1,925 matches
-
vorbele de iubire, dezmierdările unei femei... a bătut vodată la fruntea ta acele bătăi line, sărutările, pe care o gură umedă de femeie să le bată spre a afla cari gândiri sunt acasă... ale amorului, ale dorinței, ale durerei?... Ah, sărmană frunte solitară, te acopăr cu flori... dormi! dormi! Ea pusesă mînele pe fruntea albă și moartă... El surâdea în sicriul lui cu zîmbetu-i mort și sfînt!... Un sarcasm învioșă buzele bătrânului c-un surâs rece și sceptic... "De-ar fi
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
că mie nu-mi plac îngerii, cu privirea lor lină și cerească... Ei, cu toată ființa lor candidă, cu zapada cea castă a feței, a umerilor, a sânului lor, sunt o obsesiune a sufletului meu... Ea mi-ar muri și sărmanul diavol ar rămânea singur pe pământ în pielița lui de sărbătoare... Apoi mă tem de un asemenea amor, mă tem cumplit... De voi fi rău, ea va fi blândă ca un miel... prin blestemele mele s-ar înmulți rugăciunea ei
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
săruta mînile dacă mi-ar permite... - Dar dacă el ar ști că tu-l iubești... dacă el te-ar iubi asemenea, îngerașule! - Nu spune, o, nu spune... Ah! nici gândesc la asta... știu eu că nici gândește la mine: o sărmană fată proastă... - Dar, vezi tu, tocmai asta iubește el în tine, zise Cezara cu glasul plin și 153r moale... naivitatea ta... el ar vrea să desfășuri acele foi ale inocenței spre a se uita în bobocul de roză, în înțelesul
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
beția mistică a amorului nostru... aud tremurând la urechea mea glasul celui întîi amor... O, Eva... Eva tu ești, tu-mi dai mărul din pomul cunoștiinței... și nu vorbești, murmurezi... cum de s-a rătăcit * pîn-în * stele flautul zefirului. Ardem, sărmană copilă, ardem cum arde-ncet universu-ntreg... O jertfă infinită marelui spirit! {EminescuOpVII 275} Și ardeau în albastrul infinit al templului candelele de aur a stelelor... Sus un cer înstelat și jos un cer înstelat... Lui i se storcea sângele din
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
bal, hai la bal, zise ea, toată seara am să gândesc numai la tine. El se sui alături cu ea, îi cuprinse strâns talia și văzu că ea plânge. - De ce plângi, Anna? întrebă el. - Doamne, mă mir cum mai întrebi, sărmanul meu amic. Tu nu știi că eu am aflat? - Ce-ai aflat? - șut! să n-auză nimeni, căci nimeni nu știe. El intră în sala de bal. Cântece, vuiet, danț... dar mai ciudat i se părea că orice femeie îi
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
avea de unde, pre era scurt, numai scădea * că un dop de plută. Popa l-ar fi rupt bucăți dac-ar fi avut ce rupe, dar așa... unde lovea i se părea că nu dă-n nimica, așa de nensemnat era sărmanul dascăl. Am mai putea scrie un capitol [cu] subtitlul: Cum părintele Ermolachie a crezut a face îndestui onorii *, spre a releva * fel și formă în care acest venerabil om a-ncercat a bate tot satul pentru necinstea făcută, fără ca satul
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
totuși scăpa. Cyrus, Romulus, Hercule și, bineînțeles, Moise sînt dintre cei despre care legenda ne spune că au fost astfel părăsiți. Dar nou-născutul condamnat la moarte este din fericire salvat de un om din popor. Și, alăptat de o femeie sărmană sau de un animal femelă (lupoaica, pentru Romulus), supraviețuiește. Bunătatea celor sărmani împiedică o crimă a celor puternici și vine să dea o mînă de ajutor destinului. Crescut în sînul acestei familii de împrumut, copilul crește, devine puternic și curajos
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
nu mai am nici cap, nici stare trupească, scriu tu durere nemaiauzită către singurul acela pe care Îl știu că ține la mine cu tot sufletul! Boierule vistier, sînt pierdut și să faci cum știi.“ Totuși Alecos, sclavul (...) nenorocit și sărman, nu renunță la ceremonialul adresării. În disperarea cea mai neagră, el caută comparații de preț și găsește cu ușurință un stil flatant. Ca lebăda, zice el, care cîntă cu plăcere Înainte de moarte, el, sărmanul, exilatul, cîntă și scrie cu mare
