6,594 matches
-
nu lăsase la iveală aspectul. Se plimba ca un leu în cușcă. Nu-și putea retrage promisiunea. Guvernanta va rămâne o luna de zile așa cum discutaseră. Femeia îi crea o stare de disconfort. Mai bine zis, îi deranja tihna și rutina clădite cu trudă timp de doi ani. El nu avea nevoie de probleme. Faptul că guvernanta intrase în grațiile mezinului era o problemă. Îi trebuia multă diplomație, ca să scape de ea. Cu Leon era dificil. Nu-i cunoștea încăpățânarea și
MY LORD (3) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2067 din 28 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/341184_a_342513]
-
mobilă ...! - Comunicați, vă rog, pentru patrula mobilă ! - Deplasați-vă urgent la Talcioc, contactați colegii de acolo. Au nevoie de sprijinul dumneavoastră! - Recepționat. Ajungem în trei minute. Suntem în apropiere. Mașina a demarat în trombă, iar cei doi colegi, scoși din rutină, atenți la trafic și preocupați de situația despre care nu aveau suficiente date, încă auzeau în gând mesajul dispecerului: „Au nevoie de sprijinul dumneavoastră!“ și asta putea însemna orice... Talciocul s-a dovedit a fi supraaglomerat la acea oră. Îți
ÎNTRE DOUĂ PRAGURI, SECUNDA. DINCOLO… RESPECT! de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341327_a_342656]
-
decembrie 2012 Toate Articolele Autorului Întâmplător sau poate nu, mi-a căzut de curând în mâini un citat al marii prozatoare Ileana Vulpescu “Să-mi pară rău? Să-mi pară rău că-n viața asta, făcută-n mare parte din rutină, mi-a fost dat să trăiesc ceva adevărat și-atât de frumos? Dacă mâine aș lua viața de la capăt și cineva m-ar pune să aleg, înfățișându-mi de la început și suferința cu care-aș plăti bucuria, eu tot te-
VIAŢĂ RETRĂITĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 727 din 27 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341493_a_342822]
-
tale exagerate... continuă el, nedând nicio importanță cuvintelor mele, atent doar la ceea ce avea de spus. - Nu mai avem ce vorbi, bat în retragere cu vocea gâtuită. Dar el nu renunță la atac: - Tu nu vezi c-am ajuns la rutină?! - Rutină?! Despre ce vorbești? Eu nu cred că te-am atins de două ori la fel. De fiecare dată mă apropiam de tine cu altă emoție, de fiecare dată mă încredințam ție altfel și altceva îți șopteam, bucurându-mă întotdeauna
RUTINA de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1076 din 11 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342014_a_343343]
-
cu altă emoție, de fiecare dată mă încredințam ție altfel și altceva îți șopteam, bucurându-mă întotdeauna de tine, oricum te manifestai. Nu te-am salutat și nu te-am sărutat de două ori la fel... Și... tu numești asta rutină? Lacrimile mi se amestecau cu silabele. Și se împiedicau unele pe altele. De parcă nu-mi veneau din ochi, ci direct din inimă, inundându-mi tot capul. Mi-am luat poșeta, fularul, mi-am tras cizmele tremurând de nervi. - Zi-i
RUTINA de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1076 din 11 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342014_a_343343]
-
-i cum vrei, nu mai contează, îi spun în timp ce trag ușa după mine. Aș fi vrut să mă oprească sau măcar să mă întrebe unde plec. E înghețat afară, bate un vânt rece. Ochii mă ustură, abia îi pot deschide. Cuvântul „rutină” mi se pare cea mai cumplită jignire, cel mai josnic atentat la dragostea mea. Mi-a pleznit timpanul ca o sentință la moarte... Nu-mi vine să cred că fac parte din povestea asta. Nu întrevăd ce va urma. Ca să
RUTINA de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1076 din 11 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342014_a_343343]
-
pare cea mai cumplită jignire, cel mai josnic atentat la dragostea mea. Mi-a pleznit timpanul ca o sentință la moarte... Nu-mi vine să cred că fac parte din povestea asta. Nu întrevăd ce va urma. Ca să ies din rutină, mă întorc la mama cu mâinile în buzunare. Acum e simplu. Dar va fi și mâine o zi. Nu mi-o pot imagina. Referință Bibliografică: Rutina / Mirela Borchin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1076, Anul III, 11 decembrie 2013
