3,443 matches
-
AUTOCRATOR întreg pământu-ar asculta de mine dac-aș dresa cer și pământ în rimă dar am de-a face doar cu ciori meschine care-mi cobesc că voi făptuì crimă popor după popor scufund în mintea dezacordată-ntr-una - vânt de ciumă rostogolesc cuvinte-n gând ca lintea eu însumi - craniu-s - brăcinari și...glumă! pe dumnezeul de la colț de stradă l-am pus cu soarta să se certe-n veacuri: ieșit-au oarbe stele la paradă arhanghelii se țin numai de fleacuri
SCURTĂ EPOPEE BASARABĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369300_a_370629]
-
acolo un peron invadat de actori în miniatură, zgomotoși și triști, buni de prins cu ace în pieptul zilelor cenușii. Dar vârsta scărilor a declanșat un protest. Poate pentru că am decupat o fereastră în cochilia de granit peste care am rostogolit luna, de vreo trei ori la rând. Paradis orb ca statuia unei pui de ciocârlie lângă o scoică uriașă, în care s-au tot bătut grămezi de cuie pe soclul nemărginirii ... Referință Bibliografică: Salutul trandafirilor sălbatici / Gina Zaharia : Confluențe Literare
SALUTUL TRANDAFIRILOR SĂLBATICI de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369409_a_370738]
-
cu trupul curat, mâncară ce rămăsese din toiul nopții și savurară ultimele picături de vin. Își ridicară tabăra și se pierdură în pădurea de brad pe cărări de munte printre izvoare, cascade, trunchiuri răsturnate de vânt și furtună sau stânci rostogolite de pe țancurile cele mai înalte. Urcară piscuri împădurite, străbătură goluri alpine unde privirea le rămase încântată de panorama ce se desfășura până la orizonturile cele mai îndepărtate. Ocoliră prăpăstii amețitoare, colțuri stâncoase, coborâră în văi adânci cu torente repezi și cascade
XII. CASTELUL LUI DRACULA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369401_a_370730]
-
temele visării, alimentate permanent de tensiunea iubirii. .............................................................................. ,, îmi prezice viitorul mai bine decât orice ghicitoare sau cititor în stele se apropie cu pași repezi noaptea albastră și din coapsa lunii neliniștitor de liniștită îmi va cădea cu tronc fructul oprit rostogolindu-se din ochii mei până în vârful picioarelor dar până atunci, îmi port iubirea într-un poem cu aromă de trandafiri sub zodia visării. ,, - Sub zodia visării - Referință Bibliografică: - Sub zodia visării Constanța Abălașei Donosă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370733_a_372062]
-
verde a ochilor celei ce mi-a furat inima. Cum să mai ajung în lumea creeată de mine dacă nu vă găsesc. (Plânge.) Nu mai pot. Unde sunteți? De ce v-ați ascuns de mine? Se aruncă la podea plângând. Se rostogolește.) Parcă aș fi într-un cerc. Nu pot evada din învelișul ce se rotește în jurul meu. Cum să trec dincolo de cerc? Nu pot să trec dincolo de cerc fără ele. Omul e obligat să trăiască într-un cerc. Pământul și cercul
VOLUMUL „ÎN COLIVIE“ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370727_a_372056]
-
el și nu-i cunoașteți gustul. Alt om din grup: Ai grijă ce vorbești! (Îl lovește cu piciorul.) Vicu (sprijinindu-se de bancă): Ai încălcat teritoriul meu. Eu sunt un cerb care-și marchează teritoriul tăvălindu-se în noroi. (Se rostogolește pe pământ.) Alt om din grup: E nebun. Vicu (ajuns la picioarele unui membru al grupului, râde): Sunt un hipopotam, un rinocer ce se răcorește în nămol. (Se agață de picioarele omului. Acesta îl respinge, lovindu-l.) Omul: Câine! Vicu
VOLUMUL „ÎN COLIVIE“ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370727_a_372056]
-
