1,828 matches
-
cine a predat la Sapienza? Mă Îndoiesc, voi tinerii sunteți niște ignoranți. Au trecut pe aici cei mai mari oameni de stat ai acestei țări. Aldo Moro, Vittorio Bachelet. Să-ți fie rușine. Zero nu reuși să se rușineze. Se rușina doar de ceea ce era, se rușină de tatăl său, de lumea aceasta În care fusese Împins să naufragieze, de viața sa, de sentimentele pe care le nutrea față de o persoană nepotrivită - dar de asta, nu. Stamattina mi sono alzato e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Îndoiesc, voi tinerii sunteți niște ignoranți. Au trecut pe aici cei mai mari oameni de stat ai acestei țări. Aldo Moro, Vittorio Bachelet. Să-ți fie rușine. Zero nu reuși să se rușineze. Se rușina doar de ceea ce era, se rușină de tatăl său, de lumea aceasta În care fusese Împins să naufragieze, de viața sa, de sentimentele pe care le nutrea față de o persoană nepotrivită - dar de asta, nu. Stamattina mi sono alzato e ho trovato l’invasor. Răscoli prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
șase de puncte, un compromis echitabil, și Îi dădu liber. Când Îi reaminti să-l salute pe prietenul Elio - accentuând cuvântul cu un ton ușor insinuant - Zero dădu din cap cu tristețe. Ieși din aulă fără să se Întoarcă. Se rușină pentru faptul că se agățase de numele tatălui său. Omul acela era cel mai aprig dușman al său. Ar fi trebuit să-l renege și să se lase respins. Ar fi ieșit Înfrânt, dar cu capul sus. S-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
explozia - marea lui realizare de mic alchimist, chimist și comandant. Dar mai ales pentru a discuta strategia de opunere În fața ordinului de evacuare. Se grăbi să confirme. Când Maja te convoacă la prânz, alergi ca un câine. Și nu te rușinezi deloc. Dimpotrivă, ai vrea să fii câinele ei - pentru a o urmări În fiecare zi și În fiecare oră, pentru a o vedea cum te ignoră, pentru a te cuibări În umbra ei. — Camilla are astăzi un prieten la prânz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
stăteau aliniate una lângă alta, despărțite doar de paravane colorate. E un lucru inexplicabil, pentru că, nicăieri altundeva toaletele nu sunt așa, goale - nici În case, nici În gări, nici În cinematografe. Kevin nu făcea niciodată pipi la școală, căci se rușina să fie văzut cu pantalonii În vine și cu fesele goale. Paznicul Guglielmo, condamnat să controleze băile, Își luase liber ca să-și fumeze țigara În bună pace. — Dă-mi-l pe Totti, porunci Anzalone. — Prima dată arată-mi c-c-câte-mi dai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
un șuierat, când gâtul i se usca și un spasm de tuse ruina efectul ultimei replici, Elio Înghițea câte un pahar de apă și o lua de la capăt. Transpira, gesticula, clocotea, se bâlbâia, Își aranja părul răvășit, râdea. Zero se rușină de spectacolul pe care Îl făcea tatăl său. Înțelese că era În stare de orice pentru a șterge impresia proastă pe care o făcuse la Început, din cauza gafei cu discursul greșit pe care-l citise, și pentru a câștiga vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
șopti Miria, e prietenul meu, acum stăm Împreună. Miria avusese vreo duzină de băieți de când o cunoscuse Valentina. Îi povestise Întotdeauna totul, până În cele mai mici detalii. Știa chiar și gustul spermei lor. Grețos, ca niște brânză acră. Valentina se rușina când Îi Întâlnea pe vreunul dintre băieții aceia. Sperma n-o văzuse niciodată. Știa că băieții o Împroașcă din cocoșel, dar numai din auzite. Miria spunea că băieții ți-o freacă de amigdale și vor s-o Înghiți, dar e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
vierme Într-un măr. Nu-i era nici jenă, nici greu. Cred și eu, era un fel de statuie - moale și cu pielea de culoarea piersicilor pufoase. Ea, Însă, ar fi vrut să se acopere ca o călugăriță și se rușina când - din păcate, cel puțin o dată pe trimestru, ca să nu pară o mamă neatentă - Emma venea la școală să stea de vorbă cu profesorii și urca scările, traversa coridorul fâșâindu-și fundul, căci purta tocuri Înalte și, În același timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Își spălase părul. Femeia asta, atât de fidelă unui șampon cu balsam, dar nu și soțului. Oh, ipocrita, mincinoasa, târfa. — Lasă-mă, șopti Emma, Încercând să scape, dar cu o mișcare discretă, căci nu voia să bată la ochi. Se rușina Încă la gândul că paznicul firmei, un necunoscut oarecare, i-ar fi putut descoperi secretele căsniciei. Îl apăra pe el și pe ea Însăși. Antonio Îi ținu brațul, neslăbind strânsoarea. — Cum te simți? Arăți bine, Mina. Drăguț, curtenitor, aproape ceremonios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