RUTINA de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1076 din 11 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342014_a_343343]
-
că fac parte din povestea asta. Nu întrevăd ce va urma. Ca să ies din rutină, mă întorc la mama cu mâinile în buzunare. Acum e simplu. Dar va fi și mâine o zi. Nu mi-o pot imagina. Referință Bibliografică: Rutina / Mirela Borchin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1076, Anul III, 11 decembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Mirela Borchin : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
RUTINA de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1076 din 11 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342014_a_343343]
-
Trișam, pe mâna noastră. Suntem mereu la circ, sau carnaval. Ne risipim că fumul de țigară, Ce-i aruncat atât de simplu-n van ! Aplaudam, cănd cade iar cortina Și toți actorii parca-s vlăguiți, Banalul rol, formal, doar că rutină, Sârmanii histrioni sunt iarăși triști. Avem nevoie de iubire, De vorbe simple și de’mbratisari, Avem nevoie de cuvinte calde, Să vindece și cele mai grele răni. Avem nevoie de frumosul, Ce-i condamnat la hibernare, În iernile ce- au
AVEM NEVOIE DE IUBIRE de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1055 din 20 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342119_a_343448]
-
vigilența locuitorilor capitalei, anunțând că vor mai urma câteva zile cu ninsori și înghețuri, până vor îmboboci brândușele și vor înflori migdalii. În cancelarie totul decurgea monoton, după un program zilnic, mereu același. Niciun eveniment mai deosebit nu tulbura această rutină generatoare de plictiseală generală. Doar unele televiziuni private făceau discordanță în cotidian, relatând zilnic cu o virulență bine direcționată, despre manifestările din Piața Universității sau luptele de stradă dintre jandarmi și ultrașii galeriilor de fotbal, huligani aduși de anumite formațiuni
SEISM POLITIC de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1055 din 20 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342118_a_343447]
-
variabilă, nu reușeam să găsesc corespondența cu ritmul picăturilor superioare, mă stânjenea diferența de constantă fizică, in plus sau minus, fiecare treaptă fiind dispusă manual și încrustată cu mare diplomație arhitectonica. O adevărată capodoperă a meșterilor vechi, nebănuită în contemporaneitatea rutinei din aceasta dimineață, ca început sau repetare minimală a unui concept-esență. Înaintam arhetipal spre piața umedă și chinuită, căutând drumul printre genele gravitațional legate de obraji, nici un ajutor în apropiere, nici o dorință, probabil numai muzică, în încercarea de a găsi
EL ALUMNO de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341763_a_343092]
-
obligasesă se ridice și să se îmbrace, chiar dacă pentru moment, nu era încă hotărâtăcu privire la programul zilei. Și, în timp ce pentru început își făcea patul ca într-o palidă încercare de a prelua controlul și a rostogoli încă o dată roata rutinei pe făgașul bătătorit, tocmai pe când întindea pătura, într-o fracțiune de secundă înțelegerea venităca flash-ul privirii unui ochi uriaș focusat deasupra tuturor lucrurilor, încremenise precumfracțiunea dilatată a unei clipe într-o dioramă. Și tot ceea ce de atâtea ori simțise
CASTELE DE NISIP de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342244_a_343573]
-
Indiferent de vârstă câteodată merg cu o inimă șchiopătând, încălțată doar cu un pantof de cenușăreasă. Așteptând cele două cuvinte. Pentru o lungă perioadă de timp viața lor se desfășoară în două puncte în care își îndeplinesc obligațiile într-o rutină. Uneori se strecoară ca umbrele prin viețile celorlalți, nelăsându-i să uite o urmă de cărți, caiete, haine risipite prin colțuri, prinzând într-un târziu contur când mâinile devin aspre, iar pielea a căpătat o geografie cu forme de relief
