1,552 matches
-
de șindrilă era putredă și acoperită c-un mușchi care strălucea ca bruma în lumina cea rece a lunei. Niște trepte de lemn duceau în catul de sus al ei. Ușa mare deschisă în balconul catului de sus se clătina scârțâind în vânt și numai într-o țâțână, treptele erau putrede și negre - pe ici pe colo lipsea câte una, așa încît trebuiai să treci două deodată și balconul de lemn se clătina sub pași. El trecu prin hățișul grădinei și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
holdele păreau că adorm din freamătul lor lung, de-a lungul drumului de țară oamenii se-ntorceau de la lucrul câmpului, cu coasele de-a spinare, fetele cu oale și donițe în amândouă mînile, boii trăgeau încet în jug și carul scârțâia, iar românul ce mergea alături cu ei și pocnea din bici își țipa eternul său hăis, ho!... Ascuns în maluri dormea Murășul, pe el trosnea de căruțe podul de luntri, pe care-l trecui și eu... De departe se vedeau
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Una câte una se - aprindeau stelele tremurând în nemărginirea albastră a cerului, când mai sus, când mai jos - și luna, balana lor regină, palidă ca o mireasă, trecea ca o secere de argint pin norii albicioși și subțiri. Mai greoaie scârțâiau carele cu lemne ce veneau din munte; românii ședeau culcați pe foale în vârful carălor sau, mergând alături, șuierau doine bătrâne și triste ca suvenirile trecutului. Toate farmecele unei nopți de vară - lună albă și stele aurii, fluierul melancolic și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
efectul protectiv al acestuia. Aplicat astfel, simbolul puterii purific... spațiul respectiv de energii negative și de formele gândului invazive, care nu ne las... s... ne tr...im viața liniștiți. Nu rareori pot fi întâlnite persoane care afirm... c... mobilă lor scârțâie infernal, deși nu este nou..., si c... în casele lor domin... o atmosfer... ap...s...toare și rece. Aceste fenomene se datoreaz... acțiunii elementalilor și a formelor gândului malefice, care pot fi eliminate prin utilizarea simbolului Cho Ku Rei. Putem
Inițiere în Reiki by Risvan Vlad Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2013_a_3338]
-
nu-și dau seama de ceea ce avea loc în temniță; cazurile de vindecare sporeau de la o zi la alta. Într-o seamă, când candelele fuseseră stinse și doar din celula lui Tommaso se întrevedea o sclipire de lumină, se auziră scârțâind grilajele și răsunând pași apăsați. La ora aceea? Ce eveniment extraordinar ar fi urmat să aibă loc? Călugărului îi îngheță sângele în vine. Nu cumva voiau să-l transfere din nou, să-l înlăture dintr-un loc unde se-mprietenise
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
cortegiul se depărtase binișor. Blocurile rămăseseră în urmă, străzile se îngustau. Când și când, din spatele gardurilor strâmbe, făcute din uluci puse la întâmplare, se repezea câte o potaie lătrând. Petrache săltă poarta cu amândouă mâinile, dar și așa marginile îi scârțâiră pe pietriș. Ușa casei se deschise cu un clinchet voios, de la clopoțelul rămas deasupra intrării. După război, bunică-sa începuse să facă păpuși, să aibă cu ce-și crește odraslele orfane, iar clopoțelul vestind vreun mușteriu umplea casa de bucurie
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Spusese ultimele vorbe mai mult pentru sine, când ieșea, așa că nici măcar Șofronică, cititorul de semne, nu-l desluși. Într-adevăr, vremea se răcise brusc, se așternuse o liniște ca de gheață. Nu mișca nicio creangă, nu lătra niciun câine. Pașii scârțâiau pe pietre, în așteptarea chiciurii ce avea să vie. Privi după stolurile de păsări, dar și ele se risipiseră. Pe cerul plumburiu nu se vedea nicio stea. Se gândi o clipă la Steiner, croitorul, dacă ar fi trăit, ar fi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
noi, merse la capătul celălalt al Străzii Mari, unde era șoseaua, și făcu semn unei mașini. Ajunse în capitală. Își luă bilet și așteptă, cu inima cât un purice. Trenul de argint trase încet la peron. Astfel oprit, pufăind și scârțâind din încheieturi, nu mai părea deloc de argint. Îmbulzindu-se, îndemnându-se și strigându-se unii pe alții, pasagerii urcară. Cât pe ce să piardă trenul, atât de mirat era. Nu avu răbdare să se așeze. Trecu pe coridoarele înguste
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Prin urmare, declarația sentimentală a lui Pomponescu față de Indolenta aparține repertoriului său oratoric. Ministeriabilul însă nu mistifica. Era sincer și într-adevăr emoționat. XX În luna februarie i se întîmplă lui Ioanide un lucru îngrozitor. Era zi de ger care scârțâie, după o săptămână de zăpadă abundentă, și săniile începuseră să circule. La poarta arhitectului se opri o sanie, din care se dădu jos Hergot. - Hergot plimbîndu-se în sanie, iată o poveste nouă! ziseIoanide de la fereastră. Doctorul de copii intră în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