umbra Palatului Verano. Simțea În coapsă apăsarea schimbătorului de viteze și Își vedea aievea mâna lipită de fereastra aburită. Și chipul lui Antonio sub ea, abandonat pe spătar, fericit. Și Îl simțea În ea - iute, dur, regulat și generos. Se rușina apoi, căci În visele acelea iubea un Antonio care nu mai exista de atâția ani, sau exista doar pentru câteva clipe În visele acelea confuze și atât de repede stinse. Privi nesigură revistele Îngrămădite pe scaun. Pe coperta lucioasă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
măsuță și perete, cu părul ei răvășit peste mâinile lui, În timp ce fața ei era neliniștitor de aproape de nasturii blugilor săi. Cine? Întrebă stânjenit. Avu impresia că persoanele de la masa de alături aveau de gând să cheme garda de la Moravuri Ușoare. Rușinându-se, Îi surâse ospătăriței impecabile care venea să-i Întrebe dacă doreau să servească și altceva. — O felie de tort, spuse. Ce fel de tort? Întrebă ospătărița vădit ofuscată. Cu cremă, cu ciocolată, Sacher, cremșnit? Părul doamnei Buonocore sau Tempesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
a rămas această aversiune față de muncă, această ură față de stăpânul alb. Aveam o peruviană, peruvienele sunt cele mai rele, ei bine, când aveam oaspeți servea la masă, nu-ți spun cât de stângace era și cât de nepoliticoasă, Încât ne rușinam și ne privea prietenii cu ură, ascultă-mă bine, cu ură, Încât ne era teamă că Într-o zi avea să ne omoare pe toți asfixiindu-ne cu gaz. Noaptea, Guido se ridica din pat pentru a controla dacă nu deschisese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
erau Înscrise un șir de numere Însemnate cu creionul. Era socoteala cheltuielilor din luna aprilie. Cheltuielile depășeau cu mult veniturile. Îi era rușine să spioneze astfel modestul război cotidian pe care Emma Îl ducea cu viața. Și, mai mult, Îl rușina gândul că Emma Începuse să citească acest roman doar pentru că el Îl recomandase fiicei. Nu-și imagina că părerea lui putea avea o atât de mare importanță pentru ea. Închise cartea și căută o măsuță pe care s-o așeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Îmbujorată. Apoi, cu tot calmul de care era În stare, Olimpia Îi aruncă pastila. — Păpușa nu vine la cină, Îi spuse În cele din urmă. E cu el. Sublinie cuvintele cu răutate, căci nu era drept ca Emma să se rușineze de mama ei. Nu se poate! exclamă Emma. Olimpia dădu din cap, Îmbufnată. — A sunat Valentina pe la șapte și jumătate. A spus că se Întoarce duminică seara. — De ce nu m-ai anunțat? strigă Emma. — Ce fericită era că rămânea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cu plăcintă cu mere - era Înnebunit după ea - și se interesa de școală, de echipa de volei și de prietenii Valentinei. Nu putea să creadă că Vale, așa drăguță cum era, Încă nu avea unul. Tati râdea - căci ea se rușină să-i spună că nu se considera deloc drăguță, ci, dimpotrivă, hâdă, și, de fapt, nici un băiat nu-i ceruse să fie prietena lui. Tati, protector și amuzant, informându-se dacă, În anii aceștia cineva Îi tratase rău, căci de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
prieteni adevărați. O recunoscu și pe Meri. Tânăra spaniolă care se instalase la Aris. O Întâlnise Într-o seară - când, Întorcându-se de la cinematograful Tibur, unde urmăriseră un film coreean presărat cu practici sexuale respingătoare, Împotriva naturii, pe care se rușinase să le privească alături de el, Îl Însoțise acasă cu Smartul ei. Meri aceea era o blondă plină de pistrui și tatuată ca un războinic. E prietena ta? Îl Întrebase Maja. Nu știu, Îi răspunsese Aris, mă sperie raporturile care pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