ELE, NEŞTIUTELE de DANIELA LĂCRĂMIOARA CAPOTĂ în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342328_a_343657]
-
Vâlcea) și „Destine” (Canada). De ce două, de ce din țări și continente diferite, nici nu contează, de vreme ce și-au asumat cu responsabilitate lansarea unui tânăr talent care are ceva de spus în lumea literară. Este mai mult decât o încurajare de rutină a unui tânăr, este un gir dat cu discernământ acestei autoare. Și nu în zadar. De la universul copilăresc populat cu gâze de tot felul, cu flora și fauna descoperite, mai întâi în universul apropiat, apoi în sfera poveștilor și poeziilor
O PASĂRE MĂIASTRĂ. RECENZIE LA CREBELĂARTEA ANEI MARIA GÎBU CAFEA CU ZÂMBET DE REBELĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342518_a_343847]
-
abătut. Sunt bucuros că bolta mea-i senină și pe pământul meu cresc numai flori, că lumea îmi e plină de lumină, de când în locul nopții zburdă zori. Sufletul meu cutează și se-avântă uitând definitiv orice trecut și părăsind vremelnica rutină. Iar trupu-mi, întru totul renăscut, a prins în noua viață rădăcină și parcă e de nerecunoscut. Iubire, tu!... Iubire, tu!... Cum te-ai schimbat deodată și-ai dobândit sublime profunzimi de când tristețea-a fost înlăturată de pe-ale tale mândre
TRESALT ŞI CÂNT IUBIRE, TU!... de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342603_a_343932]
-
este posibil ,o lume pe care o putem creea așa cum ne dorim . Nu-i așa că lumea imaginației este fantastică? ............................................................ Ții minte când mi-ai spus că arta ia naștere meditând , conversând la un nivel diferit , să fii rupt de tipologia rutinei alcătuind cuvinte din gânduri venite parcă direct din lumea muzelor. ....... ....................... .. Dacă mi-aș găsi muză m-aș pierde pentru mult timp într-un anonimat egoist ...doar eu și EA , formând același trup, acelasi gând într-o infinitate de metafore bine
SCRISOARE ( NR . 3 ) de REMUS STRUGAR în ediţia nr. 2032 din 24 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342695_a_344024]
-
Banii aceștia se pot obține din schimbarea viziunii legate de susținerea culturii scrise. O mulțime de paraziți stau călare pe reviste așa-zis culturale, finanțate din banii publici, reviste care nu mai au nici un fel de audiență, care apar din rutină, numai și numai să apară. Nici nu vă închipuiți câte milioane de Euro se prăpădesc anual cu acestea, cu întreținerea sediilor, cu plata tipografierii și a hârtiei, cu plata unor salarii deloc neglijabile. Nicăieri în Occident nu veți întâlni salarii
INTERVIU CU SCRIITORUL HORIA MUNTENUŞ de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342684_a_344013]
-
aventuri - sportive, de război, politice sau sentimentale. Bombardamentul acesta de stimuli care vin prin televiziune și internet acționează asupra subconștientului, mărindu-le nevoia de plăceri în viața reală. Astfel în timp ei nu mai găsesc plăcere în micii stimuli ai rutinei zilnice și vor căuta stimuli tot mai puternici, trebuind să facă foarte multe lucruri pentru a avea puțină plăcere. Toate acestea generează personalități fluctuante, instabile și nemulțumite. 3. Informăm și nu formăm Noi nu îi formăm pe tineri, ci doar
„PĂRINŢI STRĂLUCIŢI, PROFESORI FASCINANŢI” DE AUGUSTO CURY de SURSĂ NEPRECIZATĂ în ediţia nr. 110 din 20 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341671_a_343000]
-
