KorAP: Find »[drukola/base=samurai & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...46 47 48 ...96 >

2,377 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572

părea câtuși de puțin mișcat de asemenea amintiri. Mai degrabă, urmărea cu atenție fiecare gest al lui Tokichiro, iar, În cele din urmă, vorbi tăios: — Maimuță, Începu el, adresându-i-se, așa cum făcuse cu mult timp În urmă, ai devenit samurai? Dar se vedea limpede, din Înfățișarea lui Tokichiro, că așa era. Tokichiro, Însă, nu părea deloc descupănit. — Da. După cum vezi, nu primesc Încă decât o soldă neînsemnată, dar am ajuns cumva pe punctul de a deveni samurai. Sper că te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
urmă, ai devenit samurai? Dar se vedea limpede, din Înfățișarea lui Tokichiro, că așa era. Tokichiro, Însă, nu părea deloc descupănit. — Da. După cum vezi, nu primesc Încă decât o soldă neînsemnată, dar am ajuns cumva pe punctul de a deveni samurai. Sper că te bucuri. De fapt, azi am alergat tot drumul, de la portul meu din tabăra de la Sunomata, În parte fiindcă m-am gândit că s-ar putea ca avansarea mea să te Încânte. Koroku zâmbi forțat: — Sunt vremuri bune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
Sunomata, În parte fiindcă m-am gândit că s-ar putea ca avansarea mea să te Încânte. Koroku zâmbi forțat: — Sunt vremuri bune, nu-i așa? Se găsesc oameni care să-i angajeze până și pe unii ca tine ca samurai. Cine ți-e stăpânul? — Seniorul Oda Nobunaga. — Bătăușul ăla? — Că tot veni vorba... schimbă puțin Tokichiro tonul. Vorbind despre viața mea personală, m-am Îndepărtat de subiect, căci azi am venit ca Kinoshita Tokichiro, la ordinele Seniorului Nobunaga. — Așa, va să zică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
Mino. Aliindu-te cu o provincie fără lege și fără credință, singur Îți provoci pieirea. Odată ce ai realizat acest lucru, crezi că te va pomeni cineva ca pe un om care a murit ca un martir, pe adevărata Cale a Samurailor? Ar fi mai bine să pui capăt acestei alianțe nedemne și să te Întâlnești, În sfârșit, cu stăpânul meu, Seniorul Nobunaga. Deși, În ultima vreme, se spune că toată țara e plină de războinici, nicăieri nu se mai găsește vreunul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
pentru moment, am adus trei cai Încărcați cu aur și argint, În compensație și pentru cheltuielile militare necesare oamenilor dumitale. Aș fi recunoscător să accepți. Când Tokichiro termină de vorbit, cineva i se adresă lui Koroku din grădină: — Unchiule. Un samurai se prosternă, În timp ce vorbea. Cine mă strigă „unchiule“? Lui Koroku, căruia i se părea foarte ciudat, Îl privi, cu atenție, pe luptător. — E mult de când nu ne-am mai văzut, spuse bărbatul, ridicând privirea. Nu Încăpea nici o Îndoială că Hachisuka

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
zăresc zorii unei noi ere. Nu vom mai trăi numai pentru noi Înșine, ci, mai degrabă, pentru copiii și nepoții noștri. Aveți o șansă de a vă construi propriile voastre case, de a reveni războinici adevărați, urmând adevărata Cale a Samurailor. Nu lăsați să vă scape acest prilej. Când termină, În toată camera se lăsase tăcerea. Dar nu se vedeau semne de nemulțumire. Oamenii aceia, care trăiau fără a se gândi prea mult la viitor, reflectau la cuvintele lui. Unul risipi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
ce vă pot ajuta? Fără a se gândi la fosta lor relație, Îl respecta pe acel tânăr ca pe stăpânul lui. Vino mai aproape, te rog. — Cu permisiunea dumneavoastră. — Voi, ceilalți, retrageți-vă până vă chem eu, le spuse Hideyoshi samurailor din jurul lui; apoi, se Întoarse spre Hikoemon. Vreau să discutăm ceva. — Da. Ce anume? — Dar, Înainte de toate, continuă el, coborând glasul, cred că ești mai familiarizat cu condițiile interne din Mino decât sunt eu. În ce crezi că stă forța

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
să le spui ce are fiecare de făcut. — Desigur, stăpâne. Știind ce avea de făcut, Hikoemon se retrase din camera lui Hideyoshi. În acea perioadă, peste jumătate din soldații castelului erau foști ronini din Hachisuka. Acum, cu toții se așezaseră, devenind samurai. Fratele mai tânăr al lui Hikoemon, Matajuro, și nepotul său, Tenzo, Își primiră ordinele de la Hikoemon, se deghizară În negustori și părăsiră castelul, În puterea nopții, pornind spre inima teritoriului inamic, cetatea Inabayama. Atât Tenzo cât și Matajuro erau cât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