A doua zi, după ce Zogru dispăruse în faldurile de nămol, pe Gligore îl ridicaseră oamenii Agiei. Zoe însăși poruncise ca omul să fie torturat, căci credea că după ce vorbise cu el intrase într-o stare de nebunie de care se rușina până la lacrimi. Gligore știa despre Omul Negru, își amintea că s-a dus la Cotroceni și că-i spusese Doamnei niște vorbe de care acum îi era și lui frică: - Sunt eu, Zogru. Am venit să te duc la Balta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
o alcătuise. Știa foarte bine care sunt căile ieșirii în lume, dar nu avea nici un chef să iasă mai mult decât ca la o plimbare. Zogru avea impresia că e imatur față de Giulia, se simțea inferior și aproape că era rușinat de toată vremea pe care o risipise fără să se gândească prea mult la sine. Își făcuse o idee, dar ca s-o rumege avea nevoie de o plimbare. A dat să iasă, însă ceva îl paralizase. Nu se putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ajuns târziu în acea după-amiază, într-o săptămână cu lună plină și a mâncat o masă simplă, apoi pâine din făină de orz cu măsline, s-a prăbușit într-un somn adânc, care a ținut și ziua următoare. Lea era rușinată de simplitatea mâncării pe care trebuise s-o îndure prima dată, așa că a doua zi s-a pornit să facă o mâncare așa cum se putea vedea doar la marile sărbători. - Mi-am dat sufletul făcând acea mâncare, așa cum n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Zilpa dintr-un salcâm și îi descurca părul din crengile în jurul cărora se încolăcise. Se trezea în fiecare dimineață, transpirat, cu sexul întărit. Se învelea cu pătura și se tot sucea pe pământ până când se putea ridica fără să se rușineze. Zilpa privea triunghiul format din Iacob, Rahela și Lea și își dădea seama că ar fi avut și ea niște planuri de ursit, pentru că, pe cât o iubea pe Lea, pe atât de puțin îi păsa de Rahela (Zilpa mereu spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
tău, zicea Ruti cu o voce de dincolo de mormânt. Știu că n-ai face-o pentru mine. Știu că mă urâți, toate. Rahela le-a spus surorilor ei ce zisese Ruti, iar ele au ascultat în tăcere și s-au rușinat. - Știi cum s-o ajuți? Rahela a dat din mână, arătând că e o bagatelă, mai ales că Ruti era în prima lună. Ochii Bilhei au început să lucească: - Nu suntem mai bune ca el, dacă o lăsăm să sufere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
atunci când unul sau altul reușea să ridice un pietroi sau să care în spate un berbec matur de-a lungul pajiștii. Iosif și cu mine vedeam cum fiii Zilpei erau încet, încet adoptați de mama, pentru că Gad și Asher se rușinau de ciudățeniile Zilpei și, cum ea nu prea știa să facă nici pâine, cei doi se abonaseră la cortul Leei. Ei nu înțelegeau că Zilpa avea alte calități, că era neîntrecută la țesut și, din păcate, nu aveau cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
zilele obișnuite, la corturi stăteau doar femeile și copiii. Dacă un bărbat se simțea rău și stătea în cortul lui sau la soare, în jurul lui munca femeilor mergea înainte, făceau pâine, bere sau torceau lână, iar el se simțea destul de rușinat de starea lui încât să nu-și facă simțită prezența. Dar acum aveam în jur o întreagă ceată de bărbați sănătoși care se învârteau pe acolo fără treabă. „Ce obositori sunt”, zicea mama despre fiii ei care nu stăteau liniștiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
fusese în spatele întregii înșelătorii, era încă o dată evident că îl prefera pe fratele mai mic. Iacob se uitase la fața lui Esau în timp ce acesta își dădea încet seama cum îl trădase propria familie și tata era acum cel care se rușina. Înțelegea durerea pe care Esau trebuie s-o fi simțit și recunoștea în sinea lui că, dacă ar fi fost în locul lui, ar fi scos de asemenea pumnalul și l-ar fi urmărit pe trădător. Iacob era bântuit în acele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
fi distrusă într-o clipă. Fiul meu avea să descopere adevărul despre mama lui și despre frații ei, unchii lui. Va fi alungat din viața cea bună pe care părea destinat s-o moștenească și-mi va blestema amintirea. Mă rușinam de fricile astea ascunse, care mă făceau să întorc spatele meseriei pe care o învățasem de la Rahela și de la Inna și astfel să le întorc spatele lor. Lipsa mea de tărie mă ținea legată; nu puteam să fac ceea ce știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]