1,927 matches
-
fi în dreptul său literar incontestabil" (Titu Maiorescu, op. cit., p. 489). 30 Eugène Ionesco, Note și contranote, Editura Humanitas, Bucuresti, 1992, p. 154. 31 În mod semnificativ, Caragiale chiar descoperă și explorează în registrul comic o "meteahnă națională" grăitoare pentru spiritul satiric înnăscut al oricărui român: cea a practicării aproape ritualice, printr-un fel de reiterare a glorioaselor pasquinade, a neobositei îndeletniciri scripturale anonime. Colecționarul și antologatorul a numeroase și variate mostre de dezlănțuiri calomnioase nesemnate constată: "Este aproape imposibil, cred eu
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
op. cit., p. 199. 91 Al. O. Teodoreanu, op. cit., p. 238. 92 Vicu Mândra, Istoria literaturii dramatice românești, vol. I, ed. cit., p. 225. 93 Ibidem. 94 Ov. S. Crohmălniceanu, Literatura română între cele două războaie mondiale, vol. III, cap. Comedia satirică de moravuri, Editura Minerva, București, 1975. 95 Tudor Mușatescu, Titanic vals, Editura Eminescu, București, 1983, p. 25. 96 Liviu Rebreanu, Apostolii, Editura "Cartea Românească", București, ediția a II-a, 1926, p. 53. 97 Idem, p. 116. 98 Northrop Frye, Anatomia
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
limitele benzii desenate. Limbajul modern, rapid și șocant, cu efect imediat, al imaginii, al textului, și cel intermediar al bulei, constituie o sinteză în care esențialul este subliniat din start: el se pretează cel mai bine la ironie și șarjă satirică, iar dacă banda desenată europeană antebelică era destinată exclusiv copiilor și le transmitea acestora modelele morale impuse de părinți, cea americană este în același timp contestatară (în Popeye se ironizează tipurile sociale), un mod de expresie nou care a avut
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
cea japoneză. Termenul "manga", sub care este cunoscută îndeobște banda desenată produsă în Japonia, își are originea în Hokusai Manga, publicația lui Katsushika Hokusai (1760-1849), în care acesta își prezenta publicului desene și gravuri realizate în stilul ilustrațiilor umoristice și satirice care circulau în Japonia încă din secolul al XII-lea.705 Domeniul ia însă avânt abia după cel de-al Doilea Război Mondial, prin aportul lui Tezuka Osamu (1928-1989), care a realizat o adaptare grafică de succes a Comorii din
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
imagini desenate în stil tradițional chinez, cu personaje costumate de asemenea tradițional, și care în timp s-au orientat spre poveștile kung-fu și de arte marțiale.721 Și în spațiul chinez banda desenată apare în anii '20, ca artă caricaturală, satirică, într-un câmp semantic larg, structurat pe trei elemente majore: economia de linii (dar încărcate de idei puternice), reprezentarea exagerată sau absurdă a personajelor și a evenimentelor, și expresiile narative care rezidă în gândurile pe care le stimulează, nu în
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
până în prezent) sau Rahan (serie în derulare). Nu pot încheia această extrem de sumară și fatalmente incompletă punctare a unor jaloane ale benzii desenate românești fără a-l aminti pe autorul preferat, Ion Popescu Gopo, cel care a debutat în suplimentul satiric Pițigoiul al României libere în 1944, și care a obținut premiul la Cannes pentru Scurtă Istorie, seria animată care îl are în centru pe simpaticul Homo Sapiens, personajul său fetiș, prezent și în formă grafică în paginile revistelor Cravata Roșie
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
de la 1066 etc. Despre creatorii de bandă desenată au mai existat voci respectate care s-au exprimat în termeni elogioși. De exemplu, Steinbeck îl considera pe Al Capp, creatorul lui Li'l Abner, un mare artist, cel mai bun autor satiric după Laurence Sterne, a cărui lectură este indispensabilă pentru înțelegerea culturii americane, fiindcă este o formă unică de artă, viguroasă și precisă precum jazz-ul, în care realizează "elogiul nebuniei, al bestialității și imbecilității timpurilor noastre" (cum o făcuse Rabelais
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
străinilor stabiliți acolo, exprimând o viziune colonialistă, critică la adresa cutumelor locale, introducând totuși în China umorul de factură occidentală. Primul chinez care desenează este Thse Juan-tai, care în 1899 publică "The Situation in the Far East", în care preluând limbajul satiric introdus de coloniști este critic la adresa acestora (câinele reprezintă Anglia, vulturul SUA, broaștele pe francezi, urșii pe ruși, cârnații pe germani etc.). În Hong Kong banda desenată a servit ca suport pentru tinerii graficieni revoluționari opuși dinastiei Qing, care înainte de 1911
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
