1,294 matches
-
ecou ciudat. Amândoi L-am privit de la distanță. Dumnezeu se așezase pe malul lacului și pescuia cu un băț pe care-l găsise printre buruieni. Legase de băț o frânghie aruncată de niște turiști și folosea drept cârlig un foraibăr ruginit, iar drept momeală o bucățică de anafură. Hai să-L lăsăm în pace, am spus. Nici nu mă gândesc, ai spus tu. Vreau să-I cer un autograf. Hai, nu fi copil, am spus eu. Nu poți să-L deranjezi
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
bă, Piersic. Da, știu, frate, te rog încă o dată să mă ierți, nu știu ce am azi, dar nu prea sunt în formă. Tu ce faci? (Iar s-a blocat. Îi aud rotițele de la ceafă. Fac un zgomot de fier pe fier ruginit.) Păi, bă, boule, io te-njur de mă-ta și tu ce faci? Adică mă iei la mișto sau adică cum? Băă, te-am înjurat băă, îmi bag picioarele-n morții tăi, băă. (Deja urlă.) Da, știu, o adunătură de
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
acum. Eu voi aștepta nerăbdător și la anul un tren în gară ce vine zgomotos din câmpia nesfârșită și se îndreaptă iute spre câmpia nesfârșită. Statuia feroviarului luptător pentru întregirea neamului va fi tot mai crăpată, grilajul de fier mai ruginit. La barul din colțul străzii mele voi sorbi dus pe gânduri cafeaua din fiecare dimineață. După-amiază, când patroana vine doar în vizită la barul ei, voi bea și atunci o cafea tare, amară. Mariana va fi departe, parcă în celălalt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
Casa fostului profesor de renume, cu tencuială căzută până la cărămidă și crăpături mari cât palma în perete, atât a așteptat un mic cutremur de pământ adus de o mașină condusă de un șofer zănatic. Crăpăturile s-au lărgit enorm, acoperișul ruginit s-a rupt în două și, deodată, toate s-au prăbușit la pământ. Rămăseseră pe verticală doar trei pereți din spatele casei, mai rezistenți, care aveau și ei crăpături mari, dizgrațioase. Un nor de praf alb, uscat, înecăcios s-a ridicat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
urmele materialității impure. Lumina este cea care dă contur formelor și tot ea creează umbrele, impregnînd decorul de atmosfera irealului sideral. în călătoria sa astrală, magul călător prin stele întîlnește un călugăr rătăcitor ce intonează o melopee tristă pe coardele ruginite ale unei harfe de aramă. Orfeu inutil, bîntuind prin temple pustii din care zeii au dispărut, călugărul strînge în coarde toată durerea universului, dar raze luminoase îi mîngîie fruntea și îl alină în vis, un vis de înger: (Povestea magului
Despre sacralitatea sacrificială a lunii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Simona Modreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1377]
-
mărginea de partea asta ulița, iar de partea cealaltă direct zidurile clădirilor ce se oglindeau în apă. Când cursul apei se întrerupea în vederea asanării, năpădeam toți copiii locului să căutăm comori pe fundul uscat, în special pietricele lucioase și tinichele ruginite fabulos. Într-o dimineață „normală“, cu albia murmuitoare de valuri iuți, ne-am strâns, alături de trecătorii curioși, în jurul unui leș acoperit de ziare fluturate de vânt, întins pe malul canalului: cetățeanul, probabil cu mintea încețoșată de alcool, căzuse în apa
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
ancestrale: determinarea, puterea și aptitudinile de vânător. Scrisoarea 188 Padre Leonello este un omuleț foarte căutat. Nu face parte din lumea interlopă... Padre nu are legă tură cu mafia. Este preot și slujește într-o bisericuță oarecare. Conduce o mașină ruginită, iar casa lui nu mai e de mult îngrijită. Uneori (des) îl găsești pe la gară sau pe la autogara din Perugia - conduce sau așteaptă pe câte cineva. Este mai căutat și mai iubit decât toți șefii de asociații românești din Italia
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
alte treburi. Oarecum șifonat de primirea cam indiferentă ... că, de, eram și eu cavaler, promovat cu brio în clasa a IV-a secundară la oraș ... după ce am înghițit cu noduri niște sarmale de post ... am pus mâna pe o seceră ruginită ... singura disponibilă ... și ... prima tragere ... categoric neintenționat ... a fost în ultima încheietură a degetului mic de la mâna stângă. La vederea sângelui amândoi au reacționat ... tata mi-a făcut niște atele (mici lopățele de lemn) cu care mama mi-a legat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