era, i se zbârli părul pe ceafă. Hideyoshi continuă: — Dar, În ceea ce mă privește pe mine, dacă respect ordinul Domniei Sale, Înseamnă că Încalc angajamentul pe care mi l-am luat deja față de dumneavoastră, ceea ce ar Însemna să pătez onoarea de samurai. Nu pot face asta. În același timp, Însă, dacă socot că nu-mi lipsește loialitatea de vasal, trebuie să mă supun ordinelor. Am ajuns În punctul de unde nu mai pot merge nici Înainte, nici Înapoi. Prin urmare, la Întoarcerea de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
Ar fi de neiertat să vă faceți seppuku. Dar dacă n-o fac, nu am nici o scuză, nici față de dumneavoastră, nici față de Domnia Sa. Nu, orice-ați spune, e nedrept să vă spintecați ca să mă ajutați pe mine. Onoarea mea de samurai n-ar Îngădui-o. — Eu am fost cel care v-a dat explicațiile și care v-a invitat aici. Mai sunt și cel ce s-a Înșelat cu privire la felul cum gândește Domnia Sa. Prin urmare, ca să mă scuz atât față de dumneavoastră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
asta vă ofer capul meu. Dacă ați fi folosit vreun truc laș, v-aș fi putut arăta ce Înseamnă o adevărată evadare, chiar dacă trebuia s-o fac peste un munte de cadavre. Dar am fost mișcat de spiritul dumneavoastră de samurai. — Așteptați. Gândiți-vă doar un moment. Mi se pare foarte ciudat că amândoi ne luptăm pentru a muri. Generale Osawa, dacă aveți o asemenea Încredere În mine, am un plan care ne va permite amândurora să rămânem În viață și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
la asta. Cred că dacă sora mea ar afla că fratele ei, roninul, vine acasă, s-ar simți foarte stânjenită față de rudele soțului și față de restul satului. Dar asta a fost Înainte. Acum ești vasal al Castelului Sunomata și un samurai respectabil. Nu e nimic rău În asta, nu-i așa? — Da, Însă Fuwa e un district strategic din apusul provinciei Mino. Ce să caut eu pe teritoriul inamic? Hideyoshi dădu din cap de mai multe ori la adresa acestui adevăr indiscutabil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
deranjez pe Maestrul Hanbei venind și regret că o fac Împotriva dorinței lui, dar am venit ca sol al propriului meu stăpân și Îmi va fi greu să mă Întorc acasă Înainte de a-l fi cunoscut. Face parte din slujba samuraiului să transmită mesajele stăpânului său, așa că sunt hotărât să aștept aici până când Maestrul Hanbei va accepta să mă vadă, chair dacă durează doi-trei ani. Iar dacă Maestrul Hanbei refuză să mă primească, am hotărât să mă spintec. Oh, sunt sigur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
vrea să coborâți de pe acest munte? Lumea nu va permite ca un om cu capacitățile dumneavoastră să trăiască o viață de lenevie În munți, de la o vârstă atât de tânără. Mai devreme sau mai târziu, e sortit să serviți ca samurai. Iar dacă așa este, pe cine veți servi, dacă nu pe Seniorul Nobunaga? Prin urmare, am venit pentru a vă Încuraja să serviți clanul Oda. Nu v-ar plăcea să mai trăiți o dată printre norii războiului? Hanbei se mulțumi să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
am fost nepoliticos. Nu sunt sigur ce speranțe aveți, din partea unei persoane care nu e nimic mai mult decât un om sfârșit, care trăiește În munți, dar purtarea dumneavoastră a fost mai mult decât meritam eu. Se spune că un samurai va muri pentru cineva care Îl cunoaște cu adevărat. Nu vreau să muriți zadarnic și Îmi voi Întipări acest lucru În suflet. Și totuși, Într-o vreme am servit clanul Saito. Nu spun că Îl voi servi pe Nobunaga. Vă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
mesageri cu depeșe urgente, galopând spre toate districtele din Owari. În cetate, domnea agitația. Cercetarea călătorilor care treceau frontiera deveni mai strictă. Servitorii veneau și plecau, iar noaptea, târziu, se Întâlneau la consfătuiri de taină În castel. Caii erau rechiziționați. Samuraii le cereau zoriți armurierilor armele și armurile pe care le dăduseră la reparat. Despre Nobunaga ce se-aude? Îi Întreba Hayato pe spionii săi. — La castel nu s-a schimbat nimic, Îi răspundeau ei, deși cu mai puțină convingere. Lămpile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
să iasă, și luă o sabie. — Cine-i acolo? strigă el. Dintr-o dată, Hideyoshi se ridică pe parcela cu cânepă. Surprins, tânărul Îl privi lung. După un timp, murmură: — Ce se Întâmplă? Am știut eu că era cineva. Ești un samurai din Kashihara? Hideyoshi nu răspunse, ci se Întoarse și le făcu semn cu mâna oamenilor din spatele lui: — Înconjurați coliba! Dacă fuge cineva afară, tăiați-l! Luptătorii săriră din cânepă, Împresurând coliba Într-o clipă. — Îmi Înconjurați casa, cu atâta tevatură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
