1,892 matches
-
mare depărtare"; "E ca și cum ai viețui în cer/ Și să străvezi mireasa de departe"83. E ca și cum vederea e pusă în depărtarea de unde luminează nevăzutul, întinsă în distanța evacuată care face posibilă prevederea chipului. Astfel încât "buza de lumină/ Ce-și sângeră icoana pe colină"84 este imaginea imposibilității imaginii, forma transparenței înseși, manifestarea non-fenomenală a revelatului. Întoarcerea în pustiul acestui început absolut este actul de retrimitere non-imitativă, nereprezentabilă, la invizibilul întipărit iconic în vizibil 85. Întoarcere a perspectivei deopotrivă, căci pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
cu manifestări generale: febră moderată, progresivă, astenie, greață, vărsături. Alte manifestări de debut sunt specifice porții de intrare: faringiană, nazală, laringiană, conjunctivală, cutanată, ano-genitală. Pseudomembranele sunt caracteristice difteriei, indiferent de localizare. Acestea conțin fibrină, leucocite și celule epiteliale, sunt aderente, sângerează la tentativa de desprindere și au rezistență la disociere în apă. Angina difterică este cea mai frecventă formă de difterie, cu aspect inițial de hiperemie, apoi cu exudat opalin, organizat sub forma falselor membrane. Extină în perioada de stare către
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
poate corecta probleme care ulterior pot deveni de nerezolvat. Hemoragia poate fi reactiva din primele ore după intervenție sau secundară determinată de infecția intraabdominală. Relaparotomia precoce este recomandată în hemoragiile reactive sau când sunt suspicionate clinic datorită instabilității hemodinamice. Chiar dacă sângerează se oprește spontan prezența cheagurilor din patul gastric poate fi condiția infecției secundare și este preferabil să fie evacuate. Hemoragia secundară amenință viața pacientului și trebuie în primul rând prevenită prin rezolvarea oricărui focar septic, în special din vecinătatea trunchiului
CANCERUL DIGESTIV SUPERIOR. PRINCIPII, CONTROVERSE ȘI OPȚIUNI DE TRATAMENT by MIHAI STOIAN, CRISTIAN BULAT, MIHAELA DAMIAN () [Corola-publishinghouse/Science/402_a_1123]
-
vă confirm încă o dată că popoarele de sub cizma muscălească, nemții, cehii, polonezii și ungurii, care s-au mișcat, trăiesc mult mai bine decât se spune și se crede la noi. în timpul evenimentelor din Ungaria din anul 1956, când țara vecină sângera abundent, studenții români au stabilit și ei o întrunire în Piața Universității bucureștene, care însă n-a mai avut loc deoarece agenții, studenți și ei, recrutați de biroul 1 învățământ superior, serviciul 6, Școli de toate gradele, din Direcția a-IlI-a
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
propuse pentru profilaxie și un mare număr de regimuri s-au dovedit eficiente: în chirurgia biliară o doză unică de cefalosporină de generația a doua este eficientă. în chirurgia stomacului se întâlnesc puține bacterii, exceptând bolnavii cu tumori sau care sângeră, la care o doză unică de cefalosporină oferă o protecție adecvată. Esofagul este constant contaminat cu flora orală. La acest nivel o combinație de metronidazol cu cefalosporină este utilă. Consecința unei dehiscențe anastomotice a esofagului este atât de gravă încât
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Eugen Târcoveanu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1184]
-
o clipă au fost lângă mine. S-au speriat grozav. Eram inert, leșinat și cu sacul de tizic deasupra mea. Fața îmi era plină de țărâna îmbibată cu pleavă și cu alte resturi vegetale; buzele-mi erau plesnite, umflate și sângerau, iar dinții din față se clătinau și mă dureau îngrozitor. Sângele care-mi cursese din belșug se amestecase cu țărâna care-mi intrase în gură în momentul în care sărutasem involuntar și brutal pământul dușmănos, împiedicându-mă să respir în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
grozave suportate de un organism căruia i se lipise burta de spate. Moș Danilov plângea pentru fiecare ființă luată separat, cât și pentru omenirea suferindă luată în întregul ei. Unde ești, moș Danilov, suflet mare și binecuvântat, a cărui inimă sângera la suferințele semenilor săi; era însuși Iisus Hristos ajuns bătrân, bătrân care umbla nefericit de colo-colo prin lume cu bastonul lui de salcâm, constatând profund decepționat, îndurerat și dezamăgit că a fost păcălit și el ca și toți ceilalți muritori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
