12,589 matches
-
lui Ivan care a călcat țara asta În picioare... Îi cunosc foarte bine, fiindcă am avut de-a face cu ei! - a intervenit cu năduf alt pacient. ― De unde se deduce că Dumnezeu nu bate cu bățul. Vede al cui e sacul cu făină - a filozofat un Învățător, În convalescență, după o operație grea... ― Da’ știți voi că dacă te lovești la cap poți să rămâi tâmpit?. Daaa... Rămâi așa pe toată viața. Nu se mai Înțelege nici dracul cu tine” - a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
la bază bucăți de plumb. Este aruncată de pescar În apă printr-o mișcare anume și după un timp trage de sforile pe care le ține În mână. Atunci, baza conului se strânge și peștele este prins ca Într-un sac. Așa că să nu-i dăm ocazie „pescarului” să tragă de „sfori”... ― M-ați convins, domnule profesor. După vizită, profesorul l-a luat pe Gruia la el În cabinet. ― Spune-mi, te rog, dacă ai observat ceva deosebit În timpul vizitei? - l-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
și tu, Petrică, ne veți Încălzi sufletele. Pe tine te știu un povestitor neîntrecut. Așa că, suntem numai urechi. ― Cu alte cuvinte, voi... somn de voie, iar cercetașii - ca și acolo, În Iad - echiparea, automatul În mână, grenadele și viața În sacul de merinde și... „Aveți ca obiectiv...” Așa Începea fiecare misiune... Rămasul bun pe care ți-l luai de la un camarad mai apropiat de sufletul tău... vrând-nevrând, Îl socoteai ultimul!... ― Așa se Întâmpla când el - Petrică - sau eu plecam În misiuni
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
foarte repede, pentru ca zorii să vă prindă În preajma obiectivului. Să vă Întoarceți sănătoși... ― Așa ne-am despărțit de colonel. Căpitanul a rămas cu noi. A tăcut o vreme. Apoi a Început să ne controleze cum suntem echipați, dacă armamentul și sacul de merinde cu cele trebuitoare sunt la locul lor și bine așezate. Se purta taman ca un tată. ― Să aveți grijă de voi.. Vă aștept poimâine În zori... ― Să trăiți, domnule căpitan - am răspuns noi, cu pornire din inimă să
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Îs niști rătăciți de turmă? Toată treaba să nu durezî mai mult di giumătate de ceas. Dacă ai nevoi de agiutor, dai semnal” - Îi zic eu. Semnalu’ era cântecul pitpalacului. ― Am Înțeles, domnule sergent, a răspuns Păpădie. A lăsat doar sacul de merinde, ca să nu-l incomodeze la drum și a dispărut ca o umbră... Am rămas În așteptare, cu ochii și urechile zbârnâind de atenție... Dar n-au trecut nici douăzeci de minte și Păpădie a apărut, dar nu În
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cu ochii În patru. În caz că ceva nu e la locul lui, să faci pași Înapoi cu cea mai mare grijă. N-am cum să ți semnalizez. Suntem aproape la vedere. Nici un adăpost de Doamne-ajută. Noroc, prietene!” Undiță și-a lăsat sacul de merinde În seama mea și a pornit. Se târa ca un șarpe. Știa să se adăpostească după orice buruiană. La un moment dat, a dispărut, ca Înghițit de pământ! Mi s-a tăiat răsuflarea! Terenul era vălurit și mă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
uitând de lovitura primită. Am Încercat să mă ridic, să fac un salt, dar În zadar... Ceilalți ajunseseră deja la aliniamentul unde ne aștepta Toader... Rușii trăgeau mai rar și În scurtă vreme s-au liniștit... Am scos pansamentul din sacul de merinde și am Început să leg rana de la picior. În acest timp, m-am trezit că cineva mă zgâlțâie de umăr... Am Înlemnit! „Pe lângă faptul că am fost rănit, am ajuns și prizonier!” - mi-a fulgerat prin minte. Instinctiv
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
o Întâmplat”... Mai departe, Petrică a lămurit lucrurile: I-am spus că am fost rănit la piciorul stâng și nu mă pot mișca. Atunci, și-a pus automatul În bandulieră și, Înainte de a mă lua pe umăr, ca pe un sac, mi-a spus să țin automatul meu În mână, că, cine știe?... Mergea repede. Aproape alerga gemând sub greutatea mea, dar nu m-a lăsat jos decât atunci când a crezut că nu mai e nici un pericol... ― De ce nu l-ai
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Toader. ― Cum văd eu, la tăti celi vă duce’ mintea - i a lăudat mama Maranda. ― D-apâi cum dar! - a acceptat tata Toader laudele. ― După ce am ascultat cum se scurge timpul și liniștea Îți zdrobește țeasta, am pornit spre Păpădie, cu sacul de merinde plin cu grenade... „De ce ai venit?” - m-a Întrebat el. I-am spus ce am adus și cum ne-am gândit să acționăm. Momentul Îl vom hotărî noi. Să aștepte semnalul. „Când totul va fi pus la punct
