1,533 matches
-
și ea acasă la pachet: de câte ori intra cu mașinuța ei închiriată în Sag Harbor, simțea că tot trupul ei începe să se destindă. — Intră, strigă ea după ce se uită repede să vadă dacă e îmbrăcată și dacă nu-i cursese salivă din gură. Rămase surprinsă când văzu că afară se întunecase deja. Jesse deschise ușa și băgă capul înăuntru. — Te-am trezit? Scuze, credeam că reziști la muncă douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru. — Ah-haha, pufni Leigh. Am învățat pe pielea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
statistice, și-a dat seama că interlocutorul său adormise adânc în fundul fotoliului. Și, înaintea acestui chip pe care de obicei un aer de blândețe și ironie așternea o expresie de veșnică tinerețe și care, brusc relaxat, cu un firișor de salivă lunecând printre buzele întredeschise, lăsa să se vadă uzura și bătrânețea, Rieux simți cum i se urcă un nod în gât. Numai după asemenea slăbiciuni putea Rieux să-și dea seama cât era de obosit. Sensibilitatea îi scăpa de sub control
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
putea să aibă decît o singură cauză: Împreunarea bărbatului cu femeia. Prea multe probleme; Într-o lume În care tot mai mult ilegalul se contopea cu legalul, dacă tot stăteai să numeri foile plăcintei, rămîneai nemîncat. Cu gura plină de salivă, cu asta te alegeai, Îți venea să te scuipi singur, pe urmă, În oglindă, ce dobitoc! Thomas ar fi putut zice că, după ce ajunsese părtaș la Încălcarea unei legi divine, ce-ar mai fi Însemnat, deacum, să treacă un pas
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
tot, mai ales dacă-l bănuiește că-i place de cineva cu adevărat. Ascultă, păstrăm legătura. Pe curând, mai spuse Daphne și închise. Ν Echipajul de pe Essex mai avea de trecut peste suferințele unei guri care încetase să mai producă salivă. Limba se întărește până ajunge, după cum scria McGee, „o greutate fără simț, ce se mișcă prinsă de rădăcina încă moale și se lovește de dinții de-acuma străini“. Vorbirea devine imposibilă, deși cei cuprinși de suferință gem și urlă. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
dura călătoria, nici unul dintre pasagerii furgonetei nu va deschide gura. Oameni de obicei așa de vorbăreți, par acum că n-au nimic să-și spună. De fapt, ce rost ar avea să vorbească, să piardă timp și să-și consume saliva articulând discursuri, fraze, vorbe și silabe când ceea ce gândește unul este gândit și de ceilalți. Dacă Marçal, de exemplu, va spune, Mergem la Centru să vedem casa unde vom locui, Marta va spune, Curioasă coincidență, și eu m-am gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
sâni, fă. Domnul se trezește, însă, încearcă să-și monteze minusculele timpane tranzistor, să scoată casca, să pună timpanele, vede și bustul, da, da, văzuse, până la urmă, statuia Afroditei, bineînțeles, e foarte interesat, zău așa, clap-clap, zgomot sec în laringe, saliva vâscoasă, bâiguială sufocată, șarpele cravatei și iar bătaia fără sunet a gurii crustaceu, până însoțitorul înțelege comanda și o transmite manechinului, paralizată cum rămăsese, cu sânii goi pe tavă și asurzită de strigătele mustăciosului. Doar ea le aude, se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
sfârșit, după atâtea ocoluri, pereche. „Irina și Dominic, Irina și Dominic“, descânta preoteasa. Gura de jăratec peste torța de jăratec. Creștea iarăși, lent lent, incubația, vibrația, tremurul, cutremurul, ferestrele vibrau, la fel și zidurile turmentate și planșeul. Gura plină de salivă și bacterii și afrodiziace bolborosind blesteme inefabile. Se trezise iarăși în vulva vulcanului, între petale vorace, umede, fierbinți, în Africa maternă, incestuoasă. Dureros, dorul de sorella captivă. Jungla întunecoasă, incendiată, canibală, tremur, tremur, scâncea Irina și mlaștina toridă. Un exercițiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
peste necazuri, de scufundări în dragoste, de naștere. Modelul și-l alegea clientul, dar tot nea Legrade i-l dregea pe calapod. Talpa o lipea cu adezivul cel mai bun: pap. Făină cu apă și clei de oase, dar și salivă pe ținte de fier și mai ales pe cele de lemn. Cizmarul nostru avea niște enzime specifice care înglobau dorința, dragostea și rezistența în timp. Morții veneau la el să le confecționeze cizme pentru drum lung. Tot ce fac e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
