3,927 matches
-
izolată mult timp, fără a cunoaște deci alte invazii, adăpostește numeroși exilați romani, remarcabile personalități culturale care displac diferiților Împărați. Și astfel, cu tot stadiul Înapoiat de dezvoltare inițială a provinciei, romanizarea se desfășoară rapid. Se va dezvolta o limbă romanică arhaică, intermediară Între latinitatea occidentală și cea orientală. Documentele vremii atestă o rapidă romanizare (de circa o sută de ani) În Gallia și Hispania. Au existat Însă și situații potrivnice romanizării. În Grecia, cucerită de romani Încă din sec. al
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
mai Însemnat al romanizării, moștenirea unei romanități care asimilează elementele migratoare. Astfel, În cazul fiecărui proces de formare a unui popor și, concomitent, a limbii neolatine europene corespunzătoare, deosebim un substrat ( celtiberic, lusitan, gallic, iliric, dacomoesic), apoi elementul fundamental, stratu romanic (latin) precum și un adstrat - germanic În vestul continentului și slav În est. Etnogeneza - problemă fundamentală a istoriei românilor Contextul european al etnogenezei românilor, deja cunoscut permite Înțelegerea nuanțată a uneia dintre problemele fundamentale ale istoriei naționale. O problemă care presupune
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
român În acest teritoriu Etnogeneză-procesul de formare a unui popor și a limbii vorbite de acesta (etnogeneza românească: substrat geto-dac; strat latin; adstrat slav) Romanitatea românilor presupune următoarea abordare: ideea descendenței, a originii romane a românilor ideea stăruinței elementului dacic / romanic unitatea de neam unitatea și latinitatea limbii esența romană a unor obiceiuri și tradiții conștiința românilor despre originea romanică Etape ale romanizării: 1. faza preliminară - de la primele contacte cu lumea romană până la cucerirea romană sec. II Î. Hr.-106, sunt
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
geto-dac; strat latin; adstrat slav) Romanitatea românilor presupune următoarea abordare: ideea descendenței, a originii romane a românilor ideea stăruinței elementului dacic / romanic unitatea de neam unitatea și latinitatea limbii esența romană a unor obiceiuri și tradiții conștiința românilor despre originea romanică Etape ale romanizării: 1. faza preliminară - de la primele contacte cu lumea romană până la cucerirea romană sec. II Î. Hr.-106, sunt asimilate elemente de cultură romană. Teritoriile geto-dace au intrat sub stăpânire romană treptat, Moesia și Dobrogea În 46 d.
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
migratorilor, continuarea procesului de romanizare după retragerea romană, prin creștinism și menținerea legăturilor cu Imperiul Roman la sud de Dunăre, există numeroase dovezi ale continuității dacilor și dacă romanilor, contribuția elementului slav la formarea poporului și a limbii române, caracterul romanic al poporului roman, Teoriile istoriografice tendenționiste referitoare la formarea poporului român au fost lansate În scopul menținerii controlului asupra teritoriilor românești de către statele dominante, În condițiile luptei pentru emancipare națională a românilor din provinciile românești aflate sub stăpânire străină. ÎNTEMEIEREA
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
de popoarele vecine. -Romanitatea orientală este o realitate ce nu poate fi pusă în discuție: o populația din Nordul Dunării apare documentar la sfârșitul mileniului I, sub numele de vlahi (volohi, blachi, valahi), termen ce arată un popor de origine romanică; o vlahii își spuneau probabil români, adică romani după numele cetății mame Roma. -Din perioada sec. IX-XIV, datează o serie de informații referitoare la locuitorii spațiului nord pontic, cronicarii bizantini, slavi și maghiari, fiind primii care s-au referit la
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
Micu (1745-1806); Petru Maior „Istoria pentru începutul românilor în Dacia”; Gheorghe Șincai (1754-1816) „Hronica românilor și a mai multor neamuri”; Ion Budai-Deleanu; au respins ca nefondată teoria imigraționistă și au afirmat cu tărie originea romană a românilor și continuitatea elementului romanic pe teritoriul vechii Dacii; argumentele acestor revendicări au fost sintetizate în cel mai important document al mișcării naționale „Supplex Libellus Valachorum” (1791), adresat Curții din Viena o a fost promovată și de Paul Ioseph Schafarik , care susținea în 1844 că
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
predomină liniile curbe, elegante; folosea fierul forjat; a avut ca reprezentanți: John Paxton -„Crystal Palace” - Londra; Gustave Eiffel - „Turnul Eiffel” - Franța. Antonio Gaudi - „Sagrada Familia”, „Casa Balto”,”Parcul Güell”; Arhitectura românească din sec. XX combină mai multe stiluri : o stilul romanic (Palatul Șuțu și Casa Filipescu) o stilul ecletic (Ateneul Român, Palatul Cantacuzino, Teatrul Național din Iași, Palatul de Justiție) o modernismul monumetal (Facultatea de Drept București și Institutul Agronomic București) Societatea de masă, născută în amurgul veacului XIX, nu aprecia
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