spuse Mosuke, aproape sfidător, spre Hideyoshi, care se apropiase de casă. Aici nu suntem decât mama mea și cu mine. Nu e nimic care să merite să fie Înconjurat cu atâția oameni. Dar, la urma urmei, ce treabă ai aici samuraiule? Atitudinea lui, așa cum stătea pe prispă, era oricum numai Încurcată nu. Dimpotrivă, părea aproape prea calm. Se vedea limpede că-i privea de sus, cu dispreț. Hideyoshi se așeză pe marginea prispei, spunând: — Nu, tinere, suntem doar prudenți, atâta tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
surprinsă. Dacă tot vă scuzați, ar trebui să-i prezentați mamei mele scuzele voastre. Vorbea fără teamă. Băiatul acela nu părea a fi un simplu țăran. Hideyoshi privi În colibă. — Ei, haide, Mosuke. De ce ești așa de grosolan cu un samurai? spuse bătrâna, apoi se Întoarse spre Hideyoshi. Ei bine, nu știu cine sunteți, dar fiul meu nu se Încurcă niciodată cu oamenii de lume, nu e decât un băiat nărăvaș de la țară, care nu știe să se poarte. Vă rog să-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
Însă, datorită anumitor Împrejurări, m-am rătăcit În acești munți. Nu avem intenția să vă facem nici un rău. Dacă nu aveți nimic Împotrivă, Îmi spuneți, vă rog, cine sunteți? Mosuke, care se așezase lângă mama lui, Întrebă, dintr-o dată: — Domnule samurai, vorbiți cu accent din Owari. Sunteți de-acolo? — Da, m-am născut În Nakamura. — În Nakamura? Nu departe de noi. Eu m-am născut În Gokiso. Atunci, suntem din aceeași provincie. Dacă sunteți vasal din Owari, am să vă spun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
un colac de frânghie din cânepă și-și prinse la cingătoare cremene, iască și sabia tatălui său. — Mamă, plec, spuse el. Plecarea la luptă e un Început de bun augur În a-mi sluji stăpânul dar, cunoscând soarta mea de samurai, s-ar putea ca acum să ne luăm rămas bun pentru ultima oară. Dacă se Întâmplă așa, te rog să te resemnezi cu pierderea fiului tău. Era timpul să plece, dar mama și copilul, În chip firesc, nu se Îndurau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
mută castelul, pentru a treia oară, din Muntele Komaki la Inabayama, căreia Îi schimbă numele În Gifu, după locul natal al Dinastiei Chou din China. „FII UN VECIN PRIETENOS“ Cetatea Kiyosu rămăsese pustie. Mai erau puține prăvălii și case de samurai. Totuși, dincolo de acea dezvoltare strălucea satisfacția lepădării unei piei vechi. E un principiu al tuturor viețuitoarelor: odată ce pântecele și-a Îndeplinit funcția, trebuie să se descompună și să se desprindă cu bucurie. Și, cam În același fel, era o bucurie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
de asemenea, o femeie care născuse Îmbătrânea. Aceasta era mama lui Hideyoshi. În anul acela avea să Împlinească cincizeci de ani. Pentru moment, Își vedea, În liniște, de bătrânețele sale, locuind Împreună cu nora ei, Nene, În casa lor din cartierul samurailor din Kiyosu. Dar, până În urmă cu doi-trei ani, fusese țărancă, iar Încheieturile mâinilor ei, murdare de pământ, erau Încă bătătorite. Născând patru copii, Îi lipseau mulți dinți. Părul, Însă, nu-i albise complet. O scrisoare pe care Hideyoshi i-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
cântau ascuțit pe crengile copacilor ginkgo. Se vede procesiunea onoratei dumneavoastră mame, anunță un vasal. Chipul lui Hideyoshi se lumină de o plăcere pe care nu și-o putea ascunde. În sfârșit, palanchinul mamei și al soției sale sosiră. Când samuraii din escortă Își văzură stăpânul ieșindu-le În Întâmpinare, descălecară imediat. Hachisuka Hikoemon se trase repede lângă palanchinul bătrânei și o anunță că Hideyoshi venise să o Întâmpine. Din palanchin se auzi vocea bătrânei, cerând s-o lase jos. Palanchinurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
vocea bătrânei, cerând s-o lase jos. Palanchinurile fură oprite și coborâte. Războinicii Îngenuncheară de o parte și de alta a drumului, cu plecăciuni. Nene coborî prima și, apropiindu-se de palanchinul socarei sale, Îi Întinse mâna. Când privi picioarele samuraiului care pusese repede două sandale de paie În fața bătrânei, văzu că era Hideyoshi. Adânc mișcată și fără a avea timp să scoată o vorbă, Nene Își salută soțul cu o privire scurtă. Luând mâna fiului ei, Onaka o ridică la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]