14,917 matches
-
zei; acești zei născuți din senzualitatea oamenilor. Devenisem zeu, eram chiar mai mare decât ceilalți zei; simțeam trecând prin mine curentul veșniciei, al nesfârșitului. ...Dar ea reveni. Nu era atât de crudă cum presupuneam. M-am ridicat și i-am sărutat pulpana rochiei; i-am căzut la picioare; scuturat de hohote de plâns îmi întrerupeam tusea, îmi frecam fața de pulpele ei; am strigat-o, de mai multe ori, pe numele adevărat, care avea o rezonanță deosebită. Dar, din inimă, repetam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
versiunii italiene a dramei lui Miller Vedere de pe pod să...fumeze pe scenă! Hm... În curînd, spectatori hachițoși ar putea merge mai departe cu interdicțiile ; și nu se va mai bea pe scenă, nu se va mînca, nu se vor săruta actorii, nu se va cînta, nu se vor aborda probleme biblice... Ciudată situație : cenzura vine dinspre public, după ce montarea a trecut de celelalte cenzuri, tradiționale... Toată lumea știe că realizarea unui spectacol Începe de la text : se taie textul, se adună actorii
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
ochi cu doamna Nuți, până va fi apărut și cealaltă amică. Soția domnului ministru îi aruncă o privire cam piezișă suratei, dar se ridică din scaun, întinzându-i o mână domnului director: "Mulțumesc, dragă, pentru efort și prontitudine". Ciucurel îi sărută mâna și zise: "Oricând, doamnă, oricând! Vă stau la dispoziție, lu' domnu' ministru și dumneavoastră, oricând aveți nevoie". "Pa, pa, domnu' Relu, și teichitizi!" "Săru'mâna!" În timp ce părăsea localul de lux, făcând un popas la coșmelia zugrăvită într-un ocru
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
fost o pianistă renumită. De multe ori mă visez cântând la pian, un Chopin. Și totuși, tu nu mă iubești, Gerard - îmi întrerupea Mona fluxul gândului, intrigată de stările mele de aparentă indiferență - Simt că tu nu pe mine mă săruți, când săruți, că nu pe mine mă îmbrățișezi, când îmbrățișezi, și nu mie îmi mângâi părul când îți răsfeți mâna prin pleata acesta a mea... Sau zadarnic o faci, Gerard, dacă gândul îți este la o altă fată. Spune odată
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
pianistă renumită. De multe ori mă visez cântând la pian, un Chopin. Și totuși, tu nu mă iubești, Gerard - îmi întrerupea Mona fluxul gândului, intrigată de stările mele de aparentă indiferență - Simt că tu nu pe mine mă săruți, când săruți, că nu pe mine mă îmbrățișezi, când îmbrățișezi, și nu mie îmi mângâi părul când îți răsfeți mâna prin pleata acesta a mea... Sau zadarnic o faci, Gerard, dacă gândul îți este la o altă fată. Spune odată, ce te
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
prea grăitori și tentanți. Îi văzusem totuși la cineva? Da, îi văzusem aievea. Mi se părea că îi și mângâiasem. Încă puțină concentrare și deja puteam pronunța numele fericitei pământence. Îmi aminteam cum îi îmbrățișasem și cu câtă ardoare îi sărutasem. Dar cui? Sau îi admirasem, cu tot obstacolul (noroc uneori cu obstacolul!) pe care-l impun dresurile feminine, pur și simplu în tramvai sau în troleu, în tren sau la ștrand, în Cișmigiu sau în plină stradă? Răspunsul meu, doar
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
dar nu mă bătuse. Mă amenința cu jordița, dar nu mă lovea. Să nu-l bați-o îndemna pe mama - cu toate că trebuie să-l dezvățăm pe copilul ăsta, de năravul de mai mânca poze. Știi cum procedează? La început le sărută. Atâta sărută personajele din poze până se umezesc pozele cu totul. Gata umezite, acestea se rup, iar el le bagă ușor în guriță cu personaje cu tot. De fapt, le mănâncă din iubire. Așa își manifestă el iubirea față de cei
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mă bătuse. Mă amenința cu jordița, dar nu mă lovea. Să nu-l bați-o îndemna pe mama - cu toate că trebuie să-l dezvățăm pe copilul ăsta, de năravul de mai mânca poze. Știi cum procedează? La început le sărută. Atâta sărută personajele din poze până se umezesc pozele cu totul. Gata umezite, acestea se rup, iar el le bagă ușor în guriță cu personaje cu tot. De fapt, le mănâncă din iubire. Așa își manifestă el iubirea față de cei din fotografii
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