jos de la vestă (pe care prințul uitase într-o zi să-l încheie). Se non è verro è ben trovato. ****** Puțină lume știe că există o legătură semantică între "baston" și ... "imbecil". Cuvîntul "baston" (și variantele sale în celelalte limbi romanice) este derivat de la latinescul imbaculum care însemna "fără baston" (imfiind prefixul privativ, iar baculum-i însemnînd "băț, baston, toiag"). Începînd din Antichitate, bastonul (de orice formă) a simbolizat, cu puține excepții (e.g. toiagul pustnicilor și pelerinilor, cu rol utilitar), puterea și
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
Philologica, Analele Universității din Craiova, Studii și Cercetări de Onomastică, Studii de Onomastică și Lexicologie) și publicații de informare culturală generală, precum și nouăsprezece cărți (singur sau în colaborare). Obține Premiul Timotei Cipariu al Academiei Romîne pentru lucrarea colectivă Enciclopedia limbilor romanice. Cărți: Enciclopedia limbilor romanice (lucrare colectivă), Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989; Enciclopedia limbii romîne (lucrare colectivă), Editura Univers Enciclopedic, București, 2003; Limba romînă contemporană. Privire generală, Editura Niculescu, București 1996, ediția a II a, 2000; Dicționarul toponimic al Romîniei
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Craiova, Studii și Cercetări de Onomastică, Studii de Onomastică și Lexicologie) și publicații de informare culturală generală, precum și nouăsprezece cărți (singur sau în colaborare). Obține Premiul Timotei Cipariu al Academiei Romîne pentru lucrarea colectivă Enciclopedia limbilor romanice. Cărți: Enciclopedia limbilor romanice (lucrare colectivă), Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989; Enciclopedia limbii romîne (lucrare colectivă), Editura Univers Enciclopedic, București, 2003; Limba romînă contemporană. Privire generală, Editura Niculescu, București 1996, ediția a II a, 2000; Dicționarul toponimic al Romîniei. Oltenia (lucrare colectivă), vol
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
bogat cules de pe teren și din arhive, cum sperăm să avem atunci cînd vor fi finalizate și publicate Dicționarele/ Tezaurele toponimice regionale. A se vedea, pentru edificare, mul titudinea de informații și argumente din domeniul toponi miei, dialectologiei și lingvisticii romanice aduse de V. Frățilă în sprijinul reconstituirii drumului îndelungat și sinuos al toponimelor menționate (și al apelativelor de la care s-au format) din epoca latină pînă în limba romînă modernă. Stratul următor, cel slav vechi, este nu numai bine reprezentat
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
astăzi în romînă. Un astfel de nume este Vădastra, (un sat din Olt), format, probabil, din tema lat. vadum, „vad“, la plural (vada) și sufixul -astra, (< lat. aster, astera), inactiv în limba romînă de multă vreme (reluat tîrziu prin neologismele romanice tip criticastru). O altă grupă, evident restrînsă, de nume cu presupusă origine latinească sunt cele care pot evidenția un sens aparte, nepăstrat de către apelativele omonime romînești moștenite, și ele, din latină. În această situație pare a fi numele unui sat
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Șerbota etc. În ceea ce privește sufixul (de fapt, infixul) -n-, el se regăsește și în alte toponime cu bază antroponimică: Borniș, Bozna, Boznea, Coșna, Moșna, Stoina etc. Ascura Este un unicat toponimic în teritoriul romînesc și nu are corespondență nici în teritoriile romanice sau sud-est europene. Apare în Dicționarul toponimic al Banatului (1984) ca numele unui deal din hotarul comunei Armeniș, județul Caraș-Severin. Dicționarul geografic (2009) consemnează un deal Ascuri la nord-est de Armeniș, ceea ce însemnează că e același nume, decupat defectuos din
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Dunării (ca și Cindrea, Cindrel), cum crede George Giuglea. Un presupus sens al apelativului romînesc („creastă înaltă, alcătuită din stînci mari și pietre tari“, „potecă“, „lespede de piatră“, „povîrniș“) nu este atestat, ci numai dedus prin comparația cu unii termeni romanici apropiați. Apelativul paring, parîng, „o specie de mei“, l-ar apropia onomasiologic de oronimele Malaia, Mohorul, care confirmă că în trecut unele cereale și alte plante „însoțitoare“ creșteau la altitudini mari. Acestea pot fi însă și supranumele unor oameni transonimizate
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
împrejurările care au determinat sau au înlesnit păstrarea etnonimului romanus (apoi walachus) și al glotonimului (limba) romînă (mai rar, valahă) numai pentru locuitorii vechii Dacii (termenul romansch, cu referire la limba și populația retoromană, provine indirect din romanus, prin adverbul romanice), respectiv pentru limba lor, sunt complexe. Decisivă din punct de vedere psihosocial a fost izolarea populației de sorginte romană între populații neromanice, care a impus distingerea de ceilalți prin originea etnică. Nu trebuie uitate apartenența și legăturile economice, politice și
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
