7,856 matches
-
intrat și în Studioul 4. Noi n-am apucat. Ne-au dat drumul, au spus că ăștia sunt de la Monitorul Oficial. Culmea e că în partea cealaltă și ăștia au zis la fel. Cred că în termenii ăștia era caracterizată Scînteia în zilele acelea. Ceea ce m-a impresionat pe mine, e de ce în ambele părți s-a spus același lucru. Ne-am dus la televiziune. Am vrut să lăsăm ziarele la poartă. Au zis să mergem cu ele. M.G.: În această
Tinerii eroi și năpârcile. Iluzii seculare și glorii de o zi [Corola-blog/BlogPost/93185_a_94477]
-
a impresionat pe mine, e de ce în ambele părți s-a spus același lucru. Ne-am dus la televiziune. Am vrut să lăsăm ziarele la poartă. Au zis să mergem cu ele. M.G.: În această zi se băgase în lucru Scînteia pentru a doua zi? M.B.: Nu. Se pregătiseră niște materiale cu totul inofensive, niște cronici de la niște expoziții. Se reluase foarte tare un material și se comentase un material. Ăla trebuia să intre, făcut de către un secretar general de redacție
Tinerii eroi și năpârcile. Iluzii seculare și glorii de o zi [Corola-blog/BlogPost/93185_a_94477]
-
mai fost cu Ion Marin la Gara de Nord. Nu mai știu orele, și am împărțit pe peronul gării. Nu știu până la ce oră am împărțit, dar știu că am stat până le-am dat pe toate”. Ziarul a apărut sub titulatura „Scânteia poporului”. ”Ediție Specială, 22 decembrie 1989, Cotidian Politic și Social.”. A apărut în primul număr un articol program. (...) După ce „Scînteia” s-a transformat în ”Scînteia poporului” după spusele lui Ion Marin, în data de 24 decembrie 1989, a fost publicat
Tinerii eroi și năpârcile. Iluzii seculare și glorii de o zi [Corola-blog/BlogPost/93185_a_94477]
-
ce oră am împărțit, dar știu că am stat până le-am dat pe toate”. Ziarul a apărut sub titulatura „Scânteia poporului”. ”Ediție Specială, 22 decembrie 1989, Cotidian Politic și Social.”. A apărut în primul număr un articol program. (...) După ce „Scînteia” s-a transformat în ”Scînteia poporului” după spusele lui Ion Marin, în data de 24 decembrie 1989, a fost publicat un articol semnat de către Anghel Paraschiv intitulat ”Comuniști, la arme”: „În 24 a apărut pe pagina 1 acest titlu. Și
Tinerii eroi și năpârcile. Iluzii seculare și glorii de o zi [Corola-blog/BlogPost/93185_a_94477]
-
știu că am stat până le-am dat pe toate”. Ziarul a apărut sub titulatura „Scânteia poporului”. ”Ediție Specială, 22 decembrie 1989, Cotidian Politic și Social.”. A apărut în primul număr un articol program. (...) După ce „Scînteia” s-a transformat în ”Scînteia poporului” după spusele lui Ion Marin, în data de 24 decembrie 1989, a fost publicat un articol semnat de către Anghel Paraschiv intitulat ”Comuniști, la arme”: „În 24 a apărut pe pagina 1 acest titlu. Și în acea dimineață, coloane de
Tinerii eroi și năpârcile. Iluzii seculare și glorii de o zi [Corola-blog/BlogPost/93185_a_94477]
-
24 decembrie 1989, a fost publicat un articol semnat de către Anghel Paraschiv intitulat ”Comuniști, la arme”: „În 24 a apărut pe pagina 1 acest titlu. Și în acea dimineață, coloane de oameni de pe unde erau, s-au îndreptat spre Casa Scînteii să ia cu asalt ziarul pentru faptul că îndeamnă comuniștii la arme și au considerat că este un îndemn la contrarevoluție. Și în clipa aceea și-au adus aminte de numele „Adevărul”. Atunci m-au căutat și nu mai țineau
Tinerii eroi și năpârcile. Iluzii seculare și glorii de o zi [Corola-blog/BlogPost/93185_a_94477]
-
