2,314 matches
-
Înarmat cu o ghioagă - Îl apucă de barbă pe Irod și-l trage din grupul de evrei spre „Râul de foc” <endnote id="(12, I, p. 258 ; 669, planșa 92)"/>. În schimb, acest tip de imagine apare destul de frecvent În satirele populare culese În aceeași zonă a României, Bucovina : „Dracul de sub iarbă” târăște spre Iad „un jidan”, trăgându-l de barbă și de perciuni. Întrebat unde Îl duce pe „târtanul Împelițat”, diavolul răspunde : În Iadu unde-s jidovi mulți De-ai
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
unde-l duci Unde-l duci făr’ de papuci Unde-l duci și unde-l muți ? - În iadu unde-s jidovi mulți De-a lui Herșcu cunoscuți, C-acolo li-i locul lor Pe vecia vecilor. Publicând În 1871 această satiră bucovineană, Simeon Florea Marian adaugă următoarea notă de subsol : „Este o superstițiune În popor cum că, În «Ziua lungă» a evreilor, dracul trebuie În fiecare an să fure din fiecare sinagogă câte un jidov, pe care-l duce apoi cu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Este o superstițiune În popor cum că, În «Ziua lungă» a evreilor, dracul trebuie În fiecare an să fure din fiecare sinagogă câte un jidov, pe care-l duce apoi cu sine În Iad, lăsându-i numai papucii În sinagogă” (satiră și credință bucovineană ; <endnote id="2, p. 39"/>). Iată și câteva superstiții, culese În Polonia anilor ’70 și ’80 ai seco lului XX, care se referă doar la legătura dintre „Sărbătoarea colibelor” (Sukot) și ploaie : „Când a Început această sărbătoare
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
războaiele religioase, până În ziua de azi. „Uciderea necredinciosului [...] este absolvită de păcat” <endnote id="(748, p. 222)"/>. <endnotelist> Note și bibliografie 1. Lazăr Șăineanu, „Jidovii sau Tătarii sau Uriașii”, Convorbiri literare, XXI, 1887, pp. 521- 528. 2. Simeon Florea Marian, „Satire bucovinene contra evreilor”, În Columna lui Traian, II, 1871, p. 39. 3. Moses Schwarzfeld, Evreii În literatura populară română. Studiu de psichologie populară, București, 1892. 4. Claudine Fabre-Vassas, La bête singulière. Les juifs, les chrétiens et le cochon, Gallimard, Paris
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Visible Religion, E.J. Brill, Leiden, vol. II, 1983, pp. 40-57. 146. Andrei Paleolog, Pictura exterioară din Țara Românească, Editura Meridiane, București, 1984. 147. Al.I. Amzulescu, Cântecul epic eroic. Tipologie și corpus de texte poetice, Editura Academiei, București, 1981. 148. Satire politice care au circulat În public, manuscrise și anonime, Între anii 1840-1866, culese de C.D. Aricescu, Editura Tipografiei moderne Grigore Luis, București, 1884. 149. Tudor Pamfile, Mitologie românească. Dușmani și prieteni ai omului, Editura Socec, București, 1916. 150. Artur Gorovei
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
vol. I (1959), vol. II (1960), vol. III (1962). 337. Adrian Păunescu, Iubiți-vă pe tunuri, Editura Eminescu, București, 1981. 338. Dumitru Hâncu, „Unele particularități ale evreilor din provinciile integrate. Evreii bucovineni”, În 236, p. 94. 339. Simeon Fl. Marian, Satire poporane române, București, 1893. 340. Dicționarul Limbii Române, tom VIII, partea a 2-a, s.v. „piază”, Editura Academiei, București, 1974. 341. Vasile Alecsandri, Poezii populare ale românilor, Editura Minerva, București, 1982 (prima ediție, Poezii poporale, Iași, 1852-1853). 342. Ion Ghinoiu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
renunțe la scena finală, În care se sugera că Shylock s-ar converti la creștinism (688, p. 228). 711. În jurul anului 1535, umanistul și episcopul polonez Ioannes Dantiscus (Jan Dantyszek) a compus un Poem despre evrei (Carmen de Iudaeis), o satiră care nu conține nimic altceva decât o sută de vicii ale evreilor, enumerate fără nici un comentariu. Printre ele se găsesc vreo patru atribute privind prostia evreilor și de două ori mai multe privind viclenia lor Înnăscută (682, p. 33). Cu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
în fața publicului. Imediat după apariție, „broșura de patruzeci de pagini, scrisă cu vădită intenție de propagandă” era prezentată în „Viața românească” nr. 7-9 din 1914: „În o formă foarte concisă, în care tonul de polemică vie devine uneori aprig până la satiră, autorul a expus în chip sistematic argumentele care, după părerea sa, silesc România să ia poziție împotriva Rusiei în actualul război”. În timp ce C. Stere afirma, în articolul Din carnetul unui solitar. I: Pentru ce sunt un trădător (datat 15 mai
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
toată viața am fost un personaj de care lumea a ezitat să se apropie, sau nu a îndrăznit prea mult. Fără să vreau. Acum, revăzând pe ecran imaginile cu lucrările mele, eu cunoscându-le, este și mult joc, multă ironie, satiră poate. Chiar în cele cu măști înșirate, tema este un punct de plecare foarte banal, sunt niște prepeleci. La țară, gospodinele spălau oalele sau ulcelele și le puneau pe ulucii gardului la uscat. Simplu. Dar eu am prelucrat această temă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