spurcată liftă păgână, ce vă ia pâinea din mână sau niște greci ciocoi ce vă sug sângele din voi? Codrean Zic, zău, căpitane, că n-am întâlnit că dacă-i întâlneam cu moartea-n cale le ieșeam, căci aceste flinte ruginite, pentru capul lor pregătite și acest cuțit ager de oțel pregătit tot pentru ei căci de când ne-am despărțit, eu nimic n-am folosit, banii ce i-au avut la săraci i-am împărțit, săraci sărăcuți de Dumenzeu miluiți. Bucur
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
blajine, o rugă să se apropie de sfântul prunc și, după obiceiul moașelor de țară, să taie buricul dumnezeiescului fiu. Era de altfel și moașă băbuca Iova și, ca toate moașele de la țară, purta o custurice, un fel de briceag ruginit, la brâu. Ajunsă în ieslea pruncului, într-un suflet îi reteză buricul și, veselă de această întâmplare, alergă în casă, bătând din palne de bucurie și spunând unchiașului ei Crăciun că ea este moașa Mântutorului lumii. Ce bucurie, Ce veselie
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
spurcată liftă păgână, ce vă ia pâinea din mână sau niște greci ciocoi ce vă sug sângele din voi? Codrean Zic, zău, căpitane, că n-am întâlnit că dacă-i întâlneam cu moartea-n cale le ieșeam, căci aceste flinte ruginite, pentru capul lor pregătite și acest cuțit ager de oțel pregătit tot pentru ei căci de când ne-am despărțit, eu nimic n-am folosit, banii ce i-au avut la săraci i-am împărțit, săraci sărăcuți de Dumenzeu miluiți. Bucur
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
blajine, o rugă să se apropie de sfântul prunc și, după obiceiul moașelor de țară, să taie buricul dumnezeiescului fiu. Era de altfel și moașă băbuca Iova și, ca toate moașele de la țară, purta o custurice, un fel de briceag ruginit, la brâu. Ajunsă în ieslea pruncului, într-un suflet îi reteză buricul și, veselă de această întâmplare, alergă în casă, bătând din palne de bucurie și spunând unchiașului ei Crăciun că ea este moașa Mântutorului lumii. Ce bucurie, Ce veselie
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
privește (numai) spre trecut sau admite că trebuie să se revină la trecut nu are viitor și, de aceea, nu trebuie cultivat ceea ce a fost, ci numai ceea ce este bun, iar viitorul nu poate fi întrezărit și vizat de mințile ruginite ale celor uzați, ajunși în faza cea mai înaintată a senectuții, ci numai de mințile tinere, care au în față deschiderea căilor vieții. Bibliografie Alinei, Mario, Origini delle lingue d΄Europa, vol. I-II, Società Editrice Il Mulino, Bologna, 1996
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
infirmierele care se foiau pentru preparativele de seară. Ocoli marea clădire, în curtea căreia câțiva manutanțieri se odihneau fumând o țigară, și ajunse în micul port. Aproape de cheiul măturat de plictisul metafizic al betonului răscopt la soare, o mică navă ruginită putrezea în apa cu luciri grase, de carburant. Cele două santinele care marcau începutul zonei priveau buimace Dumnezeu știe ce, poate apele dulci ale fluviului care, după ce traversaseră estuarul, înaintau în mare fără să se amestece cu valurile sărate. Era
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
marea, femeia ieșind goală din valuri, toate astea semănau mult cu un vis, un vis frumos, prea frumos, sau cu o pânză celebră, în care strălucirea dimineții înlocuia cerul nocturn. Venus a lui Botticelli, cu lungul ei păr auriu, parcă ruginit... Dacă nu fusese vis, s-ar fi luat după ea. Totuși nu excludea ipoteza ca această zeiță cu coamă de foc să existe realmente. Și dacă exista cu adevărat, dacă nu era o invenție a neastâmpărului lui erotic, atunci o s-
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
ridică. Străbate casa și iese în curtea care dă spre drumul mare, nu direct, căci vila e puțin retrasă, ci pe o cărare mărginită de vegetație săracă, pe jumătate acoperită de nisip. Motea, care tocmai deschide portița, bombăne pentru că balamalele ruginite scot un scârțâit strident. Nu aude sunetele ascuțite, surâde doamna Segal, și asta o irită. Acum, că folosim poarta asta din nou, o s-o ungem." Are totuși un aer de femeie cumsecade doamna Segal, cheia enigmei trebuie căutată altundeva. Locotenentul
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
copane de pui. Acum e micul dejun... din păcate se înșeală amarnic! Cineva îi aruncă un dumicat de pâine aproape uscată, strecurându-și mâna scheletică printre rama ferestrei și plasa anti-țânțari ce stă prinsă, nu tocmai cum trebuie, în piuneze ruginite. A apucat bucățica de pâine în labele-i puternice ca ale unui urs înfometat. A înfulecat-o cât ai zice...cuțu! După câteva zeci de secunde se lingea pe botul butucănos și plin de bale, semn că a mâncat-o