asta cu bune și cu rele. Dar, ne întrebam noi, de ce nu mâncai nisip sau bolovani, ca alți copii, sau frunze și pețioale în cel mai rău caz? De ce? De ce rupeai tacticos toate petalele, pe rând, una câte una și, sărutându-le cu luare aminte, le introduceai în guriță spre a le înghiți, ca și cum ți-ar fi șoptit ce să faci? Îți râdeau ochișorii când te așezam între florile din rond. Era lumea ta. Nu mă mai săturam urmărindu-ți gesturile
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
fotograf. Mai știi? Și când eram întrebat ce o să mă fac când mă voi face mare, repede răspundeam: fotoglaf, așa cum puteam. Eram la vârsta la care toți cei din jur se distrau de felul cum pronunțam unele cuvinte: fluture futete, sărut mânasulamina, cofetărie cotolofie. 7. Vineri, 14 noiembrie ’80. Exaltarea ține de moment. Atunci miroase o întreagă zi, a fericire, chiar și când pe sub nas îmi mărșăluiesc „cai beliți”. În altă ordine de idei, în sfârșit, cartea lui Eliade, “Aspecte ale
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
se dau drept creștini, cred? Ar vrea ei să creadă. Asta e altceva. Credința nu e ceva prefabricat. Nu e ceva ce poți cuceri în această viață la orice vârstă și imediat. Nu-s eu demn de așa ceva: să-i sărut picioarele... Apărați Creștinismul? În fața ateilor da, în fața creștinilor nu, pentru că ei sunt destul de „școliți”, nu? Poate mai școliți (pronunță termenul școlit în șoaptă și cu mâna pâlnie la gură) decât mine. Câtă modestie! Mulțumesc. Sunteți convins că și eu sunt
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Va fi totul bine, Iozefina. Cum? După ce bărbatu-meu mă omoară cu cuțitul de tăiat pâine... Replica naivă a Iozefinei, venită pe nepuse masa, stârnește râsul. Roji aplaudă: Asta e o glumă în premieră tv. pe țară. Râde și Iozefina. Sărutați-vă, porumbeilor - se grăbește Roji să o binedispună pe d-na Sima - Hai, mai repede. Stai să încui ușa și să pun afișul cu Vin imediat. Așa! Ei, acuma vreau să văd un sărut ca-n filmele lui Sergiu Nicolaescu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Hai, mai repede. Stai să încui ușa și să pun afișul cu Vin imediat. Așa! Ei, acuma vreau să văd un sărut ca-n filmele lui Sergiu Nicolaescu. Chiar și cu lacrimi... Iozefina se înalță pe vârfurile picioarelor și mă sărută fugitiv. Nu așa. Ăsta e sărut de grădiniță, măi fraților. Parcă ați ședea fiecare, ca bebelușii, pe olița lui. Atunci Iozefina își încolăcește mâinile pe după capul meu cuibărindu-mi-se la piept. Ne sărutam cu adevărat pentru prima oară, din
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
înalță pe vârfurile picioarelor și mă sărută fugitiv. Nu așa. Ăsta e sărut de grădiniță, măi fraților. Parcă ați ședea fiecare, ca bebelușii, pe olița lui. Atunci Iozefina își încolăcește mâinile pe după capul meu cuibărindu-mi-se la piept. Ne sărutam cu adevărat pentru prima oară, din toate balamalele corpului. Pe moment, de emoție, nu conștientizam că, în sfârșit, sânii aceia la care râvnisem zi și noapte, mi se mulau acum într-un fel supuși, pe piept, iar ea era ca
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ar fi zis: Hai s-o spun și pe asta. Ce ar putea să-mi facă? Să-mi taie capul?, apoi rosti cuvintele tot mai intens, așezându-le într-un iminent crescendo: Să mă abordeze, să mă pipăie, să mă sărute și să-mi propună ceva ce nu se poate spune aici cu glas tare... Se făcuse liniște deplină. Parcă toate gurile paralizaseră la un singur semn. Abia atunci își întoarse Gerard, privirile descotoșmănate de posibile reziduuri, ca și cum fuseseră înghețate și
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
avea aer, pe sub bluza turcoaz, în căușul palmei și zicea din nou: Îți imaginezi ce sâni nărăvași am, Valy? Ei bine, să știi că numai castelanul se va juca cu ei și-i va strivi și numai el le va săruta cireașa sfârcurilor. Tot ce vezi în fața ta, cap, gât, picioare, umeri, tălpile picioarelor, etc. aparținând trupului meu, sunt din acest moment, ale castelanului. Și știi de ce? Știi ce-a zis ea? Foarte simplu: pentru că numai el, castelanul Mihai, a băgat
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
vreun musafir. Deja se făcuse târziu pentru vizite. Dacă nu mai apărea nimeni, dl. Bogdan se scuza și se retrăgea în atelier. După bătaia în ușă, aceasta se deschise mai repede decât de obicei și nemaipomenitul Grig își făcu apariția: Sărut mâinile, doamnă și domnișoarelor! Bună seara, domnilor! - zise oacheșul musafir cu nasul cârn, trecut deja în cea de-a doua tinerețe - Să vă fie de bine dacă ați cinat, iar dacă nu, poftă bună. Aceasta era vorba lui de câte ori apărea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