oricărei iubiri vrednice: pe buzele sale sălășluiește cuvîntul vieții, pus de Cristos pentru mîntuirea omenirii; Clerul este sarea, lumina, vindecătorul universal. Ce împiedică atunci ca acest leac să fie aplicat? Se naște astfel o altă plagă a Bisericii, care nu sîngerează mai puțin decît prima, și care este, așadar, insuficienta educare a Clerului însuși. CAPITOLUL II Plaga din mîna dreaptă a Sfintei Biserici: insuficienta educație a Clerului 24. Predica și liturghia au fost două mari școli deschise poporului creștin în perioada
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
mâinile mele - o lopată: bucată de fier, grosolană și pătrată, cu ajutorul căreia vreau să pătrund în măruntaiele de piatră. știu: e o unealtă sărmană și neputincioasă care nu mă va duce nicăieri, chiar dacă îmi voi zdrobi mâinile și îmi voi sângera sufletul. Alta însă nu am la îndemână. Trebuie să sap muntele ori să renunț... Să renunț?! Peste putință! Pentru mine nu există o astfel de posibilitate! De aceea, eu voi săpa, voi săpa, voi săpa până când am să mor! 7
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Noi suntem emigrante. Desconsiderate, dar viața dură ne-a format și câteodată îți vine să râzi de importanța nemeritată pe care și-o acordă. Eu am învățat să tac, sau să fac complimente. Nu îi poți spune unui nepăsător: — Îmi sângerează inima de dor! Scrisoarea 29 Mă tem de un singur lucru: de sărbători. Am început munca în munți în preajma sărbătorilor de iarnă. Nu credeam să rezist. În țară am avut mereu brad de Crăciun. Cel mai necăjit bră duț a
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
curând va ieși în grădină. Un infirmier venea în fiecare joi să-i curețe și să-i panseze rănile de pe picioare. În ultima săptămână a spus că s-a întâm plat un miracol, rănile ei erau închise, nici una nu mai sângera. Pentru că făcuse mișcare. Capilarele ei atât de fragile se oxigenaseră și nu se mai rupeau. Toate capetele s-au întors spre mine și mi-a fost de ajuns. Șopteau între ei, vorbeau despre mine, ar fi vrut să nu mai
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
mizeriei umane a frânt Inima Fiului Tău preaiubit, Isus. Din cauza asta a murit El, nu pentru altceva, ci pentru asta. Și noi suferim, după sărmanele noastre puteri: [Inima lui Isus] privind-o câtuși de puțin, ne dor ochii, inima ne sângerează și mintea nu înțelege. Și, când vei dori să-i pui capăt, o, Inimă preaiubită a lui Isus, acestui morman de mizerie și de păcat, care crește neîncetat? Când Îl vei alunga pe diavol în iadul lui, ca să-l închizi
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
de miei, Cu cioban cu tot Și oile toate, Doară mi te-a scoate De la neagra moarte. Dar nu e pe dare Ci e pe răbdare. Descompunere De câtva timp nu mai pot mesteca. Gingiile mi-au devenit dureroase și sângerează atunci când le apăs cu limba. Dacă încerc să le curăț și să le dezinfectez, iese din ele un lichid gălbui cu un miros foarte urât. Groaza a pus stăpânire pe mine. Sunt, de pe acum, un cadavru în stare avansată de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
și vie. Cred că geții au preferat fiara asta tocmai ca să-și exorcizeze frământările lor. Spaima abstractă de sine. Medicamenta Azi m-am lovit rău la un picior, umblând desculț pe malul mării. A fost din cauza unei cochilii tăioase. Încă sângeram când m-am întors acasă. Aia, cu un surâs ironic, s-a apucat să mă oblojească. Sigur, metodele ei sunt diferite de cele ce se folosesc la Roma. Întâi și-ntâi m-a dus în curte unde se scaldă găinile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
pe care le scrie, lămuritoare aspra textului editat, avem de-a face cu adevărate interpretări filologice și ideatice ale textului. Iată, bunăoară, ni se oferă exemplul sintagmei "măr însângerat" din poemul Gruie Sânger: Imaginea vizual-picturală cu care se încheie Gruie Sânger, "măr însângerat", este a celor două mere roșii: tatăl și mama, inimi sferoidale profilate în "lumina viorie a simțământului". Grilă de lectură ce ne-a fost propusă de sfârșitul tragediei, cu toată dificultatea determinării finalității pozitive sau negative sub care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
care nu era departe. Într-o zi, pe când îl cuprinse disperarea în casă, Alin își luă câteva haine care i se păruse necesare și părăsi fără șovăială adăpostul părintesc, ducându-se direct după maică-sa. Carlina îl privea printre gene, sângerându-i inima pe dinăuntru și înlăcrimată îi cercetă sufletul de copil care mâine+poimâine avea să se apropie de pragul majoratului. Orice adolescent așteaptă această zi pe care în timp s-o țese în mintea lui într-o urzeală cu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
