1,872 matches
-
despre identitatea atacatorului? Ar fi excepțional. - Nu, spuse ea cu voce scăzută. Mă gândeam la durere. - Aha... Asta. Aha... Asta. - Analizele sângelui ne vor edifica. Observă apoi un obiect de formă nedefinită aproape de tâmpla victimei. Avea o rană, care nu sângerase prea mult, ceea ce arăta că inima se oprise la puțin timp după ce țeasta îi fusese sfărâmată. - Nu, Rhyme. Tăietura pare a fi făcută după decesul victimei. Auzi vag cum Rhyme discuta cu asistentul său și îi spunea să noteze această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
doar băiatul să audă. Ai instrumentele și știu că ai și cruzimea necesară... Ceea ce nu ai este viziunea. Încă. O lamă reapăru în mâna iluzionsitului, iar acesta o folosi pentru a tăia o foaie de hârtie, care începu instantaneu să sângereze. Mototoli hârtia și apoi o deschise la loc. Sângele dispăruse, la fel și tăietura. I-o dădu băiatului, care observă că pe una din fețe, apărea o adresă scrisă cu cerneală roșie. Audiența începu să fluiere și să bată din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
de os de vită. Pentru a contribui la gradul de credibilitate al întregii scene, se folosise de un mic briceag ascuns tot în deschizătura din șold, în același loc cu cheia, și se tăiase la cap, într-un loc care sângera cu abundență fără a provoca însă vreo durere. Apoi rămăsese imobil ca o păpușă de cârpă abandonată. Ochii îi rămăseseră deschiși pentru că își turnase picături vâscoase în ochi, care creaseră aparența imobilității acestora și îl ajutaseră să nu clipească. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
se loviseră de geam, explodaseră și apoi se întoarseră spre el, rănindu-l în șase locuri. Cea mai gravă a fost o rană în burtă, căci se părea că alicea i-a atins o arteră sau o venă; omul a sângerat abundent până la sosirea echipei de intervenție. - Spune-mi că e Weir. Stop. - Nu. Îmi pare rău. Îl cheamă Hobbs Wentworth. E din Canton Falls. Bell se încruntă. Deci Weir și poate alți complici de-ai lui erau încă prin preajmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
la tribunal și m-am păcălit să o ignor, chinuindu-mă neobișnuit de mult să îmi curăț dinții. În general, nu sunt adeptul aței dentare, dar de data aceasta am folosit în exces, astfel că mi-am făcut gingiile să sângereze, dar măcar am reușit să-mi distrag atenția de la gândurile pe care o parte din mine abia aștepta să le exploreze. Când m-am întors și m-am pregătit să adorm, imaginile pe care le invocasem la tribunal îmi dominau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
exemplare dinainte de război din Reader’s Digest și Popular Mechanics, pe care le devora. Din cînd În cînd, de parcă Își regăsea copilăria pierdută, Jim reintra În lumea jocurilor băiețești și participa la titreze, bile și șotron. — E moartă? Se mișcă! — SÎngerează! O pată de sînge de la genunchiul lui Jim dădea capului broaștei țestoase o podoabă de pirat. — Jim, ai omorît-o! Cel mai mare dintre băieți, Richard Pearce Întinse mîna s-o atingă, dar Jim o ascunse sub braț. Nu-i plăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
lui Jim. Pentru Dumnezeu, ai să-ți strici ochii. Ascultă la domnul Tulloch. Ai văzut whiskey scoțian? Jim se dădu un pas Înapoi, punînd containerul argintiu Între el și bărbatul nervos. Parcă ațîțate de prada de pe stadionul Nantao, mîinile locotenentului sîngerau prin bandaje. Jim știa că locotenentul ar fi dorit să-l aibă singur și să-l bată pînă Îl omora, nu pentru că era crud, ci pentru că doar vederea durerii lui Jim ar fi limpezit toată agonia pe care el Însuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
umbra unui alt soare. Aici, la gurile marilor rîuri ale Asiei, se va da ultimul război care va decide viitorul planetei. Jim Își șterse sîngele de pe volan, timp În care reîncepu tirul de pe malul Pootung. De patru zile, nasul lui sîngera și se oprea. Înghiți sîngele și urmări șoseaua deschisă care se Întindea de la chei pînă la stadionul Îndepărtat. La o sută de metri de Buick, doi milițieni chinezi se urcară la pupa submarinului de lîngă plajă. Cu puștile atîrnate pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
