26,276 matches
-
cititor de pe buze experimentat ar fi identificat cu certitudine cuvântul „mă-tii“. E ora 19.00. În sala de consiliu a primăriei din Angers este întrunită celula de criză constituită pentru prevenirea tulburărilor posibile în urma manifestațiilor de masă anunțate întru salvarea lui Lionel: marșul de sâmbătă și mitingul de duminică. Subprefectul face prezența. — Armata? — Prezent, răspunde un general. — Poliția? — Prezent, răspunde Clovis, considerat cel mai în măsură să coordoneze operațiunile specifice. — Jandarmeria? — Prezent, răspunde un căpitan jignit că a fost strigat
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Talonneur este chiar Claude Fernandez, patronul bistroului Aux Immigrants Heureux, care a lăsat baltă lucrările de reamenajare a localului pentru a-i aduce un ultim omagiu clientului său. Trebuie spus că domnul Claude s-a implicat masiv în operațiunea de salvare a lui Lionel, fiind ales în unanimitate trezorierul organizației. Ținându-l de braț pe patron, la dreapta lui stă Fernando, corepetitorul din Nantes, iar la stânga profesorul de chirurgie plastică Laurent Delacroix, fervent apărător al drepturilor omului - când i se ivește
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
alt ordin, se bizuia pe sprijinul tușei Frosa, femeia care mătura și spăla zilnic casa scărilor blocului în care locuia. Într-o dimineață, tușa Frosa bătu la ușa profesoarei, dar nu primi nici un răspuns. Intră. Simona abia apucă să zică: ,,Salvarea, tușo!" În aceeași zi a născut. * Doctorul Teodoru, care știa cu aproximație data când Simona avea să se interneze la maternitate, plecă la Cluj. Fusese invitat la un simpozion la care nu intenționase să participe, dar în situația de față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
puțin înțelese Simona din gesturile bătrânei, că din cuvintele ei nu putu desluși ce se întâmplase. O vecină, intuind că profesoara venise acasă, bătu zorită la ușă și-i spuse că băiețelul a fost dus la spital. Soțul ei chemase salvarea și-l însoțise. Încă nu se întorsese, de aceea nu avea mai multe amănunte. Simona n-a mai așteptat. Așa cum era, căci nici nu apucase să-și scoată paltonul, alergă ca o nebună spre spital. Îl găsi pe Răducu bandajat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
să ajungă lângă ceea ce mai rămăsese din copilul ei. Striga mereu, până aproape îi pieri glasul: Puiul mamei, puiul mamei, ce rău ai făcut tu pe lume de ai plătit atât de scump jocul tău nevinovat? Câțiva lucrători sanitari de la salvarea spitalului au strâns toate rămășițele pământești ale copilului într-un cearșaf, urmând a le așeza într-un sicriu, după ce va fi fost examinat la morga spitalului. Simona fu condusă de un echipaj al miliției care se afla în urma salvării. Stoarsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
de la salvarea spitalului au strâns toate rămășițele pământești ale copilului într-un cearșaf, urmând a le așeza într-un sicriu, după ce va fi fost examinat la morga spitalului. Simona fu condusă de un echipaj al miliției care se afla în urma salvării. Stoarsă de puteri, înnebunită de o durere fără egal, îi ruga necontenit pe binevoitorii acestui gest suprem să o lase să-și vadă băiatul, dragul ei băiat, puiul ei frumos, neprețuita ei comoară. I s-a spus că va veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Ce oameni răi, vor să te despartă de mine... Intuindu-i intențiile, paznicul cimitirului căută să o îndepărteze de mormânt cu blândețe, dar nu reuși în nici un chip. Văzându-se într-o situație deosebită, anunță Miliția care, însoțită de o salvare, veni la cimitir. În timp ce continua să dea nebunește pământul la o parte de pe mormânt, Simona nici nu observă prezența echipajului aflat în preajma sa. Medicul din salvare căută cu vorbe calde, meșteșugite, s-o liniștească, spunându-i că nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
nici un chip. Văzându-se într-o situație deosebită, anunță Miliția care, însoțită de o salvare, veni la cimitir. În timp ce continua să dea nebunește pământul la o parte de pe mormânt, Simona nici nu observă prezența echipajului aflat în preajma sa. Medicul din salvare căută cu vorbe calde, meșteșugite, s-o liniștească, spunându-i că nu se mai poate face nimic, copilul ei este mort, nimeni și nimic nu-l poate învia. Îi explică Simonei că ceea ce face ea în acel moment e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