fapt care îi permite lui B. considerații dintre cele mai pertinente. Talentul oratoric, mult prețuit de contemporani, se regăsește în fluiditatea frazei, în suplețea expresiei și în plastica ei. Păstrându-și dominanta memorialistică, multe pagini îmbracă forma literară a schiței. Satira socială, ca și cea politică, sprijinite pe un ascuțit simț al observației și învăluite pe alocuri în umor, individualizează „impresiunile” reunite sub genericul Seghedinul, dar și Sfintele Paști între zăvoare și baionete, Sunt zece ani ș.a. Personajele care populează acest
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285862_a_287191]
-
al operei eminesciene ajunge la convingeri adânc universale" (p. 184); În evoluția biografiei interioare a unicului erou eminescian, și Hyperion pare să fie o ipostază născută din cenușa demonului" (p. 256); "Frondeurul Heliade, personaj al propriei opere, contestatarul vehement din satire și pamflete, este în cele din urmă absorbit de ideea construirii monumentului propriei sale personalități de reformator" (p. 291). Introducere... "Este Antim, în general, un personaj al didahiilor, un subiect de analizat cu instrumentele psihanalizei, ceea ce nu l-ar face
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
de indivizi pe altarul binelui obștesc, despicîndu-se astfel inimile lor, care fură cusute la loc". Așadar, nici cea mai vagă slăbiciune spre evocarea detaliilor meseriei, aspect pentru care unul din celebrii scriitori-chirurgi, Rabelais, și el autor ce practică parodia și satira (există, deci, și alte rațiuni pentru comparație), a manifestat, lingvistic, în Gargantua și Pantagruel, o recunoscută voluptate. Pentru susținerea afirmației respective, apelăm, mai întâi, la o caracterizare excepțională, a lui Tudor Vianu, privind arta acestui scriitor, din perspectiva "seriilor neistovite
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
implicit, la pachet cu el, religia creștină) este pus la punct de călugărul de la Căldărușani. Ușurătatea cu care criticul face afirmația măsoară numai graba de a satisface un anume cititor oficial. În fapt, tirul satiric, acolo unde avem accente de satiră (căci adesea critica e generoasă și bonomă), e orientat spre indivizi, cutume și gesturi care invalidează instituția mănăstirii. Mănăstirea ca proiect și călugărul ca specie nu sunt în chestiune. Este interesant de remarcat că falimentul mănăstirii lui Damian Stănoiu este
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
un substanțial dosar de opinii critice și mărturii afective despre autor. În general, motivul cuplului situat într-un nucleu conflictual (Logodnicii mincinoși, Doi pentru un tangou), drama morală a unui tată, conflictul dintre generații și opțiuni politice (Conversație în oglindă), satira socială (Comedie provincială), feminitatea social-exemplară (Drumul spre Everest) sunt câteva dintre subiectele tratate (nu vor lipsi cele din mediul rural, din viața funcționărimii și a activiștilor de partid), de neocolit de către eventualul istoric al formelor teatrale în ceaușism. Din această
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287215_a_288544]
-
Primele cronici ale spectacolului cu această comedie subliniau influența lui Teodor Mazilu. Cealaltă comedie, Fluturi de noapte, continuă să pastișeze poncifele, satirizând abuzurile și corupția din sistemul construcțiilor de locuințe, printr-un joc ambiguu între realitatea absurdă și fantezia caricaturală. Satira Balul lebedelor (1994), subintitulată „comedie satanică în patru infernuri”, demontează mecanismele monstruoase ale realității de ultimă oră: un primar de târg cu suita sa grotescă (escroci, demnitari dubioși, vampe, dezmoșteniți ai soartei), caricaturizați în forfota dezvelirii unui monument închinat libertății
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287356_a_288685]
-
valorilor sub comunism (biserici, cartiere, valori morale); Ruleta americană, cu același substrat tragic, este o comedie macabră a setei infernale de bani; Șarpele boa incriminează industria erotică ilicită, încercând să evite vulgaritatea de circumstanță prin alertețea dialogurilor; Bunica la Istanbul, satiră nostalgică, descrie indiferența în care se dispersează ultimele resturi de conștiință, iar Estul sălbatic, poate cea mai realizată dintre piese, cel puțin la nivelul jocurilor de cuvinte, își bizuie conflictul pe mașinațiile sinistre puse la cale într-un cimitir (parabolă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287356_a_288685]
-
puțin la nivelul jocurilor de cuvinte, își bizuie conflictul pe mașinațiile sinistre puse la cale într-un cimitir (parabolă morbidă a tranzacțiilor și a traficului de influență). Cinci noi comedii sunt cuprinse în volumul Teatru. Schimbare de sex (2001). Sunt satire și farse burlești ale prăbușirii societății românești, o lume ce continuă să se dezagrege și după ieșirea din totalitarism. Promiscuitatea sinistră a „tranziției” întregește panorama alegorică pe care autorul o construiește, travestind realitatea în fantezie și reușind să-i anuleze