de fascinantul nostru corn de vânătoare . Mai știi? Dacă nu era cutremurul, poate eram și noi împreună pentru restul vieții. Închei aici aceste modeste rânduri, fără a-ți cere să-mi răspunzi neapărat. Vei face cum îți dictează conștiința. Te sărută la fel de dulce, a ta contesă de Bethlem, I. 5. Fără să-mi propun să-i răspund la scrisoare, încep a scrie nepremeditat, pe ce-mi venea la mână. Mai ales pe bordurile foilor de ziar. Însă orice scriam, mi se
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
să murmure o rugă... Când a mântuit ruga, cu fața udă de lacrimi, s-a întors către Hliboceanu... Acesta o privea cu aceiași ochi fără expresie. Ea s-a apropiat, i-a luat mâinile și, împreunându-le, i le-a sărutat. Hliboceanu nici nu a clipit...Ea a rămas multă vreme în această stare. Pe neașteptate, s-a auzit glasul rănitului: Apăăă!... Măriuța a sărit ca și cum atunci s-ar fi trezit din somn. Îndată. Ți-am adus ceai. Uite aici... Cu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
a terminat treaba, l-a mângâiat pe obrajii nebărbieriți, pe frunte și pe pleoapele închise, murmurând drăgăstos: Să ți fie de bine, dragule! Uite la el ce încruntat îi, da’ o să-i treacă... Spunând acestea, a luat strachina, l-a sărutat fugar pe frunte și a ieșit din cămăruță. După plecarea Măriuței, Hliboceanu a oftat adânc... Costache s-a apucat să curățe curtea crâșmei de nămeți. Abia spre amiază a sfârșit treaba. După ce și-a revenit din oboseală, a intrat la
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
arșiță și zgomot. În dreapta Volkswagenului, cei doi tineri din Fordul mititel nu păreau prea implicați, de-ai fi zis că nemișcarea era lucrul cel mai bun care li se putea Întâmpla În acest furnicar. Foloseau fiecare oprire pentru a se săruta, ceea ce stârnise câteva claxoane mânioase din partea șoferului mustăcios al dubei din spate, o hardughie pe care scria „Guido Pepperoni - aparatură electronică second-hand“. Pe benă era desenat chiar chipul zâmbitor al șoferului, cu mustățile lungi, arcuite ca două aripi În zbor
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
te lasă să asculți melodiile așa cum au fost lăsate“, mi-am spus și am Închis aparatul. În față, băiatul aproape că-și terminase treaba. Parbrizul era lună, Gioconda se aplecase În dreapta, căutând, probabil, mărunțiș În poșetă. Tinerii din Ford se sărutau. Mustăciosul pândea concentrat lumina semaforului. Atunci, capota mașinii s-a deschis, l-a hăpăit scurt pe băiat și s-a trântit la loc. Apoi s-a făcut verde. Câteva secunde, am rămas Înlemnit, Întrebându-mă dacă nu cumva fusesem victima
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
dar În interiorul limuzinei era răcoare. Mașinile circulau Încet prin aglomerație, doar scuterele cu doi ocupanți se strecurau pe lângă noi, ca mesageri ai unor vești care nu sufereau amânare. Când ne-am oprit la un semafor, m-am aplecat și am sărutat-o pe Anna, rămânând astfel uniți secunde În șir, departe de toate catastrofele lumii. Am tresărit numai când jetul de spumă a atins parbrizul, lăsându-ne să Întrezărim În spatele ecranului albicios o șapcă albastră. călătorul Eu, domnilor, am fost cea
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
iar asta Însemna că puteam ieși fără grijă la suprafață. M-am Întors În partea din față a beciului. Vera se trezise și mormăia, Încercând să se descotorosească de sacii menajeri În care-o Înfofolisem. M-am aplecat s-o sărut, dar m-a Îndepărtat, cu o grimasă. — Iar ai băut, a zis ea. Și-a căutat cu gesturi nervoase pantofii printre butoaiele cu varză, apoi a Început să meargă, bălăngănindu-se pe tocuri ca o marionetă cu sforile Încâlcite. S-
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
în ultimele clipe ale vieții, oare se mai gândea el la meleagurile Hușului, cu dealuri înverzite de vii, care toamna erau doldora de struguri ? Acolo unde o mamă care l-a născut și l-a iubit de mic, apoi la sărutat cu drag la plecare și acum îl așteaptă cu dor îngrijorată să se întoarcă acasă. Poate când își dădea obștescul sfârșit se gândea pentru ultima dată la frații și surorile sale, pe care i-a iubit,, cu care sa jucat
CADENȚE PESTE TIMP by Costin CLIT () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93208]