ei precis pe harta supraviețuirii. Adina Mastalier, scenografa spectacolului, a reușit să ridice într-un spațiu limitat o construcție elaborată, cu numeroase compartimente secrete, care sunt revelate publicului puțin câte puțin, schimbând perspectiva privitorului și povestind în imagini și lumini rutina dură a vieții de spital. Nu știu cum și-a ales Chris Simion actorii pentru cele patru roluri, dar după spectacol nu există chip să te îndoiești că a născocit formula cea mai densă cu putință. Oana Pellea (Tanti Roz) este o
ULTIMELE ZILE ALE LUI OSCAR POVESTITE DE TANTI ROZ de SURSĂ NEPRECIZATĂ în ediţia nr. 101 din 11 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341695_a_343024]
-
de cer, de pământ, de Dumnezeu!”. Deși viața artistului Gheorghe Roșoga e spovedită în cântec și slovă, în oglinda inimii sale sunt mereu enigme. Ele sunt apa nesecabilă a creației, pentru că în niciun cântec al maestrului nu e vorba de rutină și copie, ci chiar de o ostilitate față de acestea, noul și originalul fiind eticheta întregului repertoriu inconfundabilului Gheorghe Roșoga! Pentru încă o argumentație a celor spuse până azi despre maestrul Gheorghe Roșoga, dacă mai era nevoie, citatul de mai jos
GHEORGHE ROŞOGA, CÂNTEC ŞI SLOVĂ SPOVEDITOARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341062_a_342391]
-
prin Tușa, îmi cerea iertare și mă ruga să nu renunț. „Păi da, are nevoie de mine”, mă amăgeam. Precum un câine turbat, mușcam mâna întinsă spre mângâiere. Sursă foto: arhiva personală Marcu Jura Dar orice portiță de evadare din rutina tejghelei, mai ales cu acceptul părinților, era în sine de nerefuzat. Așa că, dimineața la cinci și jumătate, strigam la poarta Unchiului. Poarta era încuiată, Ciontu dezlegat. A ieșit, de la casa vecină, o femeie cu un măgar de ață. - Neața bună
Povestea ca viață. Coșmarul unei zile de vară () [Corola-blog/BlogPost/337907_a_339236]
-
Și, totuși, ce lipsește? E complicat și să pun întrebarea, dat fiind că de la bun început am spus că acest proiect s-a născut din exasperare și egoism: exasperarea de a vedea la televizor bătaia prezentată ca un element de rutină în viață și egoismul de a da fiicei mele șansa la o maturitate mai senină decât am avut-o eu. Nu am avut niciodată o strategie și nu m-am așteptat o secundă ca atâția oameni să preia acest mesaj
#37lasută. Ne-am făcut văzuţi. Cine ne aude? () [Corola-blog/BlogPost/338142_a_339471]
-
zilele astea pe drumul lung și plin de gânduri, mi-am dat seama că, deși 27 de ani pare o perioadă lungă, de fapt e una foarte scurtă. Și că practic e greu - dacă nu chiar imposibil - să uiți niște rutine și să te scuturi de o educație personală și socială în esență pasivă și contemplativă. Nesinguranța, neștiința și pe alocuri teama de avânt cultivate până acum 27 de ani ne dau (îmi dau!) în continuare târcoale. Vremurile de azi sunt
„Ce dracu ne lipsește?!” Suntem generația care nu mai vrea să stea la coadă și totuși stă () [Corola-blog/BlogPost/338178_a_339507]
-
rămas efectiv fără reacție când am auzit de starea în care erau doi foști colegi. Apoi am aflat că unul dintre ei nu mai e... Dar a două zi mă duceam la muncă. și lucrurile și-au reluat mersul cotidian. Rutina, liniștitoarea rutină. Pentru că oricum nu există o altă variantă. în tumultul zilei, mă mai întorceau la realitate doar condoleanțele și părerile de rău pe care mi le prezentau cei cu care veneau în contact. Oameni din toate colțurile lumii, străini
Atentatele de la Paris, prin ochii unei românce stabilite la Londra () [Corola-blog/BlogPost/337722_a_339051]
-
fără reacție când am auzit de starea în care erau doi foști colegi. Apoi am aflat că unul dintre ei nu mai e... Dar a două zi mă duceam la muncă. și lucrurile și-au reluat mersul cotidian. Rutina, liniștitoarea rutină. Pentru că oricum nu există o altă variantă. în tumultul zilei, mă mai întorceau la realitate doar condoleanțele și părerile de rău pe care mi le prezentau cei cu care veneau în contact. Oameni din toate colțurile lumii, străini pentru mine
Atentatele de la Paris, prin ochii unei românce stabilite la Londra () [Corola-blog/BlogPost/337722_a_339051]