-mă, deci, șase ani mai târziu urcând aceleași trepte de lemn masiv pentru a ajunge la cel de al treilea nivel al vilei din Ladenburgerstrasse 93 și reamintindu-mi brusc că după cel de al doilea nivel scara începea să scârțâie. Și, într-adevăr, de îndată ce am început să urc treptele spre apartamentul meu, mormăitul bine timbrat al treptelor de stejar m-a întîmpinat ca un semn de recunoaștere și de "bun venit" al casei. Deschid din nou ușa apartamentului de trei
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mai lătra legat sub șură: Lăbuș, cel care-mi dijmuia mălaiul de la gură. Pe uliță, bătrânii nu mai stăteau la sfat și nu mai răsunau horele în sat. Era o liniște deplină. Nici măcar fântâna cu cumpănă de lângă poartă nu mai scârțâia! Am intrat în casă și de pe pereții îmbătrâniți priveau la mine, tăcuți, doar sfinții din icoane, sub care îngenuncheau trudiții mei părinți. Sub ele îngenuncheam înainte de culcare și noi, copiii, adică toți frații: trei fete și șase băieți. Am așezat
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
lume Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste” (din editorialul „La primul număr al ziarului”). Redacția și administrația ziarului în Bârlad, strada Republicii nr. 5 iar mai târziu la nr. 30‐ 32, într‐o clădire, parter și etaj, cu scări și podele care scârțâiau sub talpa picioarelor noastre și unde scara interioară sau exterioară putea oricând să se prăbușească. Tipografia la „Munca” Bârlad, apoi la Întreprinderea poligrafică Bârlad, iar când se scoteau foi volante pentru raioane ori comune, în campaniile agricole - acestea se tipăresc
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
priori și nu a posteriori). Semnificatul casă este asociat în franceză semnificantului mai-son, în engleză semnificantului house, în germană lui Haus ș.a.m.d. Uneori semnificanții pot evoca anumite sunete (onomatopei, verbe cu simbolism fonetic de tipul a vui, a scîrțîi etc., dar și aici există paradoxul cocoșului galic care cîntă cocorico și nu cucurigu sau kikiriki). Semnele integral arbitrare realizează cel mai bine procedura semiologică; de aceea limba, cel mai complex și răspîndit sistem de semne este și cel mai
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
asupra mesei și în lumina săracă a lămpii cu petrol, pielea sa albă, fără nici un rid în fața ochilor deși trecuse demult de patruzeci de ani părea și mai albă, aproape cadaverică. Undeva o ușă se trânti, cumpăna alb-roșie a barierei scârțâi jalnic sub rafala iute de vânt, lovind geamul cu o pală de zăpadă parcă destinată anume. Și aproape imediat, de undeva de departe, parcă de la capătul lumii, se auzi ca un ecou întârziat sunetul prelung, tânguitor, al sirenei unei
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
neguroasă, în ochii săi cafenii și mai puse câteva lemne în gura largă a sobei. Suflă de câteva ori umflându-și obrajii în focul ce dădea să se stingă, apoi când flăcările crescură trosnind, se lăsă iar pe scaunul ce scârțâi prevenitor. Străinul nu zise nimic, dăduse demult mâncare la o parte și fără să se uite ce face cu mâinile, răsucea pe o parte și pe alta cartea ceea mică de Minulescu. Omul zăpezilor zise iar cu vocea joasă și
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
un pahar cu picior șil umplea apoi pe îndelete cu țuica ceea bună, trasă de două ori, pe înveliș de mentă și îndulcită cu miere de salcâm. Și acum îmi amintesc de gustul grozav pe care-l avea. Ușa a scârțâit încet parcă îngânând a trudă, s-a deschis cât era de largă, lăsând să intre în camera ceea plină de oameni un mușteriu nou. Nimeni din obișnuiții cârciumii aceleia nu deschidea ușa în felul acesta și după cum s-a întâmplat
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
într-o latură a drumului ca o pată murdară pe câmpul gălbui de toamnă. O dungă sinuoasă care tăia câmpul acela ocolind acea movilă se dovedi a fi un pârâu cu apă limpede și puțină. Puntea de lemn se arcui, scârțâind a jale sub greutatea mea și a geamantanului meu, amenințându- mă cu debarcarea în pârâu la cea mai mică greșeală de echilibru. Se auzi un plescăit puternic și stropi și stropi limpezi urcară spre cer reușind să stârnească irizări de
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
