1,766 matches
-
poetic se completează cu geniu patriotic. Sărmanul Dionis În proza eminesciană, apar eroul-titan (Toma Nour din Geniu pustiu) și eroul-demon (Dionis din Sărmanul Dionis), împreună cu idei filosofice despre geniu, despre timp și spațiu. Dionis, din nuvela romantică, fantastică și filosofică Sărmanul Dionis este un tânăr de 18 ani, cu spirit reflexiv, cu predispoziție pentru metafizică, reverie, lucruri mistice, aspirând spre iubirea absolută. Ființă superioară, tânărul se refugiază în vis, în speranța că acolo se poate salva, departe de camera "cu pereți
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
la bază motivul "lumea ca vis", fiind considerată o nuvelă onirică. Punctul de plecare îl reprezintă confuzia voită dintre realitate și vis, încât eroul consideră spațiul și timpul categorii subiective (nu există timp și spațiu decât în sufletul nostru). Nuvela Sărmanul Dionis este totodată o nuvelă fantastică și filosofică, în care sunt prezente: teoria metempsihozei (a transmigrației sufletelor, a reîncarnării), teoria schopenhaueriană cu elemente de indianism, brahmanism, ideile lui Platon despre "arhetip" (tipul primordial originar), ideile despre "arheul" care apare ca
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
de indianism, brahmanism, ideile lui Platon despre "arhetip" (tipul primordial originar), ideile despre "arheul" care apare ca unicitate în multiplicitate. Dionis are o fire faustiană, un spirit metafizic însetat de cunoaștere, pentru astrologie și metempsihoză: " În fond ce dovedește altceva sărmanul Dionis decât soarta tragică a omului de geniu, într-o societate filistină?" (Eugen Simion) În nuvelă este inclusă poezia Cugetările sărmanului Dionis, o meditație amară și parodică asupra unor obiecte, o meditație despre soarta artistului. Eroul este un inadaptat superior
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
are o fire faustiană, un spirit metafizic însetat de cunoaștere, pentru astrologie și metempsihoză: " În fond ce dovedește altceva sărmanul Dionis decât soarta tragică a omului de geniu, într-o societate filistină?" (Eugen Simion) În nuvelă este inclusă poezia Cugetările sărmanului Dionis, o meditație amară și parodică asupra unor obiecte, o meditație despre soarta artistului. Eroul este un inadaptat superior, dezamăgit, care caută într-o carte de astrologie, semnul menit să te transpună în adâncurile sufletești. Acesta găsește o pagină în
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
prin Maria, Dionis "încearcă să iasă din lumea contingentului și să intuiască fericirea paradisiacă" (G. Călinescu). Ea apare mai întâi, în conștiința eroului în stare de vis, apoi în împlinirea erosului prin căsătorie. Percepția onirică este irațională și simbolică. Nuvela Sărmanul Dionis reunește mai multe teme romantice: natura, iubirea, condiția omului de geniu, transmigrația sufletelor. Dionis este sărman, visător, moștenind de la tatăl său un portret din tinerețe, în care se regăsește. El își imaginează că prin "lucruri mistice", cu ajutorul magiei și
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
nescrise. Fiecare povestire are un subiect diferit de al celorlalte, fiecare povestitor are modul său specific de a relata întâmplarea, fiecare povestire este o specie literară: snoavă (Iapa lui Vodă); idilă (Fântâna dintre plopi); aventură (Cealaltă Ancuță); legendă (Județ al sărmanilor); reportaj (Negustor lipscan); portret prin narațiune (Orb sărac). În Hanu Ancuței întâlnim tehnica literară povestire în povestire sau povestirea în ramă (Sergiu Pavel Dan); iar după alți exegeți "povestirea cu sertare". Naratorul principal relatează întâmplarea la persoana I, într-un
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