dispar, cum „mor“ cuvintele. Între cele două momente fundamentale se află „viețuirea“, întâmplările ce intervin în perioada existenței lor în limbă. Este bine cunoscut faptul că orice limbă modernă provine dintr-o limbă mai veche, pe care o continuă: limbile romanice continuă limba latină, limbile germanice au la origine o limbă unică, neatestată, numită protogermanica, iar limbile slave continuă slava comună, de asemenea neatestată. La rândul lor, cele trei idiomuri vechi (latina, protogermanica și slava comună) continuă o limbă și mai
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
moderne moștenesc o serie de cuvinte din limba-mamă, în general pe cele mai importante; româna a moștenit un număr de cuvinte din latină, la fel ca franceza, italiana, spaniola sau portugheza (ca să mă refer numai la cele mai importante limbi romanice). Cuvintele transmise din latină constituie baza vocabularului oricărei limbi romanice; ele nu „se nasc“, nu „apar“ în limbă, ci se păstrează din limba-mamă. Fiecare volum al colecției va cuprinde povestea a aproximativ o sută unu cuvinte dintr-un anumit domeniu
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
pe cele mai importante; româna a moștenit un număr de cuvinte din latină, la fel ca franceza, italiana, spaniola sau portugheza (ca să mă refer numai la cele mai importante limbi romanice). Cuvintele transmise din latină constituie baza vocabularului oricărei limbi romanice; ele nu „se nasc“, nu „apar“ în limbă, ci se păstrează din limba-mamă. Fiecare volum al colecției va cuprinde povestea a aproximativ o sută unu cuvinte dintr-un anumit domeniu (101 cuvinte argotice, 101 nume de monede, 101 nume de
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
fost moștenit sau împrumutat. Cele două principii, fonetic (forma cuvântului) și semantic (înțelesul său), au apărut de la începuturile etimologiei ca știință, în plină epocă a doctrinei neogramatice, și continuă să fie valabile și astăzi. Opera capitală pentru cunoașterea originii cuvintelor romanice este celebrul dicționar etimologic al limbilor romanice al lui W. Meyer Lübke (Romanisches etymologisches Wörterbuch = REW). Este important și pentru limba română, dat fiind că cele mai multe cuvinte românești considerate a fi moștenite din latină sunt prezente aici în context romanic
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
fonetic (forma cuvântului) și semantic (înțelesul său), au apărut de la începuturile etimologiei ca știință, în plină epocă a doctrinei neogramatice, și continuă să fie valabile și astăzi. Opera capitală pentru cunoașterea originii cuvintelor romanice este celebrul dicționar etimologic al limbilor romanice al lui W. Meyer Lübke (Romanisches etymologisches Wörterbuch = REW). Este important și pentru limba română, dat fiind că cele mai multe cuvinte românești considerate a fi moștenite din latină sunt prezente aici în context romanic. Diversele concepții și metode de analiză a
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
romanice este celebrul dicționar etimologic al limbilor romanice al lui W. Meyer Lübke (Romanisches etymologisches Wörterbuch = REW). Este important și pentru limba română, dat fiind că cele mai multe cuvinte românești considerate a fi moștenite din latină sunt prezente aici în context romanic. Diversele concepții și metode de analiză a limbii care au apărut în lingvistica romanică, ulterioare doctrinei neogramatice, au avut consecințe și în domeniul etimologiei. În funcție de concepție și de metodă, s-a acordat mai mare atenție unuia sau altuia dintre cele
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
etymologisches Wörterbuch = REW). Este important și pentru limba română, dat fiind că cele mai multe cuvinte românești considerate a fi moștenite din latină sunt prezente aici în context romanic. Diversele concepții și metode de analiză a limbii care au apărut în lingvistica romanică, ulterioare doctrinei neogramatice, au avut consecințe și în domeniul etimologiei. În funcție de concepție și de metodă, s-a acordat mai mare atenție unuia sau altuia dintre cele două principii (fonetic sau semantic) sau, respectându-le pe amândouă, s-au luat în
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
aveau sensul de „a scrie versuri, a face poezii“ (de fapt, „a face rime“), de unde fr. trouvère, v. prov. trobador cu sensul de „poet“ (cf. rom. truver, trubadur). La început, lingviștii s-au gândit că la baza celor două verbe romanice ar sta tropus „figură retorică, metaforică“, alții au pornit de la tropa „joc cu zarurile“. Toate aceste etimoane corespundeau din punct de vedere fonetic, dar erau nesatisfăcătoare din punct de vedere semantic, fiindcă de obicei înțelesul evoluează de la propriu la figurat
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
punct de vedere fonetic, dar erau nesatisfăcătoare din punct de vedere semantic, fiindcă de obicei înțelesul evoluează de la propriu la figurat și de la concret la abstract, nu invers. Schuchardt a reluat o veche etimologie, propusă de F. Diez, întemeietorul lingvisticii romanice comparate, care pornește de la lat. turbare „a tulbura“, etimologie care nu corespundea regulilor fonetice, dar putea fi susținută semantic prin evoluția „a tulbura“ → „a tulbura apa pentru a prinde pește“ → „a prinde sau a găsi peștii“ → „a găsi“ (în general
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]