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
că durerile nu i-o luat mințile - a observat cu mândrie mama Maranda. ― Abia atunci am scos hrana rece pe care o aveam la noi. „Cu ce te pot ajuta?” - l-am Întrebat eu, punându-i În față mâncarea din sacul de merinde. Ca și cum foamea de atunci i-ar fi revenit acum, Petrică a mușcat hulpav dintr-o plăcintă. După care a continuat: „Mă descurc singur, Petrache băite”. ― Am Început să mâncăm, dar urechea ședea la pândă... Orice zgomot Însemna pericol
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ajuns În lagăr, Mișa și-a aranjat ținuta și s-a prezentat la „nacialnic”. Ce i-o fi spus, ce nu i-o fi spus, dar când a ieșit radia de bucurie. „Să știi că Dumnezeu vede al cui e sacul cu făină. Dacă voi fi pe tractor cu Drâmbă, altfel vor sta lucrurile” - vindeam eu pielea ursului din pădure, fără să știu rezultatul exact al raportului lui Mișa. La un moment dat, Îl văd că Îi umblă capul ca la
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
un bidon pentru apă și de niște carne de căprioară, afumată, de la gazdele noastre de pe traseu. Cât despre pâine, a fost ușor. Doar aveam un regim special. Orice colțișor de pâine În plus Îl uscam și Îl puneam Într-un sac. Toate astea le țineam pe tractor. După vreo săptămână și ceva, eram hotărâți s-o ștergem, dar cum să procedăm? ― Când suntem aproape de gară, oprim pentru vreo nevoie ceva și Îl legăm pe Mișa. Apoi ne furișăm cu atenție, urcăm
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
lipsuri, pe care le aduse conștiincios la cunoștință șefilor de la sfat și de la raion. Ca urmare, un gestionar fu dat afară de la magazinul de fieroase și mutat la bodega comunei, iar gestionarul de la bodegă, prins și el cu mâța-n sac, ajunse gestionar la magazinul de fieroase. Cei doi lucrători din comerțul cooperatist însă, în loc să-i poarte ranchiună lui Stelian pentru cele întâmplate, ajunseră să se arate față de el deosebit de condescendenți și de prietenoși. Mai erau însă și alte activități, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mare lucru, dar unii binevoitori începură să insinueze că Girolteanu era pe cale să pactizeze cu dușmanul de clasă, fiindcă voia să-l "reîmproprietărească pe un fost chiabur", așa că lucrurile rămaseră baltă. Cu toate acestea, Stelian primi, prin grija vicepreședintelui, un sac cu gogoșari și altul cu știuleți de porumb, aduși seara târziu, în mod conspirativ, cu o roabă de omul de serviciu al sfatului popular. În ziua următoare, într-o discuție între patru ochi, vicepreședintele își reînnoi promisiunile în legătură cu biletul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
o canistră un cârciumar de la Bariera Vergului, dar bietul om sfârșise prin a-și pune lațul de gât după stabilizare, când văzuse că toată agoniseala i se duce pe apa sâmbetei!... iar canistra i-o dăduse văduva cârciumarului pe un sac de gogoșari, pentru că ea, se vede treaba, nu știa ce ascunsese bărbatu-său înăuntru. Erau acolo bani să-ți cumperi cu ei sute de pogoane de pământ. Ce păcat că nu mai erau buni!... oftă țăranul, căzând filosofic pe gânduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ceva, dar celălalt săltă de pe scaun roșu la față ca sfecla și începu să tune și să spumege, așa că nu-i mai rămase decât să se retragă discret de-acolo. Mai târziu el aflase că individul cu burta cât un sac burdușit bine era un fost ciocănar de la atelierele Grivița, școlit peste noapte la fără frecvență și făcut mare șef la regiune, pe linie politică. De la regiune, Virgil se grăbi să se ducă până în Lipscani, ca să facă niște cumpărături pentru Mariana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ceva. Zăpada mare cât casa masca perfect orice activitate, și mai ales una atât de subversivă. Cu toporișca lui bine ascuțită, Virgil hăcuia sistematic bulumacii și scândurile destul de groase ale gardului și căra în liniște toată prada acasă, în niște saci împrumutați de la moș Panciu, care se uita în urma lui și râdea în barbă, dar nu zicea nimic. Treaba merse atât de bine, că prin aprilie, când se topiră ultimele zăpezi, din tot gardul secției financiare nu mai rămaseră, drept vestigii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