influențate de împrejurările și evenimentele ivite în cale? La toate întrebările care se nasc pe această temă, știe răspunsul complet numai bunul Dumnezeu. Numai El știe care este calea cea mai bună, căci noi, muritorii de rând, suntem sortiți să rostogolim gândul mereu în jurul acestei întrebări. Există în Univers un mecanism orb care rostogolește toate corpurile cerești, planeta noastră, corpul nostru, sângele, ideile, trăirile. Lumea se învârte ca într-un cerc și cu întreaga lume și noi. E o rostoglire de la
SENSUL GIRATORIU AL VIEŢII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369550_a_370879]
-
nasc pe această temă, știe răspunsul complet numai bunul Dumnezeu. Numai El știe care este calea cea mai bună, căci noi, muritorii de rând, suntem sortiți să rostogolim gândul mereu în jurul acestei întrebări. Există în Univers un mecanism orb care rostogolește toate corpurile cerești, planeta noastră, corpul nostru, sângele, ideile, trăirile. Lumea se învârte ca într-un cerc și cu întreaga lume și noi. E o rostoglire de la care nu ne putem sustrage, suntem cuprinși ca într-un cerc, ne rostogolim
SENSUL GIRATORIU AL VIEŢII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369550_a_370879]
-
rostogolește toate corpurile cerești, planeta noastră, corpul nostru, sângele, ideile, trăirile. Lumea se învârte ca într-un cerc și cu întreaga lume și noi. E o rostoglire de la care nu ne putem sustrage, suntem cuprinși ca într-un cerc, ne rostogolim întreaga viață prin gropi, pe drum plat, opintindu-ne spre înalt, apoi ne rostogolim la vale, ne tragem sufletul și iar ne rostogolim. Învăluiți în ceață, privim spre soare, noaptea visăm drumul, și dimineața ne rostogolim iarăși spre zări uitate
SENSUL GIRATORIU AL VIEŢII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369550_a_370879]
-
ca într-un cerc și cu întreaga lume și noi. E o rostoglire de la care nu ne putem sustrage, suntem cuprinși ca într-un cerc, ne rostogolim întreaga viață prin gropi, pe drum plat, opintindu-ne spre înalt, apoi ne rostogolim la vale, ne tragem sufletul și iar ne rostogolim. Învăluiți în ceață, privim spre soare, noaptea visăm drumul, și dimineața ne rostogolim iarăși spre zări uitate sau necunoscute, încâlcite, greșite sau ascunse, și obosiți, spre târziul vieții, încetinim rostogolirea. Tragem
SENSUL GIRATORIU AL VIEŢII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369550_a_370879]
-
noi. E o rostoglire de la care nu ne putem sustrage, suntem cuprinși ca într-un cerc, ne rostogolim întreaga viață prin gropi, pe drum plat, opintindu-ne spre înalt, apoi ne rostogolim la vale, ne tragem sufletul și iar ne rostogolim. Învăluiți în ceață, privim spre soare, noaptea visăm drumul, și dimineața ne rostogolim iarăși spre zări uitate sau necunoscute, încâlcite, greșite sau ascunse, și obosiți, spre târziul vieții, încetinim rostogolirea. Tragem aer în piept și în perioadele de epuizare, pe
SENSUL GIRATORIU AL VIEŢII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369550_a_370879]
-
într-un cerc, ne rostogolim întreaga viață prin gropi, pe drum plat, opintindu-ne spre înalt, apoi ne rostogolim la vale, ne tragem sufletul și iar ne rostogolim. Învăluiți în ceață, privim spre soare, noaptea visăm drumul, și dimineața ne rostogolim iarăși spre zări uitate sau necunoscute, încâlcite, greșite sau ascunse, și obosiți, spre târziul vieții, încetinim rostogolirea. Tragem aer în piept și în perioadele de epuizare, pe căi nevăzute, ne încărcăm de proaspete energii venite din univers și iar pornim
SENSUL GIRATORIU AL VIEŢII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369550_a_370879]
-
viața noastră. Atenți la astfel de depășiri, putem greși calea cea mai bună de ieșire, mai devreme sau mai târziu, sensul giratoriu ne aduce de unde am plecat. Ca pe fiecare om, și pe mine, sensul giratoriu al vieții m-a rostogolit căutându-i răspunsul. Am reflectat de-a lungul anilor întorcând pe toate fețele, nu numai sensul vieții, dar și sensul cuvintelor. Căutând fericirea, târziu am înțeles că e doar o iluzie și că adevărata fericire este în noi. Acum știu