fascinante, ezoterice cu privire la acustică. „Să construiești un ambient așa încât glasul să se poată propaga cu ușurință“, scrisese Vitruvius. Astfel, pe coasta colinei Palatinus ce domina impunătorul complex al Forurilor se construia o sală cu o formă nemaivăzută, dedicată muzicii, farselor satirice și dansului. Despre acea sală misterioasă vorbea întreaga Romă. Deși era ocupat cu dirijarea acelei construcții superbe, Manlius auzi glumele oamenilor săi. Nu-i asculta, îi spuse brusc lui Helikon, în zilele acelea luptam împotriva cetății Carthago, era îngrozitor. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pe don Miguel susținând că ceea ce se numește pe alte meleaguri umor, umorul adevărat, în Spania aproape nu a prins și nici nu va fi ușor să prindă curând. Cei ce-și spun la noi umoriști, zice el, sunt ba satirici, ba ironici, dacă nu pur și simplu bășcălioși. A spune că Taboada, bunăoară, are umor înseamnă a folosi abuziv termenul. Și nu e nimic mai puțin umoristic decât satira aspră, dar clară și străvezie, a lui Quevedo, în care predica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Mancha, face obiectul unei lecturi foarte personale din partea lui Unamuno în cartea sa Vida de Don Quijote și Sancho (1905), precursoare, prin numeroase propoziții teoretice, a Ceții. Luis Taboada (1848-1906), ziarist și scriitor spaniol, originar din Vigo (Galicia). Articole și proză satirică de moravuri. Francisco de Quevedo y Villegas (1580-1645), unul din cei mai mari scriitori și poeți spanioli ai tuturor timpurilor, satiric și moralist, adept al conceptismului. Vezi Don Quijote, I, 2. „La del alba sería“, primele cuvinte cu care începe Don Quijote
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
numeroase propoziții teoretice, a Ceții. Luis Taboada (1848-1906), ziarist și scriitor spaniol, originar din Vigo (Galicia). Articole și proză satirică de moravuri. Francisco de Quevedo y Villegas (1580-1645), unul din cei mai mari scriitori și poeți spanioli ai tuturor timpurilor, satiric și moralist, adept al conceptismului. Vezi Don Quijote, I, 2. „La del alba sería“, primele cuvinte cu care începe Don Quijote, I, 4, antecedentul lui „la“ fiind „hora“, „ceas“, la finalul cap. 3. Giacomo Leopoardi (1798-1837), spirit de imensă cuprindere, măcinat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Menéndez Pidal, mostră, din perspectiva lui Unamuno, de scriitor „ovipar“ (vezi mai sus, Introducere, p.XX. Gil Blas: roman picaresc al scriitorului francez André René Lesage (1668-1747), tradus în spaniolă de Padre Francisco José de Isla (1706-1781), iezuit și autor satiric. Karl Justi (1832-1912), istoric de artă german, autor, printre multe alte biografii, al cărții Diego Velázquez und sein Jahrhundert (în rom.: Diego Velázquez și secolul său, trad. de Radu Berceanu, Meridiane, 1980, 2 vol.). Gr. hapax [legómenon], cuvânt care apare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
se face un roman. Fuerteventura: insulă spaniolă din Arhipelagul Canarelor situată la sud de insula Lanzarote. Victor Hugo (1802-1885) s-a exilat imediat după lovitura de stat a lui Ludovic Napoleon Bonaparte (2 decembrie 1851). Celebrul ciclu de poeme vitriolant satirice, Le Châtiments, le-a scris în timpul șederii sale pe insula Guernesey și le-a publicat în 1853. Dámaso Berenguer y Fusté (1873-1953), militar și om politic spaniol, condamnat pentru eșecul campaniei din Maroc (1921), amnistiat după lovitura de stat a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
textul grecesc al Rugăciunii Domnești, Mt., 6, 9-15, așa cum procedează și de-a lungul Jurnalului intim. „Su monte Mario“, în Odi barbare (1877, ed. def. 1893) de Giosuè Carducci (1835-1907). Georges Courtline [Georges Moinaux] (1858-1929), autor dramatic și excelent prozator satiric francez, înrudit cu spiritul lui Caragiale al nostru. Căsătoria a avut loc la 9 iunie 1660, după ce, cu un an înainte, fusese semnat Tratatul Pirineilor. Fr.: Biriatou. E vorba de fapt de Eduard Plantagenetul, fiu al lui Eduard al III
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
nu au nici o șansă politică sau militară sau de orice fel, și vor veni să se roage de noi, cu coada Între picioare, să facem pace cu ei. Iar În ziarul Hadașot dădu peste un articol arogant, care se voia satiric, ce sugera, mai mult sau mai puțin, că În loc să-l fi spânzurat pe Eichmann, ar fi trebuit să avem prevederea de a-l cruța, ca să ne putem folosi de talentele și de experiența lui organizatorică În Împrejurările de față. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