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
un schelet de lemn și în ea avea obiecte din tablă, tuci sau fontă (ceaune, căzănele, castrole, găleți, șăici și chiar butoiașe, bidoane etc.). Aduna "blehoance" vechi, găleți sparte, bidoane stricate, căzănele fără torți, unelte agricole deteriorate, tablă (bleah) veche, ruginită, bucăți de burlane, plite, roți etc. În schimb dădea gospodarului obiecte noi, de care avea nevoie (prin negociere). Când bleharul venea în sat își anunța prezență bătând întro tobă. Băieții îl auzeau și fugeau, care mai de care să pună
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
de asemenea își făcea intrarea în sat destul de des, dar cu căruța plină de vale (oale de toate mărimile, cratițe, tigăi, ceainice, lighene, site, polonice, tacâmuri, servicii de farfurii, platouri, tase etc.). Strângea oale (vase) farfurii sparte, tacâmuri vechi și ruginite, tigăi. Striga pe ulițe de răsuna satul: Hai, la oale! Oale sparte. Hai la fandele. tigăi vechi, ceainice, tacâmuri Nu mai stați pe gânduri! Oale! Oale! Gospodinele ieșeau în uliță și nu-și dădeau rândul în sortarea oalelor de la "negustorul
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
oale! Oale sparte. Hai la fandele. tigăi vechi, ceainice, tacâmuri Nu mai stați pe gânduri! Oale! Oale! Gospodinele ieșeau în uliță și nu-și dădeau rândul în sortarea oalelor de la "negustorul" ambulant. Î n schimb, dădeau cratițele vechi, sparte și ruginite. Făceau astfel curat în gospodăria lor. Aceste personaje au rămas doar în amintirea satelor noastre. Pământ natal Pornind de la ideea afirmată de cronicarul Grigore Ureche, că: "Toată albina își apără căscioara cu acele și cu veninul său", cred că fiecare
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
intre În afara Înălțimilor lor. Era un servitor bătrân, cărunt, rumen de trai bun și care gâfâia ușor. Cicatricea de pe obraz și mâna stângă cu trei degete lipsă dovedeau că În tinerețe omul fusese mai mult decât un slujitor cu Încheieturile ruginite. Fata simți cum i se urcă sângele În obraji, dădu să se scuze și să plece, dar de pe o bancă se ridicară doi cavaleri, și unul dintre ei spuse: — Lasă, Haro, nu ești chiar heruvimul cu sabia de foc la
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
unor blănuri și tapiserii, după obiceiul timpului, apoi prin coridoare Întunecate, și ajunseră la o scară Îngustă, În spirală. Urcară până sus, cam vreo două sute de trepte, Își făcu socoteala Adelheid, și ajunseră În fața unei uși strâmte, cu o Încuietoare ruginită, pe care călăuza o descuie cu oarecare greutate. Pătrunseră Într-o Încăpere Îngustă, luminată doar de razele palide ale lunii printr-o fereastră Înaltă cu un singur ochi de geam. Mirosea a piatră umedă și a mucegai. Fata fu Împinsă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
la frați, noi suntem purtătorii sfintei misiuni a pregătirii sufletelor unui neam pentru unul din cele mai mari și înălțătoare momente din câte cunoaște istoria”, locul „nostru e cât se poate mai în fruntea celor ce vor să frângă lanțurile ruginite ale sclaviei seculare, în care zace Bucovina de 142 ani, iar chemarea noastră-i să le luminăm calea spre această țintă întrezărită de mult”... ...” Dând românilor de pretutindeni această publicație, pe care am numito simplu și modest Revista Bucovinei, desfășurăm
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
îmbrăcați național. "Tribunalul Militar din Iași, își amintește Ganez, m-a condamnat la 10 ani de muncă silnică, pentru uneltire împotriva ordinii sociale. Noi n-am avut arme. Un copil din sat se juca cu un cadru de pistol vechi, ruginit. Ei, pistolul acela, ruginitura aceea a fost adusă ca dovadă că am avut armament! Pentru asta mi-au dat încă 5 ani! Iar pentru înfruntarea Curții și pentru altele, am ajuns la o condamnare de 21 de ani!". Va avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de lături. Golirea lor se făcea de două ori pe zi, la haznaua din curtea închisorii. Exista și un al treilea vas, putina cu apă, care se împrospăta odată cu golirea hîrdaielor. De toarta putinii atîrna o cană cu smalțul spart, ruginită, o singură cană pentru toată lumea. Cu ea beam apă, cu ea ne spălam pe mîini. Instalațiile acestea sanitare își aveau locul în colțul din dreapta ușii și erau folosite zi și noapte în văzul tuturor. Cîte un prizonier bolnav și rușinos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]