luna trecută. I-au ars cu flăcări magice toată gelatina-creier, i-au înțepat cei treisprezece mii de ochi cât să vadă moșul și pe partea cealaltă a Pământului. I-au îndesat masca pe cap și i-au lipit-o cu saliva lor vrăjită. Proful mișca din cap ca și cum ar aproba perfecțiunea asemănării. Și-și luă zborul. Ateriză pe o palmă. Își frecă lăbuțele supărat și ridică ochii. Uriașe cât cerul, treisprezece mii de nasuri, douăzeci și șase mii de ochi albaștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pierdeam totul dacă nu reușeam să-mi țin sângele rece. Dutrumof păru să nu-l bage în seamă pe moșneag. Se uita în continuare la mine cu disperare crescândă. DE CE GUVERNUL? Țipătul său a făcut ecouri în toată caverna, iar saliva sa a ajuns până la picioarele mele. Zadarnic. Care e planul tău? îl întrebai calm. Îmi scosesem revolverul și îl țineam în jos, lângă picior. Îl vedea. Disperarea nu-l lăsa să gândească prea clar, așa că tulburarea sa era vizibilă. Planul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
picioarele ei lungi, mușchii pulpelor îi tremură, pulsează. Nu-l întreabă nimic pe bărbat, nu-i spune că, de frig, ar vrea să intre în casă, îl ascultă, îi simte o greutate în glas, faptul că el înghite mereu o salivă inexistentă, că mărul lui Adam i se mișcă în sus și în jos, zgâriind carnea vorbitoare, că pleoapele sunt mereu lăsate, ca o cortină care ascunde ce este dincolo, într-o altă lume, că se tot depărtează, toate acestea, toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
o fac pe ea și mai răbdătoare. Își amintește de O scrisoare pierdută și de Trahanache, discuția acestuia cu Tipătescu, stimabilul repetând: trebuie să ai și puțintică diplomație!... nu te mai tulbura, neică, pentru fitece mișelie!!!, acuma înghite ea o salivă care nu mai e, i s-a uscat gâtul. El aude iarăși strigoiul. Ar putea să-ți spună că înțelege situația, că te acceptă așa cum ești, bătrân și bețiv, gândindu-te numai la barul din living, ce băutură ai gusta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
dacă mă doare inima, mă doare tot: și mușchi, și oase, și piele, și sânge. Am mers prin casa asta nefericită ca printre o sută de aurolaci care scuipau pe mine, mânjindu-mă toată, întinzând cu degetele lor murdare o salivă galben-vânătă, până-n ochi. Am mers prin apartamentul ăsta, ducându-mi singurătatea până la cer, dar cerul nu vede, cerul nu vede și atunci nu judecă, nu mă judecă pentru că m-am întors. Am fost în casa asta atât de fericită și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
secretar, eu sunt român și nu-mi trădez niciodată țara! Cât despre bani, eu nu pot fi cumpărat nicicând! Secretarul Își desfășură Întreaga sa Înălțime de om foarte slab, se făcu și mai roșu de furie și, printre stropi de salivă Încleiată, mai putu rosti: Ești cel mai mare dobitoc din țara aceasta! Am vrut să te ajut, n-am ce-ți face! Mi-ai făcut cel mai mare deserviciu și mi ai umplut cu noroi puturos imaginea și munca mea
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
grosolană, Încleștându-se pe ei ca brațele unei caracatițe. Kawabata nu scoate nici un cuvânt. Privește În gol și tușește din când În când. Cele câteva raze de soare care au străpuns Încăperea și o luminează, primesc jeturile de stropi de salivă din gura lui, ca o ploaie deasă. E sfârșit de februarie, au trecut două luni de la intrarea țării În Uniunea Europeană și Antoniu nu mai doarme nopțile, visează cu ochii deschiși niște poieni ciudate mirosind a fân cosit, nu mai simte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
bine <victor37>: mă bucur <maya>: să sper, deci? Va veni cineva care nu va bagă în seamă bilbiitul meu? <victor37>: am cunoscut un tip care iubea o femeie în cărucior, paraplegica <victor37>: îi dădea mincarea în gură și îi ștergea salivă cu șervețelul... se înțelegeau prin semne - ea scincea doar, ca un animal <maya>: cum poti iubi așa ceva? <victor37>: poate era jumătatea lui. De aceea cred în acest miot <victor37>: mit, sorry. <maya>: și cu Biblia? <victor37>: cam la fel. Se
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