hârtii ca (după părerea Theodorei) un Buddha care primește petițiile scrise ale credincioșilor. Nu toate numele sunt Întâmpinate cu o Înclinare mulțumită din cap. Cel al lui H.G. Wells atrage o Încruntare - rana provocată de Boon, un jeu d’esprit satiric publicat la Începutul anului, În care stilul târziu al lui Henry James era caricaturizat cu cruzime („Este un hipopotam magnific dar suferind, decis cu orice preț, chiar și cel al propriei demnități, să culeagă un bob de mazăre rostogolit Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Îndrumar, ghid turistic și călăuză În interpretarea și abordarea vieții sociale engleze. Experiența Îi puse rapid În lumină limitele În acest domeniu, dar desenele lui Du Maurier - mai mult desenele decât textul, uneori greoi, de dedesubt - transpuneau observarea cu finețe satirică a comportamentului social, pe care Henry o găsi utilă și sugestivă În timp ce, mutându-și fără remușcare sediul din America În Europa, În anii ’70, Își construia propria ficțiune comportamentală „internațională“. Când Își vizualiza personajele britanice, când le Îmbrăca, le făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
sigur că El - un El neutru - nu seamănă cu moșneagul arțăgos cu barbă lungă și albă de care am fost Învățați să ne temem În copilărie, și nici cu fiul lui, cel fără simțul umorului. Henry chicoti auzind această descriere satirică a părintelui ceresc. — Și Emma e la curent cu vederile tale? se interesă el. — Le cunoaște, dar nu le discutăm. Ar supăra-o - e un spirit convențional, draga de ea. În sinea mea, renunțasem la religia creștină Încă dinainte să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
deformări pe care genul le comportă din oficiu abia de sunt tangente cu fizicul fantoșelor, și insistă cu fericită Îndârjire asupra diferitelor chipuri de a vorbi. În schimbul folosirii abuzive savuroasei picanterii creole, panorama oferită de debordantul și tumultuosul nostru scriitor satiric prezintă o Întreagă galerie a vremii noastre, din care nu lipsesc marea doamnă catolică, de mare sensibilitate; jurnalistul cu pana bine ascuțită, care desfășoară, poate mai curând dezinvolt decât ponderat, cele mai diverse activități; hăbăucul fără Îndoială simpatic, care descinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
lapte și miere. Cenzorul fin și elegant din mine condamnă fără drept de apel obositoarea risipă de tușe colorate, dar episodice, vegetație vicioasă care copleșește și ocultează severele linii ale Parthenonului. Bisturiul, care ține locul penei În mâna scriitorului nostru satiric, Își pierde repede ascuțimea când taie În carnea vie a lui don Isidro Parodi. Pentru că orice naș Își are nașul, autorul ne prezintă cel mai inestimabil creol autentic, portret care ocupă deja un loc binemeritat lângă acelea, nu mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
În Peru. Titlul, cumpărat În 1738 de infantele Felipe, fiul lui Felipe al V-lea, a fost cedat fratelui său. Fiicei acestuia, María Teresa (1779-1828), căsătorită cu Godoy, Goya i-a făcut portretul În 1800. Artistul a renunțat la notele satirice, imprimând tabloului nuanțe extrem de delicate. Fondul Întunecat al uleiului subliniază o Întreagă simfonie de tonuri albe și cenușii, ce pun În relief eleganța și farmecul figurii femenine. Chirimoya. Fructul alb și dulce al arborelui tropical chirimoyo (Anona cherimola). Chiripá. Cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
viață de gaucho), gauchesco (adjectiv ce denumește tot ceea ce se referă la viața unui gaucho și la literatura care evocă existența și obiceiurile deprinse de gauchos În pampa argentiniană. Sufixul acestui termen Încearcă să sugereze o oarecare alterare peiorativă sau satirică). „Omul nostru - spunea Sábato În revista Culture - are contururi independente, complexe, variabile, haotice. E ca o tabără În mijlocul unui cataclism natural. Va fi nevoie de multe romane și de mulți scriitori pentru a reda cadrul complet și profund al acestei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
drăgăstoasă dată lui H. Bustos Domecq În intimitate (n H.B.D.). Porteño, „din port, portuar“, este adjectivul gentilic aplicat ființelor și obiectelor din orașul-port Buenos Aires. El apare În aceste texte mai ales cu cel de-al doilea sens. Sau, În scopuri satirice, după cum se va vedea, cu amândouă În același timp. V. creol. Ahile. Termen argentinian ce-i desemnează pe italienii care vorbesc stâlcit limba spaniolă. În original, una quinta papal, unde quinta Înseamnă și „chintă“, iar papal Înseamnă atât „papal“, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
sugerează un stângism destul de timid, era aclamat ca un om cu vederi politice radicale. Dar și mai enervantă decât toate astea era reputația lui de scriitor cu umor. În mai multe rânduri i se atribuise o ironie jucăușă, o tentă satirică discretă care, după părerea mea, lipseau total din opera lui, caracterizată dimpotrivă de un sarcasm greoi și de câte o încercare abjectă de a da coate cititorului ca să se prindă la niște glume ultrarăsuflate. Acestui aspect al stilului lui îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]