată - m-a informat că Ben era sus, pe platforma de servicii. Am dispărut, spunându-i pe un ton dulce: — Vizionare plăcută. Scuze că te-am întrerupt în mijlocul unei scene tari. Săracul băiat roși din nou, încercă să spună ceva, își reveni la timp și rămase cu gura pe jumătatea căscată. Sau pe jumătate închisă, în funcție de viziunea pe care o ai. L-am lăsat acolo și am urcat din nou scara, rânjind. Ca să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
frumos. Arăți foarte bine. —Mulțumesc, zisei eu, înainte să-mi pice fisa și să înțeleg că și Matthew avusese față de mine aceeași reacție pe care o avusesem eu față de el. L-aș fi luat la rost dacă nu ar fi roșit, lucru dezarmant pentru oricine. —Și eu gândeam aceeași lucru despre tine, zisei eu, deloc cuminte. Nu știam că sub hainele alea îngrozitoare pe care le porți de obicei ai și tu un corp. Ah - eu - eu -, Matthew se bâlbâi, roșind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
roșit, lucru dezarmant pentru oricine. —Și eu gândeam aceeași lucru despre tine, zisei eu, deloc cuminte. Nu știam că sub hainele alea îngrozitoare pe care le porți de obicei ai și tu un corp. Ah - eu - eu -, Matthew se bâlbâi, roșind și mai tare. I-am zâmbit fără să-mi dezvelesc dinții. Ca să se învețe minte că nu mă admiră decât atunci când port cea mai bună rochie de seară Wallis 1 pe care o am. —Bună, Sam, se auzi MM din spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
dau seama. Îi pot distruge pe yubani. Dar, dacă o fac, e mai bine să fie un război pe față, dintr-odată, și nu cum i-au nimicit pe yuma, pe huanga și atâtea alte triburi. Nu vrem să sfârșim roși de pojar și de tuberculoză. Nu vrem să le vedem pe femeile noastre servind drept distracție pentru garimpeiros și pe fetele noastre cerșind pe străzile din Santa Marta. Dacă yubani-i trebuie să fie nimiciți, vor muri cu mândrie, așa cum au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
cel puțin, ai fi putut bea un pahar Înainte să pleci. — N-am eu norocul ăsta. Trebuie să stau acolo unde oprește autobuzul numărul cinci. Ei vor opri la bordură și eu va trebui să urc. — Cum te vor recunoaște? Roși cumva Vianello? — Trebuie să am la bine un buchet de garoafe roșii. Auzindu-l, Brunetti nu se putu abține și izbucni În râs. — Garoafe roșii? Tu? Dumnezeule, sper să nu te vadă nici un cunoscut cum stai Într-o stație de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
vrei să-ți folosești timpul într-un fel care să însemne ceva pentru tine? —În ce fel? a răspuns Alice defensiv. Tu ce faci? Conduc o revistă despre reciclare. — Da? Am crezut că ești manechin. Sau că lucrezi în modă. Roșind, Alice și-a dat seama, mult prea târziu, că vorbele pe care tocmai le rostise o dădeau de gol că-l considera pe Jake frumos de pică. Însă el a pufnit pe nas și n-a părut să-i sesizeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Alice a pus mâna, protector, peste copilul din portbebe. Hugo își storcea creierii în căutarea unui pretext ca s-o oprească. Deci, ai născut, a spus el pe un ton de conversație. Da. Alice părea surprinsă. Hugo a simțit că roșește. Oricum, ce fel de ajutor voia să-i ceară? De unde să înceapă? —Ăăăă... cât are băiatul? Fata, i-a tăiat-o Alice imediat, vrând să pună capăt discuției. Spre deosebire de Hugo, ea nu avea nici un interes ascuns pentru care să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
prinsă de ele. — Știu că pare greu de crezut și că probabil asta e cea mai șic gentuță de pe piață, dar arată exact ca o pereche de chiloți de gravidă cu cracii cusuți. — Exact asta și e, a murmurat Alice roșind. Sunt niște chiloți reciclați. Laura s-a încruntat preț de-o secundă, apoi a început să fluture hamburgerul, încântată. —A, da, desigur! Acum îmi aduc aminte de tine. Tu ești ecologista aia nebună care urma să nască acasă, pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
fi dobândit frumuseșea de la Afrodita , și parfumul de la Dionysos . Este simbolul dragostei, expresie pură a iubirii pasionale...!” se înflăcără Iorgu în explicații. ”- Și, liliacul roz, pe care mi l-ai oferit, ce simbolizează ?!” ” - Dragoste... dragoste curată !” murmură el timid. Ea roși toată, până în albul ochilor. Apoi, vorbiră despre influența culorii, care guvernează zodia fiecăruia... despre zodii... Ea râse cu poftă când Iorgu i-a explicat, cum o influențează culoarea, în cazul ei și cum îi guvernează zodia. Și, așa, dintr-o
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
de literatură română la Liceul de Informatică din acel oraș și am luat parte la acea Întâlnire, ținută În sala mare a Teatrului Tineretului. Prezentându-i cât mai elogios pe cei doi redactori de la Radio Europa Liberă, Liiceanu, fără să roșească și, ignorând regula care prevede acordarea cinstei de eponim unor personalități numai după decesele acestora, rosti cu emfază cele ce urmează: „Regret că Încă nu există, cel puțin În Capitală, două bulevarde cu numele Virgil Ierunca și Monica Lovinescu.” Auzind
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
e faptul că, În replică, tu n-ai găsit de cuviință decât să mă jignești, aruncându-mi invective și grosolănii pe care nici porcii nu le ar Înghiți, nu le-ar admite fiindcă până și pe ei Îi fac să roșească. Mi-e greu, aproape imposibil să le reproduc deoarece Îmi Închipui că nici hârtia nu le-ar suporta. Este de-a dreptul uimitor și groaznic de supărător că un mare literat ca tine (Cerul mi-e martor că n-o
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
ar fi luat de mână și... „pe-aici ți-e drumul”, mi-ar fi șoptit, Îndemnându-mă cu insistență. Nu știu ce să zic. Cred, mai degrabă, c-am fost stimulat de curajul insolit al vitezei Doina Cornea, ce ne face să roșim și să ne simțim piperniciți. Pesemne că cineva, prefăcîndu-se În ecoul chemărilor repetate ale Țării noastre, sau poate chiar Destinul meu, m-a luat de braț și m-a condus până la tine, unde, șovăind din nou, m-a tot Îmboldit
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]