nu-i convine să iasă din sala de consiliu. În clipa aceea doar Anghel Paraschiv a ieșit” . În urma primei adunări, restrânse, amintite de către Ion Marin, s-a încheiat un proces verbal prin care s-a hotărât transformarea în „Adevărul” a „Scînteii poporului”, acesta conținând următoarele: „PROCES VERBAL Al adunării generale a membrilor redacției ziarului „Scînteia” În ziua de 24 decembre 1989 a avut loc adunarea generală a salariaților redacției ziarului „Scînteia”. S-a propus și a fost ales un prezidiu format
Tinerii eroi și năpârcile. Iluzii seculare și glorii de o zi [Corola-blog/BlogPost/93185_a_94477]
-
Paraschiv a ieșit” . În urma primei adunări, restrânse, amintite de către Ion Marin, s-a încheiat un proces verbal prin care s-a hotărât transformarea în „Adevărul” a „Scînteii poporului”, acesta conținând următoarele: „PROCES VERBAL Al adunării generale a membrilor redacției ziarului „Scînteia” În ziua de 24 decembre 1989 a avut loc adunarea generală a salariaților redacției ziarului „Scînteia”. S-a propus și a fost ales un prezidiu format din: Ion Marin - președinte - Ion Mitran și Constantin Stănescu. Adunarea generală a hotărât în
Tinerii eroi și năpârcile. Iluzii seculare și glorii de o zi [Corola-blog/BlogPost/93185_a_94477]
-
verbal prin care s-a hotărât transformarea în „Adevărul” a „Scînteii poporului”, acesta conținând următoarele: „PROCES VERBAL Al adunării generale a membrilor redacției ziarului „Scînteia” În ziua de 24 decembre 1989 a avut loc adunarea generală a salariaților redacției ziarului „Scînteia”. S-a propus și a fost ales un prezidiu format din: Ion Marin - președinte - Ion Mitran și Constantin Stănescu. Adunarea generală a hotărât în unanimitate, la propunerea conducerii redacției, încetarea apariției ziarului „Scînteia”. În aceeași adunare, la propunerea unui comitet
Tinerii eroi și năpârcile. Iluzii seculare și glorii de o zi [Corola-blog/BlogPost/93185_a_94477]
-
loc adunarea generală a salariaților redacției ziarului „Scînteia”. S-a propus și a fost ales un prezidiu format din: Ion Marin - președinte - Ion Mitran și Constantin Stănescu. Adunarea generală a hotărât în unanimitate, la propunerea conducerii redacției, încetarea apariției ziarului „Scînteia”. În aceeași adunare, la propunerea unui comitet de inițiativă, format din: Constantin Stănescu, Ion Mitran, Viorel Sălăgeanu, Anghel Paraschiv, Dumitru Tinu, Ion Marin și Ștefan Ciochinaru, s-a hotărât editarea unui nou ziar cotidian cu o platformă izvorâtă din idealurile
Tinerii eroi și năpârcile. Iluzii seculare și glorii de o zi [Corola-blog/BlogPost/93185_a_94477]
-
15 decembrie 1989, pe la 4.00-5.00 după-amiaza, doi-trei oameni, apoi zece, apoi patruzeci s-au adunat în fața Bisericii Reformate din Timișoara, unde locuia pastorul Laszlo Tokes, care era arestat la domiciliu. A fost ziua în care s-a aprins scânteia Revoluției. Primul semnal că în România se vor schimba definitiv lucrurile și că regimul comunist al lui Nicolae Ceaușescu își număra ultimele zile a fost dat în 15 decembrie 1989 la Timișoara, în fața Bisericii Reformate, aflată în Piața Maria. Acolo
25 DE ANI DE LA REVOLUŢIE: 15 decembrie, ziua în care s-a aprins scânteia Revoluţiei la Timişoara [Corola-blog/BlogPost/93280_a_94572]
-
putea compromite mai multe persoane cu mare greutate în viața publică din România. Dovadă că a fost un apropiat al lui Saul Bruckner, cunoscut maselor drept Silviu Brucan, este faptul că fostul propagandist comunist, agent KGB și conducător al defunctului „Scânteia”, a realizat timp de 10 ani, între 1996 și 2006, emisiunea „Profeții despre trecut” la Pro TV. O altă pată neagră din trecutul celui supranumit și „Shogunul” a avut loc în timpul manifestațiilor din Piață Universității, din 13-15 iunie 1990. Atunci
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93357_a_94649]
-