minunată". E un ceremonial al spunerii, rostit la flăcările focului, după asfințitul soarelui, care începe cu formule de adresare protocolare. Cele nouă povestiri din volum sunt: Iapa lui Vodă, Haralambie, Balaurul, Fântâna dintre plopi, Cealaltă Ancuță, Negustor lipscan, Județ al sărmanilor, Orb sărac și Istorisirea lui Zaharia Fântânarul. Naratorii își spun povestirile pe rând: comisul Ioniță de la Drăgănești, călugărul Gherman de la schitul Durău, moș Leonte Zodierul, căpitanul Neculai Isac, Ienache coropcarul, negustorul Dămian Cristișor, Constandin Moțoc, cioban de pe Rarău, Orbul sărac
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
și s-a făcut cioban. Povestindu-i întâmplarea haiducului Vasile cel Mare, acesta a pus la cale răzbunarea, la biserică, după ce-au ieșit oamenii de la slujbă. Răducan Chioru a fost înjunghiat în fața mulțimii care asista la un "județ al sărmanilor". Negustor lipscan e un reportaj despre călătoriile negustorului Dămian Cristișor, care umblase prin lume și văzuse atâtea noutăți ale civilizației. El aducea marfă de la Lipsca și o vindea în Iași, unde avea "o dugheană în ulița mare". Negustorul le-a
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
fi punctul de plecare pentru toată dezvoltarea viitoare a veșmântului cugetării românești-. Titu Maiorescu. Opera lui Eminescu reprezintă numai momentul cel înalt al poeziei românești, ea descoperă calea poeziei noastre spre universalitate. „Fiind foarte român, Eminescu e universal-. Tudor Arghezi. „Sărmanul Dionis-, în care se face simțită reflectarea subiectivă asupra lumii, reunește o serie de teme tipic romantice existente și în literatura universală: natura, iubirea, precum și condiția omului de geniu. Acest Dionis este un tânăr copist, care deși se trage dintr-
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
Eliade, Vasile Voiculescu și alții. Interferența genurilor, manifestă îndeosebi la nivelul creației de personaje-simbol, cât și la nivelul stilului, precum și modul special de interferare a surselor mitice și filozofice într-o narațiune de tip fantastic ne îndreptățesc să considerăm nuvela „Sărmanul Dionisca pe un prim poem de izbîndă în structuralizarea estetică și dimensionarea spirituală a prozei romantice românești. „Eminescu este un om al timpului modern, cultura lui individuală, stă la nivelul culturii europene-. ăTitu Maiorescu) O tematică lirică întinsă duce la
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
barcă a rămas o cantitate mică de orz nevândută, din cauză că nimeni nu a avut bani să-l cumpere. Meșteșugarii noștri mor de foame, iar burghezia din orașe este la ananghie, pentru că deși au toată bunăvoința să îi ajute pe acești sărmani, numărul mare al celor care au nevoie de ajutor îi pune în incapacitatea de a reuși să-i mulțumească pe toți, după mila creștină. Tocmai am aflat că a fost găsit un copil în Cheverney care și-a mâncat una
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
pe dorința lui esențială, ca să înfrunte fără probleme atît seducțiile, cît și amenințările lumii. Trăsătura aceasta este caracteristică eroului creștin, dar și celui al mitului hindus. Amîndoi participă la viața celorlalți și îi frecventează atît pe bogați, cît și pe sărmani. Sfîntul nu poate fi imitat. Ca să nu fie victima amenințărilor și a seducțiilor, orice imitator trebuie să fugă, iar fuga aceasta este ea înșiși dovada unei false motivații, oricît de secretă și de nemărturisită ar fi ea, a unui sentimentalism
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
