15,319 matches
-
numește pe diavol legiune? Că e singur și poate lua chipul tuturor indivizilor din lume. El e Nimeni, masa anonimă, bicisnicii și netrebnicii lui Nietzsche, lipsiți de persoană [...]. Putem înțelege de ce simulacrele artei postmoderniste seamănă cu Legiunea, fiind golite de sacru. Dincolo de strălucirea „estetică“ e Nimeni. Sofismul diavolului :să nu crezi în mine, căci astfel nu vei crede nici în Dumnezeu. Nici Dumnezeu, nici diavolul, decât această lume [...]. Diavolul nu poate crea nimic. El doar orientează rău ceea ce este deja creat
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
maestru, un arhitect burtos, chel și transpirat, m-a admonestat: - Frate Alex, nerușinarea ta este de-a dreptul cosmică. Cum îți permiți? Unde-ți e ciocanul? Unde-ți e peruca? Ce vrea să însemne dezordinea asta? Haine de stradă, în sacră încăpere? - Maestre, i-am zis, lasă entrée-ul asta imbecil. Vreau să stau de vorbă cu preamărita-ți domnie. Dă-i afară pe ăștia pentru cinci minute. Promit să nu îți răpesc prea mult din prea puținu-ți timp. - Frate Alex, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
zise, nu pot accepta asta. Existența ta se va sfârși foarte curând. - Ha, am zis, iarăși începeți? Ce-i greșit cu foaia mea? - Este o bătaie de joc. O simplă, mare, nesimțită bătaie de joc. Te rog să părăsești acest sacru lăcaș. Și scrie-ți testamentul. Roagă-te la Dumnezeu, sau la Satana, sau la ce vrei tu. Unicul Adevăr și Eterna Cunoaștere se apropie de tine, deschide ochii și ciulește urechile și vei auzi suflul morții... - Hopa, hopa, ușurel, nene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
bucătărioară (kitchenette) și o baie cu cadă și veceu. În respectiva baie și intră, se spălă pe mâini și se așeză pe veceu, care era probabil cel mai scump obiect din apartament. Un Kigano Ito VXA -T 1800. Un monstru sacru al veceurilor, costase 8600 de dolari și avea: - douăzeci de programe de tras apa și șters la cur; - nouăzeci de voci; - procesor de patru gigahertz; - program de autocurățare cu trei viteze; - program de autodezinfecție; - creier electronic; - fön cu zece viteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
căi: sau să scrie o carte ce poate fi o carte unică, epuizând totul în paginile ei, sau să scrie toate cărțile, urmărind totul prin imaginile sale parțiale. Cartea unică, ce conține totul, nu ar putea fi altceva decât textul sacru, cuvântul total revelat. Dar nu cred că totalitatea poate fi conținută în limbaj; problema mea e ceea ce rămâne în afară, nescrisul, non-scrisul. Nu-mi rămâne altă cale decât să scriu toate cărțile, să scriu cărțile tuturor autorilor posibili. Dacă-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
înainte. Dacă, însă, mă gândesc că scriu o întreagă bibliotecă, mă simt pe neașteptate ușurat: știu că orice aș scrie va fi integrat, contrazis, cântărit, amplificat, îngropat sub sutele de volume ce-mi mai rămân de scris. Coranul este cartea sacră despre care se știu cele mai multe amănunte privind condițiile în care a fost scrisă. Medierile între totalitate și carte erau cel puțin două: Mahomed asculta cuvântul lui Allah și-l dicta la rândul său scribilor săi. Odată - povestesc biografii Profetului - dictându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
în întuneric, își scotocea memoria ca să-și aducă aminte de anumite lucruri care o impresionaseră la vremea lor: frânturi de conversație, gesturi, experiențe comune. Fiecare amintire era extrem de prețioasă pentru ea, stăruia asupra ei cu dragoste, îi dădea o semnificație sacră. Obed Ramotswe, care-și iubise fiica și care economisise fiecare rand, fiecare cent pe care-l câștigase în mina aceea inumană și sporise, de dragul ei, turma aceea minunată de vite, nu ceruse nimic pentru sine. Nu băuse, nu fumase, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
negru de organza înfășurat în jurul feței și cusut cu mici stele de cristal austriac tăiat manual. Nu-ți poți da seama cum arăt, dar tocmai asta-i ideea. Aspectul general e elegant și profanator, și mă face să mă simt sacră și imorală. Haute couture la mare artă. Focul pârjolește tapetul din hol. Eu am provocat incendiul pentru un plus de imagine scenică. Efectele speciale ajută la crearea atmosferei, ș-apoi nu-i ca și când asta ar fi o casă adevărată. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