atunci când le atingi. — ...M-a toropit somnul, din cauza căldurii... Își desface și Își pune la loc centura În care a adormit, ca un cal În ham. Zdrențe incomprehensibile din vis Îi flutură În fața ochilor În timp ce strigătele mute zac, Înecate În salivă, Între mușchii paralizați ai gâtului, ai limbii. Bănuiește, de fapt, care este visul, se tot repetă ori de câte ori Îl doare piciorul, e bolnav sau doarme În condiții inconfortabil. Și, În plus, l-a auzit povestit de sute și sute de ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
vorbă. Își mai amintește Într-adevăr Christa ce s-a Întâmplat acum patruzeci de ani sau Își amintește doar ordinea În care trebuie să repovestească aceleași episoade, cu același expresii? Iar emoția i se declanșează automat, la aceleași cuvinte, ca saliva la animalele dresate. Autostrada fără sfârșit tăiată În două de gărdulețul de leandri, Încărcați cu flori albe, roz, roșii. Culmile Împădurite urcând spre cer, petele albe ale satelor, cocoțate acum mii, sute de ani, lângă izvoare. Un sat orbitor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
tablă făcută la Nürnberg. Din prima seară am și încercat să-l pornesc. Arcul își păstrase forța, încă mai funcționa. Lângă el am pus muzicuța pe care o primisem de la tata. Se oxidase un pic, dar cu ajutorul batistei și al salivei mele acide, am curățat-o până ce a lucit din nou. Am căutat o vreme tema simplă și atât de mișcătoare a cântecului popular dintr-una din sonatele lui Brahms pe care mama obișnuia s-o cânte pentru mine, nesigură și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
spun nepatern, în întreagul procedeu: să scrii o scrisoare pentru fiul tău matur, bărbos, să alegi cuvintele unul după altul, să îndoi foaia atent, aproape matern, și s-o pui într-un plic, iar apoi să închizi plicul cu propria salivă, ca să spun așa, intimă. Nu e nevoie să-l deschizi, a spus el. Nu, cu siguranță nu-l vei deschide niciodată. De altminteri, la ce-ar folosi? Tu nu poți să-l citești. Dar a fost o mare ușurare pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
fața mea într-o postură gânditoare. Arăta ca un om care se pregătește pentru o conversație îndelungată. — După o seară în care-am făcut-o lată, chiar m-am gândit la sinucidere, mi s-a destăinuit el. Am simțit cum saliva începuse să-mi curgă încetișor pe bărbie, dar m-am temut să nu par insensibilă dacă mă ștergeam. —Stomatologia e profesia în care se înregistrează cea mai mare rată a sinuciderilor. îți vine să crezi? Am încercat să-i transmit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cea mai mare rată a sinuciderilor. îți vine să crezi? Am încercat să-i transmit toată compasiunea mea ridicând de zor din sprâncene și scăpărând din priviri. Sigur, e o viață foarte singuratică. Toată ziua te uiți în gurile oamenilor. Saliva care mi se prelingea pe obraz se transformase într-o veritabilă Niagara. — Toată ziua, fir-ar să fie! După asta, doctorul a spus pe o voce plângăcioasă: —Mă doare măseaua, poți s-o repari? Mă doare dintele, fă ceva! Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
credea extraordinară. Partea cea mai nasoală era că atunci când intra în starea aia flirta cu tot ce mișca. Dacă prin preajmă se găsea vreun bărbat care, în opinia ei, să arate mișto...“ Josephine a făcut o pauză, și-a înghițit saliva, după care a continuat. „... se arunca pe el.“ Eram șocată, îndurerată, rușinată și furioasă. —Cum îndrăznești? am țipat. Ai avut noroc c-am avut de-a face cu tine. Cum îndrăznești să mă insulți în felul ăsta? — Dar cum ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
la adresa medicinii statului. După o perioadă lungă, imposibil de definit, în care ne-a blestemat pe toți de sute de ori pe zi pentru imobilizarea sa la pat, am găsit-o într-o seară adormită în fața telejurnalului. Un firicel de salivă roșie i se prelingea pe bărbie. În urma acestei noi embolii, însuși președintele a încetat să-i mai vorbească din ecran, dezamăgit probabil de căderile sale repetate în adâncurile bolii. Mama mea nu era o mamă eroină. Dar nici victimă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
-mă, Doamne, să înțeleg” s-a rugat băiatul în gând, pătruns din nou de o anumită teamă. Nu terminase bine ultimele cuvinte și a înghițit în sec privind mișcarea animalului din fața lui. Cerul gurii i se uscase. Nu mai avea salivă în gură și avea senzația că se sufocă. Bătrâna făcuse un pas înainte cu piciorul drept, îndoindu-și în același timp piciorul stâng. Încalecă și ține-te cu mâinile de coama mea! Tudorel a rămas înlemnit pentru moment. Nu mai
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]