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287356_a_288685]
-
locuitorii ei sunt lucrări și de cercetare etnografică îmbinată cu cea folclorică. În lucrarea despre Straja, partea privitoare la ritualul nașterii, a nunții și înmormântării ocupă spații largi, iar descrierea valoroasă. Strigăte și chiote din Straja, bocete din Straja și satire asupra țiganilor sunt părți ale monografiei. Deosebit, Dimitrie Dan a desfășurat și o fructuoasă activitate de muzeograf și conducător al unei astfel de instituții din Cernăuți. * Păstorul Păstorul. V. Sesan, în Glasul Bucovinei nr.103 informa că „În baza mandatului
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
cu aluzii la societatea timpului, din care rezultă că cei care imitânduși stăpânii, se îndepărtează de ai lor și-și degradează, astfel, sufletul. De aici și morala: Limba, postul și obiceiurile trebuie păstrate! „Calendarul vechi către cel nou” este o satiră publicată în Calendarul pentru Bucovina pe anul 1848 într-o limbă românească frumoasă și care îi este atribuită lui Morariu Andrievici Silvestru, ea nefiind semnată. Partea cultural-literară, în anul 1853 se intitula „Calendariu de petrecerea timpului”, iar din 1854 - „Calendariu
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
al doctorului Hotinceanu, telegrame cifrate, înțelese de oricine cunoștea mersul vremurilor, poșta redacției - adesea închipuită și tot cu iz pilduitor, uneori câte un apel către cititori, în românește, dar și în limba germană. „Lumea zice, eu nu zic!” este o satiră cam în genul celei promovate în Regat de celebrul nostru Constantin Tanase: Că se fură și se pradă Ca și-n codru și pe stradă Și jandarmii tac chitic... Lumea zice, eu nu zic! Că pe căile ferate Pleci cu
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
apărut în București între 6 februarie și 5 iunie 1866, iar redactorul ei, în nici un caz, nu poate fi suspectat de necunoaștere a limbii române. Cât despre Dori Popovici, care în 1828 edita Dreptatea de Cernăuți, alții erau subiecții de satiră ai gazetei unde colaborau I.C. Fundescu, Șt. Vellescu și N. Nicoleanu în zilele debarcării lui Al. I. Cuza și ale înscăunării principelui Carol... * Sănătatea satelor Sănătatea satelor, revistă pentru răspândirea cunoștințelor folositoare, apare la Cernăuți între 25 iunie 1942 și
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Muștele și albinele) dezvăluie o mare slăbiciune pentru bufonerii lexicale, jocuri de cuvinte și înșirări de vocabule fără sens, parodiind descântecul. Duritatea invectivelor este atenuată de impresia finală de gratuitate și joc, de farmecul, spontaneitatea și umorul dialogurilor. În alte satire (Ingratul, îndeosebi) înverșunarea polemică ia forma pamfletului și a blestemelor clocotind de ură. H.-R. a fost un prozator de mare talent, dar nici una din scrieri nu este pe măsura înzestrării sale. Fără să persevereze în vreo direcție anume, el
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
poezie generală, I-IV, București, 1868-1880; Echilibru între antitezi sau Spiritul și materia, București, 1869; ed. I-II, îngr. și pref. Petre V. Haneș, București, 1916; Imnul creațiunii, București, 1869; Serafita și Oda românilor, București, 1872; Curs de poezie generală. Satirele și fabulele, Craiova, 1883; Scrisori din exil, publ. N.B. Locusteanu, București, 1891; Istoria critică universală, I-II, București, 1892-1893; Amintiri asupra istoriei regenerărei române sau Evenimentele de la 1848, București, 1893; Amintirile și impresiile unui proscris, tr. G.O. Gârbea, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
vorbită. Era numai o limbă de compoziție și de tendință.53 Cu mai mulți ani în urmă se scria o românească mult mai eufonică și logică decât limba scrisă pe la 1871, când am venit în București. Iată de pildă o satiră scrisă pe la 1838 de către C. Bălăcescu, care avusese mare răsunet la vremea ei și care era încă citată de către cei mai în vârstă. Această satiră era o șarjă împotriva noii pături de ciocoi care se ridica, ciocoi cari, ca toți
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
logică decât limba scrisă pe la 1871, când am venit în București. Iată de pildă o satiră scrisă pe la 1838 de către C. Bălăcescu, care avusese mare răsunet la vremea ei și care era încă citată de către cei mai în vârstă. Această satiră era o șarjă împotriva noii pături de ciocoi care se ridica, ciocoi cari, ca toți parveniții din toate epocile, erau nesuferiți. Fiindcă fiecare transformare socială și fiecare revoluțiune ridică la întâietate pături noi nefasonate îndestul pentru exercițiul noii lor funcțiuni
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]