post de bucătăreasă. Când le venea cheful, și asta se întâmpla destul de des, scoteau la iveală uriașul gramofon tocit de vreme și decolorat ca atare, cu o coarbă metalică și o goarnă de alamă de aproape un metru. Acesta reda scârțâind disonant melodii culese în perioada interbelică, discuri cu romanțe, ce stârneau vârstnicilor lacrimi, izvorâte din fericiri trecute și uitate. Acest sistem de distracție, cu muzică imprimată, avea un inconvenient, care pentru Bidaru prezenta un avantaj. După fiecare placă trebuia să
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
căsătorit în Brașov, are copii mari, locuiește într-un apartament cu trei camere. E fericit în felul lui. Ce să facă cu pământul? Și el și eu l-am înscris în continuare la o asociație. Ceva nu e în regulă, scârțâie, dar altă alternativă nu există deocamdată. Cum așa? Foarte simplu. Ne dă numai bătaie de cap și nu îmi aduce decât pagubă... De ce nu-l vinzi? Cred că ai lua bani frumoși pe el. Deocamdată, nu ne gândim la așa ceva
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Somnul“ de plumb ia treptat în stăpânire toate ariile realului: viața fragilă (flori de plumb), ființa omenească devenită absență (funerar veșmânt), înfăptuirile, creațiile omenești devenite derizorii (coroanele de plumb), stridente prin pretențiile de a se sustrage timpului și ruinei (Și scârțâiau coroanele de plumb). Între eul liric și această realitate împietrită în tiparele morții se instituie un raport fragil și nesigur, mereu torturant: Stam singur în cavou... și era vânt... Vântul, simbol obsesiv în poe tica bacoviană, este o entitate enigmatică
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
este o entitate enigmatică, semnificând efemerul și inconsistența existenței sau neliniștea spiritului captiv în trupulcavou. Ca suflu cosmic, el poate simboliza o precară manifestare a transcendentului care face să rezoneze, strident și ironic, golul existenței umane (... și era vânt / și scârțâiau coroanele de plumb). În strofa a doua, sentimentul singurătății devine atât de copleșitor, încât ființa își exprimă spaima de neant prin strigăt. Zadarnic strigăt, fără răspuns, fără ecou întro lume în care iubirea însăși (principiu fundamental al vieții) a murit
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Nu este deloc joacă în Simetria lui Marin Sorescu, net superioară celeilalte. Ezitând între două drumuri, "unul la dreapta / Și altul la stânga / După toate regulile simetriei", cel pus să aleagă își clamează deruta: "Ciolanele mi s-au tocit de pietre, / Scârțâie și mârâie împotrivă-mi, / C-am ținut-o tot într-o greșeală... / Și iată, în fața mea iar se cască / Două ceruri: / Unul la dreapta, / Altul la stânga". Între bipolarități ca acestea, liberul arbitru e destinat aprioric tatonărilor. Obiectele dintr-o Viziune
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
văd eu, vede ea... chiar: ia uite, sus, acolo... o cometă... e un nour... nu acolo... e, frate, ceva cu elice, e... e bunicul!... aoleu, cantoniereaso, trage, fă, bariera repede... și ne trezim că ninge (artă mecanică) și că aerul scârțâie și noi trebuie să intrăm în casă; pe mâine, prietene... Spectacole interioare grave, altfel decât cele din prima carte dar în aceeași tehnică alternantă, se țin lanț în Inima de raze (1982) cu modificări de la un moment la altul. Percepția
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Singurătatea colectivă, aceasta tot mai atroce; tezele existențialiștilor par să fi accentuat mai vechile dezolări ținând de spectacolul lumii. Degringolada din Ruinele poemului, ireversibilă, continuă sub aripa morții. "La rădăcinile mele stau claie peste grămadă șobolanii / iubirii, cu limbile mușcate, scârțâind / portița pe unde ieșiți voi / excitate: din / infern" (Uitați în interiorul piramidei). Privirea spre cosmic dezamăgește: "Toate formele de viață nu sunt decât simple variații pe aceeași temă cauză a propriei alterări". Ca la Rilke și Blaga, ca la Nichita Stănescu
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
în Bosnia, după ce atentatele acestora au făcut ravagii în mai multe capitale occidentale. Apoi, criza a lovit și ea fără milă și încă nu se vede o ieșire rezonabilă din toate acestea. Clivajul transatlantic a devenit o groapă, iar Uniunea Europeană scîrțîie din toate încheieturile, bolnavă de ceea ce am numit "sindromul iugoslav". Acum discuțile se poartă pe marginea preconizatului referendum englez, ce ar urma să aprobe ieșirea regatului din Uniune. Ar fi începutul destrămării, urmat imediat de separarea Scoției de Anglia. În
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]