o invocă la tot pasul. Altceva e de nuanțat în contextul acestui mit: odaia în care locuiește Ladima este parcă o prelungire în spațiu a interiorului eminescian. Nu e nici o diferență între dezordinea, sărăcia și chiar aspectul imund din Cugetările sărmanului Dionis și imaginea dezolantă a camerei gazetarului, așa cum ne-o descrie, cu ipocrită condescendență, Emilia: "Eu tocmai plecam într-o excursie cu automobilul prin Ardeal...Dar s-a dus Valeria numaidecât...Ce-a găsit acolo zice că nu poate spune
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
tatălui-rege, dramul de rău, buba multei bogății, coborârea în infern și complexul Ofeliei (acesta din urmă insuficient de bine argumentat, credem noi) sunt reprezentările arhetipale care converg către acest câmp. Lectura scrisorilor lui Ladima (existență dispărută), monologul lui Hamlet despre "sărmanul Yorrick" și tabloul Ambasadori francezi la curtea Angliei de Holbein cel Tânăr au fost interpretate din perspectiva procedeului arhitectural al anamorfozei. Ultimul câmp arhetipal recognoscibil în opera lui Camil Petrescu este cel eminescian. Enunțul emergent apare într-o replică a
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
din motive dogmatice. Însă Infernul e temelia. Hölderlin: ce patos, ce Ellada, ce, în final, Scardanelli. Eminescu al nostru: s-a lăsat în voia "fantasiei" dar, pe dedesubt, și-a ras toate iluziile, și-a tivit manta cu ața cugetărilor Sărmanului Dionis, și-a autoadresat rechizitorii în Icoană și privaz, a constatat că organele-s sfărmate, a abdicat, bând "păharul poeziei înfocate" ca pe o cupă de otravă. A abdicat în poezie, iată trista învățătură. Nici Ionel nu stă vecinic pe
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
al culturii române, Editura Cronica, Iași, 2002; Cultura română în dialog cu universalitatea, Editura Cronica, Iași, 2005. Volume de interviuri: Francofonia o punte a sincerității, Editura Cronica, Iași, 1996; Cămașa lui Hristos și apocalipsa roșie, Editura Vasiliana, Iași, 2010; Balada sărmanului pescar (poveste din mările sudului) (în colaborare cu Traian Mocanu), Editura Cronica, Iași, 2010. Însemnări de călătorie: Mexicul tărâmul de basm al poeziei, Editura Dacia, Cluj, 2003; Trei Râuri și un ocean de poezie, Institutul European, Iași, 2007; Mexicul tărâmul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
le va urmări pentru intertext sunt: o model exemplar; o repetare; o ruptură a duratei profane; o reintegrare într-un timp primordial. Capitolul secund expune teoretic ipoteza, pentru ca, în cuprinsul unui subcapitol care analizează pe text secvențe intratextuale din nuvela Sărmanul Dionis (4.2.1.), raportându-le la alte proze eminesciene, să urmărim în ce măsură teoria se aplică practic pentru intratextualitate. Capitolul al treilea "Intertextul din literatura universală în opera lui Mihai Eminescu" face trecerea dinspre teorie spre practică. În deschiderea lui
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
care nu o puteam lega intratextual de nuvele, fără riscul de a complica puțin analiza. Altă direcție de generare intratextuală este cea de sus în jos: filiația intratextuală. Ne-am oprit la filiația care curge spre izvor de la un text (Sărmanul Dionis) și la filiația care pleacă de la un avantext, [Archaeus]. Pentru primul, creionul criticii genetice a trecut de la textul publicat (variantă finală) la variantele Umbra mea și [Scrisoarea lui Dionis] forma lor transliterată din manuscrise (D. Vatamaniuc) -, pentru a citi
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
germane, ci cu însuși sistemul ei figurativ, cu stilistica ei profundă (Zamfir: 2012, 320). Eminescu și Eichendorff, Lenau, Heine "Din Heine, a cărui înrâurire este mult mai redusă decât se credea odată, ar fi început să traducă la Viena. Cugetările sărmanului Dionis îl amintesc: "Noaptea-n pod, cerdac și streșini heinizând duios la lună."" (Călinescu: vol. I, 1999, 315). "Din seria romantică a lui Eichendorff, a lui Lenau, a lui Heine, prin poezia lui Eminescu trece acea undă de lirism germanic