În ploaie, el se târâie prin frunzele amestecate cu noroi și se apucă cu mâinile de crengile de alun, nu știe dacă zilele-s clipe sau numai i se pare, Îl dor toate oasele pe Bitancu, zgârietura de la cap Încă sângerează, hainele-s ude pe el, afară ploaia s-a oprit de mult, păcurarul bătrân Îi aduce la gură cana cu țuică fiartă și el o bea și-l arde gâtlejul și nu apucă să răsufle că a doua cană este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
respirația celorlalți. — Dopamină în venă. — Se normalizează. Bine te-ai întors, comoara mea, ești din nou în lume. Alfredo mă privește, încearcă să zâmbească, dar șoptește doar: — A glumit... ne-a făcut o glumă. — Splina a fost cea care a sângerat. N-am privit gaura din capul tău, am văzut doar o margine deschisă care trebuia să fie pielea, dar n-am privit înăuntru. Alfredo merge mai departe, eu nu rămân. Am transpirat și acum tremur, simt întunericul, sunt gata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
somn. Trăisem momentul acela și poate că îl așteptasem. Aveam acea întâlnire. Și mi se păru că îmi pătrund în sfârșit viața. Frica de sânge pe care o aveam atunci când eram copil, clipa aceea albă în care carnea, incizată, nu sângerează încă... poate era ea. Ea era în tăietura aceea. Sângele de care mă temeam era al său, așa cum mă temusem de iubirea ei. Ea exista de atunci. Cine te iubește există întotdeauna, Angela, există înainte de a te cunoaște, există înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
halatul murdar de sânge. E primul lucru pe care îl văd. Și-a scos mănușile, are mâinile albe. Cu mâinile acelea vine spre mine. Mi-a luat mai mult timp, am avut probleme cu dura mater, s-a contractat, a sângerat prea mult, am făcut eforturi să o fac să coaguleze. Are boneta udă leoarcă, urmele măștii în jurul gurii și un chip de nebun. Vorbește repede, se bâlbâie. Să sperăm că nu este o leziune asonală difuză, că, la impact, compresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
suferisem până atunci și mi s-a părut că-mi pierd mințile și sunt gata să-mi iau viața. Până atunci încă nu simțisem gelozia, cea mai brutală dintre gelozii. Rana din suflet, care părea cicatrizată, s-a redeschis și sângera..., sângera foc! Mai bine de doi ani trăisem cu soția mea, cu propria mea soție, și nimic! Iar acum, hoțul acela...! Mi-am imaginat că soția mea se trezise de-a binelea și trăia ca un adevărat jăratic. Cealaltă, cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
al marinei britanice. Merseră cu sania printr-o pădure albă până ajunseră la o clădire ce semăna cu Mânăstirea Sfintei Cruci de la Ierusalim. Răniți și muribunzi, oameni cu membrele zdrobite le blocau drumul, se tăvăleau pe podele, pe coridoare, gemeau, sângerau. Uri spuse: Ăștia sunt cazaci, se poate călca pe ei. În cele din urmă, găsiră În spatele mânăstirii o grădină mică și plăcută, În care era o tavernă grecească, cu o terasă umbrită de frunze de viță și mese aranjate. Printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
și doar o licărire roșiatică ar mai fi căzut pe siluetele lor, Ahile îngenunchează în fața prietenului său, Patrocle. Acesta șade pe jos cu un picior îndoit sub el, cu celălalt întins de durere. Își ține cu mâna brațul, rana îi sângerează din cauza săgeții care l-a nimerit. În același timp, valurile se sparg de parapet, se crapă lemnul rășinos al focului de veghe, sar scântei, iar din cerul nopții privesc în jos constelațiile cu întruchipările vremurilor primordiale, captive acolo pentru eternitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Îmi doream să mă duc să aduc chips-urile alea. Ce ai fi vrut să-ți spun? am întrebat-o neputincioasă. Și oricum, m-ai fi crezut? Lisa păli dintr-odată. — Nu mă simt prea bine. Se uită în jos. —Sângerez, ne anunță ea sec. Ambulanța a dus-o la spitalul St George’s. Pe Kieran l-au lăsat să meargă cu ea, dar eu și Mark a trebuit să luăm un taxi. Phil a hotărât să rămână acasă. Crezi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
se simțea bine. Mulțumesc, Gary. Asta e bine. E totul în regulă cu tine? mă întrebă el pe un ton ciudat. —De ce? Mark se uită în jos la petele de sânge de pe covorul din sufragerie. — Mă întrebam doar cine a sângerat în apartamentul nostru? Nu puteam s-o fac. Nu puteam să-i explic. Epuizarea se întinsese de la trup la minte și apoi la gură. Creierul meu nu mai putea produce minciuni, iar buzele nu mai puteau articula cuvinte. Dacă am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