SENSUL GIRATORIU AL VIEŢII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369550_a_370879]
-
țes și re-țes în putreziciunea adâncului de unde strig: Dezgoliți-mi lumina! UNDE? Se contopesc izvoarele subterane fără putință de împotrivire pe nevăzute neauzite și nebănuite albii ascunse cum fără putință de-mpotrivire iubirea zăgăzuită rupe stăvilarele cu un torent nestăpânit rostogolindu-te... Unde? protejat copyro/viorela codreanu tiron Referință Bibliografică: Nu-mi lăsa timp... să mi te aduc aminte și încă 3 poeme / Viorela Codreanu Tiron : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1805, Anul V, 10 decembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015
NU-MI LĂSA TIMP... SĂ MI TE ADUC AMINTE ŞI ÎNCĂ 3 POEME de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1805 din 10 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369709_a_371038]
-
era singurul răspunzător, dar avea să fie primit în alt grup dacă ducea angarul în cuib. Ochii creaturii aveau să-i folosească A-Mei la accelerarea procesului de înmugurire. O explozie apropiată, sfâșie una dintre aripi, făcându-i să se rostogolească de câteva ori în aer, gata de prăbușire. Sângele angarului împroșca fierbinte fruntea cercetașului, gâlgâind la fiecare zvâcnire a aripii sănătoase. -- Cred că ultimul lucru pe care am să-l fac pe planeta asta va fi să te duc pe
RUPTURA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368031_a_369360]
-
de zori, Să-i picur pe chip două boabe de rouă Din ochi să-i țâșnească lumina cea nouă. Dacă viața ar fi o nesfârșită zi, N-aș mai vedea norii cei grei sau fumurii, Cum vântul cel turbat îi rostogolește, Doar Cupidon, ghiduș, îl mai potolește. Și-atunci, printre frunze, el se furișează, Zmee de hârtie în aer lansează, Făcute din inima lui sângerândă, Din boabe de rouă și-o viață flămândă. Mangalia, 28.12.2015, h 15.24 Referință
DACĂ VIAŢA AR FI O SĂRBĂTOARE ... de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1823 din 28 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368233_a_369562]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > SĂLCII ȘI LUT Autor: Elena Spiridon Publicat în: Ediția nr. 1148 din 21 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Sălcii și lut Mi-am pregătit un plan să te uit luni, din înățimi voi rostogoli bucăți de stâncă marți, mă împrietenesc cu păstrăvii, să mă învățe cum să străpung labirintul miercuri, ies pentru o gură de aer, ating frunza căzută odata cu fruntea mea, joi, prizonieră între lespezi, ascult mierla cea înspumată, vineri, post, nici
SĂLCII ŞI LUT de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362664_a_363993]
-
noi picături de iubire dintr-o ploaie viitoare, ce-n izvor ține sămânța... Astfel dorurile cresc râuri, inundă o fântâna -izvor. Din vortexul iubirii. se nasc două fântâni care irump în cascade toate visele pierdute. Stropii ne ating iubirea ne rostogolim sudând materia: două râuri, două cascade, crescute în paralel de timp ce se vor întâlni în marele ocean al zborului doar, pentru a curge împreună... Referință Bibliografică: Oceanul zborului / Ecaterina Șerban : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1507, Anul V
OCEANUL ZBORULUI de ECATERINA ŞERBAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362684_a_364013]
-
de cobalt al cerului palpită atâtea destine umane infinit inversabile între bine și rău, surâs și suspin, chin și extaz, fericire și devastare sufletească. Soarta artiștilor e cea mai încăpătoare a oceanului de forfote umane care în fiecare secundă își rostogolește alte valuri la țărmul ființei și sufletului. Succesul artiștilor decurge dintr-o alchimie secundă combinațiilor vieții, în ritm cu multe renunțări, studii, munci, haruri... Astfel și-a trăit și își trăiește viața actrița Valeria Seciu, în centrul unui univers subtil