lui Pangratty. Chiar dacă nu-l suferea, ba chiar îl considera ca pe un fel de ,,oaie rătăcită", un trădător (nu era un cuvînt prea aspru!) al nobilității adevărate, se simțea totuși legat cu o mie de fire nevăzute și datorii sacre față de persoana acestuia. Văzuse întîmplător, pe cînd mergea la Miroși, în vizită la Marghiloman, avea un conac de vară în care se retrăsese nu atît din cauza bătrîneții și a suferințelor, cît din pricina uitării care îl acoperise cu totul, chiar dacă trecea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
răzbune pe voi pentru cine știe ce păcate săvârșite de strămoșii voștri? Despre ce fel de iubitor de dreptate poate fi vorba, dacă vă trimite ciumă, tunete și fulgere, boli, griji și nevoi, numai pentru că strămoșii voștri, izgoniți din pricina curiozității, a focului sacru, din care țâșnește cunoașterea, au cutezat să culeagă mărul? Nu, popor samarinean, nu ăsta este Dumnezeu, ăsta Îți este vrăjmaș, e un ticălos și un tâlhar, care, cu ceata lui de Îngeri, Înarmați până‑n dinți cu săbii de foc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
lacurilor; luna ca o vatră de jăratec; luna macabră ca un cioclu; luna ca o pleoapă pe cornee. Despre limbă: Limba este tezaurul cel mai prețios pe care îl moștenesc copiii de la părinți (V. Alecsandri). Limba este depozitul cel mai sacru lăsat de generațiile trecute care merită să fie păstrat cu sfințenie (V.Alecsandri). Limba este întâiul mare poem al unui popor (L. Blaga). Limba este cea mai puternică legătură a unui neam. Ea este sufletul neamului, e firea și ființa
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
VII-a M.I. 5. COMPOZIȚII DESPRE LIMBA ROMÂNĂ Limba noastră S-a uscat și a putrezit de mult stejarul la tulpina căruia pământul a supt sângele lui Decebal, Dar limba română a devenit o ființă necuprinsă, vie și nemuritoare. Înșiruire sacră de cuvinte, comoară în adâncuri înfundată, grai de miere, grai sacru părintesc, oricum ar numi-o poeții, limba română a fost de veacuri instrumentul sfânt cu care Latina gintă a devenit regină / Într-ale lumii ginte mari. Cu flori, izvoare
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
a uscat și a putrezit de mult stejarul la tulpina căruia pământul a supt sângele lui Decebal, Dar limba română a devenit o ființă necuprinsă, vie și nemuritoare. Înșiruire sacră de cuvinte, comoară în adâncuri înfundată, grai de miere, grai sacru părintesc, oricum ar numi-o poeții, limba română a fost de veacuri instrumentul sfânt cu care Latina gintă a devenit regină / Într-ale lumii ginte mari. Cu flori, izvoare, case, stele, cu frunze, arbori, munți, cu valuri, cu raze și
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
duminică... Oare cine nu-și simte ființa în sărbătoare și lumină când știe că cea care-i făurește acest chip demn de veșnicie este Ea, limba română, Patria noastră de cuvinte, Întâiul mare poem al existenței noastre, depozitul cel mai sacru al generațiilor trecute?! Ca-n basme-i a cuvântului putere! Acest lucru l-au simțit toți cei care s-au încumetat să zidească lumi din potrivirea și nuntirea vorbelor, urmând îndemnul testamentar al Văcărescului: Urmașilor mei Văcărești, Las vouă moștenire
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
a IV-a C Meșterul Manole (Caracterizarea personajuluiă Meșterul Manole este protagonistul mitului Mănăstirea Argeșului, mit care stă la baza creației noastre populare, alături de Traian și Dochia, Miorița și Sburătorul. Orice mit este întotdeauna istoria unei creații. El povestește realități sacre, așa cum Mănăstirea Argeșului descrie realitatea construcției Mănăstirii Argeșului, mănăstire a cărei zidire a necesitat un mare sacrificiu. Tema baladei se bazează pe o legendă foarte veche, răspândită la numeroase popoare, legendă care are la bază teoria conform căreia nu se
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
tot. Noi am putea sări prin gările de destinație, dar ce fac femeile, copiii și bătrânii? Numai așa ceva să nu fii acum. Sub pielea mea ce se ascunde? se Întreba Flavius-Tiberius. Poate un păianjen respingător. Sau, cine știe, un scarabeu sacru. Sau nimic. Un nimic care, din când În când, visează că e viu, are trup și e muritor. Un Dumnezeu pe dos, cum ar zice Grațian. Fluturele părăsi obrazul femeii și se așeză pe geam. Gheața subțire Începu să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
la desuurile Eleonorei. Victoria's Secret, Wonderbra și Cacharel, zise doamna Ster, privindu-l amuzată pe domnul Húsvágó, care nu Înțelegea nimic din ce auzea, dar era impresionat de parcă i s-ar fi vorbit În latină sau În ebraică, limbi sacre, după maghiară, bun Înțeles. Eleonora adormi În câteva minute, iar ei trecură În salon. 6. Terente Marcovici Înțelese fără nici un semn, cât de discret, fie chiar și al unui Înger din cei care roiau În jurul Eleonorei pe când sta culcată printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