acuza) a dat un raport nefavorabil, mi s-a luat salariul de Stat, ocări din partea Bucureștiului și apoi mutat la Fărcășeni. Fiind separat de ceilalți nu pot cunoaște alte amănunte. Pr. Alois Donea Roman, 16-III-1992 Poporul meu Iată !... Inima străpunsă Sângerează pentru tine Și văpaia ei ascunsă Vrea să facă numai bine! Te-am iubit peste măsură Și-am venit spre-a ta scăpare, Iară tu rânjind cu urăMi-ai pus curse de pierzare... Te-am iubit lovit de bice Tremurând
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
pustiit... Ai luat pe umerii tăi toate durerile țării. E prea mult pentru un om singur... Ștefan dă din cap, încet, încet, privind undeva departe: Da... e mult... prea mult pentru un om singur... Mă târam, mă cățăram pe stânci... Sângeram... Plângeam... Urlam... Pe marginea prăpăstiilor priveam în hăul abisului căscat ce-mi răspundea... Ce mă striga... Ce mă chema... Când ai pierdut totul, nu-ți mai pasă nici de viață, nici de moarte... Își cuprinde în palme obrajii ce ard
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
război, mulți viteji s-arată! Îl roade viermele pizmei că de ce altul să-i uzurpe faima lui de "Mare Apărător al Creștinătății"! spune Mihail. "Fală goală din creștet până-n tălpi!" E lihnit după mărire, adaugă Stanciu. Cine-l împiedică să sângereze și el? Să-și cucerească gloria cu sabia, nu cu gura! spune Vlaicu. Ne jucăm de-a baba-oarba cu slăviții crai și nu vedem că osmanlâii stau grămadă la hotară să ne-nghită, răbufnește Ștefan. Îți vine să urli! strigă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de Vodă Ștefan și plătite pe jumătate numai?!"... Trece-l pe răboj! Dă-i ceva-ceva să-i umpli gura... Să pună judele o vorbă bună; de cerut știu să ceară apărătură. O arvună, ceva... De unde?! răbufnește Juga exasperat. Mi-am sângerat buricele degetelor zgrepțănând haznaua. Că n-o fi lada ceea fermecată, din care să tot iei și de fund să nu mai dai! Mai caută, iubitule, îl îndeamnă Ștefan cu blândețe. Mai zgreapțănă, mai scormone. Cine caută, găsește." Domnia ta nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
-i de când lumea și pământul. De ești mic, anevoie-i a ține capul sus, adaugă Vlaicu. Ce cătrănit a fost voievodul Alexandru când a aflat mârșăvia, continuă Stanciu. Aiasta, drept mulțămire că la Grünwald și la Marienburg, oștenii Moldovei au sângerat pentru independența Poloniei. Acu' câțiva ani, trecând prin Grünwald, am văzut câteva cruci putrezite pe brațele cărora se mai putea citi: Ion, Vasile, Gheorghe... Pe cine nu-l lași să moară, nu te lasă să trăiești", filozofează Vlaicu. Noroc de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
benedicțiuni apostolice?! protestează Ștefan. E o nedreptate strigătoare la cer! se revoltă Stanciu. Banii sunt adunați pentru lupta antiotomană! Mathiaș luptă mai mult cu gura! Am protestat! Am ridicat glasul: "Banii ni se cuvin! Nu-i cerșim! Suntem singurii care sângerăm pentru cruce! Am plătit tainul în sânge!" Papa dădea din colț în colț... A spus că regretă, dar el a înțeles că "Ștefan este căpitanul general al regelui Mathias" și... Ceee?!?!... Căpitanul cui?!?! sare Ștefan ca opărit. Țamblac se scormonește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
aș zice ba și măcar de-o pârdalnică de pântecariță cufurită cu sânge, că bieții turcaleți mai mult pe vine, pitiți prin tufișuri, decât în șeaua cailor... Dă, Doamne, bine! Și, uite-așa, cătinel-cătinel, pe cale, îi vlăguim, îi împuținăm, îi sângerăm, îi înfricoșăm, îi însetăm, îi înfometăm, îi facem neoameni și-i ademenim la lupta cea mare pe viață și pe moarte de la Valea Albă, unde am ridicat cetate de apărare. Le tăiem ramazamu'! Post și rugăciune! Allaallah-la-la! Îi belim! Mama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și ducele? — Măria sa a aruncat pocalul de argint pe care-l ținea În mână și și-a scos cuțitul de vânătoare, cu care s-a apărat, făcând pagubă printre mișei, până când a căzut străpuns de sulițe. L-am văzut cum sângera. Maestrul de vânătoare a stat deoparte, nimeni nu s-a atins de el. Când au isprăvit treaba, au Încălecat, l-au luat pe domnul duce pe sus, așa rănit cum era, l-au legat pe cal și-au plecat. În
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
mi s-a întâmplat nimic. Doar că m-am înțepat puțin la piciorul stâng (fiind desculță). Nu m-am dumirit pe dată. Când Oltea s-a apropiat speriată de mine, și-a dat seama că talpa piciorului e zgâriată și sângerează puțin. L-a tras din iarbă și ce să vezi? Un arici, de toată frumusețea se strânse ghem, ascunzându-se sub acele-i protectoare. M-am lămurit și cu zgârieturile mele... Tata, nu putea să lipsească de la un asemenea incident
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]