VALERIA SECIU. O MITOLOGIE INTIMĂ, DEPARTE DE SINGURĂTATE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362721_a_364050]
-
prelung intuind catastrofa. Strigătul ei se înfipse în văzduh, ajungând ca o săgeată în ceafa copilului cuprins de spaimă trupului în cădere. Prăbușit în apă în secunda următoare, o făcu pe femeie să țâșnească împinsă de un resort invizibil. Se rostogoli pe trepte. Zgomotul apei despicată de corpul în cădere, căpătase proporții nebănuite în văzduhul moleșit de căldura placidă. Trupul femeii, rostogolindu-se pe cele câteva trepte, părea să nu mai fie tulburat cu nimic sunetul acvatic. Înnebunită, femeia se ridică
HAVUZUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362733_a_364062]
-
cădere. Prăbușit în apă în secunda următoare, o făcu pe femeie să țâșnească împinsă de un resort invizibil. Se rostogoli pe trepte. Zgomotul apei despicată de corpul în cădere, căpătase proporții nebănuite în văzduhul moleșit de căldura placidă. Trupul femeii, rostogolindu-se pe cele câteva trepte, părea să nu mai fie tulburat cu nimic sunetul acvatic. Înnebunită, femeia se ridică pe coate și genunchi, și se târâ spre bazinul fatidic dinlăuntrul căruia continua să răzbată până la ea zgomotul unei învolburări ciudate
HAVUZUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362733_a_364062]
-
atragă atenția. - Nein, Kamarad, nein! - Kamarad pe dracu!, zise Vasile slobozind în trupul lui Toader toată încărcătura automatului, mai înainte ca vreunul dintre nemți să poată interveni. Șoican căzu mai întâi în genunchi, apoi cu fața în țărână. Pălăria se rostogoli la câteva palme de capul plin de transpirație. Trupul îi zvâcni de câteva ori, apoi rămase nemișcat. - Nein. Warum?, nu-și putu reține nedumerirea neamțul din coșul căruței, privind la trupul celui căzut și la fața schimonosită de ură a
NEDUMERIREA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362734_a_364063]
-
sensul trezirilor. Te-aș fi îmbrățișat, ți-aș fi șoptit o mulțime de lucruri pe care ți le mărturisesc oricum, fără glas, adeseori, dar am rămas zâmbind, emoționată, neștiind cât, cum să îmbrac hazardul clipelor. Și iar am început să rostogolesc cuvintele, să le las să te atingă, se roteau înainte și înapoi acoperind tot cortegiul celor care ți-ar fi sărutat buzele, care ți-ar fi îmbrățișat trupul, care s-ar fi lipit fierbinți de inimă. Și mi-ai luat
ACELAȘI RĂSĂRIT de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362771_a_364100]
-
n-ai de-o boală perfectă pentru un suflet perfect degeaba ne lungești peste cartierul drumul taberei. să-ți zic. tu îți fabrici trupul pe dinafară că-ți văd toți sufletul și boala sufletului ți-o văd bă. cum se rostogolește sufletul ăsta și ți-l pun la încercări așa pur și simplu. și se răcește se răcește trupul când se vede sufletul. te văd ăștia un bolnav că-ți rămâne sufletul în urma trupului cu tot cu boală cu tot cu boală bă. și-ți
POEME TIMIDE (2) de EMIL IULIAN SUDE în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370100_a_371429]
-
era în zadar. Într-un târziu, omul îi zise fiului său: - Du-te în sat și adu ajutoare. Du-te băiatul meu, n-ai nicio grijă cu mine. Cu lacrimi în ochi, băiatul se depărtă până la urmă, coborând, mai mult rostogolindu-se, muntele. În drumul său, întâlni un tânăr voinic într-o sanie cu doi cai albi. Nu se opri să vorbească cu el pentru că trebuia să ajungă foarte repede acasă să aducă lopeți, pe frații săi mai mari și oamenii
TAINE ALE IDENTITĂŢII ÎN SĂRBĂTORILE POPULARE ROMÂNEŞTI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 2066 din 27 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370040_a_371369]