Cluj, alege să lucreze ca profesor de limbă română la Școala Specială din Șuici, începând cu 1 septembrie 1968. Nu rămâne însă aici decât un an și jumătate, fiindcă deja debutase ca student, cu articole despre folclorul argeșean, publicate la „Scânteia Tineretului”, iar ulterior, Mihail Diaconescu, îl invită să lucreze la Revista „Argeș”, unde era redactor șef. În această perioadă își continuă studiile la Universitatea București, absolvind Facultatea de limbă și literatură română și apoi cursurile postuniversitare de jurnalism. Și tot
DIPLOMĂ DE EXCELENŢĂ PENTRU MIHAI GOLESCU [Corola-blog/BlogPost/93527_a_94819]
-
ne transformase brusc, aveam amândoi alte identități, printr-un simplul gest. Mi-ai spus că mătușa Cornelia tocmai fusese diagnosticată cu scleroza în plăci. Chiestie foarte serioasă... Am ajuns până la fântână Miorița și apoi am luat-o înapoi spre Casă Scânteii. Tot de mână. Tot discutând. Se făcuse frig, însă doar undeva la mii de kilometri depărtare, dincolo de subconștient... noi muream de căldură. Ți-am zis ceva despre teatru, despre Leopoldina Bălănuța, care de curand făcuse furori în rolul lui Agamiță
POEME DIN CUMPĂNA VIEŢII de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383153_a_384482]
-
we both hâd different identities, all through a single gesture. You told me about aunt Corneila who’d just been diagnosed with multiple sclerosis. A very serious thing... We got to the Miorița fountain, and then we turned towards Casă Scânteii*. Still holding hands. Still talking. I ț hâd gotten cold, but only somewhere else, a few thousands of kilometers away, beyond the subconscious. We were feeling too hoț. I told you something about the theatre, about Leopoldina Bălănuța**, who recently
POEME DIN CUMPĂNA VIEŢII de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383153_a_384482]
-
could not be expressed, nor understood, unless through the touching of the hands. And your hand, to which I handcuffed myself willingly, was velvety and warm. I feel it today aș I felt it then. *Famous Bucharest building housing the Scânteia (Spark) publishing house, home of the famous communist government newspaper. Built along the same architectural lines aș the Lomonosov University în Moscow. ** One of the best theater actresses during the communist period *** famous comedy role (male) în the play „A
POEME DIN CUMPĂNA VIEŢII de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383153_a_384482]
-
Acasă > Strofe > Atașament > NOI---BALANSUL IUBIRII Autor: Mara Emerraldi Publicat în: Ediția nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Fără-nceput, fără sfârșit... Demult, din ce-a venit, într-un demult... demult trecut, am apărut scânteia, ce-a întețit focul lăuntric al mării iubiri, arzând vâlvătaie, cu brațe de foc ridicate, intru purificare, spălând și... curățind cu lacrimi bucuria cunoașterii, a ceea ce sunt, a ceea ce ești, prin explorare în cenușă viitorului și în cea a trecutului
NOI---BALANSUL IUBIRII de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383226_a_384555]
-
puternice au prins contur sub condeiul său care lacrimă în vântul amintirilor, chemându-l neîncetat pe Eminescu “ Chiar de-om rămâne doar noi doi/ Prin Universul rece / Când stelele s-or spulbera / Iubirea-mi nu va trece”. Iubirea care aprinde scântei în versurile pentru Eminescu este o iubire care nu cunoaște timp și spațiu, o iubire care s-a născut din lacrimile gliei și cele divine. Iar din iubire se poate naște numai iubire. Sandu Cătinean abordează în discursul său poetic
SANDU CĂTINEAN, “CEL CARE VINE DIN BRAZI” de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383219_a_384548]
-