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
afecțiune. Doamnele erau nerăbdătoare și curioase să știe ce mâncase în timpul călătoriei lui pe jos. Sigur, n-am mâncat nici vânat delicios și nici mistreți, ci ierburi, precum caprele, și câte-un codru de pâine primit de pomană de la oameni sărmani. N-aveam încredere în cei înstăriți ca voi, ei, sunt bogați și bogați, dar cei din provincie miros de la o poștă ca și stăpânul lor, și dacă îi răzui puțin se simte duhoarea scabiei spaniole. Am traversat Calabria Citra și
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
a-l face să apară drept un monstru, dușman atât al Spaniei cât și al Bisericii. Voiau să facă din el un individ abject care a profitat de ingenuitatea ciobanilor și a țăranilor, a meșteșugarilor analfabeți și a altor oameni sărmani. Dar dacă era cu neputință să deposedezi Spania de puterea ei, atunci care erau intențiile lui? Există în creierul tău un șarpe, fra' Tommaso, ce te-mboldește și te mână mereu spre genunea perversiunii. Dar de data asta ai făcut
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
bazne, fra' Tommaso, iar baznele nu te vor scăpa de rug. Trufie, nerușinare, intoleranță, sunt semnul păcătosului ce ești. Dumnezeu să te ierte, căci de virtuțile pe care ți le-a dăruit, ți-ai bătut joc, amăgindu-i pe cei sărmani și aruncându-i într-o mare de suferință. Gândește-te câți sărăntoci vor fi judecați pentru că au crezut în nebunia ta. Nevinovați fiind, i-ai aruncat în cușca leilor. Ai fost în stare să convingi până și câțiva nobili și
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
sicilienilor care i-au gonit pe evrei din insulă și chiar și din Calabria. Era de-ajuns să ațipească o clipă, că creierul său se și punea în mișcare, continuând derularea amintirilor. Perceptorii imperiali coborau de pe cai în fața ușilor celor sărmani: A căzut grindina trei zile-n șir, și n-a mai rămas nimic, nici de sămânță. Douăsprezece zile, douăsprezece zile fără încetare, a plouat torențial, nici măcar pe timpul lui Noe n-a fost un dezastru ca ăsta. Giorgio a căzut dintr-
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
să se adapteze la schimbări. De-acum el devenise o legendă la Napoli și se vorbea despre el în port și în localurile cartierului spaniol, se vorbea la universitate și în mediile avocățești, printre intelectuali și prelați, nobili și oameni sărmani. Nicicând nu reușise cineva să reziste la acea necontenită cascadă de ură și violență, de abuzuri și cruzime; cei mai puternici înduraseră doi-trei ani, după care se prăbușiseră, sau căzuseră pradă abjurării sau unui jurământ fals pentru a-și grăbi
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
de mii de suflete din care nu muncesc decât vreo cincizeci de mii; și ăștia trag din greu și-și ruinează sănătatea, iar trândavii pier la rândul lor prin trândăvie, lăcomie, desfrânare și camătă, și-și bat joc de mulți sărmani aservindu-i și sărăcindu-i, sau atrăgându-i să ia parte la viciile lor, astfel încât serviciul public practic nu există și poliția nu face față. Mario surâse. Știu foarte bine, cunosc Napoli, iar tu nu te-ai schimbat și n-
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
ziarele, protestă Suflețel. Ce,presa română are vreo considerație pentru intelectualitate? Povera e nuda vai filozofia!1 - Am eu, n-ai grijă, mă oblig să-l public. Mi-l lași, sau mai bine îl dai lui Dinu Gaittany în plic. Sărmană și goală mergi, filozofie! (it.). G. Călinescu După o conferință furtunoasă cu Aurora, Suflețel se hotărî să scrie articolul. Erau în joc postul de la internat și viața lui (așa credea). Greutatea cea mare fu în fond a-l compune, pentru că
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
unor teme de specialitate, ce știi să faci, sau ce realizezi cu ușurință, sau la ce te pricepi, îi vezi cum caută în afara lor, cănd ar trebui să caute înlăuntrul lor, căteva bobițe de inspirație care să le cristalizeze alt sărman răspuns, în afara acelui “nimic”.