zilnic Speranța și așteptau... așteptau... 16 S alvarea spitalului orășenesc a transportat-o pe Simona la o clinică specializată în boli ale sistemului nervos. Pe drum, pentru a-i domoli criza care se accentua vizibil, medicul care o însoțea în salvare îi administră o injecție de ,,cumințire" ce avea să-și arate efectul timp de multe ore în șir. O dată ajunsă la clinică, Simona fu plasată într-un salon cu încă nouă paciente. Nu erau din categoria furioaselor sau a celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
a eroului acestei povestirii. În vârtejul, adesea haotic, al vieții, ce mai mereu îi atrage pe oameni pe nesimțite și vrând-nevrând, cu un foc pervers de ademenitor, aceștia nu se simt nicidecum vrednici să mai întrevadă o atare poartă de salvare, o mână de ajutor pentru forfota și zbuciumul în care trăiesc în deplină neștire. Mai cu seamă, curios este faptul că, dacă i-ar întreba cineva pe toți aceștia dacă simt, într-adevăr, domnia haosului peste tot în preajma lor și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
năprasnic, cu zalele lor ce intră adânc în mădulare și rănesc grozav, îți vor intona cu toții la unison că îi iei de-a dreptul în derâdere, fiindcă ei sunt mai slobozi decât păsările cerului (sau ceva asemănător), iar posibila lor salvare este doar o simplă ficțiune, ce este bună, poate, doar pentru a o folosi în vreo istorioară bizară a vreunui scriitor minor și netalentat, însă nimic mai mult. Apoi, îți vor întoarce spatele și te vor părăsi numaidecât, scuipându-ți
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
mi este atât de sete... Nu mă muncește nicidecum neliniștea întunericului morții, și nici de veșnicia ei nu mă cutremur, ci doar de posibilitatea de a n-o dobândi la timp mă tem. Vreau moartea când am eu nevoie de salvarea ei, nu când va avea ea nevoie de sufletul meu! Drace! Și când te gândești că alții duc o viață liniștită și plină de relaxare, doar pentru că se simt plini de vigoare și cred că moartea este departe de ei
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ostilitate, pe care o nutrea față de actorii trecutului ei. Societatea bolnavă - care își retezase singură acest nobil mădular, în persoana Mariei, în care se concentrase într-atâta adevăr și înțelepciune - se vede că este fără niciun leac sau speranță de salvare. Aceasta, lăsând impresia că o înțelege pe femeie și dorește necondiționat s-o vindece, nu făcuse altceva, decât s-o condamne la panta primejdioasă, de pe care cel ce alunecă aproape întotdeauna moare... Această societate, s-ar părea, nu știuse că
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
din viața sa, din care nu se pricepea nici cât negrul de sub unghie cum să iasă. Avea o stare de spirit jalnică, nu mai nădăjduia în nimic bun acum și se simțea aproape ca și compromis. „Și, dacă cumva, în loc de salvarea definitivă, va veni catastrofa definitivă pentru mine?”, tot rostea dânsul în gând. Pe scurt, se găsea într-o stare sufletească complicată. Până și de Sfânta Slujbă, la care tocmai participase, era dezamăgit și scârbit în suflet. Aceasta mai tare îl
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
vorbește te miri ce, bolborosind încetișor în somn și scoțând doar niște sunete frânte, deloc clare. Totuși, ori de câte ori băiatul îi propuse convingător și ferm că este necesar și vital să telefoneze la numărul unic de urgență și să anunțe numaidecât salvarea, ea, din nu se știe ce motive ascunse, la auzul acestor cuvinte se împotrivea mereu, atât cât îi permiteau puterile în starea în care se afla. Astfel, Șerban renunță, în cele din urmă, la idee și rămase țeapăn și palid
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
nu s-a lăsat mult așteptată. Nici nu bănuiam că temerile mele, nu numai că aveau să mă facă să sufăr cumplit, ci au fost la un pas să mă desființeze. Trăirile mele strigau după ajutor, căutau o cale de salvare. Dar zilele aduc și soare... Mereu mă trezesc cu gândul că ziua ce vine e o nouă provocare, că fiecare clipă ascunde o taină... La o răscruce... Mama era o fire veselă și curioasă din fire, dar o curiozitate izvorâtă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Mai durează două-trei zile până când vor fi identificați toți... și brusc s-a ridicat În picioare și a fugit În hol. Plângea! Îi auzeam plânsul, tânguirea și neputința... Mamă! Vino Înapoi, te rog! Îți aduci aminte ce Îmi spuneai În salvare? Să fim tari și să credem că totul va fi bine! S-a așezat pe pat lângă mine și copil și ne-a ținut strâns, ca și cum cineva urma să vină și să ne smulgă din acea Îmbrățișare - și ea era