forma unui gol cu care nu știa ce să facă, decât cel mult să-l compare, ceea ce se și Întâmplă, cu Graalul, spre disperarea Violetei care prin acea imagine se vedea alungată din Raiul profan carnal și pasional, În cel sacru, aseptic și rece, ca o rezervație pentru Îngeri căzuți care, În acele momente, nu o atrăgeau În mod special. În plus, toți cei plecați În căutarea Graalului erau cavaleri fără prihană și veșnic pe drum, Întrucât nimeni nu știa cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pozițiilor diferite ale României și ale țării interlocutorului față de criza din Orientul Mijlociu. A considerat că interesele țării sunt mai importante decât respectarea unei traduceri mecanice, apreciind, totodată, că activitatea de interpret, din calitatea de diplomat de carieră, este o datorie sacră pentru țara pe care o reprezintă. A activat ca diplomat într-o perioadă când diplomația românească era una dintre cele mai active și productive, în deceniile șase și șapte ale secolului trecut, recunoscută și apreciată de cancelariile țărilor occidentale, socialiste
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
om din toate punctele de vedere competent în această privință". Laurențiu Ulici, președintele Uniunii Scriitorilor din România, din cuvântul rostit la lansarea monografiei Ioan Paul al II-lea, Papă pentru mileniul al III-lea, București 7 iunie 2000. Adevărat florilegiu sacru "...Cartea pe care ne-o oferă astăzi distinsul om de cultură Nicolae Mareș este, de fapt, prima biografie, primul eseu de largă respirație spirituală scris în limba română despre Papa Ioan Paul al II-lea. Mă bucur foarte mult să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
pe care autorul o aruncă asupra Omului care este astăzi capul Bisericii Catolice. Minunata carte a domnului Nicolae Mareș este cu măestrie împodobită cu numeroase fragmente lirice selectate din poemele Sfântului Părinte, fragmente ce se constituie într-un adevărat florilegiu sacru, pe care de altfel, cititorul român a avut privilegiul de a îl parcurge integral în traducerea aceluiași rafinat om de cultură care este domnul Mareș. Ceea ce autorul aduce nou în cartea sa este insistența cu care se oprește asupra valorii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
cu haz cînd îi spune interlocutoarei, logic și spontantaneu: "Ce? Dacă-ți pierdeai virginitatea (și scoate un șir de onomatopee, sugerînd bufnetele) cu un picior de scaun, te îndrăgosteai de scaun?" Urît mai arată viața între Bebe Sex și Titi Sacru, între vipuri goale și vipuri în sutană, între reclame și manele! Și cum ne hărțuiește limba politicheză*, cu subdialecte cu tot: subdialectul emilian, patrician, vasilelup, văcă, roman-năstasic... Măcar am scăpat de ciorb-silabisită. După ce bătrînul Diaconescu ne-a perplexat cu "nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
s-a întîmplat să mi se dea răspunsul. Iarba aburea, cum aburește iarba pe coasta iazului. Abur moviu. Nimic nu-i mai aproape de Dumnezeu ca aburul moviu de pe iaz. De ce m-aș fi tîrît prin lume, dacă aveam acasă culoarea sacră? Da, sacră am spus. Să nu mă rîzi. În aceeași zi am primit o cartolină. Noroc de ea: "Bădișor depărtișor/ Ce-mi trimiți atîta dor/ Și pe lună și pe nor?". "Trimite-mi mai puțintel/ Și vino, bade, cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
întîmplat să mi se dea răspunsul. Iarba aburea, cum aburește iarba pe coasta iazului. Abur moviu. Nimic nu-i mai aproape de Dumnezeu ca aburul moviu de pe iaz. De ce m-aș fi tîrît prin lume, dacă aveam acasă culoarea sacră? Da, sacră am spus. Să nu mă rîzi. În aceeași zi am primit o cartolină. Noroc de ea: "Bădișor depărtișor/ Ce-mi trimiți atîta dor/ Și pe lună și pe nor?". "Trimite-mi mai puțintel/ Și vino, bade, cu el". A fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
vreme am citit cum altfel? cărți bune, dar ajung la ele mai greu. Mă năpădesc prostiile intens mediatizate. Poeții de reproducere************ și poetessele bele și tembele, gata să-și etaleze viscerele pe cearșafuri tipografice și să ciripească nu în limba sacră a păsărilor, ci-n limba păsăricilor. Saltimbancii poeziei sînt protejați. Un "plictisit" pontos își lansează placheta, săturîndu-și adunarea cu nuci și cu fudulii la grătar. Presa nu omite știrea. Protejați sînt și rastignacii fără complexe de inferioritate intelectuală. Iau "la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]