Primăria. Apoi vila Magistratului. Noaptea luminoasă a Stațiunii; Carnavalul cu licurici era un moft. Vitrinele de pe Corso au fost făcute zob și flăcările au mistuit încă vreo zece case. Viciul s-a dovedit inflamabil: Pensiunea s-a aprins de la o scânteie. Fațada Teatrului a fost unsă cu catran, iar pe zidul bisericii cineva a scris 666, ca o semnătură. Garnizoana nu a intervenit. Era, de fapt, cu excepția unor santinele, plecată într-un exercițiu. Asediat, Lazaretul și-a deschis porțile; Romancierul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Capul și grumazul erau acoperite cu un strat de var care Îi reproducea În mod grosolan fizionomia. Dante Își reprimă instinctul de a-i sări În ajutor: nemișcarea sa nega faptul că ar fi putut exista, În el, măcar o scânteie de viață. Mâinile legate de stâlp și rigiditatea stratului de tencuială, care se Întărise, Îl mențineau Într-o poziție dreaptă, puțin aplecat În față, aidoma unei macabre statuete de la prora unei corăbii. Caron, luntrașul umbrelor, s-ar fi putut folosi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
atât de Însemnată a lumii create? V-o spune unul care a experimentat frumusețile din mai toate porturile Mediteranei. Cine e femeia aceea? Întrebă poetul, Încercând să insufle Întrebării un ton indiferent. În glasul și În privirea lui Agostino lucea scânteia dorinței. — A sosit la Florența nu de mult, din tărâmuri Îndepărtate. Ai văzut cum arată? Se spune că s-a numărat printre refugiații de la San Giovanni d’Acri care au scăpat de masacrul acela cumplit. Singură, fără nimic altceva În afară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
17 iunie, pe la prima oră Dante Încercă să se ridice din pat, făcându-și streașină cu mâna Împotriva razelor de soare care pătrundeau pe fereastră. Visele și amintirea i se amestecau Încă În minte. Pentru o clipă, se temu că scânteile pe care le vedea erau niște noi efecte ale medicamentului, Însă pentru a-și explica acea moleșeală erau suficiente vinul cel roșu de Perugia și fumul Înecăcios din cârciumă. Se Întinse la loc, cu privirea ațintită pe grinzile tavanului, Încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și masiv, cu un nas lat care Îi ploua peste buza superioară, ar fi putut constitui magnificul portret al unui Împărat din perioada decadenței. Un Commodus, poate. Sau un Nero, dacă nu i-ar fi lipsit cu desăvârșire acea tinerească scânteie de nebunie care luminase trăsăturile romanului. Pe chipul cardinalului nu se citea decât Îndelunga obișnuință cu intriga și corupția. — Iată că ne Întâlnim În sfârșit, messer Durante. De mult voiam să te cunoaștem. Asta nu Înseamnă că nu vă cunoșteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pe drum și la care se strâmbă ipocriți, părându-li-se la fel de acră ca strugurii la care nu ajung. Am avut și noroc, de ce să nu recunosc, dar norocul Îi ajută pe cei care merită. Totul a pornit de la o scânteie, de la activarea a ceva minuscul, ca un punct rătăcit Într-o infinitate de alte puncte. Asta se Întâmplă așa, ca la radio, la trecerea fără pauză de la o melodie la alta: cea care e pe sfârșite se aude din ce În ce mai Încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
pentru că unui tâmpit i-a venit să toarne ulei într-un puț. Blondul Yves Clos căută în buzunarul de la piept al cămășii, își scoase pipa și începu s-o umple, clătinând ferm din cap: Nu, îl contrazise. Asta a fost scânteia care a provocat explozia, dar nu cauza. Adevărata cauză este faptul că nu ne-am dat seama că am întins coarda prea mult. Mai devreme sau mai târziu, trebuia să se rupă. — Vrei să spui că noi suntem vinovați? — Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]