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
umană. Un eșec de la Început până la sfârșit. O viață plină de iluzii și amăgiri care sfârșesc Într-un mormânt. Mereu m-am agățat de ceva... precum cel care se Îneacă, plutind o vreme... crezând și sperând că mai există o salvare. După zbuciumul chinuitor În căutarea unui punct de sprijin - mă prăbușeam din nou În valuri. „Hei! E cineva la mal?” Niciun sunet, nicio șoaptă nu străbate clipa. Încă mai plutesc În stare de agonie. Nu văd nimic, nu sunt nimic
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Noi stăteam pe băncuța din baraca portărelului, băncuță aflată chiar lângă ușă, cu capetele plecate, spășite și gândindu-ne cu Îngrijorare la cele ce aveau să urmeze... A venit din nou vremea să găsim cât mai repede o soluție de salvare din această situație chinuitoare. În Învălmășeala care s-a creat, portărelul ne-a săpat din vedere, moment În care am rupt-o la fugă, amestecându-ne cu ceilalți elevi. Uniformele ne-au ajutat mult să ne pierdem urma. În ziua
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
cu apă de la fântâna bulgarului? Noi nu prea doream să ne ducem, ne plăcea și apa de la „fântâna mașinii”, de care beam în fiecare zi, dar dacă dorea tata, nu aveam încotro, ne duceam. Cei mai mari repede își găseau salvarea că aveau de muncă, eu, fiind cea mai mică, trebuia să mă duc. Dacă mai puteam convinge vreo vecină să mergem împreună, eram chiar fericită. Așa mă simțeam de fiecare dată când puteam să fac ceva ce l-ar fi
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
casa, au venit vecinii, când au venit vecinii, și de ce, cine i-a chemat, copila se uită desfigurată de spaimă la mama ei, stă undeva într-un colț, ceilalți copii plâng înghesuiți în brațele unei femei mătăhăloase, cineva să cheme salvarea, răcnește tatăl meu, de mult a mers cineva după ea, zice un glas de om, altul a pornit în galop spre oraș, mama deschide ochii, zâmbește spre mine, mi se înmoaie picioarele, nu mai am aer, lumina dispare din jurul meu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
spune că acolo în piață ăia de au fost împușcați, o mână de proști, au strigat cu mare entuziasm "liberateeeee, libertateeee". Aseară a fost o răpăială în tot orașul, continua vecinul ca un somnambul, după o vreme au pornit și salvările să adune morții, spectacolul își atinsese scopul, oamenii nu se mai îngrămădeau în piața din centrul orașului, răzmerița trebuia răspândită ca molima prin cartierele muncitorești, aceștia nu știu multe, se urcă în vârful casei și o dărâmă de zici că
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
am scăpat de ăsta, era pedeapsa cerului peste noi", dar copilul a dormit șapte zile în șir, după care a început să mănânce și să se miște normal, a fost chemat un medic pediatru, acesta l-a luat cu o salvare la spital dar l-a adus repede înapoi, a mormăit ceva nedeslușit strecurându-se afară pe poarta orfelinatului, copilul s-a făcut bine, a crescut binișor, a început să vorbească dintr-odată, deși la început cuvintele nu erau prea limpezi
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Alex, Alex la Ina, neștiind ce să creadă. Numai Mihăiță arăta a avea un interes deosebit față de feluritele obiecte de pe biroul colonelului, din dorința de a le cerceta în amănunt. Părinții îi stopară curiozitatea cu o privire plină de înțelesuri. Salvarea colonelului care era pe cale să-și piardă sursa improvizațiilor, fu soneria unui telefon. Era anunțat că la poarta sediului se află peste treizeci de rromi, împreună cu familia convocată. Colonelul fu nevoit să ordone, fără drept de apel: - Să fie condusă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Cum se înțeleseseră în ajun, Ina și Olga s-au întâlnit în secretariatul spitalului. Au făcut anticameră la directoarea Ionescu timp de o oră și ceva, timp în care s-au perindat prin fața lor zeci de medici, asistente, șoferi de la salvare, mecanici de Întreținere... O îngrijitoare intrase fără să-i ceară acordul secretarei, care nu schiță nici cel mai mic gest de a o opri. Probabil era femeia de casă a directoarei. Bietele fete înțepeniseră pe scaunele oferite cu o politețe
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]