-mi surpe trupul ostenit. - Ostenit de lenevie fără leac, adăugă în diapazon avortonul monstruos , bătând enervat cu pumnișorul în coșul pieptului meu. - Pălmuit de sănătatea judecății tale, spusei mai departe, plimbându-mă între ușă și cuptor, începui să mânuiesc rindeaua, sângerându-mă și am bătut cuie cu ciocanul, zdrelindu-mi vârfurile degetelor. Făcui o pauză, simțind cum piticul îngrozit se ghemuia în moalele inimii mele, să-mi mai încetinească bătaia. - Zitta! zisei liniștindu-mă puțin, - abia atunci mi-ai surâs muierește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
1935 * * * Sunt unul dintre aceia care au savurat cu delicii cartea lui H. Bonciu. Nu m-au speriat unele cruzimi. Am urmat pas cu pas evoluția eroului central, cu gusturile lui de profanare, dar și cu teribilele lui remușcări. Cuvintele sângerează. Cum există mari admiratori ai lui Céline sau Axel Munthe și nu observă că autorul român este din aceeași familie. Am iubit sufletul lui complicat chiar dacă nu am cunoscut aceleași întâmplări. Și ce minunată mi-a apărut sinuozitatea gândurilor lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
s-a dus voluntar pe front ca să deprindă gustul fricii și să învețe să se teamă. Ia uitați-vă, copii, cât de lungă și de contorsionată e schija... Abia după asta mi-a fost bandajat umărul stâng, care abia dacă sângera, dar în care se putea bănui prezența unui corp străin din metal, chiar dacă unul mic. Gaura din vestonul uniformei mele abia dacă putea fi zărită. Brațul care atârna era fixat cu o fașă. Deoarece punctul principal de prim-ajutor se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
sinistră În peretele habitatului. Ecranul se aprinse: SUNT AICI! Imediat simțiră primul șoc, care-i dezechilibră pe toți, răsturnându-i pe podea. În jurul lor, habitatul gemea și scârțâia Înfiorător de tare. Norman Încercă să se ridice - o văzu pe Fletcher sângerând la frunte - când resimțiră al doilea impact. Norman fu azvârlit lateral, către peretele despărțitor. Se auzi un clanc metalic când se izbi cu capul de perete, simți o durere ascuțită și apoi Barnes ateriză peste el, mormăind și Înjurând. Încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
tare Îl Înfricoșa ceea ce auzea - zgomote metalice incredibil de puternice, provocate de cilindrii zgâlțâiți din temelii. Creatura zdruncina Întreg habitatul. Barnes se afla În partea cealaltă a camerei, Încercând să-și croiască drum către ușa peretelui despărțitor. Un braț Îi sîngera și striga niște ordine, dar Norman nu mai auzea nimic altceva În afară de zgomotul Îngrozitor al metalului crăpat. O văzu pe Fletcher strecurându-se prin peretele despărțitor, apoi pe Tina și În fine pe Barnes, care lăsă În urma lui o dâră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
-l văd cu greu cum intră fascinat în presupusa împărăție a normalității cruzimii. În jurul meu apele au urcat și simt cum în jur mă înghite abisul. Zăresc orașe scufundate peste care mlaștinile devin străvezii. Suferința celui tînăr mă face să sîngerez. Licoarea neagră se prelinge din mine murdărind apele. Și marea deasupra se-ntărește cu o crustă aspră. Bătăi și sunete pătrund pînă la mine, înăuntru. În veacul tinereții Doctorul nu vrea să creadă. V. tînăr m-am înconjurat de statui
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
atunci iubirea... VISE RĂSFRÂNTE Cu raze de dor alergam fericită prin lume, Cuvintele tale spărgeau hăul oazelor blânde, toată fericirea zămislită-n durere. Îți vei petrece nopțile în miezul pletos al iubirilor irosite de-o viață în jurul acestui poem; Univers sângerat de suflete grele, târâte prin închipuirea-ți istovită. Oglinda în care sărut venirea în declin a florilor albe... Prin prezența ta o veșnicie ar fi fost totul; atunci, sub privirile tale grăbite spre o firească pulbere în care tu alergai
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
această idilă de secol înzăpezită pe visurile mele unde numai sufletul meu, știe de ce nu îngheț în toate spulberările ispitei. VÂNTUL SUBSTANȚELOR ALBE În sălbăticia aerului am parcurs distanțele gerului prin imposibila baricadă a visului. La capăt de vieți am sângerat în acea durere a hăului unde toate înnoptările au devenit clipe de trecere dintr-un tărâm în celălalt. Oricâtă putere de dragoste în grabnica privire a umbrei nu pot să retrăiesc acele văluri de secetă, când naivitatea lumii îmi intrară
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]