vindea cu lipsă la cântar și pentru tot felul de alte matrapazlâcuri. Domnul Marangoci era o veche cunoștință de-a lui Stelian. El nu era nimeni altul decât fostul gestionar de la bodegă, care, fiind prins mai demult cu mâța-n sac și cu mâna zdravăn vârâtă-n gestiune, reușise să scape basma curată, prin schimb de posturi cu gestionarul de la cooperativă, care la rându-i furase de stinsese. Și unul, și altul aveau înalte proptele, care-i feriseră de rigorile legii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
e împotriva noastră, tovarășe pensionar! îl preveni Ilici Vasile, cu un glas schimbat, dur și șuierător, fără bonomia complezentă și aparent naivă pe care o afișase mai devreme. Nu vă jucați cu noi!... Răbdarea și bunăvoință noastră nu sunt un sac fără fund!... Noi v-am avansat o propunere foarte rezonabilă. Mai gândiți-vă, îl povățui secretarul Girolteanu , rostindu-și vorbele afabil și binevoitor, ca să păstreze aparențele. Pe când spunea aceste lucruri, ușa cabinetului se deschise din nou, dar cel intrat nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
retrăgea în curte, ca să-și ocupe timpul cu ceva mai folositor. Nu tot așa stăteau lucrurile și pentru Virgil, care se amuza să-l asculte pe țăran istorisind lucruri năstrușnice, în care credea din tot sufletul. Omul ăsta e un sac de palavre, ar trebui să nu-l mai încurajezi să vină așa des pe aici! îi tot atrăgea atenția Stelian fiului său. Dar Virgil, fără să-l contrazică pe bătrân, cultiva mai departe și această prietenie. 5 Pe la sfârșitul verii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
La sfârșitul dezmățului lor, șeful a plecat și unul din cei trei ne-a pus în mână câte o bucată mare de pâine aspră neagră și îndesată și ne-a coborât din nou în beci unde ne-a dat niște saci pe care să dormim. Și unele bestiile au suflet... Dar ce ai ? Ai devenit palidă. Te-am prevenit că urmarea povestirii mele nu este prea veselă. Ți-am dat și canabis, după cum spuneai... Să îți mai fac un amestec cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
în ochi, în gură, în nas. Am fost debarcați toți șapte, cinci femei și doi copii, pe un platou ierbos dominat de un pâlc de mesteceni. Ne-au lăsat, ca "inventar", trei cazmale, un târnăcop, un cuțit, o oală, un sac cu fasole uscată, unul cu boabe de porumb și două pâini ca niște cărămizi crăpate. Ni s-a spus că zona este încercuită de paznici și că la vreo zece kilometri se găsește satul Gherasimovka, unde se află și "comanditur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
mai ales lipsa oricărei intimități au fost greu de suportat, pe lângă toate celelalte. Pârâul era destul de departe și aveam o singură găleată, toaleta era sub pâlcul de mesteceni, spălatul sumar mai ales cu zăpadă. Petrolul trebuia drămuit, făina trebuia drămuită, sacul cu fasole trecuse de mult sub jumătate. Arareori reușeam să mai prindem câte o pasăre de apă, a trebuit să acceptăm că se pot mânca și ciorile și șobolanii de pădure, dar nici astea nu prea cădeau pradă capcanelor rudimentare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
erau fără suflare. În clipa aceea au început țipetele lui Vasile, din ce în ce mai disperate și mai puternice : "Mama ! Mamușca ! Mama ! Mamușca !" Abia când au auzit țipetele copilului, militarii care au ucis și-au întrerupt netrebnica ocupație de a încărca într-un sac tot ce era pe modesta noastră masa de Crăciun și să iasă în mare grabă din bordei, târând după ei cel de al doilea evadat, bărbatul pirpiriu, cu mâinile legate la spate. Atârnată de baioneta armei unui militar, era traista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Ana, Olga și Mama au lucrat din greu la câmpu cu varză care acum începe săse lege în căpățâni de culoare verzulie. Vasili și cu mine nu am prididat să culegem plante ; sunt atât de multe și diferite ! Am făcut saci din hârtie de jurnal aduse de mama din Gherasimovoka am lipit pe ei etișete și am scris numele în limba română și latină. In serile lungi de iarnă vom prepara amestecuri și pomezi folositore pentru sănătate. Nu scrim aici toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]