„Să fie sfȃrşitul? Sau abia atunci începi?” Constantin Noica Savuroase paradigme pedagogice în sos de pasiune. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2311]
-
e cu putință să fii francez?") Există o superioritate prostească pe care ți-o dă limita proprie și care face ca evaluarea oricărei alte limite să se miște între condescendență și adversitate. Disprețul nemărturisit al contemporanilor față de oamenii altor vremi ("sărmanii oameni din Evul Mediu!"), stupoarea în fața altor zei, contrarierea pe care o provoacă în noi obiceiurile altei nații, perplexitatea în fața cuvintelor altei limbi, exaltarea în fața peisajului autohton - vin toate din identificarea spontană cu sistemul meu de limite. Pentru că acest sistem
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
care România avea nevoie de sincronizare? Am ajuns să înțeleg târziu vorba lui Julien Benda din La trahison des clercs - vorba aceea care, pe când eram tineri, ne indignase pe toți: "C'est une trahison de pactiser avec le siècle." Or, sărmanul Julien Benda avea dreptate: pentru că nu tot ce se întîmplă în secol este istorie. De fapt, asta am și vrut să arăt în ultima vreme; am vrut să restitui lucrurile pe trei planuri: ceea ce joacă în istorie, în ontologie și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
îl știu dintr-o fotografie publicată în monografia lui Biemel de la Rowohlt, în care Heidegger, cu basca pe cap, stă în dreptul firului de apă, cu o găleată în mână, privind potolit spre aparat. "Cabana", văzută de aproape, este și mai sărmană decât apărea de jos: este o cutie de 7/6 m, teșită, cu latura sudică a acoperișului căzând direct pe pământ, cu trei ferestruici pe peretele vestic și cu o ușă care se înalță deasupra a două trepte de lemn
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ca și cum acest țipar feminin mi-ar dori o viață frumoasă. (Către Herrmann) Vino-ncoace, micul meu idiot! (Herrmann îngenunchează în fața ei și suspină în rochia ei) Iar te-au torturat? Iar nu te-au lăsat să-ți pictezi tablourile oribile...? Sărmanul meu schilozel, bietul meu viermișor scos din serviciu. Vor putrezi fiecare în ei, dar pe tine te vor răsputrezi. Și nimeni n-o să te poată ajuta, pentru că toți or să vrea să te ajute. Or să te ia sub aripa
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
fi altfel, dacă nu ar fi sosit nimic, din ceea ce trebuia să sosescă. Nu poate să existe nici o analiză serioasă. Totul e de nevindecat. Se duce la cadavrul lui Herrmann și ridică un colț al feței de masă) Cum zace sărmanul viermișor schilod. Ar fi fost recunoscător pentru tot, nu mai putea fi nimic altceva decât recunoaștere. (Îl acoperă pe Herrmann la loc) Tot ceea ce este trebuia să fie, cu toate că nu ar fi trebuit neapărat să fie așa, pentru că se știe
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
fire. Aspiră mai departe praful. DOI Spațiul eliberat. Mariedl și aspiratorul scos din priză. MARIEDL: Întreaga realitate a visat despre Mariedl. Odată ce realitatea a tras la fund o zi proastă, atunci visează cel mai bine și mai puternic despre Mariedl. Sărmana realitate se așază pe salteaua realității visate și visează că o plesnește pe Mariedl peste auz. Și realitatea o plesnește peste timpane pe Mariedl atâta de mult că rămâne Mariedl surdă, neapărat, c-așa trebe să rămână. Atunci realitatea se
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
de viață, cum te-ai cărat pe tine, și așa cum a trebuit, ai fost pus la uscat alături de o grămadă de oameni proaspăt incinerați. TATĂL LUI MARIEDL: Era asemenea unei razii de rutină a ghinionului. Ghinionul: Excitanta subterană a norocului. Sărmanul ghinion pitic, sărmanul ghinion pitic și umplut cu moarte. Acolo stă ghinionul în tic-tac... în mișcarea tic-tăitoare a gheretei de pază, a uniformei comune, a luminii de lună plină aprinsă, a chiflei cu cârnat, înfulecată la repezeală, berea rasă, toate
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
te-ai cărat pe tine, și așa cum a trebuit, ai fost pus la uscat alături de o grămadă de oameni proaspăt incinerați. TATĂL LUI MARIEDL: Era asemenea unei razii de rutină a ghinionului. Ghinionul: Excitanta subterană a norocului. Sărmanul ghinion pitic, sărmanul ghinion pitic și umplut cu moarte. Acolo stă ghinionul în tic-tac... în mișcarea tic-tăitoare a gheretei de pază, a uniformei comune, a luminii de lună plină aprinsă, a chiflei cu cârnat, înfulecată la repezeală, berea rasă, toate-s gătate, gata
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
luat-o drept substantiv. M-am și gândit: ce bun o fi vinul din Via Universitate, fermentat poate în Amfiteatrul Odobescu. Apoi mi-am dat seama că e o prepoziție nouă, proaspăt adusă din Italia, ca un Chianti, ca să înlocuiască sărmanele noastre „prin” sau „pe la” din care n-au mai rămas nici oscioarele. Biata doamnă Slavici! Când Poetul Național, sub un diagnostic încă discutabil, își pierdu mințile, doamna Slavici, în casa căreia locuia, undeva prin Piața Amzei, cam la jumătatea distanței
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]