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
rabilă formulată de G. Călinescu și pentru cu noașterea mai mult sau mai puțin aprofundată a altor științe, minimalizare pe care eminescologii și cercetătorii operei eminesciene au infirmat-o ulterior). Pe Schopenhauer îl citise încă de acum, căci în chiar Sărmanul Dionis se amintește de "ipocrizia vecinică, care ține cât istoria omenirii", de "acel sâmbure negru și rău, care-i rădăcina adevărată a vieții și a faptelor sale egoismul său". După stilul însemnărilor de atunci 7, după nuanța lor eclectică, după
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
contrară distanțării teoretice exprimate de poetul român față de exuberanța frazeologică dictată de optimismul hegelian, atrage discursul critic mai mult decât influența schopenhaueriană exercitată asupra operei eminesciene: "deși creația eminesciană cunoaște unele momente ce se înscriu sub semnul ironiei romantice (parțial Sărmanul Dionis), totuși în poetica eminesciană ironia nu e resimțită ca manifestare a libertății demiurgice a spiritului, ci ca nesubstanțialitate. Din acest punct de vedere, atitudinea eminesciană se apropie mai mult de cea a lui Hegel decât de cea a teoreticienilor
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
lui mari erau ațintite asupra acelei porți vecinic închise. Aș voi să văd fața lui Dumnezeu, zise el unui înger ce trecea. Dacă nu-l ai în tine, nu există pentru tine și în zadar îl cauți, zise îngerul serios (Sărmanul Dionis Eminescu: 2011, II, 54). Replica ascunde o mustrare pentru ce urmează să se întâmple.Văzător cu duhul, îngerul a simțit lipsa de smerenie, începutul ispitei luciferice, ceea ce ne face să ne gândim la ideea exprimată de Constantin Noica, în
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
magică (măyă). 7. Ori de câte ori Legea slăbește, o Bhărata, și se întărește nelegiuirea, atunci eu mă creez [cu trup] (Bhagavad-gïtă)17. Sinteza gândirii din Upanisade este identitatea ătman-Brahmăn, sine individual-sine universal. "Oare fără s-o știu nu sunt eu însumi Dumne..." (Sărmanul Dionis Eminescu: 2011, II, 55). Apropierea cugetării eminesciene de înțelepciunea indiană se justifică pe deplin datorită faptului că ele se suprapun în puncte esențiale, ceea ce face cu atât mai vizibilă coincidența. Vom reveni în cuprinsul prezentului studiu la raportul ătman-Brahmăn
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
însăilate toate, ca șirul de perle pe fir (Bhagavad-gïtă)22. Ștefan Munteanu își exprimă convingerea că substanța gândirii filosofice eminesciene, cea care nu trebuia dizolvată total în poezie, este mai explicită în proză (1997, 83). În ceea ce privește situarea intertextului filosofic din Sărmanul Dionis între Kant și Shopenhauer (G. Călinescu, I. A. Rădulescu-Pogoneanu, D. Murărașu, Al. Piru, S.P. Dan citați de Amita Bhose), cercetătorul manifestă nedumerire față de maniera prea puțin tranșantă în care eminescologul din Bengal a tratat acest aspect, mulțumit doar ca
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
care au tot interesul să rămânem ignoranți; să regăsim litera pierdută sau semnul șters, să recompunem gama disonantă și vom afla puterea asupra lumii spiritelor (Aurélia). (...) mitul nu e decât un simbol, o hieroglifă (Ms. 2257). Semnele arabe din nuvela Sărmanul Dionis, a căror apariție intratextuală o remarcăm și în Povestea magului călător în stele, sunt identificate de cercetătoarea ieșeană și pe inelul magic al eroului din Aurélia, podoabă gravată cu "trei cuvinte arabe". Onirismul filosofic al celor doi romantici presupune
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]